Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Joi, 23 Februarie 2017 22:09

V.I.Lenin - 1917Revolu?ionarul Vladimir Ilici Lenin - agent al serviciilor secrete germane

S-a n?scut în anul 1870 în Simbirsk. În perioada studen?iei ia contact cu mi?carea muncitoreasc?, iar în 1893 se stabile?te la Petersburg, unde va deveni liderul marxi?tilor. Va fi arestat, închis ?i deportat în Siberia (1897-1900), dup? care emigreaz? în Elve?ia (1900-1905). Dup? înfrângerea primei revolu?ii din Rusia se stabile?te în Elve?ia (1906-1917). Din aceast? ultim? perioad? va începe ?i colaborarea sa cu serviciile secrete germane. Recrutarea lui Lenin de c?tre colonelul Walter Nicolai[38] se explic? prin aceea c? îndeosebi în timpul r?zboiului „..agen?ii ru?i cump?ra?i înainte de începerea ostilit??ilor refuzau furnizarea de informa?ii"[39]. În acest context persoanele de na?ionalitate rus? aflate în Occident prezentau o mare cot? de interes. În acela?i timp, se poate sus?ine c? Lenin prin caracteristicile sale: revolu?ionar, origine etnic? complex? (evreu dup? mam?, german dup? o bunic?), simpatiile sale prooccidentale ?i desconsiderarea „pro?tilor de ru?i", dar mai ales prin pozi?ia sa de lider al unei noi mi?c?ri politice, a prezentat un interes cu totul special, recrutarea sa permi?ând o penetrare informativ? de înalt nivel a mi?c?rii politice marxiste în plin? ascensiune. ?i, evident un control asupra tendin?elor acesteia ce a implicat ?i posibile manipul?ri.

În aceste condi?ii se explic?, cel pu?in în parte, cum a fost posibil? propaganda desf??urat? de Lenin în Elve?ia (tip?rirea ?i difuzarea de lucr?ri, întâlniri ?i alte manifest?ri politice). În leg?tur? cu fondurile utilizate de Lenin pentru propagand? trebuie men?ionat faptul c? o parte din acestea nu proveneau nicidecum de la familia sa de nobili cu venituri foarte modeste. Din cea mai recent? biografie a sa[40] rezult? c? cel care pân? în 1917 nu a lucrat decât circa 2 ani ca avocat în cauze m?runte ?i care în cei 20 de ani de exil a c?l?torit frecvent, petrecându-?i vremea în hotelurile luxoase ale diverselor sta?iuni, dispunea de fonduri ce proveneau din acte gangstere?ti (jefuirea unor b?nci din Rusia sau din alte ??ri de c?tre bande teroriste bol?evice, atacuri piratere?ti asupra unor vapoare, devalizarea unor oficii po?tale ori a caselor de bilete din g?ri, extorc?ri, ?antaje sau în?el?ciuni). O mare parte a banilor de care a dispus Lenin a provenit îns? din fondurile serviciilor secrete germane care, considerând c? mi?carea bol?evic? nu este prea periculoas?, au finan?at în mod practic Revolu?ia din octombrie 1917 pentru a sl?bi Rusia cu care se afla în r?zboi.

Un alt lider marxist rus strâns legat de Germania, cu care s-a ac?ionat pe lâng? Lenin, a fost Alexandr Lazarevici Helphand (Parvus). El s-a n?scut în 1867, în zona Minsk a ob?inut doctoratul în filosofie la Berna ?i a avut un rol important în revolu?ia din 1905. Fiind arestat ?i exilat în Siberia, reu?e?te s? fug? în str?in?tate. Ca agent literar al lui Maxim Gorki, i-a reprezentat interesele acestuia în Germania. Fiind un erudit, a dezvoltat multiple rela?ii cu o serie de personalit??i din Germania, Elve?ia ?i Austria, atât din lumea socialist? cât ?i din cercurile politice conduc?toare. Rela?ii cu totul speciale rezult? c? a avut la nivelul Ministerului de Externe ?i a Statului Major german. Cu sprijinul rela?iilor sale, Parvus a devenit ?i un om bogat, fapt pentru care el va fi recunosc?tor ?i devotat germanilor. În momentul izbucnirii r?zboiului, îngrijorat de evolu?ia politic? din Germania, Parvus reu?e?te s? conving? conducerea german? în leg?tur? cu posibilitatea „transfer?rii revolu?iei în Rusia". Astfel, în ianuarie 1915, într-o scrisoare expediat? ambasadorul german de la Constantinopol, Vangenhein men?iona „interesele guvernului german coincid cu acelea ale revolu?ionarilor ru?i. Democra?ii ru?i nu-?i pot atinge scopul decât prin distrugerea total? a ?arismului. Pe de alt? parte victoria Germaniei este condi?ionat? de izbucnirea unei revolu?ii importante în Rusia"[41].

În acela?i context, într-o discu?ie purtat? cu contele Von Brackdorf-Rantzau ambasadorul Germaniei în Danemarca, Parvus sublinia faptul c? o pace separat? cu Rusia ar fi oferit ?arului posibilitatea zdrobirii revolu?iei de care Germania avea atâta nevoie. În luna mai 1915, Parvus se întâlne?te cu Lenin în Elve?ia. În leg?tur? cu con?inutul discu?iilor Parvus precizeaz? în bro?ura „În lupta pentru adev?r", c? i-a explicat lui Lenin c? „atâta timp cât r?zboiul continu?, în Germania nu va avea loc nici o revolu?ie, revolu?ia fiind posibil? numai în Rusia, iar izbucnirea ei va fi un rezultat al victoriei germanilor"[42]. Deci Germania este determinat? s? ac?ioneze, s? subven?ioneze revolu?ia rus?, cel pu?in din dou? motive: înl?turarea pericolului ro?u ce se profila la Berlin ?i înfrângerea Rusiei în r?zboiul în care se angajase. Din documente rezult? c?, ulterior, Von Jugow de la Ministerul de Externe al Germaniei, a solicitat trezoreriei cinci milioane de m?rci pentru intensificarea propagandei revolu?ionare din Rusia, sum? ce avea s? fie transferat? în prima parte a lunii iulie 1915[43].

Un alt personaj important din leg?tura serviciilor secrete germane, cu mare influen?? asupra lui Lenin, a fost Iakov Stanislavovici Ferstenberg, alias „Gane?ki", „Henky", „Barel", „Henric Zet", „Keller", „Nikolai", „Kuba", „Frantiszec" etc. El a fost trezorierul ?i omul de deplin? încredere al lui Lenin. Parvus ?i Ferstenberg au locuit al?turi mai mult? vreme în Copenhaga ocupându-se de afaceri comerciale cu care în realitate î?i acopereau provenien?a fondurilor primite de la guvernul german pentru propaganda ?i revolu?ia bol?evic?. Cei doi f?ceau comer? cu cereale, medicamente ?i alte produse în Danemarca, Rusia, Turcia ?i România, ceea ce permitea alimentarea conturilor bancare din Elve?ia cu zeci de milioane de m?rci. Informat în leg?tur? cu aceste activit??i, Guvernul Provizoriu condus de Kerenski avea s? stabileasc? faptul c? „unul din canalele de finan?are a partidului în ajunul revolu?iei mergea de la Gane?ki la Sumenson, ?i c? el func?iona de mult timp"[44]. Evghenia Sumenson de?inea în banca Siberiei un cont de circa un milion de ruble, din care 800 de mii au fost sco?i în preziua revolu?iei. Fiind arestat? în iulie 1917 ea a declarat c? suma primit? de la Gane?ki a fost de peste 2 milioane de ruble iar primele livr?ri în contul ei s-au f?cut din decembrie 1915. În aceste condi?ii cre?terea tirajului ?i a num?rului publica?iilor bol?evice nu mai trebuie s? surprind?. În vara anului 1917 existau 41 de ziare (27 în limba rus?), cu un tiraj de 320 de mii de exemplare, „Pravda" fiind tip?rit? zilnic în 90 de mii de exemplare.

Referitor la propaganda bol?evic? secretarul de stat german, von Kuhlmann, raporta înaltului comandament german: „numai dup? ce bol?evicii au primit de la noi un flux continuu de fonduri prin diferite canale ?i sub diferite etichet?ri au reu?it s?-?i scoat? principalul organ de pres? « Pravda » pentru a desf??ura o propaganda energic? ?i a-?i extinde apreciabil baza, ini?ial restrâns?, a partidului lor. E în interesul nostru s? exploat?m perioada revolu?iei bol?evice pentru a ob?ine mai întâi un armisti?iu ?i dup aceea, dac? de poate, pacea"[45]. Sume mari de bani au fost rulate ?i prin intermediul contelui Mirbach, ambasadorul Germaniei la Moscova, care în iunie 1918 men?iona c? are nevoie lunar de minimum 3 milioane de m?rci pentru contracararea propagandei alia?ilor. În acest context, Trautman, consilier la Ministerul de Externe, men?ionând c? fondul de care dispunea se epuizase, a solicitat trezoreriei sume suplimentare, estimând c? ar fi necesare cel pu?in 40 de milioane de m?rci"[46]. Sume importante au mai fost puse la dispozi?ie, în mod acoperit, de c?tre social-democratul elve?ian de na?ionalitate german?, Karl Moor. Acesta explica provenien?a banilor printr-o mo?tenire considerabil?. În realitate îns? „averea o primise din Germania în 1908 ?i banii proveneau de la înaltul comandament german... Moor era doar un canal prin care banii germani intrau în seifurile bol?evice. Fiind agent german, ca ?i Gane?ki sau Parvus, Moor a r?mas în Rusia sovietic?, continuând s? informeze Berlinul în leg?tur? cu conducerea bol?evic?. S-a întâlnit de mai multe ori cu Lenin ?i, în pofida suspiciunilor care planau împotriva lui, a continuat s? lucreze sub numele de Bayer"[47].

Serviciile secrete germane l-au mai sprijinit pe Lenin ?i în alt mod. Acestuia i s-a permis s? ajung? din Elve?ia în Rusia tranzitând teritoriile unor state în care Lenin nu avea voie s? intre. Prin agentura de valoare de care dispunea, Walter Nicolai informa în detaliu conducerea german? în leg?tur? cu inten?iile lui Lenin. Serviciile secrete franceze au aflat ?i ele c? în prim?vara anului 1917 Lenin s-a întâlnit la restaurantul „Schioppa" din Berna cu un reprezentat al ambasadei germane in Elve?ia, Dallenvach, cu care a discutat despre plecarea sa în Rusia prin Germania. Un mijlocitor important a fost în aceast? chestiune Parvus, care a ob?inut sprijinul înaltului comandament german, al Ministerului de Externe ?i chiar pe cel al Kaiserului, care ?i-a exprimat f?r? rezerve acordul. Practic, datorit? lui Parvus, mi?carea bol?evic? rus? a fost sprijinit? de multe personalit??i germane, în cercurile diplomatice ?i cele politice. Astfel, contele von Brackdorff-Rantzau, ambasador al Germaniei la Copenhaga insist?, printr-o scrisoare c?tre ministrul de externe, „...s? sprijine elementele extremiste c?ci acestea vor conduce la un dez-nod?mânt mai rapid. Dup? toate probabilit??ile peste trei luni vom putea conta pe o dezintegrare suficient de mare ca s?-i zdrobim pe ru?i într-o ac?iune militar?"[48]. Pentru a-?i înt?ri ?i mai mult propria acoperire, în drum spre Moscova, la Stockholm, Lenin refuz? s?-l întâlneasc? pe Parvus.

Pe linia acelea?i bune inform?ri în leg?tur? cu inten?iile lui Lenin ?i oportunitatea plec?rii sale în Rusia, prin Germania, ?i a cunoa?terii dorin?elor sale privind înfrângerea Rusiei ?i izbucnirea r?zboiului civil, se înscriu ?i memoriile ?efului Statului major german, Erich von Ludendorff, care avea s? precizeze între altele: „înlesnind c?l?toria lui Lenin în Rusia, guvernul nostru ?i-a asumat o mare r?spundere. Ac?iunea a fost pe deplin justificat? din punct de vedere militar. Trebuia s? învingem Rusia... Practic, guvernul sovietic exist? datorit? nou?"[49]. Serviciile secrete germane au convins autorit??ile s?-l lase pe Lenin s? treac? prin Germana, iar ... „colonelul Nicolai alege pe cei mai de încredere agen?i s?-l înso?easc?, pentru ca nu cumva acesta s? împr??tie pe drum teoria sa bol?evic?"[50]. Mai exact, Lenin a fost înso?it de doi maiori de informa?ii ?i de un anume Radek care, ulterior, îi va fi consilier ?i ?ef de cabinet. Trebuie observat c? acesta din urm? este un personaj cu o cot? de valoare deose-bit? pentru statul german, el fiind în afar? de Parvus ?i Lenin unul dintre pu?inii oameni ce cunosc provenien?a germana a fondurilor cu care s-a finan?at revolu?ia bol?evic?. Radek a fost de asemenea mijlocitorul rela?iilor lui Lenin cu o serie de persoane cu care acesta nu trebuia s? se vad?. (Parvus, Gane?ki etc.) Rostul celor doi ofi?eri de informa?ii a fost acela de a facilita ajungerea lui Lenin în Rusia, de a dep??i eventualele obstacole, de a asigura controlul necesar asupra lui, precum ?i circula?ia informa?iilor în ambele sensuri.Înc? din primii ani ai r?zboiului solda?ii dezertau cu miile ?i dintr-o tab?r? ?i din cealalt?.Datorit? introducerii, cu sprijin german, a propagandei bol?evice în tran?eele ruse?ti, armata rus? se va dezintegra. Efectele sunt în primul rând în favoarea Germaniei iar contribu?ia bol?evicilor la acest rezultat este imens?.

În septembrie 1917, nem?ii î?i consolideaz? pozi?iile amenin?ând zona Petrogradului. Dup? preluarea puterii de c?tre bol?evici, se convine asupra unui armisti?iu. La 3 decembrie 1917, bol?evicii iau leg?tura cu germanii, iar la 22 decembrie au început tratativele de pace. Se împlinea astfel ceea ce nem?ii doriser? atunci când l-au ajutat pe Lenin. La începutul lunii ianuarie 1918, Germania si-a exprimat disponibilitatea de a semna un tratat de pace, în schimbul unor concesii teritoriale majore din partea Rusiei (Lituania, Letonia, o parte din Polonia ?i Belarus, recunoa?terea independen?ei Ucrainei)[51]. Lenin a motivat aceste cesiuni teritoriale prin necesitatea men?inerii regimului ?i a câ?tigurilor revolu?iei. În martie 1918, Congresul al VII-lea al Partidului Bol?evic valideaz? tratatul de la Brest-Litovsk, prin care Rusia pierdea 1 milion de Km2, î?i demobiliza armata ?i accepta plata unei desp?gubiri de 300 milioane de ruble aur. În acest fel Rusia a pierdut 34% din popula?ie, 32% din p?mântul arabil, 54% din instala?iile industriale ?i circa 90% din minele de c?rbune. Printr-un amendament propus de Lenin, Congresul a introdus o clauz? prin care Comitetul Central era împuternicit s? anuleze tratatul, atunci când va crede de cuviin??. S-a decis, totodat?, ca toate documentele privind lucr?rile Congresului s? r?mân? secrete iar delega?ii au fost pu?i s? semneze un angajament prin care se obligau s? nu declare decât c? congresul este în favoarea tratatului de pace. De ce atâtea îngr?diri ?i precau?ii din partea lui Lenin? Pentru c? el ... „nu voia ca lumea s? afle de criticile care i se aduseser?, c?ci era con?tient de faptul c? cet??eanul de rând îl va considera lipsit de patriotism, cu atât mai mult cu cât numai cu câteva luni în urm?, fusese etichetat drept spion german"[52].
În acest mod, „Lenin adus la putere de serviciile secrete germane, pl?te?te nem?ilor serviciile f?cute cu teritoriile ru?ilor[53].

Trebuie observat ?i un alt gest al lui Lenin. Respectiv, la sfâr?itul anului 1917, el a recunoscut dreptul Finlandei la autodeterminare, iar revolu?ia care a izbucnit în Finlanda va fi în?bu?it? în sânge de trupele germane. Utilitatea lui Lenin pentru Germania rezult? ?i din alte acte. Astfel, este ?tiut c? prin tratatul de la Versailles din 8 iunie 1919 s-a interzis Germaniei s? aib? o armat? mai mare de 100.000 de oameni, artilerie grea, tancuri, submarine, avia?ie militar? ?i serviciul militar obligatoriu. În acest context, în februarie 1921 Lenin a primit o comunicare cifrat? de la ambasada sovietic? din Berlin prin care i s-a adus la cuno?tin?? în?elegerea convenit? cu nem?ii în sensul de a li se permite s?-?i refac? industria de r?zboi pe teritoriul sovietic. În acest scop firmele germane Blohm, Vöss, Albatroswerke ?i Krupp preg?tiser? deja trecerea la produc?ie de r?zboi (submarine, avioane ?i piese de artilerie) cu complicitatea lui Lenin ?i împotriva prevederilor tratatului de pace. Dac? în leg?tur? cu celelalte concesii f?cute de Lenin s-ar putea accepta c? au fost chestiuni impuse de conjunctur?, greu de evitat, de aceast? dat? Germania, învins? ?i umilit? nu mai reprezenta nimic, iar Lenin ar fi putut respinge un astfel de serviciu. El a ac?ionat în rolul s?u special de agent, fiindu-i imposibil s? refuze, devenind astfel complice la cele ce vor urma ulterior. R?spunsul s?u la cererea german? a fost "Cred c? da. Spune-le a?a. P?streaz? secretul..."[54]. În consecin??, prin bun?voin?a lui Lenin se încheie un acord secret, potrivit c?ruia armata german? se poate instrui în Rusia iar Germania î?i va produce aici armamentul necesar, inclusiv tehnica grea de lupt?, cu condi?ia de a ceda Rusiei 20% din produc?ie, îndeosebi avioane. Rusia va contribui la acest efort german cu poten?ialul s?u industrial precum ?i cu o serie de materii prime.

Majoritatea în?elegerilor secrete dintre Germania ?i Rusia au fost convenite în urma Tratatului de la Rapallo (aprilie 1922), prin care cele dou? ??ri, ambele izolate de restul lumii, au stabilit s? se sprijine reciproc în vederea refacerii poten?ialului militar ?i perfec?ion?rii activit??ii serviciilor secrete. Winston Churchill, care în anii ?20 a coordonat opera?iunile anticomuniste ale „Inteligence Service", cuno?tea c? revolu?ia bol?evic? a fost, în mare m?sur?, ?i opera serviciilor secrete germane. El noteaz? în acest sens: C?tre mijlocul lui aprilie 1917, germanii au luat o decizie sinistr? [...] au hot?rât s? îndrepte contra Rusiei arma cea mai eficace de care dispuneau: Lenin. Ei l-au transportat pe Lenin din Elve?ia în Rusia într-un vagon plumbuit, ca pe un fel de bacil al ciumei...[55]. Pân? în 1922, la semnarea Tratatului ruso-german de la Rapallo, ale c?rui clauze secrete priveau refacerea puterii militare germane în Rusia, g?rzile Kremlinului erau în exclusivitate germane, oferite de Walter Nicolai.

Not?: Prelucrare actualizat? dup? Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete str?ine. Retrospectiv? ?i actualitate. Interferen?e în spa?iul românesc", vol. 2, Bucure?ti, Editura Paco, 2000).

- Va urma –

------------------------------------------------
[38] T.V. Discovery, Documentarul serial Hitler ?i Stalin, 23.08.1997.
[39] Brian Murphy, The Business of Spying, Milton House Edition, London, 1973.
[40] Dmitri Volkogonov, Lenin. O nou? biografie, Ed. Orizonturi/Ed. Lider, Bucure?ti, 1997, p. 85-89.
[41] Zeman. Z.A.B. & Scharlan W. The Merchant of Revolution, London, 1966, p. 136-137.
[42] D. Volkogonov, op. cit.,p. 146.
[43] Zeman. Z.A.B., Germany and the Revolution in Russia 1915-1918, London, 1958, p.3.
[44] S.P.Melgunov, Zalatoi neme?ki kliuci bol?evicov (Cheia german? de aur a bol?evicilor), New York, 1989, p. 157.
[45] Zeman Z.A.B., op. cit., p.74.
[46] Idem, p. 130-133.
[47] D. Volkogonov, op. cit., p. 158.
[48] Zeman Z.A.B., op. cit., p. 31.
[49] E. Ludendorff, Meine Kriegseirinnerungen 1914-1918, Berlin, p.47.
[50] Brian Murphy, op. cit.
[51] D.Volokogonov, op. cit., p. 215.
[52] Idem, p. 217.
[53] T.V. Discovery, Serialul documentar Hitler ?i Stalin, 23 august 1997.
[54] D. Volkovonov, op. cit., p. 27.
[55] W. Churchill, The World Crisis, vol. 4, The Aftermath Londra, Odham Press, p. 72-73.

footer