Revista Art-emis
100 de ani de la c?derea Imperiului Romanovilor PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Joi, 23 Februarie 2017 22:23

Dinastia RomanovÎn aparen??, la începutul declan??rii Primului R?zboi Mondial, Rusia ?arist? se afla într-o situa?ie din cele mai favorabile. Înc? de la sfâr?itul Evului Mediu, într-un elan cu caracter de unicat în istorie, început ini?ial prin recuceriri articulate în jurul Marelui Cnezat al Moscovei ?i îndreptat împotriva ocupa?iei mongole, de religie musulman?, Rusia s-a sim?it chemat? deopotriv? s? stabileasc? un imperiu în serviciul „adev?ratei credin?e" ortodoxe, pretinzând statutul celei de „a treia Rome" [1]. Sub lunga domnie a Romanovilor (1613-1917), mânat? de o l?comie insa?iabil? pentru „extinderea imensului s?u teritoriu ?i a necuprinselor sale frontiere într-un mod inacceptabil, atât din punct de vedere moral, cât ?i din acela al ra?ionamentelor practice"[2], Rusia a cotropit enorme teritorii str?ine, sub falsul pretext al „slabei lor popul?ri cu triburi nomade semibarbare"[3]. Începând cu anul 1654, când „s-a unit" cu Ucraina lui Bogdan Hmelni?ki, Rusia a purces la realizarea unui grandios program expansionist, întinzându-?i tentaculele spre toate punctele cardinale. Astfel a acaparat ??rile Baltice (1710-1721), Azerbaidjanul (1723), sud-estul Finlandei (1743), Polonia de Est (1772), Crimeea (1783), Finlanda întreag? (1790), ?inutul dintre Nipru ?i Nistru (1792), Georgia r?s?ritean? (1801). Georgia de Vest (1812), Marea Caspic? (1813), Marele Ducat al Var?oviei (1815), Georgia întreag? (1829), întinse teritorii din Asia Central? (1864-1885), Insula Sahalin (1875) etc. Dac? pe timpul domniei lui Ioan al III-lea (1505) teritoriul Rusiei abia dac? ajungea la vreo 400.000 km2, atunci c?tre începutul domniei dinastiei Romanovilor (1613), suprafa?a Rusiei era deja de 1.560.000 km2; ?arul Mihail (1645) a m?rit teritoriul imperiului la 2.250.000 km2, în timp ce Petru cel Mare (1725) l-a adus la 2.820.000 km2; ?arina Elisabeta (1761) a condus un imperiu de 3.200.000 km2, Ecaterina a II-a (1796) - de 3.520.000 km2, iar Alexandru I (1825) - de 3.670.000 km2 ?i p?rea c? ?irul extinderilor imperiului Rus va dura la nesfâr?it, deoarece c?tre 1888 cuceririle teritoriale ale acestuia ajunseser? la 4.000.000 kmp[4].

Profitând în expansiunea sa teritorial? de absen?a cvasitotal? a unor bariere naturale, c?tre începutul secolului al XX-lea Rusia devine ?ara cea mai întins? din lume, subjugându-?i în permanen?? teritoriile „imperios necesare", invocând diverse pretexte nobile, mai ales cele ale panslavismului ?i panortodoxiei, eliberator de sub „jugul p?gân" sau al ??ranilor de sub jugul st?pânitorilor lor, catolici sau protestan?i. Planurile Rusiei de întemeiere a unui imperiu universal vizau inclusiv spa?iul românesc, devenit de la o vreme „un bostacol esen?ial" în calea acesteia spre Constantinopol[5]. Urm?rind obiectivul „transform?rii M?rii Negre într-un lac interior rus"[6], din 1711 ?i pân? în 1916, adic? timp de peste dou? secole, armatele ?ariste au invadat de 10 ori teritoriul României, provocând în aceea?i perioad? patru modific?ri ale grani?ei sale r?s?ritene[7]. Referindu-se la motivele raptului Basarabiei din 1812, marele poet Mihai Eminescu men?iona: „Rusia nu se mul?ume?te de a fi c?lcat peste grani?a fireasc? a p?mântului românesc, ci voie?te s?-?i ia ?i sufletele ce se afl? pe acest p?mânt ?i s? mistuiasc? o parte din poporul român. Rusia nu a luat aceast? parte din Moldova pentru ca s?-?i asigure grani?ele, ci pentru ca s? înainteze cu ele, ?i nu voie?te s? înainteze decât spre a putea st?pâni mai multe suflete. Luând f?r? de nici un drept, f?r? de nici o justificare legitim? ?i cu ajutorul celor mai urâte mijloace, partea de r?s?rit a Moldovei în st?pânirea sa, Rusia, la început, f?cuse ca grani?ele între Moldova ?i a?a numita Basarabie, s? fie ?terse cu des?vâr?ire, pentru ca din Basarabia s? poat? înrâuri asupra Moldovei ?i asupra întregului popor românesc"[8].

Conform datelor primului recens?mânt al Imperiului Rus din 28 ianuarie 1897, c?tre finele secolului al XIX-lea suprafa?a acestuia ajunsese la 18.861.474,1 verste p?trate[9], cu o popula?ie total? de 125.640.021 de locuitori. În schimb, densitatea popula?iei era de numai 6,66 locuitori pe o verst? p?trat?, Rusia European? fiind cea mai dens populat?, cu 22,09 locuitori pe verst? p?trat?, în timp ce Siberia avea numai 0,53 locuitori pe verst? p?trat?. Înapoierea Imperiului Rus era ilustrat? ?i de faptul c? popula?ia ora?elor acestuia constituia doar 16.828.395 de locuitori, în timp ce marea majoritate a popula?iei de 108.811.626 de locuitori, tr?iau în mediul rural, într-o stare de cvasitotal? izolare de restul lumii. Mai mult ca atât, majoritatea covâr?itoare a popula?iei urbane a Rusiei ?ariste – 12.049.340 din totalul general de 16.828.395 de persoane – locuiau în ora?ele din regiunea european? a Rusiei[10]. Aproximativ în aceea?i perioad?, dic?ionarul enciclopedic Brockhaus-Efron f?cea urm?toarea caracteristic? spa?iului Imperiului Rus: „întins mai ales dup? latitudine, Imperiul Rus ocup? întreaga parte de est a Europei ?i partea de nord a Asiei, suprafa?a sa constituind 0,42 % din teritoriul celor dou? continente. Imperiul Rus ocup? 1/22 din suprafa?a întregului glob p?mântesc ?i circa 1/6 din suprafa?a terestr?. Punctul cel mai de vest al Imperiului Rus se afl? în gubernia Kaliska, la hotarul cu Prusia, iar punctul cel mai de est este capul Dejniov în strâmtoarea Bering. Punctul cel mai de nord al Imperiului Rus îl constituie capul Celiuskin, iar cel mai de sud se afl? în regiunea Transcaspic?, la hotarul cu Afganistanul, în apropiere de ruinele localit??ii Cilduhter, pe malul drept al râului Cu?ca"[11].

Conform unor teorii geopolitice mai noi, întemeiate pe scrierile lui G. Vernadski, N.Familia Romanov Danilevski, Lev Gumilev, F. Stepun, ale altor autori, poporul rus ar fi tr?it, începând cu eliberarea sa de jugul t?tarilor, aproape exclusiv cu „visul imposibil al includerii orizontului ce încadreaz? stepele ruse?ti, în componen?a Statului Rus"[12]. Astfel s-a ajuns c?, în decursul a patru secole, teritoriul Rusiei s-a m?rit de 36 de ori. Conform acelora?i teorii geopolitice de factur? recent?, aceast? particularitate a istoriei ruse?ti ar fi determinat ?i un „stil specific rusesc de amenajare a teritoriului", avându-se în vedere c?, la începutul secolului al XX-lea, hotarele Rusiei r?mâneau înc? determinate cu mare aproxima?ie, pe alocuri de natura a 50 de verste (!)[13]. În acest sens, apologe?ii ?arismului g?seau foarte firesc c? o pretins? „fatalitate istoric?" f?cea din Rusia un stat „în perpetu? formare", chiar vorbind în sens strict geografic, astfel încât, în opinia panslavistului Aksakov, dup? o existen?? milenar?, „pere?ii casei pe care o locuiau ru?ii, nu erau înc? a?eza?i definitiv ?i nici chiar temeliile nu erau s?pate pretutindeni"[14]. De cealalt? parte, îns?, criticii st?rilor de lucruri din Rusia ?arist? constatau c?, în timp ce statul rus cre?tea, popula?ia acestuia, dimpotriv?, degenera („L'État s'enfle, le peuple s'étigle", dup? spusele marelui istoric Kliucevski). În lipsa oric?rei experien?e de via?? politic? ?i social? democratic? a marii majorit??i a popula?iei, singurul liant al unit??ii na?ionale a Rusiei ?i chiar stâlpul ei de rezisten?? a fost ?arismul. Cu o astfel de organizare social? anacronic?, Rusia a fost mereu pândit? de pericolul revolu?iei. A?a cum afirma Putilov (2 iunie 1915), - unul din cei mai influen?i oameni de afaceri ai Rusiei de pân? la 1917, - „o revolu?ie poate fi o mare binefacere pentru un popor dac?, dup? ce a distrus, ?tie ?i s? reconstruiasc?. Din acest punct de vedere, revolu?iile din Anglia ?i Fran?a îmi par a fi mai degrab? benefice. La noi, îns?, revolu?ia nu poate însemna decât distrugere, deoarece clasa instruit? reprezint? o infim? minoritate, f?r? organizare sau experien?? politic?, f?r? contact cu masele. Dup? p?rerea mea, cea mai mare crim? a ?arismului este c? n-a vrut s? admit? - în afara propriului aparat birocratic - nici un alt nucleu de via?? politic?. ?i a reu?it atât de bine, încât, atunci când «cinovnicii» vor disp?rea, întregul stat rus se va pr?bu?i... Burghezii, intelectualii ?i cade?ii sunt cei care vor da, f?r? îndoial?, semnalul revolu?iei, crezând c? salveaz? Rusia. Dar, dup? revolu?ia burghez?, vom c?dea imediat în revolu?ia muncitoreasc? ?i apoi în cea ??r?neasc?. ?i va începe apoi o îngrozitoare anarhie, o interminabil? anarhie... zece ani de anarhie! Ne vom întoarce la epoca lui Pugaciov, dac? nu mai r?u!"[15].

Au fost cuvinte profetice, deoarece acea zi prezis? de Putilov a venit mult mai repede decât s-ar fi crezut, anume la 2/14 martie 1917, când ?arul Nikolai al II-lea a abdicat „în numele lui ?i al fiului s?u", constituindu-se, în consecin??, primul guvern provizoriu în frunte cu prin?ul Lwov ?i cu Kerenski la Ministerul Justi?iei. Chiar din zilele care au marcat victoria revolu?iei din februarie 1917, guvernul provizoriu, dorind s? ofere Rusiei o solu?ie democratic?, a proclamat dreptul na?iunilor din imperiul ?arist „de a dispune de ele însele", aceasta fiind prima formul? a principiului na?iunilor[16]. Însu?i Lenin, revenit la 3 aprilie 1917 în Rusia cuprins? de revolu?ie, s-a pronun?at în favoarea „dreptului na?iunilor la autodeterminare, inclusiv la desp?r?irea ?i formarea de state independente"[17]. Înl?turarea de la putere a dinastiei Romanovilor, în urma revolu?iei din februarie 1917 ?i instaurarea unui Guvern Provizoriu care a func?ionat aproape opt luni - de pe 27 februarie/12 martie ?i pân? pe 25 octombrie/7 noiembrie 1917 -, a produs un uria? val de speran?e, în Rusia ca ?i în întreaga lume, c? în acea veritabil? închisoare a popoarelor se va instaura, pentru prima oar? în istoria ei milenar?, un regim al democra?iei liberale. ?i, într-adev?r, Guvernul Provizoriu a promovat democra?ia ?i libertatea în Rusia: to?i cet??enii au devenit egali în fa?a legii; libertatea deplin? - religioas?, de exprimare, a presei, a adun?rilor, a uniunilor ?i a grevelor - a devenit o realitate; în afar? de drepturi egale, minorit??ile etnice au ob?inut autonomie, iar Polonia a fost declarat? independent?[18].

Guvernul Provizoriu s-a dovedit a fi îns? extrem de fragil, autoritatea fiindu-i mereu contestat? de un alt pol al puterii, reprezentat de Sovietul deputa?ilor muncitorilor ?i solda?ilor din Petrograd. În speran?a st?pânirii curentului anarhic care lua o amploare tot mai mare în Rusia, una din primele m?suri ale Guvernului Provizoriu a fost eliminarea, la 5/18 martie 1917, a decretului privind regulamentul de ordine intern? pentru democratizarea armatei. În aparen??, decretul era cât se poate de inofensiv: el anula doar titlurile cu care solda?ii trebuiau s? se adreseze ofi?erilor, interzicea tutuirea solda?ilor de c?tre ?efii lor ?i abroga o serie de restric?ii nesemnificative, impuse solda?ilor de c?tre vechiul regulament, cum ar fi interdic?ia de a fuma în strad?, de a frecventa cluburile ?i reuniunile publice etc.[19]. În realitate, îns?, modific?rile regulamentului respectiv au fost interpretate de solda?i potrivit bunului lor plac, exercitând o influen?? anarhizant? asupra disciplinei în armata rus?, în m?sura în care solda?ii nu mai erau supu?i constrângerilor ?i nu mai riscau nici o sanc?iune. Anume aceast? ordonan??, afirm? pe bun? dreptate jurnalistul ?i analistul politic Pamfil ?eicaru, s-a aflat la baza descompunerii bru?te a armatei ruse?ti: „Ei (solda?ii ru?i.- n.n.) nu mai voiau nimic altceva decât s? se întoarc? acas? ?i s? ia parte la distribuirea p?mânturilor. Cine ar fi putut, începând din acea clip?, s? împiedice dezertarea în mas? a solda?ilor? Înc? din primele zile, ofi?erii fuseser? declara?i du?mani ai revolu?iei, conspiratori ce urm?reau restaurarea monarhiei. În numeroase localit??i, au fost tortura?i sau uci?i"[20].

Aflat în acea perioad?, la Zürich, V.I. Lenin a sesizat imediat esen?a momentului, prin prisma unui autentic revolu?ionar de profesie, apreciind existen?a celor dou? centre ale puterii drept o ocazie unic? pentru grupul s?u de bol?evici. În opinia lui, Sovietul deputa?ilor muncitorilor ?i solda?ilor din Petrograd reprezenta prototipul viitoarei dictaturi a proletariatului, în timp ce Guvernul Provizoriu ca promotor al principiilor puterii populare burghezo-democratice, devine ?inta atacurilor sale furibunde[21]. În una din lu?rile sale de cuvânt înainte de a pleca de la Zürich, Lenin a declarat cu v?dit? satisfac?ie c? în Rusia începuse „transformarea r?zboiului imperialist în r?zboi civil": „în clipa de fa?? parcurgem o faz? de tranzi?ie de la primul stadiu al revolu?iei la cel de-al doilea stadiu al ei, de la r?zvr?tirea împotriva ?arismului la revolta împotriva burgheziei [...]"[22]. Planul elaborat de liderul bol?evic urm?rea înfrângerea militar? a Rusiei, declan?area r?zboiului civil, cucerirea puterii de c?tre bol?evici, culminând cu declan?area revolu?iei mondiale[23].

În vederea realiz?rii acelui plan, Lenin ?i bol?evicii s?i au mers inclusiv pân? la a colabora cu du?manul Rusiei, Germania. Astfel, în urma unor în?elegeri dintre V.I. Lenin ?i tovar??ii s?i, afla?i în Europa de Vest înainte de martie 1917, cu oficialit??ile civile ?i militare germane, ace?tia au fost proteja?i ?i ajuta?i s? treac?, într-un vagon plumbuit, prin aceast? ?ar? inamic? spre Rusia, în schimbul angajamentului de a ac?iona pentru înl?turarea guvernului rus, adept al continu?rii r?zboiului, al?turi de alia?i, pân? la victorie[24]. În virtutea aceleia?i promisiuni de a semna un tratat de pace imediat dup? ce ar câ?tiga puterea în Rusia, Guvernul german, cu concursul „negustorilor revolu?iei" Aleksandr Lazarevici Helfand (Alexandru Moscovici sau Parvus) ?i Iakov Stanislavovici Fürstenberg (Gane?ki), a sus?inut cu fonduri foarte generoase activit??ile politice ale lui Lenin, estimate la peste 50 milioane m?rci aur[25]. Precum cu perfect? dreptate afirm? istoricul rus Dmitri Volkogonov, „e greu de g?sit în istoria omenirii un exemplu similar de partid politic, care de dragul ob?inerii puterii s? fi ac?ionat atât de concertat pentru înfrângerea propriei ??ri, a?a cum au f?cut bol?evicii"[26].

Ajun?i la putere la 25 octombrie/7 noiembrie 1917, bol?evicii cu Lenin în frunte au trebuit s?-?i pl?teasc? datoriile, aceasta presupunând acceptarea înfrângerii na?ionale. Decretele lui Lenin din noiembrie asupra p?cii ?i asupra p?mântului au produs efectul scontat asupra dezintegr?rii a ceea ce mai r?m?sese din armata rus?, c?ci solda?ii, în marea lor majoritate ??rani, au plecat din ora?ele garnizoan? spre satele lor pentru a-?i revendica loturile de p?mânt[27]. În continuarea achit?rii acelora?i datorii, Lenin a acceptat începerea negocierilor cu germanii la Brest-Litovsk, cu inten?ia de a ob?ine o pace „f?r? anexiuni ?i repara?ii". În pofida protestului energic al Puterilor Antantei adresat Rusiei pentru hot?rârea acesteia de a încheia pacea separat? cu Germania, reamintindu-i angajamentele asumate prin tratatul de la Londra din 5 septembrie 1914, Lenin a insistat asupra ratific?rii „acestui tratat dificil ?i ru?inos", argumentând c? „trebuie s? ne consolid?m; or, pentru aceasta avem nevoie de timp. Trebuie s? sugrum?m definitiv burghezia, iar pentru aceasta trebuie s? avem amândou? mâinile libere. Dup? ce vom fi f?cut acest lucru, amândou? mâinile ne vor fi libere ?i atunci vom putea duce un r?zboi revolu?ionar împotriva imperialismului interna?ional"[28].

A?teptând cu înfrigurare „ca proletariatul interna?ional socialist s? ne ajute s? declan??m o a doua revolu?ie socialist? la scar? mondial?" (V.I. Lenin)[29], Rusia Sovietic? a semnat, la 20 februarie/5 martie 1918, tratatul de pace de la Brest-Litovsk cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ?i Turcia. Tratatul punea cap?t st?rii de r?zboi între p?r?i ?i preciza, totodat?, frontierele Rusiei. Astfel, Rusia renun?a la Polonia, Lituania, Curlanda ?i evacua Letonia ?i Estonia; ea recuno?tea independen?a Ucrainei ?i Finlandei; ceda Imperiului Otoman Karsul, Batumul ?i Ardahanul. În plus, se angaja s? pl?teasc? o îndemniza?ie de r?zboi de 6 milioane m?rci aur ?i s? asigure livrarea de cereale Austro-Ungariei[30]. În total, Rusia ie?ea din Primul R?zboi Mondial pierzând 26 % din totalul popula?iei ?i 27 % din terenul arabil[31]. În semn de protest fa?? de Tratatul de la Brest-Litovsk, Puterile Antantei au rupt rela?iile diplomatice cu Rusia Sovietic? la 18 martie 1918 ?i au instituit blocada împotriva sa[32]. Lenin era îns? dispus s? pl?teasc? nu numai pentru sprijinul din trecut, ci ?i pentru cel prezent. Astfel, dup? încheierea p?cii de la Brest-Litovsk, contele Mirbach a fost numit ambasador german în Rusia. Din mesajele sale trimise Kaiserului afl?m despre acest sprijin: „A? fi recunosc?tor dac? a? primi instruc?iuni legate de urm?toarele întreb?ri: este oare justificat? din punctul nostru de vedere folosirea acestor sume uria?e? În cazul c?derii bol?evicilor, care curent va fi sus?inut în continuare?". Ca r?spuns, ministrul Afacerilor Externe, Kühlman, îi scrie: „Dac? sunt înc? necesari bani, telegrafia?i-ne câ?i"[33].

A?adar, pentru Rusia ?arist?, Primul R?zboi Mondial a avut consecin?e dezastruoase, soldându-se cu milioane de jertfe umane, cu înl?turarea de la putere a dinastiei Romanovilor, cu dou? revolu?ii consecutive pe parcursul unui singur an 1917, cu proclamarea primului stat socialist din lumea contemporan? care ?i-a fixat ca obiectiv major „lichidarea oric?rei exploat?ri a omului de c?tre om, înl?turarea deplin? a împ?r?irii societ??ii în clase, anihilarea f?r? mil? a exploatatorilor, întronarea organiz?rii socialiste a societ??ii" [34]. A?a cum bol?evicii lui Lenin inten?ionau s? impun? comunismul nu numai în Republica Sovietelor de Deputa?i ai Muncitorilor, Solda?ilor ?i ??ranilor din Rusia, ci ?i în toate ??rile lumii, prin export de revolu?ie, acest lucru a condus inevitabil la izolarea Rusiei pe plan interna?ional, respectiv la deraierea acesteia de la mersul obiectiv al istoriei pe o perioad? de peste 70 de ani.

---------------------------------------------------
[1] Aymeric Chauprade ?i François Thual, Dic?ionar de geopolitic?: state, concepte, autori. Traducere, note ?i postfa??: ?erban Dragomirescu, Editura Corint, Bucure?ti, 2003, p. 281.
[2] Alexandr Soljeni?în, Chestiunea rus? la sfâr?it de secol XX, Editura Anastasia, F.l., 1995, p. 106.
[3] ?.?. ???????. ?????? ? ??????: ??????. ?????. ????????. ??????. ???? ?????????????? ?????????????? ????????-?????????? ??????? ????????? ???????? ??????????? (?? ????????? ??????????? ? ??????? ????????????). ?????-?????????: «??????? ??????» (?.?. ??????), 1912. ?. 26.
[4] M. Inorodetz, Pourquoi la Babylone russe s'est décomposée, Imprimérie des arts & sports, Paris, 1920, p. 4 (Datele lui M. Inorodetz sunt preluate de la E. Schultze, din „Journal européen d'Économie politique", nr. 10, 1916, p. 525).
[5] Antony Babel, La Bessarabie. Étude historique, éthnographique et économique, Librairie Félix Alcan, Paris, 1926, p. 29.
[6] Ibidem.
[7] Ion M. Oprea, România ?i Imperiul Rus. 1900-1924. Vol. I, Editura Albatros, Bucure?ti, 1998, p. 15.
[8] Cf. Constantin Aldea, O istorie zbuciumat?: Basarabia pân? în anul 1920, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure?ti, 1993, p. 40.
[9] Verst? / unitate de m?sur? pentru distan?e folosit? în trecut (mai ales în Rusia), egal? cu 1,067 km (din rus. versta).
[10] ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ??????? 1897 ?. ??? ???. ?.?. ???????????. ?. I. ????? ???? ?? ??????? ??????????? ?????????? ?????? ?????? ???????? ???????? ?????????, ????????????? 28 ?????? 1897 ????. ?.-?????????: ???-?? ??? ???, 1905. ?. 1.
[11] ????????????????? ???????. ??? XXVII A . ?????? – ??????? ? ??????. ????????: ?.?. ???????? (???????), ?.?. ????? (?.-?????????). ?.-?????????: ?????????? ???. ???. «?????. ????, ????. ????????-?????», 1899. ?. 1.
[12] ?.?. ?????????. ???????????: ??????? ???????. ??????: ?????, 2003. ?. 62-64.
[13] ????????????????? ???????. ??? XXVII A . ?????? – ??????? ? ??????. ????????: ?.?. ???????? (???????), ?.?. ????? (?.-?????????). ?.-?????????: ?????????? ???. ???. «?????. ????, ????. ????????-?????», 1899. ?. 1.
[14] Max Hoschilles, Le mirage du soviétisme. Préface de A. Merrheim, Payot & Cie, Paris, 1921, p. 78.
[15] Cf. Maurice Paléologue, La Russie des tsars pendant la Grande Guerre (20 Juillet 1914 – 2 Juin 1915). Aquarelles de G. Loukomsky, Librairie Plon, Paris, 1921, p. 370-372.
[16] Ion M. Oprea, România ?i Imperiul Rus. 1900-1924. Vol. I, Editura Albatros, Bucure?ti, 1998, p. 150.
[17] V.I. Lenin, Biografie, Editura Cartea Moldoveneasc?, Chi?in?u, 1960, p. 335.
[18] Marusia Cîrstea, De la Rusia ?arist? la URSS, în Europa XXI. Vol. XIII-XIV / 2004-2005. Românii între ru?i ?i sovietici / Academia Român?, Filiala Ia?i, Centrul de Istorie ?i Civiliza?ie European?, Casa Editorial? Demiurg, Ia?i, 2007, p. 72-73.
[19] Pamfil ?eicaru, România în Marele R?zboi. Prefa?? de Ion Gh. I. Br?tianu. Traducere din francez? de Adrian Iancu, Dan Radu St?nescu, Elis Bu?neag, Daniel Nicolescu, Editura Eminescu, Bucure?ti, 1994, p. 296.
[20] Ibidem, p. 297, 303.
[21] Dmitri Volkogonov, Lenin. O nou? biografie. Traducere: Anca Irina Ionescu, Editura Orizonturi, Editura Lider, Bucure?ti, 1994, p. 139.
[22] Ibidem, p. 140.
[23] Ibidem, p. 140-141.
[24] M.C. St?nescu, 1917/1918 – România la un pas de pr?bu?ire, în România în situa?ii limit?. Editor coordonator Lucian Culda, Editura Licorna, Bucure?ti, 1995, p. 35.
[25] Martin Griffiths, Rela?ii interna?ionale: ?coli, curente, gânditori. Prefa?? de Ionel Nicu Sava, Editura Ziua, Bucure?ti, 2003, p. 225-226; ?.?. ???????. ?????? ??????? ????? ? ????????????? ??????? ? ?????? (???? ???????????-??????????????? ???????) // ?????? ??????? ?????: ?????? XX ????. ???. ???. ?.?. ???????. ??????: ?????, 1999. ?. 246-249; Ion M. Oprea, România ?i Imperiul Rus. Vol. I (1900-1924), Editura Albatros, Bucure?ti, 1998, p. 199.
[26] Dmitri Volkogonov, Lenin. O nou? biografie. Traducere: Anca Irina Ionescu, Editura Orizonturi, Editura Lider, Bucure?ti, 1994, p. 141.
[27] Ibidem, p. 221.
[28] Petre B?rbulescu ?i Ionel Clo?c?, Repere de cronologie interna?ional?. 1914-1945. Prefa?? de Nicolae Ecobescu, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1982, p. 68-69.
[29] Dmitri Volkogonov, Lenin. O nou? biografie. Traducere: Anca Irina Ionescu, Editura Orizonturi, Editura Lider, Bucure?ti, 1994, p. 219.
[30] Petre B?rbulescu ?i Ionel Clo?c?, Repere de cronologie interna?ional?. 1914-1945. Prefa?? de Nicolae Ecobescu, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1982, p. 76.
[31] Marusia Cîrstea, De la Rusia ?arist? la U.R.S.S., în Europa XXI. Vol. XIII-XIV / 2004-2005. Românii între ru?i ?i sovietici / Academia Român?, Filiala Ia?i, Centrul de Istorie ?i Civiliza?ie European?, Casa Editorial? Demiurg, Ia?i, 2007, p. 75.
[32] Petre B?rbulescu ?i Ionel Clo?c?, Repere de cronologie interna?ional?. 1914-1945. Prefa?? de Nicolae Ecobescu, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1982, p. 77.
[33] Cf. Edvard Radzinsky, Stalin, Editura Aquila '93, Bucure?ti, 1996, p. 150.
[34] www.istmat.info/node/28336

Anex?

Acordul între Rusia cu Marea Britanie ?i Fran?a în privin?a Strâmtorilor - martie-aprilie 1915

1. Memoriul ministrului de externe Sazonov adresat ambasadorilor plenipoten?iari francez ?i englez la Petrograd, M. Paléologue[1a] ?i G. Buchanan[2a] (Traducere din limba francez?) [Petrograd], 19 februarie/4 martie 1915 Mersul evenimentelor de ultim? or? îl conduc pe Majestatea Sa Împ?ratul Nicolae la gândul, c? problema Constantinopolului ?i a Strâmtorilor necesit? a fi solu?ionat? definitiv ?i în conformitate cu n?zuin?ele seculare ale Rusiei. Orice alt? solu?ie va fi insuficient? ?i nestatornic?, în cazul în care ora?ul Constantinopol, malul de Vest al Bosforului, M?rii de Marmara ?i Dardanelelor, precum ?i Turcia de Sud pân? la linia Enos-Midia, nu vor fi incluse în componen?a Imperiului Rus. În egal? m?sur?, în virtutea necesit??ilor strategice, partea ??rmului asiatic între Bosfor, râul Sakaria ?i punctul ce urmeaz? a fi identificat pe malul strâmtorii Izmid, insulele M?rii de Marmara, insulele Imbros ?i Tenedos, trebuie s? fie incluse în componen?a Imperiului. Interesele speciale ale Fran?ei ?i Marii Britanii în regiunea indicat? vor fi cu deosebit? aten?ie respectate. Guvernul imperial nutre?te speran?a, c? ra?iunile mai sus expuse vor fi acceptate cu loialitate de c?tre ambele guverne aliate. Guvernele aliate amintite pot fi încrez?toare, c? vor avea o în?elegere la fel de loial? din partea guvernului imperial fa?? de planurile lor privind alte regiuni ale Imperiului Otoman ?i alte locuri.

2. Memoriul ministrului plenipoten?iar al Marii Britanii la Petrograd, adresat ministrului de externe Sazonov (Traducere din limba englez?). [Petrograd], 21 februarie/6 martie 1915

Ambasadorul Majest??ii Sale Regale a primit instruc?iunile de a declara dlui Sazonov, c? guvernul Majest??ii Sale a întreprins opera?iuni în Dardanele exclusiv din considerentul avantajului cauzei comune. Marea Britanie nu va urm?ri pentru sine nici un avantaj nemijlocit: nu inten?ioneaz? s? se statorniceasc? în acea parte. Guvernul Majest??ii Sale Regale risc? via?a solda?ilor, a matelo?ilor, a vaselor sale, încercând s? fac? Turcia inutil? în calitatea ei de aliat? a Germaniei, s?-i anihileze for?a de atac fa?? de Rusia ?i Marea Britanie (însu?i Marele Cneaz, comandantul suprem a men?ionat importan?a acestui obiectiv în interesul opera?iunilor militare ruse), precum ?i în scopul determin?rii statelor balcanice la colaborare cu puterile aliate. Deoarece este vizat viitorul Strâmtorilor ?i al Constantinopolului, lordul Edward Grey a confirmat public cele spuse de dl Sazonov în Duma de Stat (Se are în vedere declara?ia lui S.D. Sazonov în Duma de Stat din 27 ianuarie / 9 februarie 1915 privind obiectivele r?zboiului) ?i, cu toate c?, în conformitate cu conven?ia din 5 septembrie (Acordul de la Londra încheiat între Rusia, Fran?a ?i Marea Britanie la 23 august / 5 septembrie 1914, cu privire la nesemnarea p?cii separate), orice acord definitiv ?i formal necesit? a fi discutat cu Fran?a ?i, probabil, nu va putea fi încheiat înainte de a se ajunge la condi?iile de pace definitive, lordul Edward Grey nu a formulat nici un fel de obiec?ii fa?? de ceea ce a afirmat dl Sazonov lordului G. Buchanan.

Ajutorul, ?i în special cel militar, acordat Greciei în peninsula Gallipoli, poate fi extrem de important ?i necesar pentru asigurarea succesului opera?iunii, iar, în condi?iile actuale, ar fi nera?ional ?i imposibil refuzul acestui ajutor, în cazul în care ar fi propus. Guvernul imperial trebuie s? ia în calcul, c? un eventual e?ec al opera?iunii în Dardanele ar avea consecin?e extrem de grave. Guvernul Majest??ii Sale nu a examinat niciodat? chestiunea anex?rii, în favoarea Greciei, a vreunei p?r?i din Strâmtori. Smirna constituie acea parte a teritoriului turcesc, examinat? în calitate de mijloc de compensare a Greciei. Guvernul Majest??ii Sale admite cu pl?cere, c? Grecia nu trebuie s? aib? punct de sprijin în Strâmtori, ceea ce ar fi în defavoarea intereselor ruse?ti. Guvernul Majest??ii Sale este de acord în aceast? problem? cu guvernele rus ?i francez, chiar dac? interesele guvernului Majest??ii Sale se limiteaz?, în prezent, la chestiunea c?ii ferate Smirna-Aidin. În vederea determin?rii Greciei de a adera la Puterile Aliate, guvernul Majest??ii Sale este dispus s? renun?e la oricare din preten?iile sale.

Ambasadorul Majest??ii Sale se vede obligat s? reitereze, c? opera?iunile actuale în zona Dardanelelor urm?resc obiectivul comun ?i nobil fa?? de preten?iile Rusiei în acest raion ?i în deplina con?tiin?? a faptului, c? rezultatele nemijlocite ale acestora vor fi în favoarea Rusiei, ci nu a noastr?. Iat? de ce, în condi?iile actuale, guvernul Majest??ii Sale nu ar trebui s? fie lipsit de ajutor în cadrul acelor opera?iuni, în care acestea ne-ar putea fi de folos. În mod firesc, orice ajutor de care am putea beneficia, nu trebuie condi?ionat de careva preten?ii, cu excep?ia celor asupra c?ror vor fi de acord cele trei guverne aliate. Din cele expuse reiese cu toat? claritatea, c? guvernul Majest??ii Sale din capul locului ?i-a dorit o participare activ? a cor?biilor ?i armatelor ruse?ti, în vederea ducerii la bun sfâr?it a acestor opera?iuni.

3. Memoriul ambasadorului plenipoten?iar francez la Petrograd adresat ministrului de externe Sazonov (Traducere din limba francez?). [Petrograd], 23 februarie/8 martie 1915

În conformitate cu dispozi?ia guvernului pe care îl reprezint ?i luând în considerare dolean?ele formulate de guvernul imperial în memoriul s?u din 4 martie 1915, ambasadorul francez are onoarea de a aduce la cuno?tin?a Excelen?ei Sale dlui Sazonov, c? guvernul imperial poate conta în deplin? m?sur? pe atitudinea binevoitoare a guvernului Republicii în privin?a faptului, ca problema Constantinopolului ?i a Strâmtorilor s? fie solu?ionat? în corespundere cu dolean?ele Rusiei. Aceast? problem?, precum ?i cele care intereseaz? Fran?a ?i Marea Britanie în Orient ?i în alte regiuni pe care guvernul imperial, din partea sa, este de acord s? fie solu?ionate în conformitate cu dolean?ele Marii Britanii ?i ale Fran?ei, î?i vor g?si solu?ionarea lor definitiv? în tratatele de pace care, conform declara?iei din 4 septembrie 1914, urmeaz? a fi discutat în comun ?i semnat concomitent de c?tre cele trei puteri aliate.

4. Memoriul ambasadorului plenipoten?iar englez la Petrograd adresat ministrului de externe Sazonov (Traducere din limba englez?, efectuat? în cadrul Ministerului de Externe). [Petrograd], 27 februarie / 12 martie 1915

În eventualitatea în care r?zboiul va fi dus pân? la un final victorios ?i în cazul în care vor fi realizate dolean?ele Marii Britanii ?i ale Fran?ei atât în privin?a Imperiului Otoman, cât ?i în alte regiuni, a?a cum au fost fixate în comunicatul rusesc, guvernul Majest??ii Sale va fi de acord cu cele expuse în memoriul guvernului imperial în privin?a Constantinopolului ?i a Strâmtorilor, textul c?ruia a fost adus la cuno?tin?a ambasadorului Majest??ii Sale de c?tre Excelen?a Sa dl Sazonov la 19 februarie (4 martie) anul curent.
12 martie 1915

5. Memoriul ambasadorului plenipoten?iar englez la Petrograd c?tre ministrul de externe Sazonov (Traducere din limba englez?, efectuat? în cadrul Ministerului de Externe). [Petrograd], 27 februarie/12 martie 1915

Ambasadorul Majest??ii Sale a primit instruc?iunea de a face urm?toarele obiec?ii privind memoriul, pe care ambasada englez? a avut onoarea de a-l adresa guvernului imperial la 27 februarie (12 martie) 1915: Cererea, expus? de c?tre guvernul imperial în memoriul din 19 februarie (4 martie) 1915, dep??e?te cu mult dolean?ele formulate de c?tre dl Sazonov cu câteva s?pt?mâni în urm?. Cu mult pân? ca guvernul Majest??ii Sale s? fi clarificat, care vor fi propriile dolean?e în alte regiuni la încheierea ostilit??ilor, Rusia cere promisiuni sigure c? dolean?ele sale vor fi satisf?cute în privin?a a ceea ce, la propriu vorbind, constituie cea mai pre?ioas? cucerire a întregului r?zboi. În consecin??, lordul Grey î?i exprim? speran?a c? dl Sazonov este con?tient de faptul, c? guvernul Majest??ii Sale nu are posibilitatea de a demonstra o mai mare prietenie, decât ceea ce con?ine textul memoriului mai sus amintit. Documentul respectiv con?ine dovada revizuirii depline a politicii tradi?ionale a guvernului Majest??ii Sale ?i se afl? într-o total? contradic?ie cu viziunile ?i sentimentele odinioar? dominante în Anglia ?i care înc? nu au disp?rut cu totul. Din care motiv, lordul Grey î?i exprim? speran?a, c? guvernul imperial va recunoa?te c? recentele asigur?ri oferite dlui Sazonov au fost îndeplinite în modul cel mai loial ?i deplin posibil. Actualmente, prezentându-?i propriul memoriu, guvernul Majest??ii Sale crede ?i sper?, c? prietenia solid? între Rusia ?i Marea Britanie va fi garantat?, îndat? ce se va ajunge la o în?elegere scontat?.

Din textul memoriului britanic reiese, c? dolean?ele guvernului Majest??ii Sale, oricât de importante ar fi interesele engleze în alte p?r?i ale lumii, nu vor con?ine nici o condi?ie, care s? ating? domina?ia rus? asupra teritoriilor descrise în memoriul rusesc din 19 februare (4 martie) 1915. În leg?tur? cu faptul c? Constantinopolul va r?mâne întotdeauna un depozit comercial al Europei de Sud-Est ?i a Asiei Mici, guvernul Majest??ii Sale solicit? ca, atunci când Rusia va intra în posesiunea acestuia, s? instituie un port liber pentru tranzitul m?rfurilor schimbate între teritoriile neruse. Guvernul Majest??ii Sale roag?, de asemenea, s? fie instituit? libertatea circula?iei vaselor comerciale prin Strâmtori, a?a cum a fost deja promis de c?tre dl Sazonov. Actualmente a devenit absolut evident faptul c?, indiferent de importan?a pentru cauza comun? a alia?ilor a opera?iunilor întreprinse de guvernul Majest??ii Sale în Dardanele, aceste opera?iuni, oricât de reu?ite ar fi fost ele, nu pot aduce careva beneficii guvernului Majest??ii Sale la încheierea ostilit??ilor. Doar Rusia, de una singur?, în cazul în care r?zboiul se va încununa de succes, va primi roadele directe ale acestor opera?iuni. Din acest motiv Rusia nu ar trebui, în opinia guvernului Majest??ii Sale, s? pun? acum obstacole în fa?a oric?rei puteri, care, în condi?ii judicioase, ar putea oferi alia?ilor ajutorul s?u. Unica putere, care ar putea participa la opera?iuni în Strâmtori, este Grecia. Amiralul Carden a solicitat amiralit??ii s? i se suplimenteze num?rul de distrug?toare, lucru irealizabil îns? la ora actual?. Prin urmare, în cazul în care s-ar ob?ine promisiunea flotei grece?ti, ajutorul acesteia ar fi extrem de pre?ios pentru guvernul Majest??ii Sale.

Unul din principalele obiective urm?rite de guvernul Majest??ii Sale, atunci când a recurs la opera?iuni militare în Dardanele, a fost s? îndemne statele neutre s? adere la Puterile Aliate. Guvernul Majest??ii Sale sper? c? Rusia va depune toate eforturile pentru a înl?tura temerile Bulgariei ?i României, cum c? posesiunea Strâmtorilor ?i a Constantinopolului de c?tre Rusia ar fi în defavoarea lor. Guvernul Majest??ii Sale sper?, de asemeni, c? Rusia va depune toate eforturile, pentru a imprima cooper?rii acestor state un caracter atractiv. Lordul E. Grey men?ioneaz? c? va trebui, probabil, luat? în calcul întreaga problem? a intereselor viitoare ale Fran?ei ?i Marii Britanii în privin?a Turciei Asiatice; formulând dolean?ele în privin?a Imperiului Otoman, guvernul Majest??ii Sale trebuie s? se consulte în egal? m?sur? cu guvernul francez, la fel cum se consult? cu cel rus. Cu toate acestea, imediat cum va deveni cunoscut faptul c? Rusia va primi Constantinopolul la încheierea r?zboiului, lordul E. Grey ar dori s? declare c?, pe durata tuturor convorbirilor, guvernul Majest??ii Sale a insistat, ca locurile sfinte musulmane, precum ?i Arabia s? r?mân?, în orice împrejur?ri, sub o conducere musulman? independent?.

Lordul E. Grey nu este mandatat s? fac? vreo propunere concret? în privin?a dolean?elor britanice; una din aceste dolean?e, îns?, se va referi la revizuirea acordului anglo-rus din 1907 în privin?a Persiei, în sensul recunoa?terii zonei neutre actuale în calitate de zon? britanic?. Lordul E. Grey mai consider? extrem de necesar ca, atât timp cât alia?ii nu sunt preg?ti?i s? ofere statelor balcanice ?i, în special, Bulgariei ?i României, asigur?ri afirmative privind teritoriile cu care se învecineaz? ?i asupra c?ror pretind s? intre în posesiune, precum ?i atât timp cât nu s-a ajuns la un acord definitiv privind dolean?ele franceze ?i engleze la încheierea ostilit??ilor, ca acordul la care au ajuns în prezent guvernele rus, francez ?i cel englez, s? r?mân? confiden?ial.

6. Nota verbal? a ambasadorului francez la Petrograd adresat? ministrului de externe Sazonov (Traducere din limba francez?). [Petrograd], 28 martie/10 aprilie 1915

Guvernul Republicii î?i va da acordul la memoriul transmis la 6 martie curent de c?tre Excelen?a Sa ambasadorul rus la Paris dlui Declasse privind Constantinopolul ?i Strâmtorile, cu condi?ia c? r?zboiul va fi dus la un final victorios ?i în cazul în care Fran?a ?i Marea Britanie î?i vor realiza planurile lor în Est, la fel ?i în alte regiuni, a?a cum se men?ioneaz? în textul memoriului rusesc.

Sursa: www.istmat.info/node/27322
------------------------------------
[1a]Maurice Paléologue (13 ianuarie 1859 - 18 noiembrie 1944), diplomat, istoric ?i eseist francez, ambasador al Fran?ei la Petrograd în anii Primului R?zboi Mondial.
[2a]Sir George William Buchanan (25 noiembrie 1854-20 decembrie 1924), diplomat englez, ambasador al Marii Britanii la Petrograd în anii Primului R?zboi Mondial.

footer