Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 01 Martie 2017 23:17

British Council, I.MAspecte ale r?zboiul politic desf??urat în România de c?tre serviciile britanice. Ac?iuni de influen??, propagand?, contrapropagand? ?i încerc?ri de schimbare a ordinii politice

„British Council"- un paravan pentru agen?i

Comunitatea britanic? din Bucure?tiul interbelic num?ra circa 400 de persoane, constituind un important element de leg?tur? între Anglia ?i România. Serviciile secrete britanice au ini?iat ?i sus?inut ideea cultiv?rii unor rela?ii active în mediile politice, economice, militare, universitare, ale cercurilor de afaceri ori ale industria?ilor. „British Council" a înfiin?at, cu sprijinul regelui Carol al II-lea ?i al Prim?riei Capitalei, „Institutul Britanic", frecventat de numero?i studen?i. Cursurile erau ?inute de profesori englezi, unii dintre ace?tia f?când parte dintr-o categorie special? de trimi?i itineran?i pentru realizarea unor studii socio-politice în statele balcanice, la solicitarea „Foreign Office"-ului. Un astfel de trimis itinerant a fost ?i Hugh Setton-Watson, ajuns ulterior profesor la catedra de Studii Slave ?i Sud-Est Europene a Universit??ii din Londra, în acela?i departament cu Denis Delletant, actualmente unul dintre anali?tii structurilor informative din România.

Un alt trimis al „British Council" a fost, începând din 1939 ?i pân? în 1941, Ivor Porter, care la sfâr?itul anului 1943 avea s? fie para?utat ca ofi?er, cu gradul de maior, în cadrul grupului special de spionaj, sabotaj ?i diversiune „Autonomus". Dup? cum avea s? m?rturiseasc? chiar Ivor Porter[1], cu prilejul unei deplas?ri a lui Hugh Setton-Watson în România, ei au discutat împreun? c?ile de ac?iune pentru înl?turarea regelui Carol al II-lea. Este lesne de în?eles c? o asemenea discu?ie nu putea fi întâmpl?toare, în afara unor ordine de misiune, cu obiective foarte exacte pe care le avea fiecare. De altfel, Ivor Porter, care de la 1.03.1941 a devenit ofi?er cu indicativul D.H.88 în cadrul Sec?iei pentru România a S.O.E. de la Cairo, fusese trimis ca lector la Universitatea din Bucure?ti în încercarea, destul de tardiv?, a Marii Britanii de a „opri r?spândirea influen?ei germane în estul Europei". În realitate, a ac?ionat ca ofi?er de informa?ii, preocupat de selec?ionarea unor personalit??i care s? poat? constitui un guvern de alternativ? dup? înl?turarea lui Antonescu. Pe perioada lectoratului s?u avea s? cultive multiple rela?ii utile nu numai muncii de propagand? ?i influen?? britanic?, dar ?i culegerii de informa?ii, din moment ce ata?atul militar l-a trimis cu o asemenea misiune în Transilvania. Ulterior, Porter a activat la Istanbul, rezultând c? a ?inut leg?tura cu re?elele din România, respectiv cu cea condus? de Ric? Georgescu. Dup? cum reiese din însemn?rile sale memorialistice, dup? ce a plecat din România ?i s-a instalat la Istanbul, „Georgescu înv??ase s? prepare cerneal? simpatic? ?i începuse s? ne trimit? mesaje... La Cairo, am alc?tuit un fi?ier în care notam informa?iile din România - reglement?ri locale ?i altele - care i-ar fi putut folosi unui agent britanic pentru a nu c?dea în plasa poli?iei"[2]. Retragerea misiunilor diplomatice, economice ?i culturale din România în momentul în care prezen?a german? a devenit un fapt evident, a semnificat pentru serviciile secrete o etap? nou? cu sarcini mai dificile, dar nu r?mase neacoperite sub raportul posibilit??ilor de îndeplinire.

Special Executive Operations (S.O.E.) versus Gestapo

Anticipând evenimentele, serviciile secrete britanice ?i-au creat, re?ele de sus?inere a opera?iunilor secrete pe timp de r?zboi. S.O.E. avea s? lucreze în România cu o agentur? compus?, în principal, dintr-o re?ea cu sarcini de "r?zboi economic" la care ne-am referit în parte, ?i alta cu sarcini de "r?zboi politic, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?. Dup? cum m?rturise?te Corneliu Coposu, martor al evenimentelor ?i un apropiat al mediului diplomatic englez din Bucure?ti[3], în România exista... „o dubl? re?ea, condus? într-un sector de Ric? Georgescu, fost director la « Româno-American? »; cel?lalt sector, cel politic, era compus din oameni de partid, na?ional-??r?ni?ti, sub conducerea lui Augustin Vi?a"[4]. Re?elele au fost constituite sub patronajul Lega?iei, cu ?tiin?a ambasadoru-lui Sir Reginald Hoare... „fiind puse la cale de O.S.S. (S.O.E. - n.n.), Serviciul Special de Contrainforma?ii al armatei engleze („Special Executive Operations - n.n.), care ne-a l?sat aparatura de transmisie ?i o sum? de bani pentru cheltuieli".

Re?eaua a fost descoperit? de Gestapo, ca urmare a impruden?elor unui om de leg?tur? cu sta?ia S.O.E. de la Istanbul, pe nume Constantin (Dinu) Mircea, care s-a îndr?gostit de amanta ?efului Gestapoului local, o frumoas? dansatoare românc?, ?i c?reia i-a încredin?at parola, trimi?ând-o la Bucure?ti s? ridice un milion de lei de la inginerul Popovici, cel care administra banii primi?i de la S.O.E. În momentul pred?rii banilor, a fost realizat flagrantul, iar Popovici a fost nevoit s?-?i denun?e colaboratorii. Dup? relat?rile lui Corneliu Coposu, acest eveniment ar fi prilejuit prima întrevedere a lui Iuliu Maniu cu Ion Antonescu, mare?alul acceptând cererea lui Maniu s? nu se dea curs procesului. Argumentele lui Maniu au fost acelea c? cei aresta?i au lucrat sub ordinele lui, iar el î?i va asuma r?spunderea în mod public, deoarece cei aresta?i nu au f?cut spionaj, ci acte patriotice. Inginerul Popovici ar fi declarat de la bun început c? re?eaua lucreaz? la dispozi?ia lui Iuliu Maniu ?i c? inginerul Ric? Georgescu a convenit cu anchetatorii s? ia totul asupra sa, pentru a nu-l implica pe Iuliu Maniu. În acest sens, fiind nevoie de probe adecvate, s-a convenit ca la domiciliul lui Ric? Georgescu s? fie g?sit? suma de un milion de lei, "primit? de la serviciile engleze, care s? fie confiscat?". Suma a fost împrumutat? de la generalul Ion Manolescu, administratorul unui domeniu regal, c?ruia trezoreria P.N.? i-a restituit-o dup? câteva zile. Dup? aceast? manevr?, cu acordul mare?alului, au fost schimbate declara?iile ini?iale ?i scos din cauz? Iuliu Maniu. Cei aresta?i aveau s? r?mân? în arest preventiv pân? în vara anului 1944.

Porter mai relateaz? c? întrevederea lui Maniu cu Antonescu a avut loc numai ca urmare a insisten?elor Lygiei Georgescu, care i-a spus c?: „Ric? a recunoscut c? a transmis alia?ilor informa?ii despre produc?ia de ?i?ei ?i despre exporturile de petrol c?tre Germania, dar era oare convins Maniu c? povestea asta (s.n.) va rezista la tribunal?" Mai mult, Lygia - pe care generalul William Donovan, ?eful O.S.S. (precursoarea C.I.A.), avea s? o numeasc? cu prilejul unui dineu dat în cinstea ei ?i a lui Ric? la Londra, la începutul anului 1947, „Molly Pitcher" a României - l-a convins pe Maniu c? va fi ?i el târât în proces, ceea ce, se pare, l-a determinat s?-l întâlneasc? pe Antonescu, pentru a-i spune c? el va fi primul martor al ap?r?rii.

C?derea re?elei - 15 persoane în total - s-ar putea datora ?i unor neglijen?e contrainformative esen?iale în activitatea sta?iilor S.O.E. de la Istanbul ?i de la Cairo. Iat? ce noteaz? despre acestea Ivor Poter: „[...] Pe terasa acoperi?ului hotelului [...] cei mai tineri dintre noi ne distram urm?rind evolu?iile unei fantastice dansatoare din buric ?i discu?iile, lipsite de orice precau?ie de securitate, purtate în jurul nostru de ofi?eri superiori. Fiind ofi?er de serviciu [...], Hugh Watson a g?sit la un moment dat, într-un sertar neîncuiat (în hotelul Continental din Cairo - n.n.), lista tuturor agen?ilor no?tri din Balcani cu indicative cu tot"[5]. Dup? Ivor Porter[6], reprezentan?ii S.O.E. l-au contactat pe Iuliu Maniu în vara anului 1940, considerându-l omul cel mai nimerit a fi sprijinit în cazul ruperii rela?iilor diplomatice, aceasta în pofida faptului c? Clare Hollingworth (trimis? a serviciilor engleze de informa?ii la Bucure?ti sub acoperirea de corespondent al ziarului „Daily Express") îl caracteriza pe Iuliu Maniu ca fiind „un bun democrat, un om cinstit ?i un prieten al Angliei", dar... „era ultima persoan? la care te-ai fi gândit c? este capabil? s? ?in? frâiele în mân? ?i s? st?pâneasc? furtuna" [7].

Zece milioane pentru Opera?iunea „Ardealul"

„Inginerul petrolist" Gardyne de Castelain (indicativ la S.O.E.: D.H13), director comercial la societatea petrolier? anglo-român? „Unirea", avea s? devin? un "prieten" al lui Iuliu Maniu. Imediat dup? dictatul de la Viena, de Castelain l-a contactat pe Iuliu Maniu, cu scopul de a-l determina s? plece la Londra, unde, dup? modelul altor lideri politici din ??rile ocupate, s? constituie „Comitetul Român Liber" un fel de guvern în exil. Iuliu Maniu ?i-a luat ?i alte angajamente, dar a cerut s?-i parvin? o confirmare expres? din partea lui Winston Churchill, în ceea ce prive?te integritatea României ?i restituirea nord-vestului României. Printr-o telegram? a venit o asemenea confirmare, care i-a fost ar?tat? lui Maniu, în prezen?a ambasadorului S.U.A., Mott Gunter ?i a pre?edintelui societ??ii petroliere „Româno-Americane". Prezen?a p?r?ii americane a fost expres solicitat? de inginerul Ric? Georgescu, în casa c?ruia a avut loc întâlnirea, acesta precizând c? S.U.A. ?i societatea sa petrolier? trebuie s? fie informate. Maniu a insistat, totu?i, s?-i parvin? scrisoarea semnat? olograf de Churchill. Ivor Porter nu a putut confirma dac? acea telegram? a fost urmat? ?i de scrisoare propriu-zis?, men?ionând, îns?, c? ulterior Maniu s-ar fi referit la o asemenea scrisoare.

Ini?ial, Maniu a intrat în planurile S.O.E. cu Opera?iunea „Ardealul", unde urma s? preg?teasc? o r?scoal? împotriva Germanilor. Financiar, opera?iunea avea s? fie sus?inut? de guvernul britanic care va credita „British Phoenix Oil and Transport Company", a c?rei filial? era „Unirea". Filiera trimiterii banilor era, îns?, ceva mai lung?, incluzând mai mul?i intermediari din exterior ?i din ?ar?, pentru a se realiza acoperirea implic?rii guvernului englez. În planul activit??ilor propagandistice favorabile Angliei, s-a mizat pe exploatarea frustr?rilor suferite de români în urma Dictatului de la Viena. Astfel, asocia?ii patriotice precum „Ardealul", înfiin?at? de Partidul Na?ional Liberal ?i „Pro Transilvania", constituit? de Maniu, au fost contactate, de Castelain, oferind sprijinul Angliei prin punerea la dispozi?ie, prin inginerul Ion Popovici, a sumei de 10 milioane de lei mizându-se, în mod special, pe Iuliu Maniu[8].

Leg?turile cu S.O.E. ?i „garan?iile" lui Churchill l-au încurajat pe Iuliu Maniu s? cear? lui Antonescu permisiunea de a ac?iona nestingherit în vederea organiz?rii unei alternative politice pentru momentul în care Axa va fi înfrânt?, iar englezii vor avea suprema?ia[9].Promisiunile engleze nu au avut nici pe departe acoperirea a?teptat?, nefiind posibil? stabilirea unui aranjament definitiv, din comunic?rile primite de Maniu din str?in?tate rezultând c? situa?ia României era „mizerabil? la Londra ?i la Washington"[10]. Iuliu Maniu, de?i în leg?tur? permanent? cu oameni ai serviciilor secrete britanice, nu a dat curs sugestiilor acestora, fiind, din acest motiv, apreciat negativ, ca „un indecis care a perturbat activitatea informativ? ?i de propagand?".
- Va urma -

(Prelucrare actualizat? dup? Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete str?ine. Retrospectiv? ?i actualitate. Interferen?e în spa?iul românesc" vol. 2, Editura Paco, Bucure?ti, 2000).

Grafica - I.M.
----------------------------------------------------
[1] Ivor Porter, op.cit., p.28.
[2] Ivor Porter, op.cit., p.95.
[3] Afirma?ia potrivit c?reia C. Coposu era un apropiat al mediului diplomatic britanic, se întemeiaz? ?i pe prietenia legat? cu fostul consul englez colonelul Kendal, revenit în septembrie 1944 ca ofi?er de leg?tur? la Misiunea Militar? Britanic?, cu a c?rui familie se afla în rela?ii de prietenie, fiind de altfel colocatari în aceea?i vil?. ( C.Coposu Confesiuni – dialoguri cu Doina Alexandru, Ed. Anastasia, Bucure?ti, 1996.
[4] C. Coposu M?rturisiri – C.Coposu în dialog cu Vartan Arachelian, ed, Humanitas, Bucure?ti 1996, p. 68-69.
[5] Ivor Porter, op.cit., p.97.
[6] Idem p. 75-76.
[7] Clare Hollingwoth, There's a Germain Just Behind Me p.62 (Ivor Porter, op.cit., p.74).
[8] Horia Brestoiu, 0 istorie mai pu?in obi?nuit? Ed. Politic?, Bucure?ti, 1977.
[9] Raport informativ al viceconsulului regal al Ungariei la Bra?ov, Arhivele Statului Bucure?ti, colec?ia Microfilme Ungaria r. 50, c.376-377.
[10] Not? a Serviciului Special de Informa?ii, Arhivele Statului, Bucure?ti, Colec?ia documente privind mi?carea muncitoreasc?, dosar nr. 45/1943, filele 85-86.

footer