Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 18 Decembrie 2016 17:00

G.Bush Sr-M.Gorbaciov-Papa Ioan Paul IIÎnaintea de schimbarea lumii, pre?edin?ii George Herbert Walter Bush ?i Mihail Sergheevici Gorbaciov au fost primi?i în audien?? de Papa Ioan Paul al II-lea

În prima zi a lunii decembrie 1989, cu o zi înaitea întâlnirii cu pre?edintele american George Herbert Walter Bush de la Malta, liderul sovietic Mihail Sergheevici Gorbaciov a avut o convorbire de 76 de minute cu Papa Ioan Paul al II-lea, durata audien?ei fiind apreciat? ca extraodinar?, ceea ce a stârnit ?i curiozit??i pe m?sur? în leg?tur? cu problemele abordate. La un deceniu dup? întâlnire, „New Catolic Service" a f?cut public? o parte a transcriptului convorbirii, cea a abord?rilor generale, de neevitat potrivit uzan?elor protocolare ale întâlnirilor la acest nivel: situa?ia interna?ional?, libertatea cultelor în Uniunea Sovietic?. Cel?lalt finalist din cursa R?zboiului Rece, George Herbert Walter Bush a avut audien?a la Vatican pe data de 27 mai 1989. Interesant este ce a urmat acestei audien?e. Imediat dup? convorbirile avute cu Papa Ioan Paul al II-lea, pre?edintele american s-a întâlnit cu cancelarul vest-german Helmuth Kohl, iar la Mainz a ?inut un discurs prin care a anticipat agenda Conferin?ei de la Malta. In continuare, G.H.W. Bush s-a deplasat la Londra, iar în prima jum?tate a lunii iulie la War?ovia, Gdansk ?i Budapesta. Semnifica?iile auspiciilor papale au fost rezumate de secretarul pentru afaceri externe al Vaticanului, cardinalul Agostino Casaroli, cu prilejul conferirii titlului de doctor honoris causa al Universit??ii din Cracovia, când a spus: „Miracolul rapidelor schimb?ri din Europa de Est poart? numele a dou? personalit??i fundamentale, Wojtyla ?i Gorbaciov [...]"[1]. ?i necesara completare l?muritoare: „Alla vigilia del vertice tra Gorbaciov e il presidente degli Stati Uniti d'America, George Bush, Wojtyla auspica che i "prossimi colloqui possano portare a nuove intese, ispirate ad attento ascolto delle esigenze e delle attese dei popoli"[2]. Neîdoienic, cei doi lideri ?i-au legat unele dintre angajamentele convenite în fa?a Papei Ioan Paul al II-lea, c?ci ulterior tot ceea ce a fost binecuvântat la Vatican a avut prioritate absolut?. Vom reveni asupra consecin?elor audien?elor papale.

În zilele de 2 ?i 3 decembrie 1989, Uniunea Sovietic? a g?zduit, pe teritoriul s?u, reprezentat de cruci??torul Maxim Gorki ancorat în Golful Marsaxlokk, din portul or??elului maltez cu acela?i nume, ceea ce istoria consemneaz? drept „Întâlnirea de la Malta". Despre „Întânirea de la Malta", M.S. Gorbaciov a spus, în cea mai pur? expresie a jargonului kremlinez, c? a reprezentat „o cotitur? istoric?". Semnifica?ia formal? cotiturii istorice, cea destinat? viitorimii, a fost d?ltuit?, în limbile maltez?, englez? ?i rus?, în piatra nobil? a pl?cii Monumentului „Bush-Gorbachev cold war Memorial" ridicat pe faleza or??elului Birzebbuga (cca. 8 kilometri de capitala La Valleta ): „Malta 2-3 decembrie 1989, George Bush, Michael Gorbachev" „Sfâr?itul R?zboiului Rece". La momentul întâlnirii, M.S. Gorbaciov î?i îndeplinise în propor?ie de 75% angajamentul prealabil privind înl?turarea de la putere a ultimilor patru lideri comuni?ti r?ma?i pe pozi?ii împotriva valului. Generalii din sistemele de putere secret? ale R.D. German?, Cehoslovaciei ?i Bulgariei la care directorul K.G.B.-ului, Vladimir Kriucikov a f?cut apel pentru scoaterea din conservare a opozan?ilor lui Erich Honeker, Gustav Husak ?i Todor Jivkov s-au dovedit eficien?i ?i loiali Moscovei.

Generalii Moscovei de la Bucure?ti, marionete naive ale unor tentative anterioare de puciuri de operet?, lamentabil e?uate nu mai aveau conexiunile ?i nici credibilitatea necesare. Încerc?rile generalilor Nicolae Militaru ?i Nicolae Doicaru, dar ?i ale altor generali ?i înal?i ofi?eri, cu angajamente de agen?i ai K.G.B. ?i G.R.U., ca ?i cele ale „civilului" Virgil M?gureanu (alias c?pitanul Mih?il? Mihai din rezerva Centrului de Informa?ii Extene, denumirea serviciul extern de spionaj al Departamentului Securit??ii Statului) de a racola înal?i deciden?i ai Armatei ?i Securit??ii au clacat. Ei erau, mai demult, motani cu clopo?ei. Pentru intrarea lor în rol, seviciile speciale ale Uniunii Sovietice, Ungariei, R.D. Germania, R.S.F. Iugoslavia, Poloniei, Cehoslovaciei ?i Bulgariei (chiar ?i mai înainte, cu Jivkov la putere - n.n.) în consens cu servicii speciale occidentale au instrumentalizat planul unei revolte populare dublate de un puci militar. In teoria loviturii de stat, formele de realizare a acesteia sunt revolu?ia, puciul militar ?i revolta popular?.

Angajamentele ?i bilan?urile Moscovei înainte de Malta

Berlinul de Est - ?eful K.G.B., generalul Vladimir Kriucikov l-a debarcat pe Erick Honecker

Rezidentul ?ef al K.G.B.-ului în Germania de Est, generalul Ivan Nikolaevici Kuzmin, în calitate de martor ocular al evenimentelor petrecute în Republica Democrat? German? în anul 1989, arat? c? anterior vizitei lui Gorbaciov în aceast? ?ar?, prilejuit? de aniversarea a 40 de ani de la înfiin?area statului est-german, reziden?a trebuia s? pun? la dispozi?ia Moscovei dou? documente: „Informarea operativ? asupra situa?iei din conducerea Partidului Socialist Unit German" ?i „Sinteza privind starea de spirit din Partidului Socialist Unit German". Din ambele documente, f?r? a se recomand? expres, fiindc? K.G.B.-ului nu-i era permis s? se amestece în procesul deciziilor politice, rezult? necesitatea demiterii secretarului general Honecker din toate func?iile de partid ?i de stat. Premierul Willi Stoph ?i Erich Mielke, ?eful STASI, dar ?i al?ii, l-au rugat pe Gorbaciov s?-i sprijine în opozi?ia lor fa?? de Honecker. Rug?mintea acestora era, de fapt, corolarul celor dou? rapoarte ale K.G.B.-ului. Gorbaciov nu le-a r?spuns. Vladimir Kriucikov ?i-a asumat personal înl?turarea lui Honecker, iar cine trebuia i-a t?lm?cit lui Willi Stoph ce semnific? t?cerea în astfel de împrejur?ri, adic? acord f?r? rezerve. La 17 octombrie, Erich Mielke, ?eful STASI a propus Biroului Politic eliberarea lui Honecker din toate func?iile de?inute, ceea ce s-a acceptat imediat. A dou? zi, noul secretar general era Egon Krenz, fost secretar al Comitetului Central ?i ?ef al Sec?iei C.C. al P.S.U.G. pentru armata, interne, securitate, procuratura ?i justi?ie. I-au succedat, la scurt timp, Hans Modrow ?i Gregor Gyusi.

Faptul c? Honecker a fost schimbat ca urmare a dorin?ei lui Gorbaciov este f?r? echivoc exprimat de ambasadorul de atunci la Bonn al U.R.S.S., Kwitinski, care ulterior a afirmat: „Moscova ?i-a f?cut iluzii c? era suficient s?-l înlocuiasc? pe Honecker ?i totul va fi în regul?... ". Gorbaciov - în discu?iile cu Egon Krenz, iar mai apoi cu succesorul acestuia, Gregor Gysi - împ?rt??ea un optimism exagerat, c? ?i cum nu ar fi primit ?i nu ar fi citit informa?iile transmise de reziden?? K.G.B. din Berlinul de Est ?i, în fapt, de aparatul împuternicit al K.G.B.-ului din R.D.G. (din care f?cea parte ?i Vladimir Putin). Evenimentele ulterioare, respectiv c?derea zidului Berlinului, i-ar fi surprins atât pe Gorbaciov, cât ?i K.G.B.-ul. În urm?toarele 3-4 zile, reziden?? K.G.B. a preg?tit o evaluare ?i o prognosticare a situa?iei, raportul fiind transmis în sear? zilei de 13 octombrie 1989. Evaluarea nu a fost acceptat?, fiind clasat? cu rezolu?ia „excesiv defetist?". Peste ?ase zile, când s-a cerut un nou raport, evenimentele dep??iser? ?i cele mai sumbre previziuni. În locul Ministerului Securit??ii Statului, Camera Popular? a R.D.G. a înfiin?at Oficiul pentru Securitatea Na?ional?, iar la 3 decembrie, o nou? surpriz?, înl?turarea lui Egon Krenz a semnificat falimentul politicii reformatoare, a?a cum fusese gândit? de Gorbaciov. Centrul K.G.B. de la Karhorst ?i-a încetat, în cursul lunii decembrie, activitatea de leg?tur? cu serviciile locale. Documentele operative ?i de informa?ii au fost inventariate ?i trimise la Moscova, iar celelalte distruse pe loc.

Cum s-a ajuns în aceast? situa?ie, aproape pe nea?teptate? În realitate, scenariul evenimentelor din R.D. German?, în mod special, precum ?i evolu?iile care s-au girat prin gentlemen's agreementul de la Malta au fost anticipate ?i puse în opera la ordinul lui Iuri Vladimirovici Andropov, fost director al K.G.B. (1967-1982), secretar general al P.C.U.S. (1982-1983) . Andropov a ini?iat o ampl? opera?iunea clandestin? sub steaguri str?ine, cunoscut? doar de trei persoane din Departamentul Ilegali al K.B.G., cu scopul de a se putea prelua sub control alternativele la regimurile totalitare comuniste. Strict? compartimentare a opera?iunii a facilitat autonomizarea nucleelor opera?ionale, acestea ac?ionând independent, cu autofinan?are ?i f?r? leg?turi cu Moscova, care depistate ar fi putut compromite scopul urm?rit. Aceast? a fost partea clandestin? a schimb?rii, în care ?i Gorbaciov a avut un rol, considerat de el ?i de istorici c? fiind misiunea unuia dintre gigan?ii secolului al XX-lea care au schimbat lumea. Pentru scenari?tii ?i regizorii din umbr? evenimentelor, to?i actorii acestora au fost exact ceea ce era trebuincios schimb?rii direc?iei date istoriei prin experimentul revolu?ionar din anul 1917, brutal extins în anul 1945, în numele victoriei asupra nazismului, pân? în inima Europei, cu permanente pericole pentru ordinea democratic? occidental? din Spania, Portugalia, Italia, Fran?a. Ulterior, în anii '70, Moscova a devenit influen?? în Somalia, Etiopia, Cambogia, Vietnam, Mozambic Angola , Laos , Afghanistan.

Agentul schimb?rii, Mihail Sergheevici Gorbaciov ?i-a intrat în rol la 11 martie 1985, dat? de la care nici un alt lider est-european nu a mai contat. Începând cu anul 1989, emisari ai lui Gorbaciov - îndeosebi ?eful K.G.B., Vladimir Kriucikov, dar ?i al?ii cu leg?turi ori antecedente în K.G.B. - au trecut la scoaterea din conservare a unei re?ele, pân? atunci pasive, de opozan?i ai liderilor de partid ?i de stat afla?i la putere în ??rile socialiste central ?i est europene, fiind stabilit modul în care ace?tia vor asigura transferul puterii c?tre a?a-zi?ii reformi?ti. Schimbarea lui Erick Honecker a fost rezervat? lui Vladimir Kriucikov. Acesta din urm? a efectuat cel pu?in trei c?l?torii în Germania de Est, din care una secret?, pentru a putea avea convorbiri cu reprezentan?i ai „opozi?iei", între care ?i cu profesorul Manfred von Ardenne. Amploarea manifesta?iilor declan?ate imediat dup? ce Gorbaciov ?i ceilal?i lideri comuni?ti est-europeni au p?r?sit Germania de Est, unde participaser? la cea de-a 40-a aniversare a cre?rii R.D.G.-ului, au creat climatul propice înl?tur?rii lui Honecker. Numai c? în locul lui nu a venit, a?a cum era a?teptat, reformatorul Hans Modrow, ci Egon Krenz, omul K.G.B.-ului, sus?inut de Kriucikov. Egon Krenz pare s? fi fost, îns?, dep??it ?i speriat de evenimente, sc?pând situa?ia de sub control. Deciziile sale, luate f?r? a se mai consulta cu Moscova, l-au surprins, chipurile, ?i pe Gorbaciov. Nimic nu a fost, îns?, neplanificat, ori f?r? pachetul complet al solu?iilor alternative.

- Va urma -
-----------------------------------
[1] la Republica.it., 03 iunie 1990, „Miracolo all est grazie a Gorbaciov e Papa Wojtyla".
[2] www.raistoria.rai.it/articoli/il-papa...gorbaciov/.../default.asp

footer