Revista Art-emis
Statuia lui Mihai Viteazul - Bucure?ti PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Joi, 08 Decembrie 2016 14:50

Statuie Mihai Viteazul BucurestiStatuia ecvestr? a lui Mihai Viteazul, prima din România, a fost opera sculptorului francez Albert Ernest Carriere Belleuse ?i, la timpul respectiv, amplasamentul ei s-a realizat pe un soclu din marmur?. Domnitorul primei Uniri a fost înf??i?at de artistul plastic c?lare, pozi?ia sa ilustrând un avânt majestuos, ?inând bra?ul stâng ridicat în sus ?i strângând în palm? o secure destinat? pentru lupt?. Pe fiecare dintre cele patru corni?e ale soclului este plasat? câte o stem? confec?ionat? din bronz, dou? a?ezate în fa?a ?i în spatele acestuia, eviden?iind simbolul heraldic al ??rii Române?ti: vulturul; celelalte dou? p?r?i laterale expun zimbrul moldovenesc ?i stema Transilvaniei. Statuia împline?te în 2016, 142 de ani de la ridicare (1874). Statuia a fost adus? la Bucure?ti, în primele luni ale anului 1874, ?i montat? pe locul ce-i fusese destinat. Întrucât existen?a statuii lui Mihai însemna, în viziunea guvernelor de la Viena ?i Istanbul, o manifestare de independen?? a României, guvernul conservator condus de Lasc?r Catargiu a trebuit s? adopte o atitudine de t?r?g?nare a inaugur?rii monumentului, pentru a evita o posibil? încordare diplomatic? în rela?ia cu cele dou? imperii. Statuia a fost amplasat? pe locul unde a existat biserica Sf. Sava, demolat? în 1873 din ra?iuni exclusiv edilitare, institu?ia respectiv? reprezentând ultimul a?ez?mânt al vechii m?n?stiri din aceast? zon? central? a ora?ului. La pu?in timp dup? dezvelirea statuii, momentul a fost reflectat într-o serie de crea?ii literare, cea mai cunoscut? fiind poemul „Od? statuei lui Mihai Viteazul"' de Vasile Alecsandri, care a ap?rut în „Convorbiri literare" nr. 9 din 1 decembrie 1874.

Evenimente importante, majore din istoria României au adus monumentul în centrul aten?iei publice. Participarea României la R?zboiul pentru cucerirea Independen?ei de Stat în anii 1877-1878 a însemnat ?i scrierea unor pagini de ne?ters în cronica eroismului individual ?i colectiv, una dintre acestea fiind b?t?lia din 30 august 1877, când a fost cucerit? reduta otoman? Grivi?a I din complexul fortifica?iilor turce?ti de la Plevna, reprezentând o victorie de prestigiu asupra inamicului. In Ordinul de zi din 5/17 septembrie 1877 dat ?i semnat de Carol I, dup? ce se sublinia contribu?ia remarcabil? a Regimentului 14 Doroban?i ?i a Batalionului 2 de Vân?tori, al?turi de trei batalioane ruse?ti în cucerirea unui drapel ?i a trei tunuri de c?tre armata român?, suveranul a hot?rât: „Aceste trofee ordon a se trimite în Capitala ??rei ?i a se p?stra acolo ca o ve?nic? dovad? a vitejiei armatei române?ti. Drapelul se va p?stra deocamdat? în Arsenal. Iar tunurile luate de la vr?jma?, dou? se vor a?eza de ambele p?r?i ale statuei lui Mihai Viteazul. Umbra m?rea?? a gloriosului domn va vedea astfel c? o?tenii români r?mân pân? ast?zi fii ai eroilor de la C?lug?reni". La 11/23 septembrie, tunurile au fost amplasate lâng? statuie, în prezen?a principesei Elisabeta, so?ia domnitorului Carol I.

Anii care au urmat momentului 1877 s-au caracterizat prin numeroase ?i ample manifest?ri, care decurgeau din firescul mers al istoriei na?ionale, cu evidente raport?ri la trecutul nostru istoric. Astfel, în timpul ocupa?iei germane ?i a alia?ilor lor - bulgarii ?i turcii - tunurile cucerite la Grivi?a au fost ridicate de inamic de la locul lor ?i, dup? cum scria I. G. Duca în „Memoriile" sale: „Tunurile, care dup? 1877 fuseser? a?ezate lâng? statuia lui Mihai Viteazul, au fost cele dintâi trimise la Constantinopol". Un autor consacrat particip?rii României la Primul R?zboi Mondial, Constantin Kiri?escu, scria cu îndrept??it? mâhnire despre acest moment: „Pân? ?i turcii g?sir? prilejul s? capete o satisfac?ie. Au ridicat de la statuia lui Mihai Viteazul ?i de la Palatul Regal vechile tunuri de la Plevna ?i le-au trimis la Constantinopol. Poate c?-?i închipuiau c? au smuls cu aceasta ?i pagina Plevnei din istoria r?zboiului româno-turc". ?i regina Maria, fidel? observatoare a semnifica?iei istorice a Marii Uniri, nota în „Însemn?rile" sale zilnice, despre atmosfera de mare s?rb?toare, care a domnit în Bucure?ti, în momentul intr?rii familiei regale în Capitala ??rii întregite în ziua de 1 Decembrie 1918, în fruntea Armatei Române: „Ora?ul era în delir. Noi lipsisem doi ani, timp în care popula?ia ora?ului cunoscuse ororile ocupa?iei ?i ce însemna ea, iar acum ne întoarcem victorio?i în ciuda nenorocirilor, revenind cu împlinirea visului de secole, visul de aur al României. Ne întorceam cu România Mare ca « Regele ?i Regina tuturor românilor », este de necrezut ?i totu?i a?a este. Procesiunea noastr? a înaintat pân? la Pia?a tradi?ional? de lâng? statuia lui Mihai Viteazul, unde în fiecare an de 10 Mai se desf??urau alt?dat? parade, oprindu-ne acolo, iar toate trupele au defilat prin fa?a noastr?. Este greu de descris încântarea frenetic? a întregii popula?ii"'.

În vara anului 1940, în lunile iunie ?i august, românii s-au strâns în jurul statuii lui Mihai Viteazul, protestând fa?? de samavolnicele cotropiri teritoriale s?vâr?ite de U.R.S.S. ?i Ungaria horthyst?, împotriva politicii de dictat ?i de agresiune la adresa unit??ii noastre na?ionale.

footer