Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 26 Martie 2017 16:06

Sfatul Tarii 1918„Pentru noi, unirea Basarabiei cu celelalte p?r?i române?ti este mai întâi de toate o chestie de existen?? a poporului nostru. Apoi, în al doilea rând, vine ?i chestia de dreptate. Trebuie s? se ?tearg? f?r?delegea f?cut? în anul 1812 de ?arul rusesc Alexandru I. Poporul, crescut în împrejur?ri istorice, geografice ?i economice cu totul str?ine Rusiei, a fost cu toate acestea alipit la ea ?i silit cu biciul rusesc s? duc? aceea?i via?? cu Rusia, dac? nu de fapt, apoi cel pu?in de ochii lumii. În limba oficial? ruseasc? nu exist? pentru lumea european? o Basarabie moldoveneasc?, ci o gubernie ruseasc?, cu un popor rusesc, ca ?i cel din tot colosul rusesc. Acum, Basarabia va trebui s? se reîntoarc? la formele vie?ii potrivit cu istoria ei, cu caracterul poporului, crescut de istorie ?i de împrejur?rile geografice, economice etc.". (Vasile Harea, Datoria intelectualilor români din Basarabia - 7 februarie 1918).

În ?edin?a istoric? din 27 martie / 9 aprilie 1918, pornind de la considerentul c? Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagr? ?i vechile grani?e cu Austria, fusese „rupt? de Rusia acum o sut? ?i mai bine de ani din trupul vechei Moldove", precum ?i „în puterea dreptului istoric ?i dreptului de neam, pe baza principiului c? noroadele singure s?-?i hot?rasc? soarta lor", deputa?ii Sfatului ??rii au decis, cu majoritate covâr?itoare de voturi, unirea Basarabiei cu România[1], ini?iind, în atare mod, începutul unei perioade calitativ noi în evolu?ia Basarabiei, perioade în care popula?ia acesteia, revenit? în spa?iul de cultur? ?i civiliza?ie româneasc? din care fusese smuls? abuziv la 1812, a evoluat din punct de vedere social-politic, demo-economic ?i cultural în componen?a statului na?ional unitar român[2].

Chiar dac? Conferin?a de Pace de la Paris din 1919-1920 a învederat contrastul puternic al fa?adei acesteia („pace ?i justi?ie, înfr??irea popoarelor"), în timp ce „în dosul ei", „o puternic? ma?in?rie economic? determina schimb?rile de decor, impunând adesea ?i personajelor atitudini corespunz?toare"[3], iar chestiunea Basarabiei s-a dovedit a fi, „din punct de vedere interna?ional, foarte complicat?", solu?ionarea acesteia aflându-se în dependen?? „de multe interese europene ?i mondiale, care adesea se încruci?au"[4], prin semnarea Tratatului privind recunoa?terea suveranit??ii României asupra Basarabiei din 20 octombrie 1920, Imperiul Britanic, Fran?a, Italia ?i Japonia au recunoscut c?, „din punctele de vedere geografic, etnografic, istoric ?i economic, Unirea Basarabiei cu România este pe delin justificat? [5] aceasta însemnând recunoa?terea ?i aplicarea în practic? fa?? de Basarabia a dreptului na?iunilor la autodeterminare în una din cele dou? forme ale teoriei na?ionalit??ilor [6].

Redând atmosfera în?l??toare a acelor zile de prim?var? a anului 1918, omul politic ?i de cultur? basarabean ?tefan Ciobanu men?iona c? unirea era dorit?, c? ea „plutea în aer": era momentul culminant al sfor??rilor poporului basarabean pentru a-?i dobândi libertatea na?ional?, era ultimul act revolu?ionar pe care trebuia s?-l fac? pentru a-?i determina soarta [7]. Constantin Stere, la rândul s?u, în luarea de cuvânt în acea memorabil? ?edin?? a Sfatului ??rii, avea s? men?ioneze c? îns??i istoria revendica unirea nu numai a Basarabiei, ci a tuturor p?mânturilor române?ti cu ?ara multp?timit?. Adresându-se în limba rus? reprezentan?ilor minorit??ilor etnice, C. Stere a subliniat imposibilitatea statului român de a renun?a la drepturile sale istorice asupra teritoriului dintre Prut ?i Nistru ?i la idealurile unit??ii na?ionale. Or, o renun?are, inimaginabil?, la aceste drepturi, concluziona C. Stere, ar fi avut ca urmare sfâ?ierea Basarabiei în buc??i de c?tre vecini ?i reactualizarea groz?viilor trecutului apropiat. Distinsul lupt?tor ar?ta c? reprezentan?ii etniilor conlocuitoare nu aveau dreptul moral de a se opune tendin?ei românilor basarabeni de revenire la spa?iul firesc al existen?ei lor, lansând ?i un mi?c?tor apel c?tre to?i deputa?ii s?-?i asume cu fermitate responsabilitatea pentru triumful drept??ii na?ionale ?i sociale[8].

Rezultat al materializ?rii principiului na?ionalit??ilor ?i al dreptului popoarelor la autodeterminare, România a devenit, gra?ie Marii Uniri din 1918, o ?ar? de m?rime medie în Europa, plasându-se pe locul 8, dup? num?rul de locuitori, ?i pe locul 10 ca suprafa?? [9]. Totodat?, a?a cum aprecia cunoscutul scriitor ?i ziarist Pamfil ?eicaru, România Mare nu era „numai un apogeu politic ?i militar, ci o mare impulsiune dat? energiei române?ti. Aceast? impulsiune se va resim?i curând. Toate puterile de munc?, în toate domeniile, se vor intensifica. Va fi o încordare uria??, încordarea unui neam întreg, c?ruia i s-au d?râmat z?gazurile. For?ele înc?tu?ate vor n?v?li tumultuoase pe toate t?râmurile de activitate. Pretutindeni vom vedea energia româneasc? extinzându-?i manifestarea. În via?a economic?, precum ?i în cea financiar?, în via?a politic? sau cultural? vom întâlni puterile aceluia?i neam, desf??urate în toat? amploarea spre a crea"[10]. Cu referire la România ?i, în egal? m?sur? la Basarabia de dup? primul r?zboi mondial, dezvoltarea social-economic?, politic? ?i cultural? a decurs în cadrul unui efort prin care s-a încercat „arderea etapelor" parcurse pe drumul moderniz?rii de c?tre statele Europei Occidentale, efort încununat cu succese incontestabile în varii domenii de activitate, care îns? a determinat ?i o asimilare incomplet? iar uneori chiar distorsionat? a unor aspecte fundamentale ce caracterizau societ??ile ??rilor dezvoltate[11].

Unul din promotorii efortului de modernizare a Basarabiei în primii ani postbelici a fost însu?i regele Ferdinand I (1914-1927) care, prin o serie de decrete-legi a contribuit efectiv la difuzarea ?i implementarea unor elemente esen?iale ale modernit??ii europene. Cu referire la modernizarea politic?, prin decretul regal nr. 3675 din 13 decembrie 1918, corpul electoral al tuturor cet??enilor români majori din teritoriul vechi al României ?i din Basarabia era convocat, pentru prima oar? în istoria acestui ?inut, s? aleag? „pe circumscrip?ii electorale, prin vot universal, direct, obligator ?i secret, ?i pe baza reprezent?rii propor?ionale", num?rul de deputa?i ?i de senatori stabilit prin acela?i decret[12]. Acest prim exerci?iu electoral s-a produs în martie 1919 când, în Basarabia, din circa 506.000 de aleg?tori cu drept de vot, s-au prezentat la urne 386.000, reprezentând 77-78 % din total. Au fost ale?i 90 de deputa?i în cadrul scrutinului din zilele de 15, 16 ?i 17 martie 1919, ?i 37 de senatori în zilele de 20 ?i 21 martie. Din cei 90 de deputa?i ale?i, 72 apar?ineau Partidului ??r?nesc, iar 18 s-au afiliat Ligii Poporului[13].

Precum men?iona ministrul de stat Ion Incule? în ?edin?a Adun?rii Deputa?ilor, la încheierea acelui prim exerci?iu electoral, „a fost în Basarabia o anchet? f?cut? de str?ini. A c?zut ?i în mâinile mele un exemplar dup? referatul acesta f?cut pentru str?ini. Ei bine, iat?, str?inii au constatat c?, în Basarabia, alegerile s-au f?cut în libertate ?i pot fi considerate ca un plebiscit în folosul României"[14]. În a?a mod, prin alegerile din martie 1919 pentru Adunarea Deputa?ilor ?i Senatul Noii Românii s-a pus începutul unei vie?i politice ?i de partid moderne în Basarabia. Chiar dac? în perioada ce a urmat, pân? în februarie 1938, România a trecut printr-un adev?rat „carusel guvernamental", doar în primul deceniu perindându-se la cârma ??rii 11 guverne, este în afara oric?ror dubii adev?rul c?, prin legiferarea votului universal, politica intrase efectiv în via?a cotidian? a popula?iei Basarabiei, aceasta participând, de rând cu to?i cet??enii României, la 11 alegeri parlamentare în cei 22 de ani ai perioadei interbelice[15].

Sub aspectul moderniz?rii economice, reforma agrar? din 1918-1924 a fost, indiscutabil, cea mai important? ?i apreciat?. Indiferent de ideologia de partid îmbr??i?at? sau de gradul de influen?? al partidului pe care-l reprezentau în forul legislativ, deputa?ii ?i senatorii din toate col?urile României au considerat legiferarea reformei agrare drept o îndatorire fa?? de ??r?nimea care se jertfise în r?zboi, iar votul universal ?i împropriet?rirea au fost în?elese drept dou? obiective esen?iale, dar ca p?r?i componente ale unui întreg - democratizarea ?i modernizarea societ??ii [16]. A?a cum afirmau în acea perioad? pre?edintele Consiliului de Mini?tri Ion I.C. Br?tianu ?i ministrul Agriculturii ?i Domeniilor Ion Duca, „numai prin împropriet?rire se va face ??r?nimei dreptatea ce i s-a f?g?duit" ?i „numai astfel, rezemat? pe un popor înst?rit ?i mul?umit de soarta lui, unitatea na?ional? va putea s? dea roadele ei binef?c?toare" [17]. Mai mult ca atât, aceia?i oameni politici ?i de stat au insistat cu toat? hot?rârea „s? se ?in? seam? de condi?iile speciale ale Basarabiei", deoarece „datoria noastr? este s? nu nesocotim aceste deosebiri, spre a putea asigura pe viitor ?inutului de peste Prut un a?ez?mânt agrar temeinic ?i o dezvoltare istoric? lini?tit?" [18].

În aceea?i direc?ie se înscrie ?i efortul factorilor de decizie politic? ai României interbelice nu numai de men?inere, ci ?i de dezvoltare în continuare a rela?iilor comercial-economice tradi?ionale cu Ucraina, chiar dac? Nistrul devenise, dup? 1918, frontier? de stat între cele dou? ??ri, modificându-i-se prin aceasta regimul obi?nuit. A?a cum pân? în aprilie 1919, - perioad? în care Ucraina a reu?it s?-?i men?in? independen?a politic? [19], - circula?ia pe Nistru a continuat s? se efectueze f?r? niciun fel de obstacole ?i în vederea protej?rii intereselor economice ale popula?iei Basarabiei, Direc?ia general? economic? din cadrul guvernului României a decis instituirea, pân? la unificarea administrativ? a ??rii, a câte un serviciu comun de import-export la Ia?i ?i Chi?in?u, iar în vederea dezvolt?rii schimbului de m?rfuri cu Ucraina, aceea?i Direc?ie general? a delegat un reprezentant al s?u în Ucraina, cu misiunea de creare a unui serviciu economic special [20]. O alt? decizie a Consiliului de Mini?tri al României, adoptat? la propunerea ministrului secretar de stat la departamentul industriei ?i comer?ului, viza acordarea înlesnirilor ?i foloaselor Legii pentru încurajarea industriei na?ionale societ??ii „Hercule", în inten?ia acesteia de înfiin?are a unei fabrici de zah?r în comuna Mândâc din jude?ul Soroca [21].

Îns? pân? la eforturile de modernizare economic? propriu-zis? a Basarabiei, o serie de m?suri au vizat refacerea ei economic? ?i social?, cauzat? de r?zboiul mondial. Respectivele m?suri au fost cu atât mai pre?ioase, cu cât România se afla, în acea perioad?, într-o situa?ie extrem de dificil?, având stocul de aur depus în trei state – în Rusia, Germania ?i Marea Britanie. Potrivit datelor Guvernatorului B?ncii Na?ionale a României I.G. Bibicescu, din 17 februarie 1919, partea cea mai însemnat? a acelui tezaur se afla în Rusia, „în sum? de peste lei 315 mln. aur efectiv ?i 1,5 mlrd. alte valori ?i titluri, tezaur garantat de guvernul Imperial", care îns? fusese, între timp, înlocuit cu un guvern bol?evic. În plus, o alt? oarte a tezaurului se afla depus? la Reichsbank din Germania, în valoare de lei 80.469.650 aur efectiv, ?i 98.105.500 în Marea Britanie, la Bank of England, deci un total de 493.730.430 aur efectiv[22]. A?adar, în pofida enormelor dificult??i, prin decretul regal din 15 octombrie 1918, creditul de r?zboi în sum? de 1,7 miliarde lei a fost sporit cu 300 mln. lei, pân? la suma total? de 2 miliarde de lei, respectiva sum? urmând a fi acordat? popula?iei Basarabiei pentru pagubele de orice fel cauzate de r?zboi, precum ?i pentru orice alte cheltuieli provocate de r?zboi[23]. Printr-un alt decret regal, din 1 noiembrie 1918, s-a permis municipiului Chi?in?u „s? contracteze un împrumut pân? la concuren?a sumei de 10 mln. lei de la orice banc? din ?ar? ?i în cont curent, cu care s? se aprovizioneze cu alimente de prim? necesitate ?i obiecte de îmbr?c?minte ?i înc?l??minte"[24].

În aceea?i ordine de idei, prin contribu?ia direct? a reginei Maria a României, în perioada imediat urm?toare unirii Basarabiei cu România, având în vedere consecin?ele sociale extrem de grave produse de anii r?zboiului mondial, a fost înfiin?at? Societatea pentru ocrotirea orfanilor de r?zboi, având ca scop „ad?postirea, între?inerea ?i educa?ia fizic? ?i moral? a orfanilor de r?zboi", cu sec?ii regionale la Ia?i, Bucure?ti, Craiova ?i Chi?in?u, cuprinzând jude?ele din întreaga Basarabie [25]. La scurt timp de la înfiin?are, printr-un decret semnat de regele Ferdinand I, s-a decis acordarea unei subven?ii ini?iale de 10 mln. lei Societ??ii „Ocrotirea orfanilor din r?zboi", prin comitetele din Bucure?ti, Ia?i, Craiova ?i Chi?in?u [26]. Concomitent cu respectiva ini?iativ?, printr-un alt decret regal, a fost deschis pe seama Ministerului agriculturii ?i domeniilor un credit extraordinar de 1 mln. lei, „spre a se veni în ajutorul centralei cooperativelor basarabene, îns?rcinat? cu aprovizionarea popula?iei din Basarabia" [27]. În fine, prin adoptarea statutului Societ??ii pe ac?iuni „Steaua Basarabiei" cu sediul la Ia?i, s-a urm?rit scopul „desfacerii în Basarabia, în condi?iile cele mai avantajoase pentru popula?ie, a produselor ce lipsesc acolo, precum petrolul ?i derivatele sale, sarea, chibriturile, tutun, scânduri, ?indril? ?.a., precum ?i de a aduce din Basarabia diferite produse în Moldova" [28].

Înv???mântul ?i efortul de ridicare a nivelului de cultur? al maselor largi ale popula?iei Basarabiei au f?cut, indiscutabil, obiectul preocup?rilor prioritare ale administra?iei române ?i întregului corp profesoral din România din chiar anul 1918. Având în vedere lipsa acut? a materialelor didactice ?i a rechizitelor ?colare, printr-un decret al regelui Ferdinand I a fost deschis pe seama bugetului Ministerului cultelor ?i instruc?iunii, administra?ia Casei ?coalelor, pe exerci?iul financiar 1918-1919, un credit extraordinar de 1 mln. lei pentru procurarea c?r?ilor didactice, literare, ?tiin?ifice ?i a rechizitelor pentru nevoile ?colilor din Basarabia [29]. Potrivit m?rturiei datând cu 14 noiembrie 1918 a generalului Artur V?itoianu, pe atunci ministru de Interne, „Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii a trimis în Basarabia în ianuarie curent mai mul?i înv???tori, institutori ?i profesori, în scopul de a încerca, prin sfaturi, s? risipeasc? neîncrederea sem?nat? printre s?teni de c?tre bandele bol?evice ?i s? formeze leg?tura sufleteasc? cu poporul de peste Prut. Încercarea, pe cât de folositoare, a fost ?i îndr?znea??, c?ci ace?ti piloni ai culturii ?i ai sufletului românesc au p??it imediat în satele înc? pline de r?zvr?tirea bol?evic?, f?r? a se sprijini pe armata ??rii, pentru a nu stârni b?nuieli, încrez?toare numai în mijloacele proprii. P?r?sindu-?i familiile pentru o cauz? na?ional?, ei ?i-au primejduit adeseori via?a. Numai gra?ie curajului, st?ruin?ei, destoiniciei ?i aleselor lor calit??i, ei au reu?it a se apropia de sufletul basarabeanului care, c?p?tând încredere în ei, ?i-a tânguit lor necazurile ?i p?surile, invitându-i adeseori s? judece pricinile dintre locuitori. Frumoasele rezultate ale muncii f?r? preget ce au depus se pot vedea din faptul c? mare parte din ei au fost invita?i de a r?mâne printre dân?ii" [30].

De?i în privin?a moderniz?rii înv???mântului au fost adoptate mai multe decizii, elaborate legi etc., un rol extrem de important în aceast? privin?? l-a jucat decretul regal din 14 august 1918 privind înfiin?area unor gimnazii pentru ucraineni, evrei, ru?i, bulgari, germani ?i alte minorit??i din Basarabia, con?inând, totodat?, principiile esen?iale dup? care era organizat întregul sistem al înv???mântului în perioada interbelic?, ?i anume: a) fiecare na?ionalitate locuitoare în Basarabia avea dreptul de a-?i instrui copiii în limba na?ional?, programa studiului limbii na?ionale fiind întocmit? de o comisie ?colar? a na?ionalit??ii respective, în conformitate cu principiile hot?râte de directorat ?i de ministerul instruc?iunii publice; b) p?rin?ii erau liberi în alegerea ?colii pentru copiii lor; c) în fiecare ?coal?, înv???mântul consta din trei p?r?i: 1. partea fundamental?, con?inând obiectele la limba român?, istoria românilor, geografia României, - toate predate în limba român? dup? programe de stat; 2. obiectele cerute de tipul ?colii ?i 3. limba na?ionalit??ii respective[31].

Avându-se în vedere lipsa acut? de personal didactic în primii ani postbelici, la 12 septembrie 1918 a fost adoptat decretul-lege cu privire la organizarea ?colilor medii ?i a ?colilor normale (pedagogice) din Basarabia. Primele ?coli normale (pedagogice) erau instituite în ora?ele Soroca, Cetatea Alb? ?i Chi?in?u, ele fiind definite, conform art. 8 al decretului respectiv, drept „institu?ii ?colare pedagogice secundare, care au scopul de a preg?ti personalul didactic pentru înv???mântul primar". Durata cursurilor în ?colile normale era de 5 ani. Pentru elevii cei mai silitori ?i cu purtare bun?, fiecare ?coal? normal? oferea 100 de burse, câte 20 de fiecare clas?. Dup? absolvirea ?colii, bursierii erau datori s? serveasc? în calitate de înv???tori pe o durat? de cel pu?in 5 ani [32]. Acela?i decret-lege stabilea ?i programa ?colilor normale (pedagogice), incluzând obiectele: religia, limba român?, limba na?ional?, limba francez?, pedagogia cu psihologia ?i didactica, istoria, matematica, ?tiin?ele naturii cu fizica, gospod?ria rural?, geografia, medicina popular? cu igiena, legisla?ia administrativ? ?i ?colar?, datoriile înv???torului, caligrafia, desenul artistic ?i liniar, cântarea ?i muzica, gimnastica, lucrul manual ?i practica agricol? [33].

Practic, dup? principii identice a fost reorganizat? ?i modernizat? justi?ia în Basarabia dup? 1918. Prin legea privitoare la organizarea justi?iei în Basarabia, din 6 octombrie 1918[34], completat? ulterior cu Decretul regal pentru organizarea justi?iei în Basarabia din 6 mai 1919[35], la baza reorganiz?rii acesteia au fost puse dou? principii esen?iale: a) s-a dat o nou? organizare sistemului judiciar, pus pe baze moderne, conforme cu noile condi?ii istorice, ?i b) limba oficial? în justi?ie a devenit limba român?, atât în procedura judiciar?, cât ?i în actele scrise, considerându-se c? „numai în modul acesta, marile mase ale poporului român din Basarabia se vor putea bucura de binefacerile unei adev?rate justi?ii"[36]. În continuarea aceluia?i efort de modernizare a justi?iei se înscrie ?i decretul-lege din 2 mai 1919 pentru aplicarea în Basarabia a codului penal ?i a codului de procedur? penal? român?[37] . În ?irul altor m?suri de adoptare ?i de asimilare a modernit??ii europene este de men?ionat ?i decretul regal din 10 mai 1918, prin care asupra Basarabiei se extindea puterea legii de organizare a personalului administra?iei po?telor, telefoanelor ?i telegrafului, a legii de exploatare po?tal?, telegrafic? ?i telefonic? ?i a legii de po?t? rural?, în vigoare în România la acea dat?. Întru executarea decretului în cauz?, printr-o lege special? a fost acordat un credit de 6.871.210 lei pe seama direc?iei generale a PTT din cadrul Ministerului de Interne, pentru înfiin?area ?i între?inerea serviciului po?tal, telegrafic ?i telefonic în Basarabia pân? la 1 aprilie 1919[38].

Printr-un alt decret regal, din 7 iulie 1918, începând cu 1 septembrie 1918, în Basarabia sistemul metric de m?suri ?i greut??i devenea sistemul legal[39]. Este suficient de remarcat c?, pân? în 1918, în Basarabia erau utilizate m?surile vechi pentru lungime, volum ?i greut??i, provenind din Evul mediu. Bun?oar?, lungimile erau m?surate cu cotul moldovenesc, ar?inul, stânjenul sau cu vârsta; volumul - cu ocaua moldoveneasc?, cu vadra moldoveneasc? sau cu chila (pentru pâine); iar greut??ile erau m?surate cu funtul, cu ocaua sau cu pudul[40]. Ministerul industriei ?i comer?ului era îns?rcinat s? stabileasc?, prin decizie ministerial?, echivalentele legale între cele dou? sisteme. De asemenea, pe seama ?i la dispozi?ia Ministerului industriei ?i comer?ului se deschidea un credit de 2 mln. lei, în vederea procur?rii etaloanelor ?i m?surilor necesare prim?riilor ?i comercian?ilor, precum ?i pentru salarizarea birourilor de m?suri ?i greut??i[41].

În cadrul dezbaterilor asupra importan?ei ?i semnifica?iei perioadei interbelice din istoria Basarabiei, argumentul cel mai des invocat îl constituie proverbiala „palm? a jandarmului român". Mai rar îns? se invoc? - sau chiar se omite cu des?vâr?ire - faptul c? organizarea sanitar? în Basarabia, în sensul modern al cuvântului, inclusiv primele vaccin?ri în mas? contra bolilor infec?ioase, se datoreaz? anume prezen?ei trupelor române ?i în special comisarului general al Basarabiei, generalului corp de armat? Artur V?itoianu. Astfel, prin ordonan?a nr. 14 din 7 iulie 1918 a Comisarului General al Basarabiei, „v?zând starea sanitar? rea a Basarabiei ?i c? tifosul exantematic continu? a fi foarte întins", generalul a dispus crearea Inspectoratului Sanitar al Basarabiei, - „institu?ie cu caracter civilo-militar, pentru combaterea bolilor contagioase din Basarabia ?i, implicit, de a organiza serviciul sanitar în Basarabia, punând în leg?tur? aceast? organizare local? cu gruparea mare a familiei române?ti, cu organizarea sanitar? din Regat" [42]. Pe de alt? parte, prin ordonan?a nr. 25 din 30 iulie 1918, acela?i Comisar General al asarabiei a dispus vaccinarea întregii popula?ii contra holerei, luându-se totodat? m?suri de poli?ie sanitar? la frontiera Nistrului. A?a cum s-a relatat, toate vaccin?rile au fost efectuate gratuit, încununându-se de un real succes[43].

În fine, nu îns? ?i în ultimul rând, prin adoptarea decretului-lege nr. 122 din 12/25 ianuarie 1919, Basarabia interbelic? a beneficiat de o organizare statistic? pe baze moderne, noua Direc?ie general? a statisticii având atribu?iile de „a culege, examina, verifica, coordona, comunica ?i publica toate datele statistice privitoare la teritoriu, popula?ie, agricultur?, comer?, industrie, finan?e, circula?ie ?i în general la toate ramurile de activitate economic? ?i de bog??ie a regatului României"[44]. Gra?ie aceleia?i noi organiz?ri a statisticii, la 29 decembrie 1930, pe teritoriul întregii Românii, inclusiv în Basarabia, s-a desf??urat cel mai amplu recens?mânt al popula?iei care, prin amploarea, profunzimea ?i veridicitatea datelor culese, nu a mai fost dep??it de nici un alt recens?mânt organizat ulterior[45].

Perioada cuprins? între cele dou? r?zboaie mondiale a însemnat un drum ascendent al societ??ii române?ti, statul na?ional unitar român înregistrând progrese esen?iale incontestabile în efortul de modernizare politic?, economico-social? ?i cultural?, cu efecte benefice în toate provinciile sale istorice. Reformele din anii 1918-1924 au schimbat în mod radical vechile structuri sociale, economice ?i politice, dând na?tere unei noi Românii, foarte diferite de cea de pân? la 1918. Cu referire particular? la Basarabia interbelic?, acad. ?tefan Ciobanu men?iona c?: „Acei 22 de ani de via?? na?ional? în cadrul statului român au dus la progrese enorme pe terenul cultural, social ?i economic. Analfabetismul, aceast? ru?ine a st?pânirii ?ariste, aproape dispare. Reforma agrar? f?cut? în mod egal pentru toate na?ionalit??ile duce la o înflorire a economiei rurale, iar minorit??ile din Basarabia se bucur? de drepturi de care nu s-au bucurat niciodat? sub Ru?i. Dovada este c?, cu toat? propaganda comunist? prin numero?i agen?i, prin crearea Republicei moldovene?ti, care de altfel este un indiciu c? elementul românesc este predominant chiar între Nistru ?i Bug, prin înfiin?area postului de radio-emisiune pentru acelea?i scopuri de la Tiraspol, n-a dat rezultate; în Basarabia a domnit lini?te perfect?. Iar numeroasele alegeri libere din Basarabia, care au avut un caracter cu adev?rat plebiscitar pentru aceast? provincie, cu mul?i deputa?i minoritari, au fost o confirmare str?lucit? a sentimentelor bune pentru România ale întregii popula?ii din Basarabia"[46].

Desigur, al?turi de numeroasele ?i diversele ei împliniri, perioada interbelic? a cunoscut ?i tot atâtea umbre, lacune ?i chiar e?ecuri. Aceasta deoarece, a?a cum consemna marele diplomat Nicolae Titulescu, dac? înainte de primul r?zboi mondial România a avut pace, dar n-a avut dreptate, atunci dup? primul r?zboi mondial, România a avut dreptate, în sensul c? i s-a recunoscut unitatea na?ional?, dar n-a mai avut pace[47]. În plus, perioada interbelic? a fost prea scurt? pentru a putea produce transform?ri radicale, astfel încât procesele de modernizare economico-social?, de industrializare s-au manifestat preponderent la nivel urban, unde locuia doar 1/5 din popula?ie, în timp ce societatea româneasc?, în marea ei majoritate, a r?mas în stadiul accentu?rii polariz?rii economice ?i sociale, fiind înc? departe de etapa predomin?rii civiliza?iei industriale, a diminu?rii discrepan?elor ?i a preponderen?ei claselor mijlocii în via?a economic?[48]. ?i totu?i, în pofida tuturor dificult??ilor ?i limitelor inerente unei perioade istorice prea scurte ?i zbuciumate ?i chiar dac? reprezentan?ii de marc? ai intelectualit??ii române?ti interbelice au fost perfect con?tien?i de faptul c? „nu vom putea face nimic complet, ci de-abia vom cur??a drumul pentru al?ii" (Vasile Pârvan, 1919) [49], cert este faptul c?, raportat? la perioada de pân? la 1918 ?i, mai ales, la ceea ce a urmat dup? august-septembrie 1944, perioada circumscris? de cele dou? r?zboaie mondiale apare ca „veacul de aur" al ??rilor Europei de Est, inclusiv al României cu provinciile istorice în componen?a ei.

-------------------------------------

[1] „Monitorul Oficial", nr. 309, 30 martie / 12 aprilie 1918. Partea oficial?, Ia?i, 29 martie 1918, p. 3769-3770.
[2] Vezi Ion Agrigoroaiei, Considera?ii privind locul perioadei interbelice în istoria României, în Analele Institutului de Istorie ?i Arheologie „A.D. Xenopol", Ia?i, tomul XIX, 1982, p. 81.
[3] Cf. Gh. I. Br?tianu, Ac?iunea politic? ?i militar? a României în 1919. În lumina coresponden?ei diplomatice a lui Ion I.C. Br?tianu, Editura „Cartea Româneasc?", Bucure?ti, 1939, p. 61.
[4] V. Tilea, Ac?iunea diplomatic? a României. Noiembrie 1919 – martie 1920, Tipografia Poporului, Sibiu, 1925, p. 83.
[5] Dr. P. Cazacu, Moldova dintre Prut ?i Nistru. 1812-1918, Editura „Via?a Româneasc?" S.A., Ia?i, F.a., p. 341-343.
[6] George Sorfronie, Principiul na?ionalit??ilor în tratatele de pace din 1919-1920. Studiu introductiv, îngrijire de edi?ie ?i note Constantin Schifirne?, Editura Albatros, Bucure?ti, 1999, p. 62-65; Romulus Sei?anu, Principiul na?ionalit??ilor. Originile, evolu?ia ?i elementele constitutive ale na?ionalit??ii. Tratatele de pace de la Versailles, Saint-Germain, Trianon, Neuilly-sur-Seine, Sevres, Lausanne. Studiu istoric ?i de drept interna?ional public, Tipografia ziarului „Universul", Bucure?ti, 1935, p. 35-36 ?i urm.
[7] ?tefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu ?i documente cu privire la mi?carea na?ional? din Basarabia în anii 1917-1918, Editura „Cartea Româneasc?", Bucure?ti, 1929, p. LXXXV.
[8] Unirea Basarabiei ?i a Bucovinei cu România. 1917-1918. Documente. Antologie de Ion Calafeteanu ?i Viorica-Pompilia Moisuc, Editura Hyperion, Chi?in?u, 1995, p. 215-216.
[9] Ioan Scurtu, Istoria civiliza?iei române?ti: perioada interbelic? (1918-1940), Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2009, p. 15.
[10] Pamfil ?eicaru, Principii de politic? na?ional?. Orient?ri pentru românii din noile ?inuturi, Societatea tipografic? bucovinean?, Cern?u?i, 1919, p. 25.
[11] Detalii la Andrei Josan, Economia României interbelice în context european, Editura ASE, Bucure?ti, 2004, p.139-160.
[12] „Monitorul Oficial", nr. 213, 14/27 decembrie 1918, p.3781.
[13] „Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor", nr. 23, ?edin?a din 30 decembrie 1919, p.313.
[14] „Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor", nr. 12, ?edin?a din 13 decembrie 1919, p.119.
[15] Ioan Scurtu, Civiliza?ia româneasc? interbelic? (1918-1940), Editura Funda?iei România de Mâine, Bucure?ti, 2008, p.174, 185.
[16] Svetlana Suveic?, Basarabia în primul deceniu interbelic (1918-1928): modernizare prin reforme, Editura Pontos, Chi?in?u, 2010, p.130.
[17] „Monitorul Oficial", nr. 214, 15/28 decembrie 1918, p.3814.
[18] „Monitorul Oficial", nr. 220, 22 decembrie 1918 / 4 ianuarie 1919, p.4016.
[19] Vezi Nicolae Smadu, Frontul sanitar pe Nistru ?i epidemiile din Basarabia, Imprimeria Statului, Chi?in?u, 1922, p.30-31.
[20] „Monitorul Oficial", nr. 117, 17/30 august 1918, p.1840.
[21] „Monitorul Oficial", nr. 155, 3/16 octombrie 1918, p.2640.
[22] „Monitorul Oficial", nr. 252, 8/21 februarie 1919, p.5173-5184.
[23] „Monitorul Oficial", nr. 167, 17/30 octombrie 1918, p.2002.
[24] „Monitorul Oficial", nr. 181, 3/16 noiembrie 1918, p.3165.
[25] „Monitorul Oficial", nr. 19, 22 aprilie/5 mai 1918, p.239-243.
[26] „Monitorul Oficial", nr. 239, 20 ianuarie/2 februarie 1919, p.4684.
[27] „Monitorul Oficial", nr. 226, 4/17 ianuarie 1919, p.4230.
[28] „Monitorul Oficial", nr. 172, 23 octombrie/5 noiembrie 1918, p.3010-3012.
[29] „Monitorul Oficial", nr. 252, 8/21 februarie 1919, p.5136.
[30] „Monitorul Oficial", nr. 209, 9/22 decembrie 1918, p.3681-3682.
[31] „Monitorul Oficial", nr. 117, 17/30 august 1918, p.1838-1840.
[32] „Monitorul Oficial", nr. 154, 2/15 octombrie 1918, p.2628-2630.
[33] Ibidem, p.2630.
[34] „Monitorul Oficial", nr. 160, 9/22 octombrie 1918, p.2748-2759.
[35] „Monitorul Oficial", nr. 16, 6 mai 1919, p.891-902; „Monitorul Oficial", nr. 18, 9 mai 1919, p.996-1007.
[36] „Monitorul Oficial", nr. 160, 9/22 octombrie 1918, p.2756.
[37] „Monitorul Oficial", nr. 15, 4 mai 1919, p.813.
[38] „Monitorul Oficial", nr. 35, 12/15 mai 1918, p.448.
[39] „Monitorul Oficial", nr. 165, 14/27 octombrie 1918, p.2853-2854.
[40] Calendarul Basarabiei pe 1931. Întocmit de H.Block ?i A.Cândea, Tipografia Eparhial? „Cartea Româneasc?", Chi?in?u, F.a., p.1, 31-32.
[41] „Monitorul Oficial", nr. 165, 14/27 octombrie 1918, p.2854.
[42] Nicolae Smadu, Privire general? asupra organiz?rii ?i st?rii sanitare din Basarabia. Dela înfiin?area Inspectoratului pân? azi. Anii 1918-1920, Imprimeria Statului, Chi?in?u, 1920, p.9-10, 22.
[43] Ibidem, p.25.
[44] „Monitorul Oficial", nr. 50, 20 iunie 1919, p.2853-2855.
[45] Detalii la Vladimir Trebici, Dr. Sabin Manuil?, organizatorul statisticii ?tiin?ifice în România, în Sabin Manuil?: Istorie ?i demografie. Studii privind societatea româneasc? între secolele XVI-XX. Coordonatori: Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Centrul de Studii Transilvane, Funda?ia Cultural? Român?, Cluj-Napoca, 1995, p.7-25.
[46] „Revista Funda?iilor Regale", anul VIII, nr. 8-9, 1 august – 1 septembrie 1941, p. 707-710.
[47] Cf. România ?i Europa între cele dou? Conferin?e de pace de la Paris: 1919-1920 ?i 1947. Mas? rotund? (Prezentare selectiv?), în Cursurile de Var? ale Universit??ii Nicolae Iorga. V?lenii de Munte, edi?ia 2004, Editura Libertas, Ploie?ti, 2005, p. 142.
[48] Andrei Josan, Economia României interbelice în context european, Editura ASE, Bucure?ti, 2004, p.139-140.
[49] Cf. Lumini?a Iacob, Modernizare - europenism. Vol. II. Percep?ie, tr?ire, identitate etnic?, Editura Universit??ii „Al. I. Cuza", Ia?i, 1995, p. 92.

footer