Revista Art-emis
2 martie 1945. Drama generalului Gheorghe Avramescu PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 12 Martie 2017 15:27

General Gheorghe AvramescuArestarea generalului.

La 2 martie 1945, în timp ce comanda Armata 4 român? pe frontul din Cehoslovacia, generalul Gheorghe Avramescu a fost chemat (ora 13.00) la comandamentul Grupului de armate „general Jmacenko", la Divin, în compunerea c?ruia lupta marea sa unitate. A plecat la ora 15.00 spre postul de comand? al amintitului grup de armate, înso?it de gard? ?i de câ?iva ofi?eri, unde a sosit la ora 17.45, fiind primit de generalul F.F. Jmacenko. De atunci nimeni nu a mai ?tiut de el. La acela?i general sovietic a fost adus (de generalul Ser?tiuk) ?i generalul Nicolae Dragomir, ?eful de stat major al Armatei 4, care rememora: „Un general sovietic mi-a declarat c? sunt arestat. Nu-mi venea s? cred ochilor ?i urechilor. Doi ofi?eri m-au perchezi?ionat. Mi-am adunat toate puterile spre a-mi p?stra calmul ?i adresându-m? generalului Jamcenko i-am spus c? îmi dau seama c? este ultima dat? când îi pot vorbi ?i ?in s?-i spun c? tot timpul cât am luptat împreun? eu am fost credincios ??rii mele ?i cinstit tovar?? de arme. Jenat, oarecum, el mi-a replicat ridicând din umeri: «Dar ai fost ministru sub Antonescu». Când m-am întors spre u?a de ie?ire, am z?rit din treac?t pe generalul Ser?tiuk, cu care conlucrasem prin greut??i ?i pericole vreme de jum?tate de an ?i care acum, cu o figur? consternat?, urm?rea plecarea mea".

Peste numai trei sferturi de or?, generalul sovietic Ser?tiuk a comunicat ofi?erilor români c? generalul Gheorghe Avramescu ?i generalul Nicolae Dragomir se deplasaser?, împreun? cu generalul F.F. Jmacenko, la postul de comand? al Frontului 2 ucrainean, unde trebuiau s? se întâlneasc? cu mare?alul R.I. Malinovski, ?i c? era probabil ca, de acolo, s? plece la Bucure?ti (în unele cercuri politice ?i militare se zvonise c? Gheorghe Avramescu urma s? preia postul de ministru de R?zboi, iar Nicoale Dragomir pe ce de ?ef al Marelui Stat Major). Apoi, înso?it de maiorul Grigore Negoescu ?i locotenentul Doroftei, generalul Ser?tiuk s-a deplasat la postul de comand? al Armatei 4, unde a ordonat (ora 20.30) generalului Nicolae D?sc?lescu, comandantul Corpului 2 armat?, s? preia comanda Armatei 4, iar generalului Ioan Spirea, comandantul artileriei armatei, s? gireze func?ia de ?ef de stat major, comunicând c? generalii Avramescu ?i Dragomir „vor absenta câteva zile". Numirea de c?tre sovietici a generalului Nicolae D?sc?lescu la comanda Armatei 4 a fost confirmat? în scris ?i de generalul F.F. Jmacenko, comandantul Armatei 40 sovietice

A doua zi, pe 3 martie (ora 9.00), Adela Avramescu, so?ia generalului, aflat? în zona frontului, a primit o scurt? scrisoare, adus? de un ofi?er sovietic, din partea so?ului, prin care acesta îi cerea s? se deplaseze de urgen??, cu întreaga familie, la Sibiu, unde urmau s? se reîntâlneasc?. În scrisoare se preciza c? pentru a nu avea nepl?ceri urma s? fie înso?it?, tot timpul drumului, de doi ofi?eri sovietici. În situa?ia în care considera necesar putea s? cear? s? fie înso?it? ?i de un ofi?er român. Ca urmare, în aceea?i zi (ora 11.00), so?ia generalului a plecat spre ?ar?, înso?it? de Felicia Sturdza - una dintre fiice - de feti?a celei de-a doua fiice (?tefania Basarabescu), de medicul sublocotenent Alexandru ???ulescu, de un nepot minor al generalului Gheorghe Avramescu (Paltin Sturdza, în vâst? de numai opt luni) ?i de alte persoane din antuaraj. Din acel moment, documentele din arhivele militare române nu mai con?in informa?ii referitoare la generalul Gheorghe Avramescu, la familia acestuia ?i la înso?itori, ci doar la interven?iile generalului Nicolae D?sc?lescu c?tre generalul F.F. Jmacenko (la 5 ?i 9 martie 1945) prin care cerea s? i se comunice date despre situa?ia fostului comandant al Armatei 4 ?i a ?efului s?u de stat major. Generalul sovietic l-a sf?tuit s? se adreseze Ministerului de R?zboi român ?i Marelui Stat Major, care ,,cunosc locul unde se afl?".

Procedând astfel, la 12 martie 1945, generalul Nicolae D?sc?lescu a raportat urm?toarele generalului Constantin S?n?tescu, ?eful Marelui Stat Major: „Pân? azi nu s-au înapoiat nici domnul general Avramescu ?i nici domnul general Dragomir. De asemenea, nu s-a mai înapoiat nimeni dintre înso?itorii ?i din personalul ata?at pe lâng? domnul general Avramescu. În totalitate, lipsesc de 10 zile f?r? a avea vreo ?tire sau informa?ie personal?". În încheiere, noul comandant al Armatei 4 ruga s? se fac? „demersurile necesare pentru a l?muri situa?ia" celor în cauz?. Ne?tiind nici el nimic despre ce se întâmplase cu comandantul Armatei 4 române ?i cu ?eful s? de stat major, generalul Constantin S?n?tescu a pus urm?toare rezolu?ie pe raportul generalului Nicolae D?sc?lescu: „Voi supune domnului ministru de R?zboi".

Cauze ?i pretexte!

Un document al Direc?iei Cadrelor For?elor Armate din 1956, întocmit în spiritul epocii, cu ocazia repatrierii din Uniunea Sovietic? a so?iei generalului (Adela, în ianuarie 1956), men?iona c? acesta ar fi f?cut parte „dintr-o organiza?ie contrarevolu?ionar? cu ai c?rei conduc?tori a stabilit c?, în cazul contraofensivei germane, s? rup? frontul antihitlerist ?i s? treac? de partea armatelor germane", c? ar fi „înlesnit trecerea în Germania, prin liniile frontului Armatei 4, a unui deta?ament de legionari ?i a mai multor ofi?eri români, considera?i criminali de r?zboi", c? în timpul campaniei din Est a fost comandant al Corpului de munte (1941-1943) ?i al Corpului 3 armat? (1943-1944) „ale c?ror unit??i au avut numeroase ac?iuni împotriva partizanilor" etc. Din document mai rezult? c? „despre fostul general de armat? Avramescu Gheorghe nu se mai cunoa?te nimic de la data arest?rii sale pe front". Prin urmare, la 11 ani de la arestarea sa pe front, în timp ce î?i exercita atributele de comand?, ?eful cadrelor armatei române nu avea nici o informa?ie despre soarta acestuia.

Realitatea!

Referitor la acuza?iile aduse, sigur este faptul c? în toamna anului 1944, prin dispozitivul Armatei 4 a trecut în dispozitivul inamic (2 noiembrie) ginerele generalului Gheorghe Avramescu (Ilie Sturdza, fiul fostului ministru legionar Mihail Sturdza) ?i apoi profesorul Ion Sângeorgiu (care avea s? vorbeasc? imediat la radio „Donau" ?i s? devin? ministrul Instruc?iunii în guvernul legionar condus de Horia Sima), c? în cercurile legionare (ale lui Horia Sima în special) se conta pe sprijinul generalului Gheorghe Avramescu în încercarea de a realiza, împreun? cu germanii, o r?stunare de front în cazul unei contraofensive a Wehrmacht-ului (care s-a ?i produs în prim?vara anului 1945 în zona lacului Balaton din Mormântul generalului Avramescu (Budapesta, 1945)Ungaria). Acest lucru îl ?tiau ?i sovieticii prin agen?ii lor dubli. Sugestiv, în acest sens, este faptul c? arestarea generalului Gheorghe Avramescu a avut loc la pu?in timp dup? interceptarea (9 februarie 9145), din ordinul mare?alului R.I. Malinovski, la vest de Oradea, a avionului militar românesc în care se aflau Andreas Schmidt, conduc?torul Grupului Etnic German din România, ?i a lui Constantin Stoic?nescu, omul de încredere al lui Horia Sima, para?uta?i anterior în România, ?i care încercau s? ajung? în Germania, dup? ce luaser? contact cu o serie de persoane (civile ?i militare din ?ar?).

Într-un asemenea context, la începutul lui ianuarie 1945, sim?ind c? ceva se petrece în sectorul armatei, generalul Nicolae Dragomir a informat pe ?eful Marelui Stat Major, (prin colonelul Grosu, ?eful Sec?iei 2 informa?ii a Armatei 4) c? ceva ciudat se petrece în sectorul Armatei. Ca urmare, generalul Constantin S?n?tescu a cerut generalului Gheorghe Avramescu s? lase comanda Armatei 4 generalului Nicolae D?sc?lescu, comandantul Corpului 2 armat?, ?i s? se prezinte imediat la Ministerul de R?zboi. Apoi, la 22 ianuarie 1945, generalul Constantin S?n?tescu l-a informat pe generalul Vinogradov, loc?iitorul pre?edintelui Comisiei Aliate de Control în România, c? generalul Gheorghe Avramescu a solicitat un concediu de odihn? de 25 de zile ?i c? la expirarea termenului va fi trecut în rezerv?. La 30 ianuarie 1945 îns? mare?alul R.I. Malinovski a cerut îns? ?efului Marelui Stat Major, s? dispun? rechemarea lui Gheorghe Avramescu pe front ?i s? schimbe de la comanda Armatei 1 pe generalul Nicolae Macici ?i de la comanda Corpului 7 armat? pe generalul Nicolae ?ova.

Ca urmare, generalul Gheorghe Avramescu a plecat pe front, fiind primit de sovietici cu gard? de onoare, fanfar? ?i elogii pentru modul în care condusese armata, inclusiv pentru modul cum tratase popula?âia civil? din Crimeea. La rându-i, Avramescu l-a felicitat pe R.I. Malinovski cu prilejul celei de-a 27-a anivers?ri a Armaatei Ro?ii. Se p?rea c? lucrurile intraser? pe un f?ga? normal. La comandament a avut o atitudine rezervat?, chiar rece, fa?? de vechii coolaboratori, cerând chiar generalului Nicolae Dragomir s? predea func?ia de ?ef al staului major al armatei ?i s? preia comanda unei divizii. Deoarece Marele Stat Major nu a acceptat acest lucru, Nicolae Dragomir a r?mas în vechea func?ie. În ceea ce-l prive?te, a preluat (19 februarie 1945) comanda Armatei 4, pe care a condus-o, în grelele lupte de pe cursul superior al Hronului, în Mun?ii Tatra Mic? ?i Mun?ii Metalici Slovaci, pân? la 2 martie 1945, când a fost arestat în condi?iile prezentate mai înainte.

P?rere personal?!

Consider c? generalul Gheorghe Avramescu nu a luat în nici un moment în calcul o întoarcere de arme, nici la sfâr?itul anului 1944, când aceasta avea anumite ?anse de succes, dat? fiind natura terenului ?i apropierea de ?ar?, nici în martie 1945, când încercarea ar fi e?uat lamentabil în condi?iile de teren, clim? ?i capacitate operativ? redus? a Armatei 4 române, pus? s? lupte în mun?ii înz?pezi?i ai Cehoslovaciei, cu foarte pu?ine c?i de comunica?ie, încadrat?, atât la flancul drept cât ?i la cel stâng, de armate sovietice. În martie 1945, când a fost arestat generalul Gheorghe Avramescu, Armata 4 român? se afla în imposibilitate de a efectua o întoarcere de front, chiar ?i dac? o bun? parte din militari ar fi dorit aceasta. Întorcerea de arme a constituit doar o dorin?? a conducerii militare germane, a conducerii mi?c?rii legionare ?i a altor grup?ri din ?ar? nemul?umite de intensificarea influen?ei partidului comunist ?i abuzurilor sovietice în ?ar? ?i pe front. Cu siguran??, experimentatul general Gheorghe Avamescu ?i-a dat seama c? o „defec?iune" a Armatei 4 române, în contextul dat, ar fi reprezentat un pretext excelent pentru sovietici (care, ?i a?a, acuzau, pe nedrept, guvernul român c? nu îndepline?te cum trebuie prevederile Conven?iei de Armisti?iu din 12 septembrie 1944) de a trece la ocuparea militar? propriu-zis? a ??rii. De altfel, arestarea generalului Gheorghe Avramescu a fost bine planificat?, fiind folosit? ca un excelent pretext de acuzare a armatei române ?i de ?antajare a regelui Mihai I pentru a numi pe dr. Petru Groza în fruntea noului guvern român impus de Moscova la 6 martie 1945. Chiar dac? ar fi ?tiut despre contraofensiva preg?tit? de Wehrmacht (care s-a declan?at ?i a e?uat rapid în aprilie 1945), consider c? generalul Gheorghe Avramescu era con?tient de situa?ia extrem de dificil? în care se afla armata sa (?i ?ara), de riscurile ?i pericolele pe care le implica o asemenea ac?iune asupra armatei ?i întregii ??ri, de ?ansele minime de succes, de faptul c? ac?iunea sa ar fi avut doar un efect simbolic în condi?iile în care se afla armata sa, de riscurile ?i pericolele pe care le implica o asemenea ac?iune asupra armatei ?i întregii ??ri.

Epilog.

Dup? ce a fost arestat de c?tre sovietci, la 2 martie 1945, despre soarta generalului Gheorghe Avramescu nu s-a mai ?tiut nimic în România. Nicio autoritate a statului român nu s-a mai interesat de fostul comandant al Armatei 4, mult? cazul r?mânând o enigm?. Ca ?i cum generalul nu existase. Unele informa?ii au fost oferite de c?tre sovietici în 1963, la 8 ani dup? ce au repatriat-o (în ianuarie 1956) pe Adela Avramescu, so?ia generalului, dus? cu avionul la Moscova (martie 1945) ?i internat? apoi în diferite lag?re de prizonieri pân? la 11 ianuarie 1956 când a fost repatriat?. Dup? ce a sosit în ?ar?, Adela Avramescu a fost între?inut? de ?tefania Basarabescu (fiic?, cu patru copii, sor? pediatr? la un spital din Bucure?ti). Fiind în vârst? ?i bolnav? de inim? a solicitat pensia cuvenit? de urma?, declarând prin tribunal, conform legisla?iei în vigoare, „moartea prezumat?" a so?ului. Pân? la acordarea pensiei de urma? a adresat autorit??ilor politice ?i militare române cereri repetate în care evoca personalitatea ilustrului s?u so?. La 8 decembrie 1962, Adela Avramescu preciza urm?toarele într-o scrisoare adresat? lui Emil Bodn?ra?: „Ast?zi, la adânci b?trâne?i ?i suferind? duc o via?? grea ?i de lipsuri". ?i întreba: „Oare cu ce am gre?it ?". În final, la 4 februarie 1963, generalul Gheorghe Cetin?, ?eful Direc?ei Financiare a Ministerului For?elor Armate, a solicitat Ministerului Justi?iei, Direc?ia Coordon?rii Judiciare, s? intervin? la Tribunalul Suprem al U.R.S.S. pentru „ob?inerea datelor" în leg?tur? cu „dispari?ia" generalului Gheorghe Avramescu pe frontul antihitlerist.

R?spunsul Crucii Ro?ii a U.R.S.S. a sosit în vara anului 1963 ?i a fost urm?torul: „Generalul de armat? Avramescu Gheorghe, n?scut în anul 1884, a decedat la 3 martie 1945 în apropiere de ora?ul Iasbereni, în urma unui bombardament al avia?iei germane. El a fost înmormântat la Soshalom - un cartier al ora?ului Budapesta". Cu acela?i prilej a fost pus? la dispozi?ie ?i o fotografie cu mormântul generalului ?i s-a comunicat c? Felicia Sturdza (fiica genralului) „s-a sinucis la 6 martie 1945", f?r? a se cunoa?te unde a fost înmormântat?.

Dup? cercet?rile efectuate dup? 1990 de Paltin Sturza, nepotul generalului, în Arhivele sovietice rezult? c? la comandamentul Frontului 2 ucrainean, generalul Gheorghe Avramescu a fost urcat într-un automobil, împreun? cu generalul Koriolov ?i doi locotenent-colonei sovietici, ultimii ?i generalul român lând loc pe bancheta din spate. În apropiere de Iasbereny, coloana de automobile a fost atacat? de avia?ia german?, cu excep?ia lui Avramescu to?i ceilal?i reu?ind s? se ad?posteasc? la timp. Singura victim? a fost generalul Avramescu, care nereu?ind s? sar? din automobil, a fost lovit în frunte de un glon? din mitraliera avionului. Cele întâmplate au fost prezentate de Beria la 23 martie 1945, într-un raport trimis lui I.V. Stalin (cu fotografii, detalii tehnice ?i cu declara?ia lui Nicolae Dragomir, aflat într-u automobil din convoi). Paltin Sturdza a mai aflat c? Felicia, mama sa, s-a otr?vit cu cianur? de potasiu, la 6 martie 1945.

Dup? 1990, când s-au putut studia documentele clasificate pân? atunci/sau interzise, am început, împreun? cu colega Florica Dobre, s? cercet?m problematica generalilor români epura?i, închi?i, cu sau f?r? judecat?, ?i condamna?i la mul?i ani de temni??. Cu acel prilej, am descoperit în arhiv? ?i fotografia trimis? de sovietici în 1963, pe care am publicat-o în revista „Magazin istoric" din mai 1997. Deoarece monumentele funerare din spatele mormântului indicat permiteau localizarea locului unde a fost îngropat generalul Gheorghe Avramescu, am informat ?i organele specializate ale Ministerului Ap?r?rii Na?ionale spre a face demersurile necesare readucerii în ?ar? a r?m??i?elor p?mânte?ti. Peste al?i ani (în toamna anului 2000) am aflat, cu totul întâmpl?tor, prin telefon, seara târziu, de la colonlelul (r.) Gheorghe Tudor, fost ?ef al Institului de Istorie ?i Teorie Militar?, c? (a doua zi) osemintele generalului vor fi reînhumate în Cimitirul eroilor din Cluj-Napoca, în cadrul unei impresionante ceremonii militare. A?a s-a ?i întâmplat! Mi-ar fi f?cut pl?cere s? asist, chiar ?i dintr-un col? îndep?rtat al Cimitirului, la acest act de dreptate!

Not?: detalii pot gi g?site în volumele :
- Alesandru Du?u, Florica Dobre, Drama generalilor români, 1944-1964, Bucure?ti, Editura Enciclpedic?, 1997.
- Sergiu Balanovici, Generalul Gheorghe Avramescu, Boto?ani, Editura Quadrat, 2016.

footer