Revista Art-emis
6-17 mai 1946. Procesul ?i condamnarea mare?alului Ion Antonescu PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Miercuri, 26 Aprilie 2017 20:14

Procesul maresalului Antonescu Vol.1Adus în ?ar? (din Uniunea Sovietic?) ?i predat cu proces-verbal, mare?alul Ion Antonescu a fost judecat de Tribunalul Poporului ?i condamnat, la 17 mai 1946, de ?ase ori la pedeapsa cu moartea, de dou? ori la temni?? grea pe via??, de trei ori la temni?? grea timp de 20 de ani, o dat? la deten?ie riguroas? timp de 20 de ani ?i de 14 ori la degradare civic? pe timp de 10 ani, ca ?i când una dintre ele, chiar ?i pedeapsa capital?, nu ar fi fost de ajuns. Completul 1 de judecat? al Tribunalului Poporului considerase c? Ion Antonescu a militat pentru „hitlerism ?i fascism", instaurând „cel mai crunt regim de dictatur? cunoscut în istoria ??rii noastre", c? „invitase armatele hitleriste s? intre pe teritoriul ??rii" ?i a decis „aderarea la Pactul Tripartit", preg?tind apoi agresiunea „contra popoarelor din Balcani ?i contra U.R.S.S.", dup? care a s?vâr?it „cea mai mare crim? petrecut? în istoria poporului român, al?turându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietic?, care doreau o colaborare pa?nic? cu poporul român", punând ?ara ?i în stare de r?zboi cu Marea Britanie ?i cu Statele Unite ale Americii.

În timpul r?zboiului, au mai apreciat judec?torii mare?alului, acesta „nu a respectat regulile interna?ionale, dând ordine de suprimare a popula?iei civile din spatele frontului pe motiv c? ace?tia au fost partizani", c? în ceea ce prive?te prizonierii „a favorizat pe acei îns?rcina?i cu supravegherea lor spre a fi supu?i la un tratament inuman" ?i c? „a ordonat acte de teroare, suprimare asupra popula?iei din teritoriul în care s-a purtat r?zboiul sub pretext c? sunt partizani", c? „a luat m?suri ca to?i lupt?torii antifasci?ti s? fie interna?i în lag?re" ?i „în scop de persecu?ie politic? ?i din motive rasiale a ordonat deportarea popula?iei evreie?ti din Bucovina ?i Basarabia, cum ?i parte din Vechiul Regat, în Transnistria, unde - în cea mai mare parte - a fost executat?". În aceea?i perioad?, Ion Antonescu ar mai fi „instigat la crime contra de?inu?ilor politici, prizonierilor ?i celor supu?i la munci obligatorii", a dus „o politic? antidemocratic?", ?i „a ordonat înfiin?area de ghetouri, lag?re de internare pentru deporta?i, din motive de persecu?ie politic? ?i rasial?", dispunând ?i „edictarea de legiuiri sau m?suri nedrepte, de concep?ie hitlerist?, legionar? sau rasial?", punându-se „în slujba hitlerismului ?i fascismului" ?i contribuind prin for?e proprii, la realizarea „scopurilor lor politice ?i la aservirea vie?ii economice a ??rii în detrimentul poporului român".

Un element determinant în provocarea dezastrului ??rii a fost apreciat ?i „sistemul antisemitismului", guvernul condus de Ion Antonescu organizând, în cadrul politicii de românizare, „jefuirea popula?iei evreie?ti", dup? „un plan determinat de o serie de nelegiuiri cu caracter rasial". La toate acestea s-a ad?ugat „cea mai aprig? prigoan?" împotriva muncitorilor, precum ?i „subjugarea ?i exploatarea ??r?nimi". F?r? îndoial? este faptul c? aceste acuza?ii, sau chiar numai unele dintre ele, erau extrem de grave. Important îns? pentru jus?i?ie, pentru istorie ?i pentru Ion Antonescu ar fi fost s? se stabileasc? sigur, ?i f?r? nici un dubiu, dac? mare?alul a fost sau nu vinovat de toate cele ce i s-au imputat, dac? angajarea ??rii în r?zboi ar fi putut fi evitat? rapturile teritoriale din 1940 ?i în contextul politico-strategic al epocii.

Nefiind de acord cu cei care afirm? c? mare?alul nu a f?cut nicio gre?al? ?i nici cu cei care apreciaz? c? a fost „nul, dac? nu catastrofal ca om politic", „o nenorocire, un perdant previzibil, nu numai pentru sine, dar, cu totul grav pentru destinele ??rii", „o figur? tragic? ?i dep??it? de evenimente pe care nu le-a putut niciodat? controla", sau „un criminal de r?zboi", cum a fost tratat de Tribunalul Poporului, consider c? fiecare are dreptul s? aib?, ?i s?-?i expun?, propria pozi?ie, în func?ie de ?tiin?a ?i con?tiin?a sa.

Indiferent îns? de gre?elile pe care le-a f?cut mare?alul Ion Antonescu, nimeni nu poate s? nege faptul c? principala sa preocupare, din momentul ajungerii la putere (cu sprijin german), a constituit-o refacerea integrit??ii teritoriale a ??rii, grav r??luit? în 1940 de c?tre Uniunea Sovietic?, Ungaria ?i Bulgaria. De altfel, în momentele în care armata român? lupta pentru repunerea bornelor de hotar pe Nistru, în afar? de comuni?ti, nimeni nu a contestat acest lucru. Din contr?. Contribu?ia lui Ion Antonescu la eliberarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei a fost elogiat?. Recuno?tin?a a durat pu?in, la scurt timp, dup? trecerea Nistrului, Ion Antonescu a fost acuzat de mul?i dintre cei care îl elogiaser? pân? nu demult.

F?r? nici o îndoial? este faptul c? ar fi fost minunat ca r?zboiul s? fi luat sfâr?it la 26 iulie 1941 când ultimele forma?iuni militare sovietice au fost alungate din Cetatea Alb?. Acest lucru nu era îns? posibil în contextul în care Uniunea Sovietic? nu era nici pe departe înfrânt?, în care Ungaria, cu care România era într-o competi?ie continu? pentru încrederea Berlinului, continua lupta al?turi de Reich, iar Bulgaria st?tea în espectativ? cu arma la picior.

Continuând lupta al?turi de germani, Ion Antonescu a urm?rit ob?inerea sprijinului german pentru restabilirea integrit??ii teritoriale ?i la grani?a de vest a ??rii. Condamnând Dictatul de la Viena, pe care-l considera lipsit de orice temei istoric, politic ?i moral, Ion Antonescu i-a declarat, în mod repetat ?i r?spicat, lui Hitler, c? obiectivul principal al politicii externe române?ti consta în realizarea unit??ii p?mântului românesc, c? scopul luptei românilor în R?s?rit era „tot retrocedarea drepturilor României asupra Transilvaniei de Nord", c? „mai bine pierim într-o lupt? dreapt? dac? 17 milioane de români nu sunt în stare s? elibereze din sclavie 1.500.000 de români.

Discutabil? r?mâne, totu?i, hot?rârea mare?alului de a participa cu for?e numeroase la campania din a doua parte a anului 1942, la Stalingrad ?i în Caucaz, mult prea departe de grani?ele ??ri, lui Ion Antonescu putându-i-se imputa ?i faptul c? nu a folosit prea mult cartea petrolului românesc, extrem de important la acea epoc? pentru germani, pentru a ob?ine în schimb o participare redus?, dac? nu simbolic? la r?zboi ?i a face ca pierderile în vie?i omene?ti pe front s? fie cât mai mici.

A mai fost acuzat mare?alul Antonescu la procesul din mai 1946 c? a pus ?ara la dispozi?ia Germaniei, aducând-o pe margine de pr?pastie, uitându-se c? dac? nu era înfloritoare, ?i nu avea cum s? fie dup? trei ani de r?zboi, situa?ia economic? a României era, în vara anului 1944, de invidiat pentru multe ??ri europene, ?i chiar pentru Germania, în pofida declan??rii puternicelor bombardamente anglo-americane, care au creat mari probleme economiei na?ionale ?i nu numai. S-a ignorat complet pozi?ia mare?alului de a nu se ceda în fa?a presiunilor economice germane, c?ci nimeni nu poate afirma c? acestea nu au existat, sau c? Germania, ca mare putere, nu a urm?rit s? fac? totul pentru a-?i satisface în primul rând propriile interese.

Categoric mai este ?i faptul c? guvernarea mare?alului Ion Antonescu, într-o perioad? de r?zboi complex? ?i dificil?, nu a fost lipsit? de gre?eli. Unele foarte mari, între ele situându-se deportarea evreilor din Basarabia ?i din nordul Bucovinei la est de Nistru, precum ?i celelalte m?suri luate împotriva acestora, în special ordinul de represalii de la Odessa din octombrie 1941, dat în urma atentatului terorist executat asupra comandamentului român din ora?, în dup?-amiaza zilei de 22 octombrie 1941. Apreciind c? atentatul fusese opera comuni?tilor locali, în rândul c?rora se aflau numero?i evrei, mare?alul Ion Antonescu a dispus s? fie executa?i câte 200 de comuni?ti pentru fiecare ofi?er ?i func?ionar român sau german ?i câte 100 de comuni?ti pentru fiecare soldat ucis sau r?nit (ordinul a fost transmis de colonelul Radu Davidescu la 23 octombrie 1941, ora12.30). Aflate într-o leg?tur? indiscutabil?, atentatul terorist executat la Odessa asupra comandamentului român ?i represiunea care a urmat constituie realit??i evidente, care nu trebuie ignorate, ci abordate cu obiectivitate. În ceea ce m? prive?te deplâng atât moartea militari români ?i germani uci?i, r?ni?i sau disp?ru?i la 22 octombrie 1941, cât ?i pe cea a cet??eni sovietici, evrei sau nu, oricâ?i ar fi fost, victime vinovate sau nevinovate ale ac?iunii represive care a urmat atentatului (cl?direa a fost minat? de structuri specializate ale armatei sovietice).

Pe larg : Procesul mare?alului Antonescu. Documente, vol I-II-III, Bucure?ti, Editura Saeculum I.O., Editura Europa Nova, 1995 (edi?ie prefa?at? ?i îngrijit? de Marcel-Dumitru Ciuc?; cuvânt înainte Prof. Iosif Constantin Dr?gan).

footer