Revista Art-emis
Masacrul de la Vini?a PDF Imprimare Email
Adrian Nicolae Petcu   
Miercuri, 26 Aprilie 2017 18:50

Teodor-M-Popescu-MilitarTeodor M. Popescu a documentat Masacrul de la Vini?a împreun? cu Visarion Puiu, Nichifor Crainic ?i medicul Alexandru Birkle. Trimis de Ion Antonescu ?i la Katyn ?i Tatarca

În dosarul penal al profesorului Teodor M. Popescu exist? un manuscris[1], cu un exemplar dactilografiat[2] despre un caz aproape necunoscut, am putea spune, ?i anume masacrul de la Vini?a (vestul Ucrainei), s?vâr?it de poli?ia politic? sovietic?. Prezen?a acestor documente se explic? prin faptul c? au fost ridicate la perchezi?ia f?cut? la Securitate, imediat dup? arestarea profesorului[3] ?i mai târziu aveau s? constituie parte la materialul probatoriu înaintat la procesul care i s-a intentat[4]. La prima vedere documentul nu ni s-a p?rut atât de valoros din punct de vedere istoric, ci mai degrab? literar. Îns? f?când câteva cercet?ri în presa româneasc?, contemporan? descoperirilor acestui masacru de c?tre germani (mai-iulie 1943), am putut constata importan?a acestui caz, nevalorificat ast?zi, când se caut? trecutul U.R.S.S. Astfel, dup? s?p?turile din p?durea de la Katyn, administra?ia german? a Ucrainei a descoperit alte gropi comune, îns? de data aceasta în ora?ul Vini?a, localitate cu 92.900 de locuitori, înainte de Al Doilea R?zboi Mondial, re?edin?? a regiunii cu acela?i nume. Aceast? localitate este la aproximativ 250 km distan?? de Kiev ?i 200 km de râul Nistru, la punctul Moghilev. Regiunea Vini?a se învecineaz? la sud cu Basarabia (R.S.S. Moldoveneasc? în timpul regimului sovietic), la sud-est cu regiunea Odesa, la nord-est cu regiunea Kiev, la nord cu regiunea Jitomir, iar la vest cu regiunea Cameni?a-Podolia[5].

Imediat dup? cucerirea zonei de c?tre trupele germane, au fost semnalate posibilele locuri ale gropilor comune, îns? abia la 24 mai 1943 au început cercet?rile. Înc? de la început, germanii au chemat martori din mai multe state satelite Germaniei[6], cu aceast? ocazie instituindu-se o comisie interna?ional? spre a cerceta cazul[7], ca ?i în cazul Katyn -ului[8]. Astfel ajungem la leg?tura profesorului T. M. Popescu cu acest caz. Din partea României, pe lâng? Dr. Alexandru Birkel[9] care participa în cadrul comisiei la cercet?ri, în zilele de 16-17 iulie 1943 la Vini?a, prin Berlin, a fost prezent? ?i o delega?ie format? din I.P.S. Visarion Puiu (?eful Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria), Nichifor Crainic (ministru îns?rcinat cu Propaganda Na?ional?), Teodor M. Popescu (decan) ?i Iacob Laz?r (profesor la Facultatea de Teologie din Bucure?ti)[10], al?turi de alte delega?ii biserice?ti (bulgar?, suedez?, finlandez?, greac?)[11]. De altfel, delega?ia român? fusese solicitat? de Lega?ia german? din Bucure?ti ?i trimis? de Patriarhia Român? cu autoriza?ia mare?alului Ion Antonescu[12].

S-au descoperit trei puncte principale cu gropi comune:
1. „Livada" sau gr?dina cu pomi din cartierul Dolinki, la 1,2 km spre apus de centrul ora?ului;
2. Parcul popular zis ?i „Cultural";
3. Cimitirul ortodox - toate trei în lungul aceleia?i str?zi (Pidlissny), pe ?oseaua care duce de la Vini?a la Litin[13].

Punctul cel mai important - gr?dina cu pomi - avea gropi pe o suprafa?? de un hectar, pu?in retras? de la ?osea ?i nu avea locuin?e în imediata apropiere. Aici s-au descoperit 38 gropi comune, s?pate pe trei laturi (est-nord-vest) ale gr?dinii, cele mai multe con?inând 100-130 de cadavre, câteva chiar 200. Gropile obi?nuite erau largi ?i lungi de 3-5 m ?i adânci de aproximativ 3 m. Pân? la 16 iulie au fost deshumate 1.206 cadavre, din care 817 au fost examinate[14]. În celelalte dou? puncte, parcul popular ?i cimitirul ortodox, s-au g?sit 35, respectiv 40 gropi comune, peste care au fost instalate bar?ci - ca spa?ii de joac?, iar peste altele s-a a?ezat nisip sau au fost planta?i salcâmi. În mod particular, în cimitir gropile au fost mai mici pentru a nu tr?da dimensiunile celor noi fa?? de cele obi?nuite. Din primele constat?ri germanii au estimat un num?r de aproximativ 10.000 de cadavre[15]. Prin cercetarea cadavrelor descoperite s-a ajuns la concluzia c? moartea tuturor victimelor provine din împu?c?turi de revolver, în ceaf?, de la mic? distan??. Mul?i au primit un singur glon?, al?ii având mai multe, de calibru 5,6 mm, în cap, iar unii prezentând mai multe r?ni provocate de for?e brutale[16]. Toate cadavrele au fost g?site cu mâinile strâns legate la spate cu sfoar?, iar în gura ?i esofagul unora a fost g?sit p?mânt, ceea ce dovede?te c? ace?tia din urm? nu muriser? pân? în momentul îngrop?rii ?i astfel au înghi?it p?mânt în groap?. S-au g?sit ?i trei femei goale ?i nelegate[17].

Identificarea celor deshuma?i nu a fost atât de u?oar?, aceasta f?cându-se cu ajutorul hainelor ?i lucrurilor g?site asupra lor ?i expuse într-o cl?dire din ora? spre a fi recunoscute de rude sau cunoscu?i. S-au g?sit ?i foarte multe gropi umplute cu c?m??i, sumane, pantaloni, rochii ?i înc?l??minte[18]. Dup? cercetarea medico-legal? ?i eventuala identificare a mor?ilor, ace?tia au fost înhuma?i cre?tine?te, în gropi lungi de 20-30 m, a?eza?i în rând, peste care s-a turnat var. Chiar profesorul Popescu împreun? cu ceilal?i membrii ai delega?iei române au asistat în data de 16 iulie 1943 la o astfel de slujb?, f?cut? de doi episcopi ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina[19], un protopop ?i 30 preo?i, al?turi de mul?imea îndurerat? ?i autorit??ile germane de ocupa?ie[20]. Din cei identifica?i cei mai mul?i erau ucraineni, câ?iva evrei, dar ?i moldoveni, majoritatea celor uci?i fiind înainta?i în vârst?[21]. Ace?tia erau oameni simpli, lucr?tori, ??rani, cei mai mul?i[22]. Însu?i profesorul Popescu prezent la Vini?a a f?cut cercet?ri pentru a vedea de cine ?i de ce au fost masacra?i ace?ti oameni. Astfel sesizând metodele poli?iei comuniste[23], de care avea s? aib? parte mai târziu, Teodor M. Popescu constata mul?imea obiectelor g?site asupra victimelor: acte, copii de pe procese verbale de perchezi?ie (scrise cu creionul), scrisori, albume, c?r?i, fotografii, c?r?i de rug?ciune, Biblii, cruci, iconi?e, metanii, buc??i de od?jdii-multe obiecte sfinte[24]. Ca atare, profesorul era de p?rere c? o vin? imputat? victimelor ar fi fost cea pentru activitatea asocia?iei religioase „Adev?ra?ii ??rani greco-ortodoc?i ai Arhanghelului ?i ai Sfântului Duh", de dup? 1932, când s-au închis bisericile[25]. Arest?rile s-au f?cut în anii 1937-1939[26], iar amenajarea locurilor viitoarelor gropi comune, cum a fost cazul gr?dinii în mod special, s-au f?cut în martie 1938 ?i în circumstan?ele generale din anii epur?rilor ordonate de Stalin, atunci când se descopereau „du?manii poporului"[27]. Dintre cei aresta?i ?i g?si?i la Vini?a erau ?i fo?ti opozan?i ai armatei ro?ii (din trupele lui Denikin), de?i fusese amnistia?i de Constitu?ia lui Stalin sau fo?ti ofi?eri din armata ?arist? - oameni care fuseser? lua?i pentru 10 ani într-un lag?r din nord[28].

În lucrarea lui Florin M?trescu se g?sesc etapele genocidului comunist comis la Vini?a, în Ucraina, între 1921-1938, de propor?ii uria?e, fa?? de cel descoperit de comisia interna?ional? din 1943. Astfel, în prima etap?, cea dintre 1921-1922, au fost uci?i peste 10.000 ofi?eri, solda?i ?i politicieni ucraineni, participan?i la mi?carea de eliberare a ??rii lor; ulterior circa 8.000 de membrii ai mi?c?rii „Uniunea pentru eliberarea Ucrainei"; apoi între 1930-1933, circa 20.000 de ??rani care s-au opus colectiviz?rii; în 1935, odat? cu asasinarea lui Kirov la Moscova, au fost îngropate aici circa 20.000 de persoane; în anii 1937-1938, poli?ia secret? a aruncat în acest cimitir circa 15.000 de ucraineni; iar ultima etap?, cea din timpul foametei provocate, la Vini?a au fost înhumate circa 150.000[29]. Aceea?i lucrare, ne încredin?eaz? c? din aceast? cifr? de 205.000 persoane, 60 % erau ??rani, restul fiind muncitori ?i intelectuali, moartea s-a provocat prin împu?carea în ceaf? cu dou? sau trei gloan?e, metoda preferat? a poli?iei politice sovietice, iar vârsta victimelor era în majoritate de 20-40 ani[30]. Probabil c? aceste cifre sunt ridicate în mod nevoit, dintr-o necunoa?tere a documenta?iei necesare, îns? atât estim?rile, cât ?i statistica sunt f?cute în bloc, conducându-ne astfel pe un teren sensibil. Afirma?ia lui Florin M?trescu despre genocidul comunist asupra na?ionali?tilor ucraineni este înt?rit? de unele surse de dup? 1941. Astfel, în referatele informative întocmite de Serviciul Secret al Jandarmeriei care activa în Transnistria se g?sesc numeroase aspecte ale activit??ii na?ionaliste ucrainene, care î?i aveau centre se sus?inere propagandistic? la Kiev, Lemberg, Nicolaiev ?i Vini?a[31]. Cu toate acestea, ca în loc de concluzie putem afirma c? acest masacru, asupra c?ruia ne-am oprit în mod tangen?ial ?i relatat de profesorul Teodor M. Popescu, a fost s?vâr?it de c?tre poli?ia politic? sovietic? (N.K.V.D. sau G.P.U.) între 1937-1938, iar victime au fost persoane care deranjau sistemul sovietic, fie c? erau fo?ti lupt?tori na?ionali?ti ucraineni, opozan?i ai ac?iunii de colectivizare sau simpli credincio?i cre?tini, altfel spus „du?mani ai poporului".

În vremea descoperirilor ororilor de la Vini?a presa româneasc? a relatat pe larg cazul. Astfel ziarul „Curentul" al lui Pamfil ?eicaru[32] care a prezentat cel mai bine cazul titra: „Groz?viile de la Vini?a", „Vini?a , al doilea Katyn al t?tucului Stalin. ?an?urile mor?ii sau Golgota a mii de martiri ucraineni", „Vini?a ora?ul mor?ii bol?evice. Pe locurile unde N.K.V.D. ?i–a demonstrat s?lb?ticia", „Ucrainenii ?i moldovenii din Vini?a acuz?" ?i mai pe scurt „Informa?ia Zilei"[33], „Evenimentul Zilei"[34], „Transnistria"[35] ?i nu în ultimul rând darea de seam? din „Biserica Ortodox? Român?" scris? de Teodor M. Popescu ?i amintit? mai sus[36]. Acela?i profesor inten?iona s? publice în ziarul „Universul" manuscrisul pe care l-am g?sit în dosarul penal, dar care i-a fost refuzat în anul 1943[37]. Men?ion?m c? inten?ion?m doar s? punem în discu?ie acest masacru descoperit la Vini?a ?i s?vâr?it de poli?ia sovietic? în mod asem?n?tor celui descoperit la Katyn[38] .
----------------------------------------------
[1] Arhivele Ministerului de Justi?ie, Direc?ia Instan?elor Militare (A.M.J.), fond penal, dos. 39.238, vol. I, f. 37-49.
[2] Ibidem, f. 50–54.
[3] Vezi „Procesul verbal de perchezi?ie" din data de 5 martie 1959 în A.M.J., dosar 39238, f. 5-6, „Cinci file b?tute la ma?in? ?i 13 file caiet, ambele intitulate cu caracter antisovietic".
[4] Vezi „Concluzii de învinuire" alc?tuite de ofi?erul de anchet? Teodoru Ion din 9 mai 1959 (Ibidem, f. 65), „Ordonan?a de învinuire" din 25 martie 1959 (Ibidem, f. 17), „Ordonan?a privind ata?area probelor materiale la dosarul de anchet? penal?" din 27 aprilie 1959 unde acest material este primul în lista probelor (Ibidem, f. 36), „Sentin?a nr. 118? din 2 iunie 1959 (Ibidem, f. 135-137) ?i la respingerea recursului „Decizia nr. 374 din 13 iulie 1959? (Ibidem, f. 167–169v).
[5] *** ??????? ????????? ????????????, vol. 8, , p. 94–95, 98.
[6] Cu excep?ia celor din Suedia (?ar? neutr?); „Evenimentul Zilei", an V, nr. 1502, 20 iulie 1943.
[7] ?eful comisiei medico–legale era Dr. Schräder din Germania ajutat de medici legi?ti de la Gand, Sofia, Helsinki, Paris, Milano, Zagreb, Amsterdam, Stokholm, Bratislava ?i Budapesta.
[8] La patru zile dup? descoperirea gropilor comune de la Katyn, guvernul polonez din exil, aflat la Londra, a cerut o anchet? la Crucea Ro?ie. Ancheta interna?ional? era necesar? dat fiind faptul c? oficialit??ile sovietice lansaser? prin agen?ia T.A.S.S. informa?ia potrivit c?reia uciderea polonezilor ar fi fost opera germanilor (A. Fontaine, Istoria r?zboiului rece, vol. I, ed. îngr. de G.G. Potra ?i D. R?zdolescu, Ed. Militar?, [f.a.], p. 239-240). Dup? recucerirea Smolensk-ului, în toamna lui 1943 ru?ii au deschis o anchet?, îns? Al. Werth care participa din partea ziarului „Sunday Times", în ciuda faptului c? avea simpatii pentru cauza sovietic?, a r?mas sceptic fa?? de versiunea oficial? moscovit? (Ibidem, p. 241); în anul 1988 sovieticii au recunoscut c? ei au fost f?pta?ii.
[9] Vezi „Curentul", an XVI, nr. 5539, din 20 iulie 1943; „Memoria", revista gândirii arestate, nr. 3, p. 69-77, unde îns? se vorbe?te de prezen?a acestuia numai la Katyn.
[10] A.M.J., dosar 39.238, f. 13v, 23. „Procesul verbal de interogatoriu", din 8 aprilie 1959 –„Din aceast? delega?ie a mai f?cut parte mitropolitul Visarion Puiu, conduc?torul delega?iei, prof, Laz?r Iacob ?i Nichifor Crainic [...]. Eu am [T. M. Popescu, n.n.] fost trimis în aceast? delega?ie fascist?, ca decan al Facult??ii de Teologie ?i probabil pe considerentul c? am scris o serie de articole anticomuniste, mai înainte de aceast? dat?. Am spus probabil, pentru c? nu mi s-a comunicat acest lucru" (Ibidem, f. 23-23v);. Informa?ia din pres? cu privire la membrii acestei delega?ii în „Informa?ia Zilei", an III, nr. 548, din 17 iulie 1943 ?i în „Masacrul bol?evic de la Vini?a v?zut de delega?iile biserice?ti str?ine", scris de T. M. Popescu, îns? nesemnat, la rubrica Cronica Extern? în „Biserica Ortodox? Român?", an LXI(1943), nr. 7-9, p. 437-438, profesorii nefiind nominaliza?i;
[11] Masacrul bol?evic..., p. 438.
[12] Vezi adresa nr. 773 din 9 iulie 1943 trimis? de Patriarhul Nicodim c?tre I.P.S. Visarion Puiu în care se spune, conform adresei nr. 6566 din 8 iulie 1943 a Lega?iei germane, c? „s-au descoperit urmele unor noi mari crime bol?evice" ?i ca atare s? fie prezent? o delega?ia reprezentativ? a B.O.R., ale?i fiind profesorii teologi sus men?iona?i trimi?i la Vini?a, via Berlin, între 12-20 iulie 1943. La întoarcere s? se scrie o dare de seam? (original, Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond Visarion Puiu, dosar nr. 13/1942-1944, f. 86). Pe acest document este însemnarea „Vom lua parte † V". În acela?i dosar se g?se?te ?i meniul consumat de mitropolitul Visarion Puiu la Hotel Eden din Berlin, din zilele de 14 -15 iulie 1943 (Ibidem, f. 87-88)
[13] Ibidem; „Curentul", an XVI, nr. 5541, din 22 iulie 1943 („Proces verbal încheiat cu ocazia cercet?rilor întreprinse la mormintele comune ale popula?iei ucrainene din ?inutul ora?ului Vini?a"); acela?i act publicat ?i în „Evenimentul Zilei", ed. a II–a, an V, nr. 1504, din 22 iulie 1943.
[14] Ibidem.
[15] Masacrul bol?evic..., p. 439; „Curentul", nr. 5539, din 20 iulie 1943.
[16] Ibidem.
[17] Masacrul bol?evic..., p. 439; „Curentul", an XVI, nr. 5539, din 20 iulie 1943; „Evenimentul Zilei", an V, nr. 1502, din 20 iulie 1943 („în mare parte au fost îngropa?i de vii"). În acela?i mod au fost uci?i ?i ofi?erii polonezi g?si?i la Katyn („Memoria", nr. 3, p. 65-67). Corespondentul ziarului „Curentul" la Vini?a, Aurel Popovici, spunea: „Ceea ce vedem nu sunt nici schelete – mai degrab? o mas? diform? de oase ?i de carne, care prin diferite semne caracteristice denun?? c? apar?in unor oameni" („Curentul", an XVI, nr. 5543, din 24 iulie 1943).
O execu?ie asem?n?toare este ?i cea de la fostul consulat italian (atunci sediu N.K.V.D.) din strada Viilor, Chi?in?u, din 22-28 iunie 1941, s?vâr?it? de N.K.V.D., victime fiind na?ionali?ti români (Vasile Tzan?u, cu fiii, deputat în Sfatul ??rii ?i prefect de L?pu?na, Pr. Gheorghe Tudorache, paroh la Cruze?ti-L?pu?na, al?i preo?i ?i func?ionari din timpul administra?iei române?ti) , în num?r de aproximativ 100 („Universul", an LVIII, nr. 246-247, 273, din 11, 12 septembrie ?i 8 octombrie 1941; „Curentul", an XIV, nr. 4875-4876, din 11-12 septembrie 1941).
[18] Masacrul bol?evic..., p. 440; „Curentul", an XVI, nr. 5543, din 24 iulie 1943.
[19] Pe teritoriul Ucrainei existau dou? biserici ortodoxe: una autonom? condus? de mitropolitul Alexei, fost episcop de Volânia (ucis la 7 mai 1943 – se pare – de autocefali?ti ?i urmat de un loc?iitor pân? la revenirea sovieticilor) ?i una „autocefalist?" condus? de na?ionalistul Policarp, care func?ionau cu acordul autorit??ilor germane de ocupa?ie (vezi N. Grosu, Ve?ti din Ucraina, „Transnistria Cre?tin?", revista Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria, an I, nr. 3–4, 1942, p. 79). La înhum?rile de la Vini?a au participat astfel mitropolitul de Kiev, Policarp, dar ?i cel canonic de Vini?a, P.S. Evloghie Marcovski (detalii despre litigiul dintre cele dou? biserici ortodoxe vezi în coresponden?a dintre I.P.S. Visarion Puiu ?i reprezentan?ii Bisericii ortodoxe autonome la Tr. Ionescu, Coresponden?a cu ierarhii ortodoc?i din Ucraina, în „Transnistria Cre?tin?", an II, nr. 3–4, 1943, p. 1–11)
[20] Masacrul bol?evic..., p. 440; alt caz de înhum?ri, vezi în „Curentul", an XVI, nr. 5545, din 26 iulie 1943, când au fost prohodite 260 de persoane.
[21] Cu vârste între 40-50 de ani. De remarcat este cazul Alexandra Mi?enco, românc? originar? din Chi?in?u care ?i–a avut so?ul înrolat în armata lui Denikin. Ace?tia, în 1919, s–au stabilit la Vini?a unde, so?ul, mereu era prigonit de poli?ia comunist? pentru participarea în armata lui Denikin, pentru spionaj în favoarea României – acuza?ii nedovedite, apoi învinuit pentru faptul c? a fost polcovnic, întrucât purta barb?! Întrebat? de câte ori a fost arestat so?ul, aceasta a r?spuns: „De patru ori. În 1924, în 1927, în 1932 ?i în iunie 1937. Când a fost arestat ultima dat? era aproape mort. Dac? mergea pe strad?, dac? era la lucru sau st?tea acas?, se a?tepta mereu s? fie dus la N.K.V.D". La Vini?a i s–au g?sit doar hainele recunoscute de Alexandra Mi?enco, nu ?i trupul neînsufle?it („Curentul", nr. 5544, din 25 iulie 1943).
[22] „Curentul", an XVI, nr. 5539, din 20 iulie 1943.
[23] „Odat? cu mor?ii de la Vini?a s-a descoperit cum aresta ?i ucidea poli?ia bol?evic?" (Masacrul bol?evic..., p. 440).
[24] Ibidem, p. 441.
[25] Membrii acestei asocia?ii purtau cusut? pe îmbr?c?mintea lor o cruce ?i ?ineau adun?ri în care citeau Sf. Scriptur?; alte indicii de participare la asocia?ie (c?r?i religioase) erau de asemenea motiv de arestare. De remarcat este cazul unui preot, lucr?tor la o p?dure c?ruia la arestare i s-a spus: „Câine, ai tr?it destul!" (Ibidem, p. 444-445)
[26] Aresta?ii au fost ?inu?i în cele dou? închisori din ora?, cea a poli?iei N.K.V.D. ?i cea a ora?ului; conform informa?iilor culese de profesorul Popescu, din rapoartele autorit??ilor germane, aici au fost adu?i peste 18.000 aresta?i (Ibidem, p. 441-442).
[27] Masacrul bol?evic..., p. 442; „Curentul", an XVI, nr. 5542, din 23 iulie 1943;
[28] Ibidem, nr. 5544, din 25 iulie 1943; Masacrul bol?evic..., p. 442; din multele peti?ii f?cute de cei r?ma?i acas? c?tre oficialit??ile sovietice este de remarcat cazul uneia la care V. I. Vâ?inski, procurorul general al U.R.S.S.-ului a dat curs, la 5 mai 1938, spunând c? cel arestat a fost eliberat. La 24 iunie 1943 acesta avea s? fie descoperit într-o groap? la Vini?a (Ibidem, p. 447).
[29] Fl. M?trescu, Holocaustul ro?u, edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, Bucure?ti, 1998, p. 61.
[30] Ibidem.
[31] A.N.I.C., fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar 60/1942, f. 2.
[32] an XVI, nr. 5539-5545, din 20-26 iulie 1943.
[33] an III, nr. 548, din 17 iulie 1943.
[34] an V, ed. a II-a, nr. 1502, din 20 iulie 1943.
[35] an III, nr. 74 ?i 75, din 15 ?i 22 iulie 1943.
[36] Vezi nota 10 .
[37] Din anchet? reiese cum profesorul Popescu spunea c? „Ziarul (Universul, n. n.) a refuzat s?-mi publice articolul întrucât era în perioada când fasci?tii erau în retragere. Pe considerentul c? nu mi-a fost publicat acest articol eu am p?strat la mine acas? un exemplar" („Proces verbal de interogator", din 24 martie 1959, A.M.J., dosar 39.238, vol. I, f. 14). O dare de seam? se pare c? a f?cut ?i mitropolitul Visarion Puiu ?i care a fost trimis? Patriarhului Nicodim ?i mare?alului Ion Antonescu în data de 22 iulie 1943 (cf. „Tabloul rezumativ lunar al interven?iilor ?i adreselor din cancelaria Misiunii Biserice?ti pentru Transnistria" în A.N.I.C., fond Visarion Puiu, dosar 13/1942-1944, f. 247).
[38]Sursa:http://www.marturisitorii.ro/2015/04/04/teodor-m-popescu-a-documentat-masacrul-de-la-vinita-impreuna-cu-visarion-puiu-nichifor-crainic-si-medicul-alexandru-birkle-trimis-de-antonescu-si-la-katyn-si-tatarca/

footer