„Intelligence Service” - Agenți secreți intrați în istorie (5) Imprimare
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 22 Martie 2017 20:26

M.S.GorbaciovMihail Sergheevici Gorbaciov

Activităţile de identificare, triere, de studiere, contactare (directă sau indirectă) a unor persoane de valoare, cu credibilitate şi şanse reale de a accede la putere în zone sau state ce prezintă interes, constituie o preocupare serioasă şi statornică a C.I.A. Un caz cu totul special, neîndoielnic cel mai spectaculos şi cel mai important din acest secol, este cel al lui Mihail Gorbaciov. Implicarea la un moment dat a serviciilor secrete sovietice în ascensiunea sa nu trebuie să surprindă întrucât persoanele cu calităţi reale pot fi uşor şi chiar firesc sprijinite iar cei care preiau ideea n-au posibilitatea să vadă cum sunt cunoscuţi candidaţii în computerele C.I.A. ci, cel mult, să analizeze „post factum" buna lor credinţă în funcţie de ceea ce au făcut sau ce n-au făcut dar trebuiau să facă. În legătură cu implicarea directă a serviciilor secrete sovietice în preluarea puterii de către Gorbaciov este relevant faptul că, cu circa şase luni înainte de alegerea sa ca secretar general al C.C. al P.C.U.S. (martie 1985), mai exact la finele anului 1984, rezidenţa din Londra a K.G.B.-ului înţelesese că „centrul sprijinea candidatura lui la succesiunea lui Cernenko", deja muribund. Înainte de vizita lui Gorbaciov în Marea Britanie, în fruntea unei delegaţii parlamentare sovietice, în decembrie 1984, rezidenţa a fost bombardată cu dispoziţii de a elabora materiale pentru Gorbaciov" [76].

În prefaţa la cartea lor „La cele mai înalte nivele" -, în elaborarea căreia au fost sprijiniţi de o serie de personalităţi, între care: Marlin Fitzwater, secretar de presă prezidenţial; Roman Papadiuk (adjunctul acesteia) şi colegii lor de la Casa Albă; Margaret Tutwiler de la Departamentul de Stat; Pete Williams de la Departamentul Apărării; Peter Earnest de la C.I.A. etc. – autorii Michael R. Besohloss şi Strabe Talbot, subliniază între altele: „Titlul cărţii reflectă întocmai conţinutul acesteia; în dirijarea relaţiilor americano-sovietice, George Bush şi Mihail Gorbaciov s-au sprijinit pe înţelegeri realizate « la cele mai înalte nivele », adesea în secret şi consultându-se numai cu consilierii lor cei mai apropiaţi. Au dezvoltat ceea ce au numit mai târziu un parteneriat"[77]. Este evident că pentru aducerea lui Gorbaciov în situaţia de a discuta de pe această poziţie s-a acţionat cu mult timp înainte de perioada George Bush. Acesta nu a fost decât beneficiarul formal al "cadoului". Situaţia se datorează predecesorului său, Ronald Reagan, preşedinte al S.U.A. în perioada 1981-1989 şi serviciilor secrete americane care au exercitat o amplă, discretă şi abilă activitate de influenţare a lui Gorbaciov, pentru a-l convinge - inclusiv atunci când era şeful statului şi chiar în baza analizelor, bine intenţionate ale propriului său aparat tehnic, politic şi informativ - de criza în care va intra în mod implacabil comunismul. Despre criza internă a U.R.S.S. vorbea, încă din 1982, Konstantin Cernenko - Discursul de la Tbilisi.

Gorbaciov, referindu-se la esenţa schimbărilor pe care dorea să le producă şi, mai ales la sursele lor de inspiraţie, preciza: „Noua gândire ne-a îngăduit să evaluăm la o scară mai mare importanţa vitală pe care o aveau, pentru relaţiile internaţionale ale epocii noastre, valorile morale formulate de diferite popoare în decursul veacurilor şi generalizate, finisate de către marile spirite ale omenirii". În continuare, legat de conţinutul noii sale gândiri, el subliniază: „rolul considerabil pe care la-u jucat amplele mele contacte cu reprezentanţii altor ţări, şefi de stat şi de guvern, ori simplii cetăţeni, autorităţi ştiinţifice şi culturale de nivel mondial, scriitori celebrii, conducători şi delegaţii ale unor partide politice, organizaţii şi mişcării sociale, lideri sindicali şi social-democraţi, feţe bisericeşti şi parlamentari"... Urmarea firească a acestor contacte - unele deloc întâmplătoare - o constată tot Gorbaciov:..." O asemenea abundenţă de comunicare directă m-a făcut aproape să „redescopăr" lumea Uniunii Sovietice"[78]. Fără comentarii!

În august 1991, mai mulţi membri din conducerea K.G.B.-ului, au acţionat alături de forţele care au încercat o lovitură de stat şi înlăturarea lui Mihail Gorbaciov.Preparativele în vederea complotului au fost cunoscute din timp de serviciile speciale americane, ca urmare a interceptării de către Agenţia Naţională de Securitate - N.S.A., a convorbirilor dintre complotiştii de la „Casa Albă din Moscova" (n.n. Sediul Guvernului Federaţiei Ruse) şi conducătorii militari. Cu prilejul celei de-a doua călătorii efectuate de Elţîn în S.U.A., în iunie 1991, Robert Gates, consilier adjunct al preşedintelui S.U.A. pentru securitatea naţională, viitor director al C.I.A., i-a interpus preşedintelui Sovietului Suprem un senator, cu misiunea de a-l informa în legătură cu revolta prognosticată de spionajul american. Se pare că Gorbaciov rămăsese impasibil la avertismente similare, primite chiar din interior. Elţîn şi-a luat, în schimb, măsuri de întărire a securităţii, iar ulterior, a devenit cunoscut faptul că un specialist în comunicaţii al Ambasadei S.U.A. la Moscova a fost detaşat, în zilele puciului, pe lângă Elţîn, pentru a-i putea asigura, pe de o parte informaţiile rezultatele din urma decodificării convorbirilor generalilor pucişti iar, pe de altă parte, pentru a-i realiza legăturile sigure necesare într-un astfel de moment[79]. Datorită sprijinului serviciilor americane, Elţîn a ştiut în fiecare moment esenţial cine sprijină puciul, cine se opune şi cine ezită[80].

Publicistul Seymour Hirsh, fost corespondent al ziarului „New York Times" şi laureat al premiului Pullitzer pentru ziaristică, afirmă în „Atlantic Monthly" că în momentul conturării complotului şi a refuzului lui Gorbaciov de a ţine seama de avertismentele primite, „Washingtonul" a hotărât contactarea lui Elţîn şi stabilirea de relaţii cu el, ca cel mai posibil viitor lider al ţării şi în mod obiectiv - singurul om capabil să opună rezistenţă unui puci"[81]. Preşedintele S.U.A., George Bush a mai făcut o tentativă de convingere a lui Gorbaciov asupra pericolului pucist, contactându-l telefonic. Gorbaciov a respins avertismentul. Din acel moment americanii au înţeles că dacă Elţîn nu va fi sprijinit, conservatorii de la Moscova vor reveni la putere. Kriucikov, preşedintele K.G.B., Iazov, ministrul apărării şi Pugo, ministrul de interne au fost interceptaţi în toate comunicaţiile lor cu eşaloanele din subordine. Preşedintele Bush, încălcând legea americană, a dispus ca toate informaţiile să-i fie puse la dispoziţie lui Boris Elţîn. În mod logic, se pune întrebarea de ce a rămas Gorbaciov insensibil la avertismentele secrete şi mai ales la cele ale americanilor. Unicul răspuns pare a fi acela al nevoii de a lăsa locul unui alt lider. Cauzele:
- erodarea rapidă a credibilităţii sale interne, fapt confirmat ulterior în procentul de 1% obţinut în alegerile prezindenţiale ;
- conjunctura creată prin „lovitura de palat" în care persoane sus-puse au implicat şi au compromis K.G.B.-ul, trebuia să se consume, pentru a atrage după sine alte costuri. Între altele şi pe acela al desfiinţării şi dezmembrării K.G.B.-ului ;
- „lovitura de palat" avea să folosească noului lider, pe care îl va impune şi mai mult.
Concluzia: era nevoie de puciul antigorbaciovist pentru a se putea proceda astfel. Puciul trebuia să se produsă pentru a adânci diversiunea!

La prima sa apariţie în Sovietul Suprem, după tentativa de înlăturare a sa de la putere, Gorbaciov s-a arătat decis să desfiinţeze K.G.B.-ul, emiţând, în acest sens, şi un decret. S-a ajuns, astfel, la dezmembrarea K.G.B.-ului în cinci departamente independente, fiindu-i anihilată posibilitatea de a mai deţine monopolul informaţiilor şi de a-şi impune punctele de vedere asupra deciziilor politice esenţiale. Dacă ar trebui dată o explicaţie atitudinii lui Gorbaciov faţă de K.G.B. şi a K.G.B.-ului faţă de Gorbaciov, acest lucru n-ar putea fi făcut fără a-l cita pe generalul Oleg Kalughin, fost şef al Departamentului de Contraspionaj al K.G.B., care afirma: „K.G.B.-ul la urât pe Gorbaciov. L-a considerat un agent C.I.A.!"[82].

- Va urma -

(Prelucrare actualizată după Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete străine. Retrospectivă și actualitate. Interferențe în spațiul românesc" vol. 2, București, Editura Paco, 2000).

--------------------------------------------
[76] Christopher Andrew şi Oleg Gordievski, K.G.B. – Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, Bucureşti, Ed. „All", 1994, p. 436.
[77] M. Besohloss şi S.Talbot, La cele mai înalte nivele, Bucureşti, Ed. „Elit", 1994, p. 7.
[78] M. Gorbaciov Memorii, Bucureşti, Ed. „Nemira", 1994, p. 17-18.
[79] Cf. The Independent citat de Vremea nr. 427 din 19 mai 1994.
80] Comantariu difuzat de radio BBC, preluat de „Vremea", nr. 427 din 19 mai 1994.
[81] Cf. Komsomolskaia Pravda, C.I.A. a lucrat pentru Elţîn?, preluat de Vremea nr. 447 din 16 iunie 1994.
[82] Oleg Kalughin, interviu în Evenimentul zilei, nr. 1214/22 iunie 1996.

footer