Revista Art-emis
Momente ale Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 PDF Imprimare Email
Dan Antoniu, Cercet?tor istoric   
Duminică, 02 Aprilie 2017 10:51

Lt. av. Vasile Niculescu„- Cine sunt st?pânii aici, m?i b?iete?
- Românii, m? rog frumos, Dom'le."

În sprijinul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, Aeronautica român? a executat mai multe misiuni de mare importan??:
- Echipajul pilot Lt. av. Niculescu Vasile, înso?itor Cpt. Precup Victor (transilv?nean), a executat o misiune de leg?tur? cu Comitetul Na?ional Român de la Blaj în ziua de 10/23 noiembrie 1918, cu un avion Farman 40 pe itinerariul: Bac?u-Blaj-Bac?u. La destina?ie au aruncat manifeste ?i predat o geant? militar? sigilat? ce con?inea mesajul guvernului român pentru Adunarea de la Alba Iulia.
- Echipajul pilot Slt.av. T?nase Nicolae, observator aerian Lt. Gabrielescu Ramiro, a executat o misiune special? în ziua de 10/23 noiembrie 1918 cu un avion Farman 40 pe itinerariul: Tecuci-Foc?ani- R. S?rat-Buz?u-Mizil-Ploie?ti-Giurgiu, pentru a arunca manifeste peste ora?ele survolate ca în final s? predea Cartierului armatei franceze debarcate la Giurgiu o geant? militar? sigilat? cu documente importante, cu punct final aterizare la Bucure?ti Cotroceni.
- Echipajul pilot Lt.av. Mincu Constantin, observator aerian Lt. Cre?eanu Gheorghe a executat o misiune în ziua de 10/23 noiembrie 1918 cu un avion Farman 40 pe itinerariul: Tecuci-Ciulni?a-C?l?ra?i-Olteni?a-Gurgiu, pentru a arunca manifeste peste ora?ele survolate ca în final s? se pun? la dispozi?ia Cartierului armatei franceze debarcate la Giurgiu, cu punct final aterizare la Bucure?ti Cotroceni.
- Pilotul Slt.av. Magâlea Paul cun avion Nieuport 15, a executat o misune special? în ziua de 10/23 noiembrie 1918 pentru a arunca manifeste pe itinerariul: Foc?anu-R. S?rat-Buz?u-Ploie?ti-Bucure?ti-Giurgiu, apoi cu celelalte avioane la Bucure?ti Cotroceni.
Evenimentele ce au urmat, în special cele de la Alba Iulia, au marcat profund memoria poporului român. Vom prezenta în continuare memoriul Lt.av. Niculescu Vasile în care descrie evenimentele, înc?rcate de emo?ie, tr?ite cu ocazia misiunii din 10/23 noiembrie 1918:

„Eram cu Grupul 1 la Bac?u... S? fi fost 5/18 Noiembrie 1918. R?m?sesem mai târziu ca de obiceiu la serviciu, ca s? mai deretic prin cele hârtii. Nici bunul meu prieten Gheorghi?? nu plecase acas?. El î?i g?sea totdeauna de lucru. Înserase de mult. Îl v?d intrând în biroul meu, zâmbind, cu o telegram? întins? spre mine. Secret?, urgent? cu prec?dere, de la Marele Cartier General: „Preg?ti?i un avion care s? aterizeze la Blaj. Pasagerul sosind va da l?muriri". Te duci tu? M? întreab? Gheorghi??. La tine m? gândeam. Am r?mas ?intuit locului câteva clipe. Cum se putea s?-mi cad? a?a din senin atâta bucurie? Din acel moment, nimic altceva nu mai exista pentru mine. O singur? îndoial? m? mai st?pânea: fie-voiu eu acela c?ruia i se va încredin?a misiunea, cea mai sublim? misiune, prima leg?tur? cu Transilvania? Am cerut ?i mi s-a aprobat f?r? cea mai mic? ezitare. Alesei un avion cu motorul mai bun, dup? recomanda?iile mecanicilor, g?sir?m un mic rezervor ce era tocmai bun de montat deasupra celui al avionului, f?cur?m planul cum ar fi mai bine de fixat ca s? nu sar? în elice tocmai când mi-o fi lumea mai drag?. ?i pe dat? la lucru.

Carpa?ii se înc?p??ânau s? r?mân? ascun?i în dosul norilor, ce din când în când se scuturau de z?pad?. Trecu o zi, dou?, trei... 9/22 noiembrie, Vineri... De diminea??, norii începur? s? se deslipeasc? de pe mun?i, s? se împr??tie câte pu?in. Am avut ?i pu?in soare. Cu c?derea nop?ii, cerul se limpezise, stelele luceau iar??i vederii noastre, z?pada scâr?âia ascu?it sub pa?ii drume?ilor. Mi se risipise ?i mie, o dat? cu norii, toat? grija. Avionul era gata, calea prin aer deschis?, întreaga-mi f?ptur? era cuprins? de o ner?bdare f?r? margini. M? îndreptam spre ora?. Se întunecase bine. Nu-mi venea s? cred c? mun?ii se v?d. M? întorceam ades s? le v?d silueta neagr? pe care se sprijinea bolta albastru închis a cerului înstelat. Aproape de comandament aflai c? mi-a sosit „pasagerul" mult a?teptat. În câteva clipe vorbeam cu C?pitanul Precup, transilv?nean, fost în armata austriac?.

No, merem? Las'c? cunosc eu bine drumul. Ce mai somn fr?mântat avui noaptea ceea! M? vedeam zburând peste culmile Carpa?ilor, l?sând în urm? Bac?ul ce se vedea tot mai mic, disp?rând apoi în v?lul u?or de cea?? al dimine?ii. A doua zi era neînchipuit de frumos. Dar se l?sase un puiu de ger de cr?pau pietrele. Ajunser?m la aerodrom înc?run?i?i de suflul ce înghe?ase pe hainele noastre. Harta era studiat?, cerul limpede cum nu mai fusese de mult? vreme, noi bine îmbr?ca?i. Avionul, înc?rcat cu manifeste, cu motorul în mi?care, de ar fi avut glas ne-ar fi m?rturisit ?i el ner?bdarea lui. ?i am plecat, luând u?or în?l?imea în viraje largi, lin str?b?tând atmosfera cu des?vâr?ire lini?tit?. Se sleise parc? ?i ea de ger. Lungul Siretului era acoperit pe alocuri de o perdea sub?ire de cea?? nemi?cat?, câmpiile, dealurile, mun?ii se îmbr?caser? într-o mantie orbitor de alb?. Era atâta lumin? peste tot! ?i nici sufletul meu n'avea vren col? întunecat! M? uitam din când în când la altimetru 4-5-600 m. Orizontul se l?rgea din ce în ce, albul p?mântului mi se p?rea tot mai nesfâr?it, soarele parc?-?i pusese toat? puterea s? lumineze, v?zând c? nu poate r?zbi frigul.

O întinser?m la drum, tot spre mun?i, spre ni?te culmi înalte ce abia se desemnau pe zarea îndep?rtat?. L?sar?m Moine?tii la dreapta, ?intind spre As?u. Culmile înalte se ar?tau tot mai l?murit, noi luam mereu în?l?ime. Colo în sus spre dreapta, Ceahl?ul m?re? supraveghea amenin??tor imensele sale domenii. Înaintea noastr?, alte culmi încercau zadarnic s?-l ajung?. Altimetrul ne asigura c? suntem mereu mai sus. Mun?ii deveneau din ce în ce mai râpo?i, v?ile mai adânci ?i cu umbra mai pronun?at?. Cu 2600 metri, trecur?m Carpa?ii. Spre stânga, în vale, se deschise deodat? larg ?i surâz?tor basinul Bârsei, îmbr??i?at de dou? p?r?i de Carpa?i, m?rginit spre Nord de p?mântul fr?mântat de mun?i al Transilvaniei, pe când spre apus, luând-o razna în lungul mun?ilor înal?i, se pierdea în zarea îndep?rtat?. Trecur?m peste Madefalva, l?sând în stânga, la câ?iva chilometri, Cicsereda. Sbur?m acum peste ungurime. Dac? m-ar fi l?sat motorul? Trebuia s? aterizez. Dac? m? prindeau ungurii, ce mi-ar fi f?cut? Dar numai câteva clipe, clipe lini?tite ?i acelea, mi-au trecut prin minte asemenea umbre ?i am continuat s? sorb cu l?comie priveli?tea sublim?.

Intrar?m între Târnave ?i'ntr'o u?oar? pant? treceam peste dealuri ?i v?i. Pasagerul, cam înfrigurat, urm?rea mereu harta, ar?tându-mi pe rând Odorheiul, Sighi?oara, Media?. Târnavele mergeau drumul lor în tov?r??ie, se tot apropiau câte pu?in, ocolind în?l?imile ce le stau în cale.
- Blajul! Auzii magicul cuvânt din gura c?pitanului Precup, ce tremura bini?or. Uite colo, între linia ferat? ?i Târnava Mare, Câmpul Libert??ii. Iat? ?i Crucea lui Avram Iancu pe culmea ce str?juie?te Blajul!
Trecur?m aproape de ea, cu ochii ?int? spre pia?a din mijlocul or??elului. Doar câ?iva trec?tori pe str?zi ?i prin pia??.
- Manifestele, Domnule C?pitan.
?i arunc? peste carling?, drept în mijlocul pie?ei, câteva pachete cu manifeste date în acest scop de Marele Cartier General. Pia?a se însufle?i pe dat?. Unii alergau s? prind? manifeste, al?ii, când citeau foaia capturat?, când întorceau fa?a spre noi. Apari?ia nea?teptat? a avionului cu tricolorul românesc, acolo, în mijlocul Transilvaniei, îi surprinsese.

Dup? câteva viraje deasupra or??elului, ne scoborâr?m spre Câmpul Libert??ii, jos, între dou? dealuri apropiate. Unde s? aterizez? Câmpul era alb, mi se p?rea c? stratul de z?pad? l?sa înc? s? se vad? gropi. Eram nehot?rât. Dar am aterizat. Dup? câteva salturi u?oare peste mici valuri de p?mânt, nu departe de un ?ir de pomi ce înso?eau calea ferat?, avionul se opri. Ne uitar?m de jur împrejurul nostru, înc? nici o fiin?? omeneasc? nu se ivise prin apropiere. Cine avea s? ne întâmpine ?i cu ce vorbe? De bine a?i venit sau ce c?uta?i aici?. Iat?, unul vine alergând dinspre or??el, înc? unul, mai mul?i, din toate p?r?ile, de peste râul aburos de ger, dintre pomii de la drumul de fier, de pe câmp ca din p?mânt r?s?ri?i, vin când la pas, când alergând. Sose?te primul, un b?ie?andru, neîndr?znind s? se apropie de noi, uitându-se ?int? spre pas?rea noastr? nemi?cat?.
- Cine sunt st?pânii aici, m?i b?ete?
- Românii, m? rog frumos, Dom'le!

?i norodul se înmul?ea mereu, care pe jos, care în tr?suri, îngr?m?dindu-se spre noi s? le spunem ce se petrece în tar?, ce fac fra?ii, ce face armata român?, c? a venit timpul s? treac? mun?ii, c? e a?teptat? de toat? suflarea româneasc?. Domnii profesori Precup ?i Macavei, prin cuvinte întrerupte de emo?ie ?i strig?tele mul?imii de „S? tr?iasc?!", ne-au urat bun sosit, asigurându-ne c? suntem la ad?post de orice întâmplare rea din partea vechilor asupritori. De vreo dou?-trei zile, jandarmii unguri erau dezarma?i, garda na?ional? român? se constituise, studen?i ?i profesori, laolalt? cu feciorii abia întor?i de pe front, cu arma în mân?, p?strau lini?tea amenin?at? de revolu?ie. Ce se petrecea dincolo, peste grani??, în ?ar?? Nimeni nu ?tia nimic.

Vestea c? Armata Român? e mobilizat? de zece zile, c? se preg?te?te s? treac? mun?ii, c? ?ara e cur??it? de du?mani, c? dintr'un cap?t la cel?lalt al ??rii e un lung fream?t de mul?umire dup? chinuitoarea amor?eal? ?i suferin?i pe care poporul le îndura de ani, a scos lacrimi din ochii multora ?i strig?te de bucurie: „S? tr?iasc?, s? tr?iasc?!"...
- S? ducem avionul mai încolo, aproape de drum ?i de târg.
- Lâng? Piatra lui Avam Iancu...
?i toate mâinile erau pe avion, gata s?-l ridice pe sus. Explicam cum se ?ine, de unde se ridic?, de unde se trage, ca s? nu strice ceva la ginga?a ma?in?. Abia m? ?ineam de avionul ce p?rea c? fuse tras de motor. Oameni ce se ?ineau de mâini formând lan?uri, tr?geau de montan?i, unii ?ineau pe umeri coada avionului, al?ii mergând pe lâng? ace?tia a?teptau s? le ia locul, de osteneau. O adev?at? cale triumfal?. Greaua ma?in? n'a fost l?sat? nici o clip? jos pân? la locul unde trebuia s? se odihneasc? peste noapte ?i nici ceva nu s-a smintit la ea.

Piatra lui Avram Iancu! A?adar aici, pe locul unde m? scoborâsem, a fost impun?toarea adunare de la 1848. Aci, poporul român a cerut energic dreptul la libertate ?i la st?pânirea p?mântului propriu, mo?tenit din mo?i str?mo?i. ?i ca amintire, ca un ve?nic ecou al strig?tului pentru libertate, au ridicat o cruce pe acela?i loc. Acum îns? crucea nu mai exista St?pânitorilor le-a sunat nepl?cut în urechi acest ve?nic glas ?i l-au nimicit cu dinamit?. Buc??ile risipite îns?, întocmai ca ni?te sfinte moa?te, au fost adunate cu evlavie ?i înmormântate într'un bloc de ciment, botezat "Piatra lui Avram Iancu". Pe aceea?i câmpie, mai târziu, Vlaicu s'a coborât cu minunata lui pas?re, în jurul c?reia s-au strâns mii de suflete asuprite...
- Cum r?mâne avionul?
- N-ave?i nici o grij?. Gard? puternic? avem, o înt?rin ?i c'o mitralier?, Dumneavoastr? merge?i ?i v?Avion Farman 40 ?i echipajul Niculescu-Precup înc?lzi?i, v? odihni?i, îmi r?spunse ?eful g?rzii ora?ului. Într'adev?r c? într'o clip? se preg?tise totul, dup? ce au aflat c? r?mânem peste noapte acolo. Intrar?m în or??el, într-o tr?sur? cu doi cai suri, înso?i?i de mul?ime de curio?i. Nici un bl?jean nu mai era str?in de noua ?tire. În ciuda gerului, ferestrele se deschideau la trecerea noastr?, batistele se agitau, din toate p?r?ile auzeam strig?te de „Tr?iasc?!".

Nu-mi d?deam seama aproape de ce se p?etrece. Un vis neclar, ca un vis îmi p?rea totul, numai aevea nu-mi venea s? cred c? este. Fur?m condu?i la re?edin?a mitropolitan?. Peste tot inimi calde, bine voitoare. ?i zidurile groase, b?trâne, bol?ile scunde ne urau parc? bun sosit. Abia în singur?tatea camerei ce mi se preg?tise avui timp s? gândesc mai lini?tit. Eram în Blaj, deci! În Blajul de unde au pornit atâ?ia lumin?tori ai poporului robit, de unde au pornit o sum? de promotori ai mi?c?rilor culturale na?ionale, eram în Blajul cu sumedenie de ?coli ce sus?ineau caracterul na?ional amenin?at al poporului românesc, în Blajul pe care-l visam necontenit de vreo patru zile... Am aterizat bine... am fost primit ?i îmbr??i?at de fra?ii ce purtau liber acum tricolorul... avionul era p?zit de 18 profesori ?i studen?i... numai minuni se petreceau în fa?a ochilor mei, minuni pe
care le tr?iam.

În sala de ?edin?e, al?turi de camera unde st?team, comitetul na?ional presidat de P?rintele Vasile Suciu, ulterior mitropolit al Blajului, discuta cu o lini?te cereasc?, desigur lucruri mari. Nici o voce mai ridicat? n'am auzit, de?i se punea la cale soarta unui popor întreg. Când mai târziu am ?tiut precis ce s'a hot?rât acolo, lini?tea ceea s'a pref?cut în sufletul meu în închipuiri ce nu aveau nimic p?mântesc... Seara, dup? un osp?? al înfr??irii ?i al libert??ii dobândite dup? secole de a?teptare, cu c?pitanul Precup, pasagerul, f?cur?m o vizit? la rudele unui camarad. Nu s-a vorbit altceva decât despre evenimentul zilei, despre tricolorul ce str?juia de'a curmezi?ul mesei, despre fericirea contemporanilor de a tr?i cel mai mare ceas al unui popor, cum e al nostru.

Un tân?r student, om de cas?, intr? gr?bit. Am schimbat câteva vorbe ?i se gr?bi tot atât de mult s? ne p?r?seasc?:
- Ierta?i, dar trebuie s? m? duc c? sunt de caraul?, am de f?cut paz?. ?i disp?ru în cadrul negru al u?ii.
Gânduri r?zle?e nu m? l?sar? s? închid ochii mult? vreme în noaptea aceea. Într-un târziu adormii, doborât de oboseala drumului ?i a fr?mânt?rilor celor patru-cinci zile. Toat? noaptea aceea s'a lucrat. Comitetul discutase de cu sear? ce trebuia de f?cut fa?? de vestea nea?teptat? din ?ar?, luase hot?rârea ?i acum fiecare trebuia s? fixeze în scris, cum se cade, ca r?spunsul s? plece pe aceea?i cale, calea vântului. Diminea?a, totul era gata. Pe fa?a câtorva se cuno?teau urmele nop?ii nedormite: ochii cu luciri str?ine, p?rul în dezordine.

În aceea?i noapte, cotidianul „Unirea" publica: „Prima solie din ?ara Româneasc? ne-a sosit azi (Sâmb?t?) la ora unu d.a. Locotenentul pilot Niculescu, din armata român?, ?i c?pitanul Precup, originar din Transilvania, au sosit cu aeroplanul, cu culorile române?ti. Dup? câteva virajuri peste ora?, aeroplanul a aterisat pe câmpul Libert??ii. Toat? lumea a gr?bit într'acolo, prin ghea??, z?pad? ?i tin?, ca s? strâng? mâna fra?ilor ce ne-au adus solia mântuirii. Ei ne-au spus c? Armata Român? a trecut Carpa?ii - prin z?pad? de peste doi metri - ?i c? vin s? ne îmbr??i?eze cu dragoste de fra?i ?i s? anun?e locuitorilor str?ini de pe aceste plaiuri române?ti c? vin în numele p?cii ?i al libert??ii neamurilor. Dl. G. Precup ?i Dr. Macavei i-au salutat de bine venire. Visul lui Vlaicu ?i al milioanelor de români s'a isbândit. El a fost solia cea dintâiu, simbolul, visul împlinit de care pomenea poetul. Solia de azi e realitatea, biruin?a principiului na?ional peste toate obstacolele de pân? acum.
Tr?iasc? vestitorii acestei biruin?e!
Tr?iasc? Românai Mare!
Urma apoi manifestul aruncat asupra Blajului.

Înc? în zorii zilei, re?edin?a mitropolitan? se reînsufle?ise, dup? p?ruta lini?te din timpul nop?ii. Îmbr?ca?i de zbor, p?r?seam calda înc?pere. Plicurile ce con?ineau sublime rezultate ale dorin?ei unui popor de milioane, exprimat? prin comitetul na?ional, erau gata a ne fi încredin?ate spre a le duce peste mun?i, la Ia?i. La poart?, tr?sura a?tepta s? ne duc? pe câmpul Libert??ii. În aceea?i noapte, la vestea c? un aeroplan din ?ara Româneasc? s'a scoborât la Blaj, câ?iva entuzia?ti români din Alba Iulia venir? s? ne salute.

P?strez cu cea mai adânc? evlavie amintirile ce mi s'au dat atunci, la luat de r?mas bun: dou? arme capturate, din partea unor studen?i, o piatr? cu pete de aur din Mun?ii Apuseni, pe care mi-a înmânat-o p?rintele Vicar Vasile Suciu, înso?it? de cuvinte în care se amestecau blânde?e ?i energie; un domn cam mic ?i pu?in gras (de ce nu-i ?tiu numele?) mi-a dat o piatr? de ametist. Dl Doctor Ionel Pop mi-a întins o bucat? de piatr? de var din crucea lui Avram Iancu , de care era legat? o scrisoare cu urm?torul text: „Drag? Domnule Niculescu! Trecând Carpa?ii în zbor, împreun? cu Dl Victor Precup, ca prima solie a mândriei noastre, ai aterisat ieri, 23/XI n. pe Câmpul Libert??ii. Du, te rog, fra?ilor no?tri dragi, toat? c?ldura sufletului nostru; du-le chemarea noastr?. Dumneata ne vei fi pururi neuitat, ?i, ca s?-?i aduci din când în când aminte de aceia pe care sosirea Dumitale i-a f?cut ferici?i, prime?te de la noi o amintire: o bucat? de piatr?. E o întruchipare a luptelor noastre seculare ?i a suferin?elor noastre. E o buc??ic? de piatr? din vechea „Piatr? a Libert??ii" ridicat? în 1948 pe câmpia de lâng? Blaj, unde a?i aterisat Dumneavoastr?. Ungurii, ca nici barem acest modest semn al dorin?ei libert??ii s? nu-l avem, au aruncat în aer cu dinamit? vechea piatr?. Din trupul ei e bucata care î?i va aminti de noi. Blaj la 24/XI n. – cu fr??easc? dragoste.
Dr. Ionel Pop".

Plecar?m înspre câmp. Gerul ne pi?ca vârful nasului, lipea o clipit? gean? de gean?, ro?ile tr?surii scâr?âiau ascu?it pe z?pada b?tut? a drumului. Trec?tori îmbr?ca?i gros se gr?beau pe acela?i câmp. Soarele, ce abia r?s?rise de dup? dealul de peste Târnava Mare aburoas?, î?i rânjea din?ii t?io?i. Avionul se odihnise bine, garda a vegheat credincioas?. Lume mult?, grupuri-grupuri în preajma avionului înghe?at. Unii jucau pe loc ca s? nu lase picioarele s? le înghe?e de tot. Sub bra?ele multor cucoane, flori, crizanteme smulse de la locul lor cald din cas?, care tremurau ?i ele parc? de frig. În haina groas? ?i peste m?sur? de mare cu care eram îmbr?cat, în înc?l??mintea de blan? ce-mi f?cea picioarele ca de urs, str?b?tui o bucat? în lungul câmpului ca s? cercetez locul de pe care trebuia s?-mi iau sborul, ?i m? întorsei spre avion. Încercai s? trag de elice. Abia se mi?ca. Am scurs ieri, la sosire, uleiul înc? sub?ire din motor, într-o tinichea, ca s?-l pun înapoi la plecare, fierbinte. Dar ce mai r?m?sese era sleit de ger, în?epenind încheieturile motorului. Un foc bun, focul g?rzii, pâlpâia ici, la câ?iva pa?i. Câ?iva feciori înc?lzeau pe lâng? el uleiul, mi-l treceau mie a?a fierbinte ?i-l petreceam prin motorul pe care st?team coco?at. Mul?imea înfrigurat? a?tepta ner?bd?toare, unii jucau pe loc, al?ii se plimbau de colo pân? colo.

La câ?iva pa?i de avion se form? un cor. Cântece na?ionale se ridicau armonioase, vesele în v?zduhul luminat, ca rug?ciuni de mul?umire. Se cânta acum Unirea câ?tigat?... ?i motorul meu nu voia s? porneasc?! Eu nu-mi sim?eam degetele de frig. Câ?iva se isc?leau pe pânza avionului. S?-i rog s? n-o zgârie? Oh! Nu. Din contra, s?-i invit s? se isc?leasc? mul?i, mul?i, to?i câ?i erau acolo. Creioanele treceau din mân? în mân?...
- Trage?i acum!
?i cei doi feciori pe care-i înv??asem cum s? trag? de elice, se opintir? voinice?te. Elicea le fugi din mâini, aruncându-i înapoi cu un val de aer rece. Mi?care peste tot la zgomotul motorului. Un moment, cântecul se opri, dar îndat? porni cu mai mult? însufle?ire. R?mas bun, buchete de flori, urale... Fiecare g?sea s? ne spun? câte ceva, strângându-ne mâna.
- Ei, acum v? rog, la o parte, într'acolo s? nu mai fie nimeni, c? e prea în?l??tor acest ceas ca s? ne fie stricat de o întâmplare nenorocit?, m? rugai eu, emo?ionat... Un viraj spre stânga, ca s? ne întoarcem deasupra câmpului Libert??ii, pentru un ultim salut ?i înc? un viraj deasupra bl?jenilor, apoi în sus, printre Târnavele ce se dep?rtau, fiecare spre culmea ei, spre mun?ii înal?i. O jale cumplit? m? cuprinsese. Parc? eu duceam acum avionul în spinare.

În Bac?u, pe câmp, lini?te. Doar câ?iva solda?i venir? s? vâre avionul în hangar, s? ne ajute la desbr?cat ?i la desc?rcat bagajul nostru. În târg, lumea circula ca de obicei, nimeni nu se mai uita la noi cum se uita ieri, ?i trei-patru ore mai înainte la Blaj ?i pe câmpul de lâng? el. Nu mai auzeam nici un cor, nici... „Tr?iasc?!". Însp?imânt?tor de repede aceast? schimbare! Duminica ce venea era adunarea na?ional? de la Alba Iulia, dar n'a putut nici un avion ca s? arunce manifeste, stegule?e, chipurile familiei regale, ce primisem de la Marele Cartier General. Mai multe s?pt?mâni a fost tot vreme rea, cea??, ploaie. Ba, încercând s? plec de la Bucure?ti la Bac?u, m-am înfundat în cea??, de era s? m? ispr?vesc într-un deal p?duros. Am nimerit nu departe de Ia?i, pe valea Bahluiului...

Escadrila ardelean? se formase. Eu, nefiind ardelean, nu mai aveam dreptul s? sbor în Transilvania... F?ptuisem odat? „crima", eu, din regat... Farmanul „Blaj" ?i-a g?sit sfâr?itul peste vreo câteva zile la Sibiu, unde s'a f?r'mat între ni?te pomi. A fost odat?...”
Lt. av. Niculescu Vasile

footer