Revista Art-emis
Drum c?tre Zalmoxis (IX) PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Luni, 16 Mai 2011 11:32
dr Napoleon SavescuÎnc?lcând legea drastic? a t?cerii

Napoleon S?vescu s-a n?scut pe 24 iunie 1946, în Bucure?ti; crescut într-o familie de militari - tat?l lui, colonelul Vintil? S?vescu, era ofi?er în armata regal?, comandantul Ap?r?rii antiaeriene a Capitalei - viitorul medic chirurg î?i va însu?i înc? din copil?rie respectul pentru tradi?ie ?i un adev?rat cult al istoriei multimilenare a poporului român. Sigur, din aceea?i cauz?, va fi considerat cu "origine social? nes?n?toas?" ?i va suporta ani la rând consecin?ele. Tat?l lui este dus la canal, iar tân?rul, în loc s? mearg? la facultate, în 1964, când înc? se manifesta prigoana, va face mai întâi câ?iva ani buni de armat?. Era o fire optimist? ?i a trecut prin toate. Educa?ia militar? din familie fusese mai sever? decât cea din unitatea militar?, a?a încât armata i se pare frumoas?. Vorbe?te îns? cu zgârcenie despre acei ani de priva?iuni, care au început prin clasa a IV-a. Atunci a aflat prima dat? c? are dosar. Profesorul a intrat în clas? ?i a tunat, de la în?l?imea podiumului pe care se afla catedra:
- „Cei dintre voi cu origine nes?n?toas? ie?i?i afar? din clas?, ceilal?i s? r?mân? la preg?tirea pentru treapt?".
- „Eram citat, ne spune doctorul S?vescu, eram ridicat în picioare, ?i trebuia s? p?r?sesc clasa. Mai greu a fost când a trebuit s? m? duc la liceu, în clasa a VII-a, a VIII-a, acolo erau admi?i dintre cei cu origine nes?n?toas?, cu dosar, doar un mic procent - opt sau zece la sut? din locuri. Nu a fost u?or s? tr?ie?ti sentimentul c? faci parte dintr-un grup nedorit. La facultate a fost acela?i lucru; fiind n?scut în 1946, pe 24 iunie, am prins ultimul an când se intra la facultate pe baz? de dosar, a?a c? la 18 ani, am mers la armat? în timp ce colegii mei de aceea?i vârst? deveniser? studen?i."

Vremuri tulburi

Pân? ce a terminat stagiul militar, deja murise Gheorghe Gheorghiu Dej ?i în fruntea partidului unic se instalase tovar??ul Nicolae Ceau?escu. Au fost ani de aparent? relaxare, „du?manii poporului" muriser? pe la canal sau fuseser? re-converti?i în ofi?eri ai Securit??ii cu dragoste de patrie ?i de popor. Vechile loji masonice fuseser? ?i ele purecate - om cu om ?i grad cu grad - ?i „tovar??ii" ?i mai ales „tovar??ele", para?utate de la Moscova, via Basarabia de multe ori, au iscat sub cupola vechii Siguran?e, metamorfozat? deja în Securitate, o alt? masonerie - de-a dreptul dr?ceasc? - despre care, abia dup? '90, aveam s? afl?m c? fusese în solda KGB-ului. Pu?ini au sc?pat de ghearele acestei caracati?e ro?ii, reîncarnat? sub cele mai diverse denumiri, cu o maleabilitate fantastic?, adaptându-se cu aceea?i u?urin?? ?i structurilor comuniste ?i celor capitaliste, caracati?? ce a distrus familii, a acaparat politicieni ?i guverne, a aruncat în neant mari demnitari ?i a ridicat al?ii. Nu o dat?, cei care erau racola?i de Securitate aveau ?i grade în masoneria sovietic? (a se vedea, de pild?, m?rturisirile târzii ale lui Paleologu, P?storel Teodoreanu, manuscrisele cenzurate ale lui Sadoveanu sau ale lui Arghezi sau declara?iile publice f?cute de marii mae?trii din actualele organiza?ii masonice). Ca ?i ghe?arii, istoria noastr? a avut, mai tot timpul, o component? subteran?, ocult?, sp?imânt?toare. Tân?rul Napoleon S?vescu nu avea îns? de unde s? cunoasc? lucrurile astea; crescuse într-o familie de adev?ra?i români, cre?tini ortodoc?i, care-l înv??aser? respectul pentru adev?r, pentru str?mo?i ?i pentru istorie, dragostea necondi?ionat? pentru semenii afla?i în suferin??. Poate c? de asta s-a ?i înscris la Medicin?, imediat ce s-a eliberat din armat?. Ca medic ar fi putut s? concretizeze ceea ce fusese înv??at acas?. Medicina este ?tiin?? ?i art?, nu poate fi mistificat?. Va fi un student str?lucit, care ?i-a atras dragostea mae?trilor, se va pasiona de chirurgie. Via?a nu este niciodat? previzibil?, mai ales atunci când al?ii, din umbr?, î?i arog? statut de zei. Doctorul S?vescu nu poveste?te mai nimic despre ace?ti zece ani de dup? terminarea facult??ii, cât a mai r?mas în România, dar este u?or s? ne imagin?m cam ce anume s-a putut întâmpla.

„În 1981, am plecat definitiv din România"

Ceea ce ?tim este doar atât: c? ?i-a depus actele ?i c? autorit??ile române i-au aprobat s? plece definitiv din ?ar?, în 1981. „Nu am avut nici un fel de probleme!" ne va spune dl doctor, în interviul realizat în vara anului 2000, în august, în drum c?tre Sarmisegetusa, cetatea sacr? a regilor daci. Ajuns în SUA, prima lui grij? a fost aceea de a-?i ob?ine recunoa?terea diplomei de medic ?i toate atestatele necesare pentru a putea s? profeseze. Intr? în competi?ie cu cei mai buni medici ai lumii, ?i câ?tig?. În anul 1999, va fi recunoscut printre cei mai buni o sut? de medici din America. Î?i deschide un cabinet propriu, care devine apoi o clinic? bine cotat?, î?i dezvolt? propria lui clientel?, ?i în paralel prime?te solicit?ri de la mai multe spitale importante, se specializeaz? pe lâng? Chirurgie ?i în Medicin? de Urgen??, lucreaz? pân? la 14-16 ore pe zi, ajut? pe cei care vin din România, s?-?i poat? da examenele, s? poat? profesa pe m?sura preg?tirii lor, indiferent dac? ace?tia erau români, evrei, unguri sau ?igani. Când are timp, acas?, picteaz?, ascult? muzic?, cite?te c?r?i vechi, în special despre istoria românilor, colec?ioneaz? c?r?i rare. În curând va face o adev?rat? pasiune pentru istoria veche a dacilor. Studiaz? toate documentele pe care le g?se?te, caut? altele, stabile?te contacte cu cei pasiona?i de istoria dacilor, fie c? ace?tia erau români, ru?i, evrei, germani, suedezi ori asiatici.

„Noi nu suntem urma?ii Romei" - o carte care face valuri

Reîntors în ?ar? , dup? 1990, viziteaz? vechile cet??i ale dacilor, cele care sunt cât de cât cunoscute ?i, la fel ca autorul acestor rânduri, va fi cople?it de starea jalnic? a acestor comori arheologice, de indiferen?a autorit??ilor, ce par mai degrab? s? sprijine politica viniturilor din vechiul imperiu roman, care au distrus ?i pustiit partea ocupat? a teritoriului, interesa?i doar de aurul dacic din Apuseni ?i nicidecum de cultura dacilor. Au r?bufnit din adâncuri toate umilin?ele tr?ite, s-au ar?tat vederii cele înv??ate în familie ?i mai ales respectul pentru adev?r, pentru istorie, a?a cum a fost, pentru tradi?ie. A scris atunci, sub presiunea acelor st?ri unice, ca un iluminat, o carte care va face înconjurul lumii: Noi nu suntem urma?ii Romei. Cartea a fost contestat? vehement în primul rând în România, iar renumele ei s-a r?spândit ?i în urma acestor critici. Nu ?tiu s? fi fost vreo alt? carte, scris? de vreun român, din ?ar? sau din str?in?tate, care s? fi ap?rut într-un tiraj atât de mare. Poate doar poeziile lui Eminescu, dac? r?spândirea lor n-ar fi fost cenzurat? de prejudec??ile unor emisari fundamentali?ti ai poporului ales. Cert este c? volumul "Noi nu suntem urma?ii Romei" a iscat în afara grani?elor României o adev?rat? mi?care spiritual?, reunind sub cupola unei societ??i înfiin?at? de doctorul Napoleon S?vescu, români ?i str?ini, cercet?tori ?i preo?i ortodoc?i, filologi ?i istorici, care cerceteaz? ast?zi istoria dacilor, a popula?iilor str?vechi, ce au locuit în spa?iul carpato-danuabiano-pontic, care, a?a cum afirm? doctorul napoleon S?vescu, "dup? actualele surse ?i dovezi arheologice, istorice, ar putea fi la originea lumii". Mai vechi decât sumerienii - a se vedea t?bli?ele de T?rt?ria - mai vechi decât popula?iile din America de Sud, mai vechi decât locuitorii din Egipet, care-?i trimiteau viitorii capi ai bisericii s? se formeze în anturajul preo?ilor lui Zalmoxis.

Ce n-a f?cut nici Academia Român? ?i nici Ministerul Culturii

dr Nesfantu IftimieÎncepând cu anul 2000, se desf??oar? în fiecare var?, la Bucure?ti, în sala Rond? a Hotelului Intercontinental, Congresul Interna?ional de Dacologie, congres ce a ajuns în 2006, la a VII-a edi?ie. Nici acest congres nu a sc?pat de criticile unor cercuri oculte din interiorul ??rii, mai ales c? cel care a sponsorizat manifest?rile, punând la dispozi?ie spa?iul necesar nu este bine v?zut în acelea?i cercuri de barabe cronc?nitoare. În consecin??, ?i-au manifestat "bucuria" de a afla c? românii ?i limba român? î?i au originea în Dacia lui Zalmoxis, prin intermediul unor cozi de topor - nenum?rate, cum s-a putut vedea - din mass media, împro?când cu noroi fiecare manifestare, denaturând sensul celor spuse, interzicând emisiuni despre Dacia, zeflemisind f?r? argumente temeinice pe to?i cei implica?i. Ini?iativa a avut îns? ?i un alt efect, estompat în mare parte de ?leahta t?g?duitorilor. S-au înfiin?at reviste, au fost tip?rite c?r?i, s-au tradus scrieri vechi, care se refer? la daci. Chiar dac? nu toate acestea sunt de valoare, chiar dac? unele - poate deliberat - r?spândesc informa?ii false, denaturând – ?i ele – istoria, sunt îns? ?i demersuri importante ce pot asigura climatul necesar unei dezbateri spirituale, ?tiin?ifice.

Cu siguran??, este un început.

Meritul de a reînvia interesul pentru istoria ?i civiliza?ia dacic? îi revine în totalitate doctorului de origine român? Napoleon S?vescu. Au mai fost încerc?ri de a aduce la lumin? atari dovezi, au fost promovate - în alte perioade istorice - cercet?ri arheologice, nume mari în cultura lumii - Ha?deu, Densu?ianu, Mihai Eminescu, Mircea Eliade - au trezit si au promovat cu argumente ?i dovezi, cele cunoscute la vremea lor, istoria noastr? veche. De fiecare dat?, cineva, din umbr?, a pus capac unor atare încerc?ri. Doctorul Napoleon S?vescu pare s? fie singurul român care a str?puns acest zid, înc?lcând legea drastic? a t?cerii. footer