Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 25 Ianuarie 2017 20:42

Ion Constantin, Dr. în Istorie, art-emisLa 12 octombrie 2016, Centrul de Studii Ruse ?i Sovietice „Florin Constantiniu" de la Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului - Academia Român?, a g?zduit dezbaterea cu tema Liderii emigra?iei ruse ?i ucrainene din România interbelic? în lumina seriei Afaceri Orientale, ocazionat? de lansarea volumelor:

1. „Anchetat de Smer?: Asul S.S.I. ?i liderul emigra?iei ucrainene din România în dosarele Serviciului de Securitate al Ucrainei (S.B.U.), 1944-1947" (Enquired by SMERSH: The Ace of the S.S.I. and the Leader of Ukrainian Emigration in Romania in the S.B.U. files, 1944-1947), Vadim Guzun, Valeriy Vlasenko (editori), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016, 730 pagini. Acest al XIX-lea volum din seria „Afaceri Orientale"[1] reprezint? rezultatul continu?rii cercet?rii destinului tumultuos ?i tragic al unuia dintre cei mai importan?i ofi?eri de informa?ii ai Armatei Române, în acela?i timp lider al emigra?iei ucrainene de orientare na?ionalist-democrat? din România - Hnat Ermilovici Porohivski. N?scut la 29 ianuarie 1888, în comuna Dobroe, jude?ul Uman, Ucraina, ca fiu al lui Ermil ?i al Haritinei, Hnat Porohivski (Ignati Porohovski în limba rus?) a absolvit ?coala Militar? din Odessa (promo?ia 1907), activând apoi în armata rus?, fiind avansat pân? la gradul de locotenent-colonel. Odat? cu izbucnirea r?zboiului civil în Rusia (1917), Hnat Porohivski s-a înrolat în serviciul armatei pletiuriste[2] ?i în calitate de comandant al unei brig?zi de mitraliere a luptat împotriva trupelor sovietice. Dup? zdrobirea armatei petliuriste, în luna noiembrie 1920, Porohivski, împreun? cu r?m??i?ele brig?zii, a fugit în România. Aici, el a devenit conduc?torul organiza?iei antisovietice petliuriste „Comitetul Ucrainean de Ajutorare", desf??urând o sus?inut? activitate de unificare ?i preg?tire a albgardi?tilor pentru lupta armat? împotriva Uniunii Sovietice ?i instaurarea unei republici ucrainene independente. Din 1923, a f?cut parte din conducerea Comitetului Ucrainean de Ajutorare din România ?i a desf??urat o intens? activitate de propagand? antisovietic?.

În acela?i timp, Hnat Porohivski a intrat în slujba spionajului românesc, în anul 1930 figurând în eviden?ele Serviciului Secret de Informa?ii al Armatei Române (S.S.I.A.R.) cu numele conspirativ „Ciobanu". ?i-a început activitatea în domeniul special cu func?ia de translator, dar a ajuns apoi s? lucreze în mod direct cu ?eful serviciului, Mihail Moruzov, în calitatea de ?ef de grup? în cadrul Frontului de Est (Sec?ia Informa?ii, Biroul I - Uniunea Sovietic?)[3]. În principal, activitatea lui Porohivski în cadrul Serviciului Special Român a constat în: ob?inerea de informa?ii din Ucraina sovietic?, transportul ilegal de materiale propagandistice, identificarea ?i stabilirea unor contacte în scop informativ-operativ cu adep?ii statului ucrainean, instruirea ?i trimiterea unor agen?ii cu sarcini specifice peste linia de frontier?. Pentru realizarea obiectivelor urm?rite, Hnat Porohivski a fost unul din principali agen?i ai S.S.I. implica?i în ac?iunile de cooperare cu serviciile de specialitate din Polonia, unde se afla o important? grupare a exilului na?ionalist ucrainean antisovietic.

Dup? declan?area, la 22 iunie 1941, a r?zboiului împotriva U.R.S.S., la care România a participat în scopul eliber?rii Anchetat de SMERSBasarabiei ?i Nordului Bucovinei, Hnat Porohivski a desf??urat o sus?inut? activitate de spionaj în Simferopol, Rostov pe Don, Melitopol, Odessa, Nikolaev ?i în alte localit??i din U.R.S.S., în calitate de ?ef al Biroului de Studii al Agenturii Frontului de Est a S.S.I. În aceast? calitate, a avut leg?turi ?i cu serviciile de spionaj germane ?i japoneze. Odat? cu ocuparea României de c?tre trupele sovietice, în toamna anului 1944, soarta lui Hnat Porohivski, la fel ca ?i a altor lideri ai emgra?iei ucrainene ?i ruse, a fost deosebit de crâncen?. La 2 decembrie 1944, Hnat Porohivski a fost pus sub învinuire, prin ordonan?a aprobat? de c?tre ?eful Direc?iei Anchete din cadrul Direc?iei Generale de Contrainforma?ii a SMER?[4], „pentru c? fiind conduc?tor de organiza?ie antisovietic? ?i colaborând cu servicii de spionaj str?ine, a desf??urat activitate antisovietic? ?i activitate de spionaj împotriva Uniunii Sovietice"[5]. Pe 20 mai 1946, dosarul de anchet? al lui Hnat Porohivski a fost transferat de la Direc?ia Anchete Penale a Direc?iei Generale a III-a de Contrainforma?ii a M.G.B. al U.R.S.S. la Unitatea pentru Anchetarea Cauzelor de Importan?? Deosebit? a M.G.B. al U.R.S.S., în vederea continu?rii cercet?rilor, iar în baza ordonan?ei M.G.B. al U.R.S.S. din 7 noiembrie acela?i an dosarul a fost transferat Unit??ii Anchete din cadrul M.G.B. al R.S.S. Ucrainene, fiind preluat efectiv cu învinuitul, la 17 noiembrie 1946[6]. În cadrul anchetei, Hnat Porohivski a recunoscut în fa?a instan?ei militare activitatea antisovietic? desf??urat? în calitate de lider al emigra?iei ucrainene din România ?i de ofi?er al serviciilor române de informa?ii. A recunoscut, de asemenea, colaborarea cu „Abwehrstelle Wien" din îns?rcinarea ?i în interesul Serviciului Secret de informa?ii, respectiv Serviciului Special de Informa?ii. A negat, îns?, colaborarea cu spionajul britanic ?i cu cel japonez, precum ?i faptul c? aghiotan?ii s?i, Nikolai Varda ?i Grigoriy Vlasiuk, ar fi desf??urat activitate de spionaj[7]. A fost condamnat la 25 de ani priva?iune de libertate, iar Varda ?i Vlasiuk la câte 20 de ani. Dup? condamnare Hnat Porohivski a fost de?inut în continuare în închisoarea intern? a Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Ucrainene pân? în luna februarie 1948, când a fost transferat în lag?rul Belici din regiunea Kiev.

Pe 5 aprilie 1955, Comisia Regional? Kiev pentru analizarea dosarelor persoanelor condamnate pentru infrac?iuni contrarevolu?ionare de?inute în lag?re, colonii ?i închisori ale Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Ucrainene, la propunerea anchetatorului Sec?iei Speciale a K.G.B. de pe lâng? Consiliul de Mini?tri al U.R.S.S. pentru Regiunea Kiev, rev?zând dosarul grupului Porohivski, a decis c? nu exist? motive pentru reviziuirea hot?rârilor de condamnare a lui Hnat Porohivski, Nikolai Varda ?i Grigoriy Vlasiuk[8]. Cu toate acestea, la 29 august 1956, Comisia Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S. pentru analizarea dosarelor persoanelor condamnate pentru infrac?iuni politice, de serviciu ?i administrative aflate în ITL Dubravnîi, al M.A.I., al R.S.F.S.R., a decis reducerea pedepsei aplicate de?inutului Grigoriy Vlasiuk de la 25 la 12 ani de lag?r de munc?, având în vedere „atitudinea con?tiincioas? fa?? de munc? ?i comportamentul din lag?r"[9]. Volumul sus-men?ionat con?ine documente identificate în Arhiva Serviciului de Securitate al Ucrainei (S.B.U.) ?i care au fost preluate de la fostul K.G.B. de pe lâng? Consiliul de Mini?tri al R.S.S. Ucrainene. Kievul preluase dosarele anchetei de la K.G.B. al U.R.S.S., iar acesta din urm? - de la Direc?ia General? de Contrainforma?ii „SMER?" din cadrul Comisariatului Poporului pentru Ap?rare al U.R.S.S.. Culegerea acoper? intervalul cuprins între momentul r?pirii lui Hnat Porohivski de c?tre contraspionajul militar sovietic pe teritoriul României (noiembrie 1944) ?i momentul condamn?rii sale pe teritoriul U.R.S.S. (decembrie 1947), aducând o serie de informa?ii inedite privind istoria spionajului român, a rela?iilor româno-ucrainene ?i cea a rela?iilor româno-sovietice. În completarea surselor din fostele arhive sovietice, s-a inclus o sec?iune cu o serie de facsimile ?i fotografii inedite din arhiva personal? a fiicei locotenent-colonelului Porohivski (general-maior al Armatei Ucrainene în exil) - Olga Porohivska.

2. Celelalte dou? volume lansate cu acela?i prilej au fost: Nikolai Sablin: C?l?toria prin Eldorado: Zece ani în lag?rele sovietice, Vadim Guzun, Mihaela Botnari (Editori), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016 ?i Nikolai Vasilievici Sablin: Ancheta, procesul ?i deten?ia liderului emigra?iei ruse din România 1958-1962, Vadim Guzun (Editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016. N?scut la 12 octombrie 1880, în Sankt Petersburg, într-o veche familie nobiliar?, Nikolai Vasilievici Sablin a fost unul dintre ofi?erii superiori fideli ?arului Nikolai al II-lea care, în 1920, a ales s? emigreze în România. Pe 2 decembrie 1930 a fost numit reprezentant al Marelui Duce al Rusiei Kiril Vladimirovici în România. În acela?i an a fost desemnat ?i pre?edinte al filialei române a Uniunii Militare Navale Ruse, în aceast? calitate având strânse rela?ii cu centrele emigra?iei monarhiste ruse din Europa. Tot el a fost ?i vicepre?edinte al Societ??ii de Ajutor Mutual a Fo?tilor Combatan?i Ru?i de pe Frontul Român 1916-1918 în Primul R?zboi Mondial afla?i în România, Porihivski Sablinperioad? în care a f?cut parte ?i din Marina Regal? Român?. Fratele lui Nikolai, Evghenii Vasilievici Sablin (1875-1949) a fost ultimul reprezentant diplomatic al Rusiei Imperiale la Londra, fiind în aceea?i perioad? liderul emigran?ilor ru?i din Marea Britanie[10]. În perioada interbelic?, din cauza leg?turilor strânse cu emigran?ii ru?i, a planat deasupra lui N. Sablin suspiciunea de colaborare cu Uniunea Sovietic?, fapt care nu s-a confirmat[11]. În decembrie 1944 a fost r?pit de contraspionajul sovietic ?i dus în U.R.S.S., unde a primit o condamnare de 20 de ani în lag?r. În mai 1955 a fost predat înapoi autorit??ilor române, fiind eliberat înainte de termen. Întors în România, Sablin a intrat în aten?ia serviciilor secrete de la Bucure?ti, fiind urm?rit de acestea pas cu pas. Editorul Vadim Guzun a reu?it s?-l identifice pe „Popescu Alexandru", ofi?erul responsabil de cazul Sablin, în persoana lui Alexandr Mojanski. Acesta era ofi?er al Securit??ii, fiind în acela?i timp ?i agent sovietic[12]. Textul lucr?rii „Impresii din c?l?toria prin Eldorado" (publicat în primul volum men?ionat mai sus), scris de N. Sablin, dup? întoarcerea din lag?rele sovietice, a fost principalul corp delict în cercetarea ?i arestarea acestuia în România. În aceast? lucrare, fostul comandor Sablin relateaz? despre drumul c?tre lag?rele sovietice, detalii despre situa?ia din interiorul lag?relor ?i despre oamenii pe care i-a întâlnit ?i cu care a convie?uit în închisoare. Lucrarea a fost expediat? în Fran?a prin intermediul Lega?iei Fran?ei de la Bucure?ti ?i cu ajutorul so?iei sale, Elena Sablin. În cele din urm?, ?i ea a fost arestat? pentru complicitate[13]. C?l?toria prin Eldorado a fost calificat? drept „profund du?m?noas? ?i calomniatoare împotriva formei de guvern?mânt din U.R.S.S. ?i a conduc?torilor s?i ?i care con?ine date secrete ?i nedestinate public?rii cu privire la U.R.S.S."[14]. Sablin însu?i a recunoscut la primul interogatoriu c? „este un du?man al regimului democrat-popular din R.P.R. ?i al formei de guvern?mânt din Uniunea Sovietic?, în sensul c? nu este de acord cu regimul comunist"[15].

Documentele cuprinse în volum se refer?, în principal, la urm?toarele aspecte:
- ancheta penal? instrumentat? de c?tre Direc?ia Anchete Penale din cadrul Departamentului Securit??ii, al Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la Nikolai Sablin ?i Elena Sablin, finalizat? cu trimiterea în judecat?;
- cele dou? faze ale procesului aflat pe rolul Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare Bucure?ti (fond), respectiv, al Colegiului Militar al Tribunalului Suprem al R.P.R. (recurs), finalizate cu condamnarea inculpa?ilor; deten?ia fostului lider al monarhi?tilor ru?i din România ?i a so?iei sale, la penitenciarele Unit??ii militare 0123/E, Jilava, Pite?ti, Dej, Miercurea Ciuc[16]. Documentele publicate au fost structurate în ordine cronologic? ?i a fost redactat? „Lista ?i rezumatul documentelor" ce ne ofer? informa?ii relevante despre con?inutul lucr?rii. De asemenea, sunt indicate sursele la finalul fiec?rui document, iar textul materialelor arhivistice este redactat conform normelor ortografice actuale. Cercet?torii pot vedea, la finalul lucr?rii, facsimile de fotografii ?i documente, totodat? ?i indicele de nume ?i toponime în ordine alfabetic?.

Moderat? de pre?edintele Centrului, dr. Vasile Buga, dezbaterea ocazionat? de lansarea celor trei volume s-a bucurat de un viu interes, fiind prezentate interven?ii pertinente ?i la obiect asupra temei în discu?ie din partea unor speciali?ti consacra?i, ca: Dr. Constantin Corneanu, Dr. Alin Spânu, Dr. Olga Porohivska, Drd. Mihaela Botnari ?i Dr. Vadim Guzun. Editorul volumelor, Vadim Guzun, a precizat c?, atât liderul emigra?iei ucrainene, Hnat Porohivski, cât ?i Nikolai Vasilievici Sablin, liderul emigra?iei ruse în România „au ales cu bun? ?tiin?? România ?i ?i-au asumat în deplin? cuno?tin?? de cauz? un destin de lupt?tori. [...] Dac? primul a for?at Nistrul ?i s-a predat autorit??ilor române cu câteva mii de lupt?tori în spate, la 16 noiembrie 1920, deci a trecut frontiera nerecunoscut?, Sablin a ajuns în România via Marea Britanie. Ei erau lega?i de acest ideal, de aceast? utopie a posibilit??ii învingerii U.R.S.S. Au crezut pân? în ultima clip? c?, regimul sovietic poate fi ?i va fi r?sturnat ?i au vrut s? contribuie la aceast? lupt? anti-sovietic? fie prin scris, fie prin organizarea comunit??ilor emigran?ilor ru?i sau ucraineni din România, iar Hnat Poroviski, din postura de ofi?er superior al serviciului de informa?ii al armatei", a explicat vorbitorul. El a ar?tat c?, so?ia lui Sablin era fiica unuia dintre cei mai boga?i bancheri din Imperiul Rus, unul dintre cei mai mari latifundiari din Basarabia. În plus, acesta a fost reprezentantul unor firme americane în România, a f?cut afaceri, a fost reprezentantul monarhi?tilor ru?i în România. „Ei au fost convin?i c? pot s? conduc? lupta împotriva U.R.S.S. În anii 20 lucrurile nu erau foarte clare. Ucrainenii, timp de trei ani de zile, au fost între?inu?i pe cheltuiala Ministerului Român de R?zboi în tabere. Li se pl?teau solde, f?ceau exerci?ii, se antrenau, în perspectiva relu?rii opera?iunilor militare împotriva Uniunii Sovietice", a subliniat Vadim Guzun.

La rândul s?u, istoricul Alin Spânu a ar?tat c?, Hnat Porohivski a luptat în armata ucrainean? împotriva bol?evicilor, dar nu a reu?it s? reziste Armatei Ro?ii ?i pentru a-?i salva oamenii s-a refugiat în România al?turi de militarii s?i. Acolo a petrecut doi ani într-un lag?r ?i apoi i s-a oferit posibilitatea s? tr?iasc? acolo, dar nu a renun?at niciodat? la idealul de a avea o Ucrain? independent?. Ulterior, Porohivski este punctat, verificat ?i angajat în Serviciul de informa?ii al Armatei Române. „Emigra?ia ucrainean? putea fi un bazin extrem de important de date, recrutare ?i de a men?ine leg?turi cu spa?iul sovietic. Mul?i dintre ucraineni au fost atra?i în serviciile de informa?ii occidentale - englez, francez, polonez - ?i au ac?ionat în favoarea acestora, cu gândul la reînfiin?area unui stat ucrainean", a explicat Dr. Alin Spânu.

Cea mai emo?ionant? interven?ie a apar?inut îns?, Olg?i Andrici Porohivski, fiica colonelului, care a povestit despre cum „în perioada interbelic? adev?ra?ii patrio?i ucraineni înfrân?i într-o lupt? aprig?, dar cu for?e inegale, au fost nevoi?i s? ia calea pribegiei spre alte ??ri, în special spre România care i-a primit cu mult? compasiune ?i în?elegere". Ea a evocat figura tat?lui ei, ar?tând c? acesta a fost „unicul ?i ultimul lider de necontestat al miilor de compatrio?i refugia?i atât în România, cât ?i în toate ??rile balcanice. El a avut o via?? pentru al?ii, d?ruit?, finalizat? prin sacrificiul suprem pentru o cauz? dreapt? ?i nobil?. [...] Ei erau lega?i de acest ideal, de aceast? utopie a posibilit??ii învingerii U.R.S.S. Au crezut pân? în ultima clip? c? regimul sovietic poate fi ?i va fi r?sturnat ?i au vrut s? contribuie la aceast? lupt? anti-sovietic? fie prin scris, fie prin organizarea comunit??ilor emigran?ilor ru?i sau ucraineni din România.[...] Degeaba organele de anchet? sovietice s-au împ?unat cu capturarea sa. Tat?l meu s-a predat de bun?voie temându-se de represalii asupra familiei noastre mereu presat? de anchetatori care veneau ?i o interogau pe mama mea. S-a gândit s? nu cumva s? fim deporta?i în Siberia, a?a c? a decis s? se sacrifice pentru familie", a mai spus Olga Porohivski. Ea a ar?tat c? dup? arestarea lui, a urmat un interminabil ?ir de interogatorii chinuitoare în închisorile N.K.V.D.-ului, apoi la Kiev, iar tat?lui ei i s-a f?cut „un simulacru de proces, ca atâtea în regimul comunist. [...] În ciuda martorilor mincino?i ?i a falsurilor grosolane, acesta a f?cut fa?? prin curaj ?i prezen?? de spirit. Verticalitatea ?i demnitatea sa se bazau pe con?tiin?a c? a f?cut ce trebuia în via?? ?i ce i-a dictat dragostea pentru poporul s?u", a sus?inut fiica, ad?ugând c?, în ciuda presiunilor din partea anchetatorilor, acesta î?i disculp? tovar??ii de lupt? în depozi?iile sale, luându-?i întreaga vin? asupra sa pentru orice. [...] Vadim Guzun reu?e?te s? scoat? în relief loialitatea sa fa?? de ?ara gazd? care l-a primit, România, ?i c?reia i-a p?strat o ve?nic? recuno?tin??, care s-a manifestat pregnant atunci când din linia 1 a frontului în R?zboiul din Est, riscându-?i via?a, trimitea informa?ii pre?ioase Statului Major Român pentru strategia trupelor române", a concluzionat Olga Porohivski.

Consider?m c? asemenea contribu?ii, precum publicarea documentelor inedite ce transpun detalii despre subiecte noi, ignorate ?i înc? neabordate în istoriografie, sunt utile în vederea familiariz?rii publicului larg ?i evolu?iei cercet?rilor de specialitate. Constituie o surs? valoroas? pentru studierea tematicii legate de emigra?ia rus?, istoria rela?iilor româno-sovietice, istoria comunismului ?i a sovietiz?rii, dar într-o m?sur? considerabil? ?i pentru o mai bun? cunoa?tere a istoriei serviciilor de informa?ii.
-------------------------------------
[1] Colec?ia „Afaceri Orientale" a fost ini?iat? în anul 2011, cu scopul de a scoate la lumin? subiecte abordate tangen?ial ori ignorate pân? în prezent, dat? fiind înc?rc?tura lor politic?, cu poten?ial educativ ?i de recuperare a memoriei. În centrul colec?iei se afl? istoria URSS, istoria României ?i a românilor de pretutindeni afecta?i de politicile de sovietizare, rela?iile româno-ruse ?i româno-sovietice - problematici de interes pentru cercet?tori, speciali?ti în rela?ii interna?ionale, diploma?i, profesori, studen?i, to?i cei interesa?i de spa?iul r?s?ritean.
[2] Simon Petliura (în ucrainean?: ????? ???????; n. 10 mai 1879, Poltava – d. 25 mai 1926, Paris), publicist, a fost liderul luptei pentru independen?a Ucrainei în perioada de dup? izbucnirea Revolu?iei Ruse din 1917. În timpul r?zboiului civil rus, el a fost, pentru pu?in timp, pre?edinte al Ucrainei. În 1926, Petliura a fost asasinat la Paris.
[3] Vezi pe larg Vadim Guzun, Hnat Porohivski. Asul ucrainean al Serviciului Special de Informa?ii, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2013.
[4] SMER? (?????? ??????? de la Smert' ?pionam - Moarte spionilor), a fost numele departamentelor sovietice de contraspionaj formate în timpul Marelui R?zboi pentru Ap?rarea Patriei, care aveau ca sarcin? securizarea spatelui Armatei Ro?ii ?i arestarea „tr?d?torilor, dezertorilor, spionilor ?i elementelor criminale".
[5] Anchetat de Smer?: Asul S.S.I. ?i liderul emigra?iei ucrainene din România în dosarele S.B.U, Vadim Guzun, Valeriy Vlasenko (Editori), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016, p. 18.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem, pp. 21-22.
[8] Ibidem, pp. 22-23.
[9] Ibidem, p. 23.
[10] Vezi Nikolai Vasilievici Sablin: Ancheta, procesul ?i deten?ia liderului emigra?iei ruse din România 1958-1962, Vadim Guzun (Editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016, pp. 9-10.
[11] Ibidem, p. 10.
[12] Ibidem, pp. 309-324.
[13] Ibidem, p. 205.
[14] Ibidem, p. 13.
[15] Ibidem, p. 66.
[16] Ibidem, p. 19.

footer