Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Miercuri, 26 Aprilie 2017 19:22

Corneliu Zelea CodreanuAst?zi, mai ales în zilele noastre, s-a reimpus cu obstina?ie teza cominternist?, stalinist? din anii '50 ai secolului al XX-lea, când România se afla deja de ani buni ocupat? de imperiul ruso-sovietic, sloganul conform c?ruia Mi?carea Legionar?, fondatorul ei Corneliu Zelea Codreanu, n-a fost altceva decât expresia politic? a unui clan de crim? politic? organizat?. Cei care au sus?inut ?i impus ca „adev?r istoric", abera?ia de mai sus au fost tocmai aceia care au adus regimul comunist în România. Tovar??ii stalini?ti, precum Ana Pauker, Boris Grünberg, Vasile Luca, A. Toma, V. Tesmeni?iki, Gizela Vass, Saul Bruckner, Liuba Chi?inevski, Iosif Chi?inevski, Walter Neulander etc., ei, ?i înc? câteva sute de evrei cominterni?ti, sunt autorii, responsabilii genocidului la care au supus poporul român între anii 1948-1964. Tocmai ei, cu to?ii, agen?ii unei puteri str?ine (U.R.S.S.), ce s-au constituit cu adev?rat într-un clan al crimei organizate (cu dou? milioane de victime), confiscând pe cale de consecin?? statul român, au sc?pat, dup? 1990, unei asemenea categorisiri istorice, cu toate c? regimul pe care l-au creat, sus?inut, condus a reprezentat, în afara oric?rei îndoieli, un autentic regim criminal. A?adar, stalini?tii români, (mai degrab? moscovi?i, c?ci români dac? au fost câ?iva), au impus ?ablonul ideologic cum c? Mi?carea Legionar? n-a fost altceva decât o organiza?ie politic? terorist?, asasin?... Asasinii, a?adar, nu au fost comuni?tii stalini?ti, înf?ptuitorii unui genocid, pe durata a dou? decenii, împotriva Na?iunii Române, ci Mi?carea Legionar?!

Cli?eul propagandistic a fost creat de „marele" istoric, Mihail Roller ?i a fost impus în „cartea" sa, „Istoria R.P.R." (1948). În acei ani nu exista România, nici poporul român, ci o ?ar? numit? „R.P.R.", cu „î" din „i" la numele Romînia!. Dup? Roller, Garda de Fier a fost un partid „fascist" care dorea instalarea unui regim fascist în România: „Garda de Fier se bucura de sprijinul guvernelor burghezo-mo?iere?ti, de sprijinul lui Carol al II-lea (!) ?i al marilor industria?i ?i mo?ieri, care cu ajutorul ei c?utau s? distrug? P.C.R.. Subsidii regulate din surse germane au alimentat organiza?iile fasciste ?i mai ales „Garda de Fier".

Viziunea lui Mihail Roller, fascist? de-a dreptul, considerat? infailibil?, dogm? pe timpul tinere?ii mele, a fost reluat? dup? 1990, ?i impus? ca „adev?r istoric" în mass-media ?i în istoriografie. Avem de-a face cu un tezism istoric de cea mai oribil? f?c?tur?, o a?a-zis? viziune istoric?, denaturat?, deformat?, diversionist? cu privire la perioada istoric? dintre anii 1920-1940. Catalogarea de „fascism" nu face trimitere doar la Mi?carea Legionar?, este mult mai ampl?, având în vizor ?i acuzându-le de fascism, nazism pe aproape toate numele mari culturale din perioada interbelic?. „Tovar??ii" nu s-au oprit doar la anii interbelici. Tot din 1990 au început s? sape temeinic la soclul, pe care i l-a ridicat în sufletul s?u Na?iunea Român?, lui Mihai Eminescu acuzându-l, desigur, de „fascism", „extremism ideologic", „xenofobie". Dup? cum vede?i, obr?znicia tovar??ilor, ei, cu adev?rat fasci?ti, nu are ?i nu va avea niciodat? limite. Pentru ei, „tovar??ii stalini?ti", ca ?i pentru urma?ii lor de dup? 1990, „mari democra?i", Mihai Eminescu nu este decât un poet al formelor culturale dep??ite, iar din punct de vedere ideologic un „rebut" de care cultura român? trebuie s? se descotoroseasc? neap?rat pentru a deveni cu adev?rat european?. Infamii!

Anii 1917, 1918, 1919 au fost anii cruciali ai istoriei românilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu ?i prin intermediul jertfei cutremur?toare a na?iunii române, s-a înf?ptuit Marea Unire. Un nou timp în Istorie începea pentru poporul român. Dup? o mie de ani de desp?r?ire, eram (chiar dac? nu to?i) împreun?. Dup? dreptatea pe care Istoria a f?cut-o neamului nostru, neamul însu?i a devenit obiectul drept??ii sociale celei mari. Mari reforme au adus peste ?ar? mari schimb?ri. Cei ce au murit, au suferit, luptat pentru patrie au binemeritat de la Patrie. 90% din p?mântul arabil al ??rii a intrat în st?pânirea ??ranilor. Imediat dup? Victorie a început munca. O munc? a refacerii, cu credin?a c? la timpuri istorice noi trebuie ?i mai mult? munc?. Elanul na?iunii va fi organizat, dup? cum am subliniat în paginile de început, temeinic; statul se va înt?ri, agita?iile, diversiunile anarhice provocate de oamenii Kremlinului fiind puse la col?. Dup? ce ajunsese Mare doar prin ea îns??i, România d?dea semne c? poate fi în stare s?-?i croiasc? un nou destin. S-a crezut în ceasul sfânt al biruin?ei c? toat? ru?inea adus? în trecut peste ?ar? de politicianism, de tr?d?tori, de întreaga clic? politic? va fi lichidat?. ?i c? uria?ul Sacrificiu va îndep?rta definitiv glodul, mocirla moral? adus? de politicianism peste trupul curat al patriei întregite. N?dejdi de?arte! Re?ine?i, cred, c? Mircea Eliade, tân?r savant, în deceniul 4, a scris despre cei trei ani „1918-1921" sau despre „pilo?ii orbi", adic? despre o clas? politic? mult mai degradat? decât cea de dinainte de 1916, ce nu ezitase s? ia sub control, din nou, cu mai mult? determinare ca înainte de r?zboi, destinul României întregite. ?i c? niciunul din p?catele politicianismului românesc antebelic nu disp?ruse dup? r?zboi. Faptul a fost sesizat ?i notat în timp real de unul dintre marii samsari politici ai timpului, Constantin Argetoianu, ca ?i de to?i martorii memoriali?ti ai epocii. Pe unii i-am citat deja.

România întregit? nu a avut vreme s? se construiasc? pe sine cum ar fi dorit. Din exterior, presiuni constante, amenin??ri clare; din interior, subminare sistematic? din partea unor minorit??i etnice, cu scopuri de domina?ie, unele, cu scopuri secesioniste, altele. De asemenea, politicianismul abject era mai prezent ca oricând în via?a public?. I. G. Duca, om politic de anvergur?, patriot ?i democrat în toat? activitatea politic?, confidentul lui Ion I. C. Br?tianu în anii cruciali, înainte, în timpul ?i dup? Marele R?zboi, nota în „Amintiri politice"[1] despre dificult??ile pe care le-au f?cut României, la conferin?a de pace de la Paris - Versailles, anii 1919-1920, unii evrei; ace?tia, folosindu-se de influen?a ce-o aveau asupra pre?edintelui S.U.A., Woodrov Willson, au pus în cump?n?, o vreme, recunoa?terea frontierelor noastre istorice. Tot lor li se datore?te ?i impunerea României a unui tratat al minorit??ilor, umilitor de-a dreptul, prin care se acorda minorit??ii evreie?ti din ?ar? un statut privilegiat.

Ion I. C. Br?tianu, primul conduc?tor al delega?iei României la Conferin?a p?cii, a refuzat s? semneze tratatul minorit??ilor pe care i-l impuneau „cei 4 mari", iar în septembrie 1919 p?r?se?te Parisul, revine în ?ar? ?i demisioneaz? de la conducerea guvernului. Cum am mai notat, Alexandru Vaida-Voevod îi ia locul, pleac? la Paris ?i semneaz?, în numele României, ?i tratatul minorit??ilor. Iat? ce noteaz? I. G. Duca în cartea sa de „Amintiri politice": „În leg?tur? cu situa?ia României la 1918-1919, înainte de debutul lucr?rilor Conferin?ei p?cii, Ion I. C. Br?tianu se angajase, la Ia?i, în 1917 ca la sfâr?itul r?zboiului evreii români vor beneficia de toate drepturile civile ?i politice[2]". Evreii îns?, tot nu erau mul?umi?i; voiau o pozi?ie privilegiat?, de stat în stat, iar la întâlnirea cu primul ministru al României „Dr. Filderman, care se sim?ea sus?inut de toat? formidabila putere a iudaismului interna?ional, vorbea agresiv ?i de sus"[3]. Br?tianu s-a sim?it jignit de tonul seme? al liderului evreu, mai ales c? ?tia bine de „scandaloasa atitudine a unora dintre elementele evreie?ti în slujba comandaturii germane"[4].

Anii marelui r?zboi na?ional de întregire a României, în general, au creat o solidaritate real? între poporul român ?i evreii tr?itori în România. Nu pot îns? s? ocolesc adev?rul c? o parte a evreilor din teritoriul intrat sub ocupa?ie german? (1916 decembrie - 1918 noiembrie) „au colaborat cu inamicul împotriva armatei române ?i a popula?iei române?ti"[5]. Printr-un decret-lege din 28 mai 1919, statul român, în persoana primului-ministru Ion I. C. Br?tianu, acord? „drepturi cet??ene?ti evreilor n?scu?i în ?ar?"[6]. Legea a fost dat? de guvernul român, ca ?i cu adev?rat marele rege Ferdinand, din proprie ini?iativ?, f?r? vreo presiune extern?, acordând, a?adar, tuturor cet??enilor români, indiferent de origine, egalitatea civil?. Pân? la urm?, României i se va impune semnarea tratatului minorit??ilor care aproape c? îi scotea pe evreii români de sub autoritatea statului român, rolul principal în acest sens avându-l Edmund Rotschild, cu toate c? tocmai acesta a aplanat asperit??ile insistând pe faptul c? evreii din România nu trebuie sco?i, prin legi speciale, în afara na?iunii române. Desigur, pozi?ia agresiv?, trufa?? a unor lideri ai Comunit??ii evreie?ti, atât din ?ar?, cât ?i din str?in?tate, a f?cut impresie penibil? în România, creându-se impresia c? minoritatea evreiasc? (o parte a ei) urm?rea s? transforme statul român dintr-unul unitar într-o federa?ie.

Minoritatea evreiasc? în perioada dintre cele dou? r?zboaie mondiale a avut un control clar financiar-economic asupra statului român, iar în profesiunile liberale au exercitat un monopol exclusivist. Alt? parte a evreilor români, deloc pu?in însemnat?, chiar dup? ce Marea Unire a fost realizat?, a îmbr??i?at cauza „marelui Octombrie", ?i va constitui un grupuscul politic subordonat oficial Kremlinului P.C.d.R., comuni?tii acuzând statul român de „fascism" înainte de a se na?te în Italia. Comuni?tii cominterni?ti din 1921 ?i pân? la ocuparea României de c?tre U.R.S.S., în majoritate cople?itoare evrei, cet??eni români, au ac?ionat chiar de la început pentru dezmembrarea statului na?ional român. De la primul pân? la ultimul, s-au pus în slujba U.R.S.S., pe toat? perioada interbelic?, nedându-se înapoi de la crime, asasinate, declan?area de revolte armate, tr?darea României etc..

Am vorbit despre 18 Decembrie 1918, despre Tatar Bunar (1924), iar acum amintesc de amestecul N.K.V.D.-ului în declan?area revoltelor sociale din anul 1933 (Bucure?ti ?i Ploie?ti). Un moment aparte în tentativa de a submina statul român imediat dup? Unire îl constituie atacurile teroriste din 1920, puse la cale de N.K.V.D., sponsorizate de Moscova, preg?tite la Moscova. Serviciile secrete ale Armatei Române au descoperit doar în Basarabia (între anii 1918-1925) peste 120 de organiza?ii teroriste evreie?ti, în restul ??rii alte câteva sute ce-au provocat zeci de atacuri criminale îndreptate împotriva statului român. Terori?tii cominterni?ti, evrei în totalitate, nu urm?reau dup? cum vor min?i eliberarea muncitorilor români de sub asuprire, ci erau avanpostul ideologic al Rusiei Sovietice pentru distrugerea societ??ii române?ti prin teroare, crime, dela?iune, propagand? diversionist mincinoas?, iar acuza?iile aduse noii Românii, fiind toate gratuite.

Planul lui Lenin ?i Tro?ki urm?rea destabilizarea României prin lupte de strad? (vezi decembrie 1918), asasinarea familiei regale, asasinate politice ?i instaurarea puterii sovietice la Bucure?ti. În acest context a avut loc atacul terorist de la 8 decembrie 1920, în sala de ?edin?e a Senatului României. Max Goldstein, cet??ean român de 23 de ani, fiu de comercian?i evrei din Bârlad, a p?truns noaptea în sala înaltului for politic ?i a montat sub tribuna oratorilor Senatului o bomb? de mare capacitate. Explozia bombei pus? de Max Goldstein a ucis pe ministrul Justi?iei, Dumitru Greceanu, senatorii Spiridon Gheorghiu ?i Dumitru Radu. Generalul Constantin Coand?, fost prim-ministru, pre?edintele înaltului for a fost grav r?nit[7]. Asasinul, Max Goldstein, scap?, fuge în Rusia Sovietic?, pentru ca, în noiembrie 1921, pe când revenea în ?ar?, având ascunse într-o valiz? 15 kilograme de explozibil, s? fie arestat. În momentul arest?rii, Goldstein trage cu pistolul în gr?nicerul român Alexandru Heringa, r?nindu-l grav. Dup? un lung proces, ?i dup? ce f?cuse declara?ii complete în care arat? c? a ucis la ordinele Moscovei, Max Goldstein a fost condamnat la munc? silnic? pe via??. Va muri în închisoare.

Cu greu au reu?it autorit??ile române s? ?in? sub control pe oamenii Moscovei, trimi?i în ?ar? cu misiunea clar? de a declan?a revolte comuniste în România (îndeosebi în centrele industrial-muncitore?ti: Bucure?ti, Ia?i, Ploie?ti, Constan?a) ?i doar cu ajutorul Armatei Române (noiembrie - decembrie 1920). În aceast? situa?ie tulbure pentru ?ara proasp?t ie?it? dintr-un cumplit r?zboi, devastat?, jefuit? de inamic în partea de sud, cu economia distrus?, martirizat? cu peste un milion de mor?i (vorbesc ?i de românii ce au murit, pe front, în armatele ruse?ti ?i austro-ungare - peste 400 de mii), cu atacuri neîncetate ale bandelor criminale bol?evice dinspre Nistru, cu mare parte a armatei implicat? în r?zboiul cu Ungaria, ?i când revolu?ia comunist? p?rea iminent?, de neevitat, î?i începe activitatea public? Corneliu Zelea Codreanu, fostul voluntar din r?zboiul de întregire na?ional? din august - septembrie 1916.

Corneliu Zelea Codreanu a fost fiul lui Ion Zelea Codreanu, cu str?mo?i r?ze?i de sute de ani, în satul Ize?ti (Storojine?). Numele de familie Zelea vine de la Za, Zal? (c?ma?? de zale), iar ocupantul austriac i-a rutenizat numele, Zelinski. Mama, Elisa Brauner, românc?, ortodox?, are foarte vagi, imprecise origini germane. Deci, dup? tat? ?i mam?, Corneliu Zelea Codreanu este român din mo?i-str?mo?i. Du?manii l-au ridiculizat, ar?tându-l str?in de neamul românesc. Îndeosebi, Armand C?linescu, a turnat peste Codreanu minciuni odioase, f?cându-l rutean, polonez etc. dup? cum se poate constata din jurnalul s?u politic[8]. Ion Zelea Codreanu repudiaz? cuvântul „Zelinschi" ca str?in de realitate, î?i reia numele adev?rat, iar în 1898, p?r?se?te Bucovina, stabilindu-se în ?ar?, la Hu?i. În aceast? localitate tat?l lui Corneliu, se angajeaz? ca profesor de limba german? ?i-?i va întemeia o familie numeroas? (7 copii).

Profesorul Ion Zelea Codreanu ?i-a crescut copiii în cultul drept??ii, cinstei ?i muncii, inducându-le din fraged? pruncie o adev?rat? dragoste pentru patrie ?i istoria ei. ?i-a botezat copiii cu nume relevante precum Horia, Traian, Decebal, C?t?lin, Iridenta în semn de respect ?i iubire fa?? de eroii neamului românesc, dându-le o educa?ie specific? tuturor familiilor din clasa de mijloc a timpului, adic? una curat patriotic?. Zigu Ornea a avut lipsa de onestitate, ca s? nu zic de bun sim?, s? afirme gratuit ?i mincinos cum c? Ion Zelea Codreanu ?i-a crescut copiii într-un climat na?ionalist ?i ?ovin[9], sugerând c? numele date copiilor de Ion Zelea Codreanu ar proba xenofobie, rasism ?i desigur, ultrana?ionalism. Tot ce scriu autorii evrei despre C. Z. Codreanu poart? o ap?sat? amprent? a urii ?i minciunii, a diversiunii ?i propagandei. S? afirmi c? dac?-?i botezi copiii „Decebal", „Traian", „Horia", „Iridenta" e?ti ?ovin ?i xenofob dovede?te o rea credin?? inimaginabil?. Cum ar fi ca eu, cel care scriu aceste rânduri, a? afirma despre un tat? de familie evreu care-?i nume?te copiii „Saul", „Solomon", „Estera" ?.a.m.d., c? o face din ur? fa?? de ceilal?i, din xenofobie, ?ovinism! M? descalific automat, pentru totdeauna, ca autor credibil. În cazul lui Z. Ornea, ca ?i a tuturor acelora ce-au scris, scriu ?i vor mai scrie despre carismaticul Corneliu Zelea Codreanu, orice calomnie, minciun?, judecat? subiectiv?, afirma?ie la adresa fostului mare patriot român se accept? ca adev?r absolut. Nu ?tiu cât vom mai permite dictatul acestor indivizi stalini?ti, monopolul exercitat de ei într-o manier? discre?ionar? asupra unor întinse perioade din trecutul nostru recent.
- Va urma -

Fragment din cartea în curs de apari?ie „Drumul României spre Catastrof? (1918-1940)", autor Gic? Manole

-----------------------------------
[1] I. G. Duca, Amintiri politice, vol. III, Colec?ia „Memorii ?i m?rturii" Jon Dumitru-Verlag, München, 1988, pp. 157 – 158.
[2] Ibidem, p. 157.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Apud Vasile Stoica, Evreii din România, în Elena Istr??escu, Dumitru Stawarache, Problema evreilor din România în aten?ia Conferin?ei de Pace de la Paris din 1919, p. 202, România ?i Conferin?a de Pace de la Paris (1919-1920), coordonatori: Gheorghe Buzatu, Valeriu-Florin Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Editura Empro, Foc?ani, 1999.
[6] România ?i Conferin?a de Pace de la Paris (1919-1920), p. 205.
[7] Paul Goma, S?pt?mâna Ro?ie. 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia ?i Evreii, eseu, varianta ianuarie 2010, Editura Vicovia, Bac?u, 2010, pp. 116, 117.
[8] Armand C?linescu, Însemn?ri politice, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 310. Iat? ce noteaz?, pe 16 iulie 1936 „marele" om de stat: „Codreanu tat?l este polonez dup? p?rintele s?u ?i ungur dup? mam?. Codreanu fiul are o mam? nem?oaic? Lanner (Sic). ?i acest metis polono-ungaro-german d? lec?ii de românism!". Desigur, minciuni odioase!
[9] Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapt? româneasc?, Edi?ie rev?zut?, Editura Funda?iei Culturale Române, Bucure?ti, 1996, p. 285.

footer