Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 04 Decembrie 2016 22:14

Serv.SSI 3Iuliu Maniu în r?zboiul politic dus de „Special Executive Operations " pentru eliminarea mare?alului Ion Antonescu

Dup? ce a plecat din România, de Castelain a revenit sub o identitate fals?, la începutul anului 1941, pentru a-i face mai activi pe Maniu ?i Mihalache. Aceasta, deoarece se spera ca „Iuliu Maniu s? ia conducerea activit??ilor subversive"[15]. Dar, dup? cum re?ine Elisabeth Barker, Maniu „nu a inten?ionat nici un moment s? provoace o revolt? în România împotriva Germaniei ?i nu avea vreo încredere în sabotaje sau activit??i subterane"[16]. Prin pre?edintele Benes, aflat în exil la Londra ?i care avea bune leg?turi la Moscova, inclusiv cu Stalin, Maniu a încercat s? se fac? un partener de discu?ii al guvernului sovietic dar sor?ii au f?cut s? r?mân?, pe mai departe, doar cu leg?turile externe asigurate de S.O.E. Englezii doreau s?-l determine pe Iuliu Maniu s? realizeze o ac?iune de înl?turare a mare?aluiui Antonescu, dar majoritatea frunta?ilor na?ional-??r?ni?ti considerau c? guvernul mare?alului r?mâne o necesitate, deoarece înl?turarea sa ar atrage ori ocuparea României de c?tre Germania ori un atac ungaro-bulgar sprijinit de germani.

Serviciile engleze ac?ionau, în principal, în direc?ia scoaterii României din Ax?. Începând cu anul 1943, abandonarea de c?tre România a Axei era ?i o dorin?? evident? a mare?alului Antonescu, numai c? ea nu era luat? în considerare decât în forma trimiterii la alia?i a unui emisar împuternicit cu puteri depline s? semneze o capitulare necondi?ionat?[17]. Obiectivul de baz? urm?rit de serviciile speciale engleze era în consensul tuturor p?r?ilor, numai c? el nu putea fi realizat din cauza condi?ion?rilor impuse de guvernul sovietic. Într-o not? a lordului Moyne, ambasadorul britanic pe lâng? guvernul iugoslav în exil, destinat? ambasadorului american pe lâng? guvernele grec ?i iugoslav, în exil la Cairo, Lincoln Mac Veagh, se ar?ta c?: ...„S.O.E. l-a sprijinit pe Maniu ?i partidul s?u na?ionalist din România ?i s-a aflat în contact prin curier, datorit? lipsei de mijloace de comunica?ie radiotelegrafice [...] la 30 octombrie Maniu a opinat c? el avea atunci cea mai favorabil? - ?i el considera, ultima - posibilitate de a p?r?si România"... El a afirmat c? plecara sa era foarte necesar? pentru ca, sprijinit de noi, s? ia contact cu ru?ii. Aceast? propunere a fost formu-lat? S.O.E.-ului la Londra, care a ob?inut urm?torul r?spuns de la Foreign Office: „Guvernul Majest??ii Sale nu poate lua în considerare propuneri emanate de la guvernul român sau de la persoane particulare române, decât dac? ele sunt adresate ?i guvernelor sovietic ?i S.U.A., aceste propuneri trebuie s? aib? forma unei oferte a unui emisar autorizat s? semneze o capitulare necondi?ionat? în fa?a celor trei alia?i principali. Nici un alt aranjament nu prezint? vreun interes pentru Guvernul Majest??ii Sale". Un astfel de r?spuns i-a fost transmis lui Maniu ?i i s-a comunicat c? ie?irea lui din ?ar? "nu are nici un rost"[18].

Maniu a insistat s? se trimit? un delegat cu scopul de a se ajunge la o în?elegere sigur? referitoare la schimbarea statutului politic al României, precizând S.O.E.-ului c? „totul este preg?tit în ceea ce-l prive?te", cerând s? i se indice unde s?-?i trimit? emisarul. De la Moscova, via „Foreign Office" - S.O.E., Maniu a primit un r?spuns asem?n?tor cu cel primit ini?ial de la Londra. Acestea au fost, în linii generale, împrejur?rile în care S.O.E. a luat decizia trimiterii în România, pe calea aerului, a unui grup operativ de informa?ii, sabotaj ?i diversiune care s?-l sprijine pe Maniu în detaliile tehnico-operative ale ac?iunii implicate de înl?turarea lui Antonescu. În componen?a grupului, codificat „Opera?iunea Autonomus", care a fost para?utat la 22 decembrie 1943, au intrat: locotenent-colonelul de Castelain, maiorul Ivor Porter[19] ?i c?pitanul Silviu Metianu, un ofi?er britanic de origine român?, stabilit în Anglia dup? Primul R?zboi Mondial. Anterior para?ut?rii acestui grup, dup? c?derea re?elei lui Ric? Georgescu, S.O.E. a trimis în ?ar? - via Iugoslavia, tot prin para?utare - grupul Nicolae Turcanu-David Russel (Opera?iunea „Ranji"), care a avut ca misiune de baz? restabilirea leg?turilor radio ale grupului din jurul lui Iuliu Maniu cu S.O.E.

David Russel, ofi?er al S.O.E., a fost ucis de c?tre c?l?uza care i-a trecut Dun?rea, un etnic sârb, dup? toate probabilit??ile pentru a-i fi luate cele câteva monezi de aur, ce constituiau rezerva de supravie?uire ?i asigurare a necesit??ilor operative pentru situa?iile limit? ale agen?ilor para?uta?i.
Nicolae Turcanu, care fusese recrutat anterior în Palestina de c?tre Ted Masterson[20], a îndeplinit rolul de radiotelegrafist pe una din navele companiei „Goeland", ale c?rei activit??i de transport acopereau opera?iunile de sabotaj. El a reu?it s? intre în leg?tur? cu oamenii lui Maniu ?i s? ajung? în Bucure?ti, de unde a asigurat leg?tura sub indicativul „Reginald".
Dup? c?derea re?elei conduse de Ric? Georgescu, leg?tura la Istanbul ?i Cairo s-a realizat prin curieri selec?iona?i din rândul oficialilor români care se deplasau în Turcia. Unii dintre ace?tia nu erau suficient de siguri, dar lui Ric? Georgescu i-a venit, în închisoare, ideea s? sugereze pre?edintelui Creditului Minier, singura societate petrolier? eminamente româneasc?, s? cumpere propriet??ile Alia?ilor, acestea urmând astfel s? devin? române?ti ?i nu germane, lucru cu care Antonescu a fost de acord. Pentru realizarea tranzac?iei lor era necesar?, îns?, contactarea periodic? a lui de Castelain la Istanbul, care în calitate de fost angajat la „Unirea" putea s? trateze propunerile cu compania mam?. S-a ajuns ca directorul general al „Creditului Minier" s? devin? curier al S.O.E. pentru leg?tura cu Maniu.

Un sistem de leg?tur? eficace dar unilateral, numai de la Londra c?tre Bucure?ti, a fost „Codul B.B.C.". În emisiunile B.B.C. pentru Austria, la finalul acestora, erau comunic?ri codificate pentru coresponden?ii de la Bucure?ti. Ace?tia primiser? anterior, prin valiz? diplomatic?, cheile de descifrare. Pe aceast? cale, Ric? Georgescu recepta mesajele ?i în închisoare, confruntându-le cu cele decodificate de so?ia lui Alecu Ionescu, adjunctul s?u de la „Româno-American?". Afar? de aceste mijloace de leg?tur?, membrii re?elei din România au fost instrui?i s? prepare ?i s? utilizeze cernelurile simpatice. Iuliu Maniu a avut în permanen?? cel pu?in un radioemi??tor, pus la dispozi?ie de S.O.E. Un aparat nu a fost niciodat? asamblat, fiind utilizat cu componentele de baz? dispersate în bancul de lucru de la A.E.G. (Întreprinderea german? de aparate electrice) al unui nepot al lui Maniu, pe nume B?lan, unde se ducea s? transmit? mesajele Jean Beza, operator radio la Compania de avia?ie L.A.R., recrutat de inginerul Popovici. Maniu trimitea mesajele la B?lan prin Augustin Vi?a, nominalizat de Corneliu Coposu ca fiind ?eful re?elei engleze care ac?iona în sectorul politic, alc?tuit? din oameni de partid[21].

Opera?iunea „Autonomus" ?i palmarea telegramei lui Stalin pentru mare?alul Antonescu

Cei trei ofi?eri britanici para?uta?i la 22 decembrie 1943, to?i cu experien?? notabil? în ceea ce prive?te cunoa?terea României, au fost aresta?i f?r? a fi avut m?car timp s? ias? din zona de lansare. Grupul a fost preluat de autorit??ile române ?i protejat fa?? de germani, care vroiau s?-l trimit? la Berlin. Timp de 8 luni cei trei ofi?eri au stat, în condi?ii relativ lejere, într-un apartament din cl?direa Inspectoratului General al Jandarmeriei, bucurându-se de un tratament special ?i având drept interlocutori pe generalul Piki Vasiliu, subsecretar de stat la Interne, generalul Tobescu, comandantul Jandarmeriei ?i pe Eugen Cristescu, directorul Serviciului Special de Informa?ii. Pentru ca ofi?erii britanici s? poat? beneficia de regimul prizonierilor de r?zboi ai României, declara?iile lor au inclus o „legendare" a misiunilor cu care au fos trimi?i, ale c?rei elemente juridice le-a indicat viceprim-ministrul Mihai Antonescu, care le-a modificat de cel pu?in dou? ori declara?iile. În leg?tur? cu misiunea grupului „Autonomus", este interesant de examinat, comparativ, variantele pe care le prezint? dou? documente: o telegram? a lui von Killinger ?i o scrisoare a colonelului Talbot Rice c?tre „Foreign Office".

Eugen Cristescu i-a informat pe germani c? grupul a venit în România s? rezolve o tematic? de cercetare de informa?ii, axat? pe urm?toarele opt obiective:
1. Situa?ia produc?iei ?i rafin?rii petrolului;
2. Reconstruc?ia Ploie?tilor;
3. Situa?ia social? ?i starea de spirit a popula?iei;
4. Situa?ia economic?, în special cea alimentar?;
5. Situa?ia cultural?;
6. Situa?ia politic?. Cât de mare este gruparea lui Antonescu, m?rimea ?i atitudinea partidelor de opozi?ie. Când Cristescu i-a vorbit direct despre Maniu, de Castelain s-a exprimat c? nu exist? nici o încredere în el;
7. Transporturile;
8. Ap?rarea antiaerian?"[22].
Pân? aici, von Killinger a reprodus varianta servit? de Eugen Cristescu, pe care ambasadorul german o amendeaz?, comentând c? „sarcina principal? ar p?rea s? fie s? încerce, cu ajutorul opozi?iei, o r?sturnare în România ?i s? creeze o situa?ie asem?n?toare cu cea din Italia".

În scrisoarea colonelului Talbot Rice, adresat? „Foreign Office"-ului, dup? ce ministrul de externe sovietic, Molotov, a protestat vehement fa?? de prezen?a ?i tolerarea celor trei ofi?eri britanici la Bucure?ti, misiunile grupului apar a fi cu totul altele ?i anume:
„1. Organizarea întreruperii mijloacelor de comunicare ale inamicului;
2. Posibilitatea organiz?rii unei lovituri de stat care ar preg?ti semnarea unei capitul?ri necondi?ionate [...];
3. Preg?tirea infiltr?rii lui de Castelain în acest scop".
Între timp, s-a aflat c? Maniu dorea s? trimit? o delega?ie special? pentru a ajunge la o în?elegere privind schimbarea situa?iei politice a României. Întârzierea demersului lui Maniu a determinat trimiterea în România a colonelului Castelain pentru a realiza: contactarea lui Iuliu Maniu ?i instruirea emisarului acestuia asupra problemelor concrete pe care va trebui s? le expun?; o instruire la fa?a locului, mai complet? ?i mai sigur? decât printr-o leg?tur? radio [...]. Deoarece Castelain nu a reu?it s? ajung? în România, la 6 decembrie s-a decis ca informarea succint? a lui Maniu ?i a emisarului s? se fac? prin „leg?tura noastr? B.B.C."...).
Autorit??ile române, cu aprobarea lui Ion Antonescu, au l?sat grupul s? intre în leg?tur? cu Maniu, în momentul în care ?i Antonescu c?uta, pe mai multe canale, o modalitate de a se al?tura Alia?ilor, în acest scop recurgându-se ?i la Castelain, care avea nevoie de un radio-emi??tor aflat la dispozi?ia lui Maniu. Castelain ?i Porter l-au suspectat pe Eugen Cristescu c? ar fi agentul germanilor ?i c? le-a sabotat leg?turile radio, furându-le cristalele de stabilizare a frecven?ei radioemi??torului, într-un moment în care mare?alul fusese deja informat c? mesajul s?u a fost transmis. De aceast? „defec?iune", Castelain s-a folosit, îns?, pentru a cere s? se întâlneasc? cu Maniu.

Dac? evalu?m Opera?iunea „Autonomus", luând în considerare sistemul jocului operativ[23], s-ar impune, cel pu?in, urm?toarele concluzii:
- ac?iunea în sine a avut ca scop penetrarea la nivelurile superioare ale deciziei politico-militare din România, respectiv stabilirea de leg?turi directe cu personalit??i din imediata apropiere a lui Ion Antonescu, pentru a se descifra inten?iile acestuia în perspectiva evenimentelor ce au urmat în anul 1944. Trei oameni cheie - generalul Piki Vasiliu, generalul Tobescu ?i Eugen Cristescu - considera?i, de altfel, ca nesiguri în contextul loviturii de stat din 23 august 1944, au fost cei care au avut în permanen?? contact cu grupul, implicându-se în ac?iunile acestuia. Cu alte cuvinte, respectându-se prima regul? de baz? a jocului operativ, existen?a unui spion capturat care, pentru a-?i u?ura condi?ia va accepta s? fie „întors", grupul „Autonomus" a fost trimis pentru a fi prins ?i a intra în leg?tur?, urmând ca rela?ia stabilit? s? permit? descifrarea inten?iilor. Din aceste motive, s-a ie?it „la contact" cu adversarul;
- grupul ofi?erilor britanici a fost para?utat dup? ce anglo-americanii au realizat c? Ion Antonescu dore?te ie?irea din Ax? ?i prezint? oferte serioase de colaborare[24] oric?rei for?e anglo-americane care ar intra în Balcani[25], ceea ce nu mai impunea sprijinirea lui Maniu pentru înl?turarea lui Antonescu, decât dac? lu?m în considerare opozi?ia ferm? a mare?alului de a nu capitula necondi?ionat în fa?a ru?ilor;
- grupul a fost folosit în vederea stabilirii de leg?turi cu Alia?ii ?i de c?tre Ion ?i Mihai Antonescu[26], de Castelain fiind cel care codifica ?i decodifica mesajele. A?adar, atât guvernul cât ?i opozi?ia democratic? din România, reprezentat? de Iuliu Maniu, aveau acela?i canal de comunicare cu Alia?ii, canal asigurat de serviciile secrete britanice;
- sosirea grupului în România ?i, mai ales, împrejur?rile în care a fost „arestat" ridic?, cel pu?in, câteva „mici" probleme, cu semnele lor de întrebare:
- era organizat? din timp o echip? de primire care includea, între al?ii, un ofi?er de avia?ie, comandant de zon?, un ofi?er magistrat, un ofi?er ?ef sec?ie de poli?ie (to?i ace?tia urmând s? sus?in? legenda unui transport de prizonieri). O asemenea organizare nu poate decât s? sus?in? baza de sprijin clandestin? a serviciilor britanice ?i aderen?a la aceasta a unor persoane cheie, din timp selec?ionate;
- locul de para?utare a fost din timp ales, recunoscut ?i semnalizat, dar cu toate acestea lansarea s-a f?cut în alt? parte, grupul fiind aproape concomitent prins;
- chiar primele autorit??i cu care s-a intrat în contact s-au comportat cu ofi?erii britanici ca ?i cum ar fi vizitatori a?tepta?i;
- grupul a oferit ini?ial versiunea unei misiuni de leg?tur? cu guvernul român, iar ulterior pe lâng? Maniu, ambele adeverindu-se, ceea ce înseamn? c? aceasta era partea de adev?r pe care se sprijinea în mod real partea ascuns? a misiunii;
- nu este exclus ca activitatea grupului s? fi servit Casei Regale în ceea ce prive?te elaborarea ?i punerea în aplicare a planului loviturii de stat, având în vedere faptul c? regele dispunea de propriul s?u sistem de leg?turi radio, prin care a putut primi, de la Londra, via Cairo, inform?ri asupra con?inutului mesajelor trimise de Castelain în numele lui Ion sau Mihai Antonescu.

În seara zilei de 23 august 1944, la numai o or? dup? citirea proclama?iei, grupul a fost primit de rege ?i principalii s?i colaboratori, Mircea Ioani?iu, Ion Mocioni-Stircea, precum ?i de c?tre noul prim-ministru, generalul S?n?tescu. Anterior, în ziua de 22 august, Castelain a fost solicitat de Piki Vasiliu s? accepte s?-l înso?easc? pe Mihai Antonescu la Cairo, pentru a încheia pacea cu Na?iunile Unite[27]. Aproape concomitent, Mare?alul Ion Antonescu s-a adresat pre?edintelui comunit??ii evreie?ti din România, dr. Filderman, solicitându-i s? fac? uz de influen?a sa pe lâng? cercurile oficiale britanice pentru situa?ia c? România va fi ocupat? de ru?i. S? fi fost acestea motivele devans?rii loviturii de stat (23 august, în loc de 26 cum se stabilise ini?ial? - n.n.), al?turi de telegrama prin care ru?ii îl acceptau pe Antonescu ca interlocutor în vederea unui armisti?iu, iar Niculescu Buze?ti, director al Cabinetului ?i al cifrului din Ministerul de Externe nu i-a prezentat-o destinatarului (mare?alul Antonescu - n.n.) ci regelui ?i lui Maniu? Dac? Antonescu ar fi avut r?spunsuri la contactele ini?iate cu sovieticii, evenimentele de la 23 august 1944 nu ar mai fi avut loc. O asemenea situa?ie nu putea fi acceptat?, deoarece România nu mai putea fi ocupat? de ru?i. În consecin??, arestarea lui Antonescu trebuie considerat? drept o consecin?? a planurilor ?i în?elegerilor dintre serviciile secrete ale U.R.S.S., Marii Britanii ?i S.U.A. Evaluând diferitele relat?ri ?i surse în leg?tur? cu Opera?iunea „Autonomus" trebuie observat c? tot ceea ce a devenit accesibil este o combina?ie m?iastr? de propagand? ?i dezinformare, un amestec de adev?ruri rostite numai în parte, în care cu u?urin?? po?i c?dea prad? miturilor spionajului.

Serviciile secrete britanice ?i-au dovedit într-o important? m?sur? capacitatea de a controla inten?ii ?i decizii politico-militare esen?iale, în momente hot?râtoare pentru destinele României, dar nu ?i în favoarea acestora. În toat? perioada r?zboiului, ele au între?inut opozi?iei democratice iluzia unei speran?e ce s-a dovedit a fi, înc? jum?tate de veac, de?art?. Ce s-a întâmplat cu membrii re?elelor serviciilor secrete britanice din România? Cei care au servit interesele britanice au fost ajuta?i s? se salveze ?i s? accead? în pozi?ii foarte bune - personale ?i de afaceri - în Anglia, S.U.A. ori Canada. Al?ii au fost recupera?i dup? executarea unor pedepse privative de libertate. O categorie, cea a oportuni?tilor, au schimbat firma. Cei care au în?eles c? nu este tocmai onorabil a te l?sa ghidat de servicii str?ine atunci când sunt în cauz? destinele na?ionale au avut o alt? soart?: „au r?mas în grija sfin?ilor ortodoc?i ?i a bunului Dumnezeu" la Râmnicu-S?rat, Pite?ti, Aiud, Gherla, Sighetu Marma?iei ?i în alte atâtea locuri ale mormintelor f?r? cruce.

Not?: Prelucrare actualizat? dup? Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete str?ine. Retrospectiv? ?i actualitate. Interferen?e în spa?iul românesc", vol. 2, Bucure?ti, Editura Paco, 2000).

- Va urma -
----------------------------------------------------
[15] Paul Quinlan, Clash Over Romania, British and American Policiers Towards Romania 1938-1947, Los Angeles 1977.
[16] Elisabeth Baker, British Policy in South-East Europe in the Second War, London MacMillan, 1976, p.223.
[17] Scrisoarea subsecretarului de stat al S.U.A.., Edward Stettinius, c?tre amiralul William D. Leahy, ?eful Statului Major al Comandamentului Suprem al Armatei ?i Marinei S.U.A., prin care i se trimite un „aide-memoire" al ambasadorului britanic la Ankara, privind un demers de pace ?i de ie?ire din r?zboi formulat în numele mare?alului Antonescu, Arhivele Statului Bucure?ti, Colec?ia microfilme S.U.A. r. 653, c. 556-557, The National Archives of the United State, Washington D.C., Records of the War Department, R.G. 165, C.S. 137 - Romania.
[18] Arhivele Statului, Bucure?ti, colec?ia microfilme S.U.A., r.662-664.
[19] Anterior acestei misiuni, Porter s-a perindat prin mai multe centre de instruc?ie ?i tabere de antrenament din Orientul Mijlociu, primind o preg?tire multivalent? (spionaj, sabotaj, ac?iuni subversive ?i acte de diversiune), I. Porter, op.cit., p.112.
[20] Ted Masterson, ?eful sec?iei române a S.O.E. de la Cairo, fratele lui Tom Masterson, consilier politic la sec?ia S.O.E. pentru Mediterana din Londra.
[21] C. Coposu, op.cit., p.68-69.
[22] Ioan Chiper, Surse germane despre misiunea Castelain în România, Revista de istorie nr.12/1992. p.1341, documentul nr. 4, telegrama lui von Killinger din 6 ianuarie 1944.
[23] J.C. Masterson, op.cit.
24 La 23 oct. 1943. Subsecretarul de stat al S.U.A., Edward Stettinius, trimitea ?efului Statului Major al Comandamentului Suprem al Armatei ?i Marinei, amiralul Wiliam D. Leahy, un „aide-memoire" al ambasadorului britanic la Ankara, trimis Departamentului de Stat de c?tre Foreing Office care cuprindea un demers de pace ?i de ie?ire din r?zboi formulat, în numele mare?alului Antonescu, de ata?atul militar la Ankara, în care se ar?ta: „[...] a) Înainte de toate, românii nu doresc ca ru?ii s? ocupe România. Ei sunt (de aceea) gata s? coopereze cu orice for?? anglo-american? care intr? în Balcani (înaintea ru?ilor) ?i ar pune la dispozi?ia acestei for?e urm?toarele resurse: 42 vagoane de aur; 20 vagoane bani hârtie; 400 vagoane de grâu; 300 vagoane de porumb; 22 divizii complet echipate, cu excep?ia armelor antitanc grele; un mare num?r de pilo?i ?i personal de avia?ie instruit; rezerve substan?iale de petrol de 80 pân? la 90 octane. În plus, echipamentul existent în arsenale pentru peste un milion de oameni.b) România nu a fost o ?ar? ocupat? ?i toate aceste resurse sunt disponibile, aflându-se sub control românesc [...], Arhivele Statului, Colec?ia Microfilme S.U.A., r.653, c. 556-557.(N.n. Ambasadorul britanic la Ankara, Sir Hugh M. Knatchbull-Hugeen a adnotat telegrama trimis? Foreing Office-ului, apreciind c? propunerile "au un anumit iz de propagand? german?, pe care românii au adoptat-o pentru propriile lor scopuri".
[25] Opera?iunea „Autonomus" s-ar înscrie, potrivit ?i opiniei prof. Gh. Buzatu (R?zboiul mondial al marilor spioni, Ia?i, Ed. B.A.I., 1991 p. 182) în opera?iunea mai larg? de intoxicare a Axei în leg?tur? cu locul debarc?rii Alia?ilor ?i, în acela?i timp, ar fi constituit pretextul partaj?rii influen?elor marilor puteri în zon?. Acest pretext trebuie s? fi fost, cel pu?in în parte, real, dac? avem în vedere protestul lui Molotov în leg?tur? cu prezen?a ofi?erilor britanici la Bucure?ti, pe care i-a considerat o misiune semioficial? pe lâng? guvernul Antonescu"...El sublinia de asemenea c? reprezentantul României la Cairo folose?te aceea?i sta?ie radio a grupului englez, pentru comunic?ri cifrate cu mare?alul Antonescu.
[26] Telegram? a ambasadorului S.U.A. - pe lâng? guvernele iugoslav ?i grec în exil, Lincoln Mac Veag, c?tre secretarul de stat, Cordell Hull privind misiunile unui post de radio clandestin care transmitea din România „[...] Ieri postul de radio clandestin al lui D.C. (n.n. de Castelain) a emis pentru prima dat? din 04 aprilie ?i a transmis un mesaj nedatat de la mare?alul Antonescu c?tre generalul Wilson [...], Cairo, 14 aprilie 1944, 6 p.m., Foreign Relations og the United States, Diplomatic Papers, 1944, volume IV, Romania, Washington, 1966, p. 168, The National Archives of the United States, Washington D.c. General Records of the Department of State (R.G. 59) European War 74000117 Ew.
[27] România, Opera?ia „Autonomus", Rapoarte ale lt.col. A.G. de Castelain, septembrie 1944, Arhivele Statului, Colec?ia Microfilme Anglia r. 408, c. 155-171, Public Record Office, London Foreign Office, F.O. 371, vol. 44010.

footer