Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Nichifor Crainic   
Duminică, 04 Decembrie 2016 22:04

Nichifor Crainic-Zile albe zile negre MemoriiManuscrisul acestor memorii - o capodopera a genului memorialistic -, scrise în anii 1945-1946, când Nichifor Crainic a fost sub masc? - pribeag în ?ara sa (se ascundea de autorit??ile prosovietice la M?n?stirea Sâmb?ta de Sus - protejat de stare?ul Arsenie Boca - ?i prin satele ardelene), a fost salvat ?i p?strat cu grij? de c?tre P?rintele Arsenie Boca (1910-1989), într-o perioad? (1947-1962) când puteai fi trimis în temni?? sau la Canalul Dun?re-Marea Neagr? dac? de?ineai scrieri de-ale lui Nichifor Crainic. De exemplu, ginerele lui Crainic, Alexandru Cojan, a fost trimis în temni?? (1951) pentru de?inere de publica?ii interzise, adic? pentru manuscrisele ?i c?r?ile lui Crainic. Chiar ?i dup? 1964, Securitatea le deschidea dosare de urm?rire informativ? celor care vorbeau pozitiv despre Nichifor Crainic. A?a i s-a întâmplat arhimandritului Paulin Lecca, fost student de-al lui Crainic, c?ruia i s-a deschis dosar de urm?rire de c?tre Securitate, în 1971, doar pentru c? într-o discu?ie l-a elogiat pe fostul s?u profesor de teologie mistic?, Nichifor Crainic.

„În momentul arest?rii lui Crainic la Cerghid, ignorantul plutonier de jandarmi a fost a?a de uluit de prada pe care pusese mâna: (de, un fost ministru, dar despre care nu ?tia nimic), încât nu s-a gândit c? un scriitor ar putea ?i s? scrie. Manuscrisele au r?mas în casa preotului de unde, dup? un scurt timp, alt preot, p?rintele Arsenie le-a luat ?i le-a ascuns în podul M?n?stirii Sâmb?ta. Apoi, acela?i inimos preot, când a fost silit s? plece de acolo, le-a dus la o rud? a lui, morar undeva într-un sat din Transilvania, unde au r?mas iar??i câ?iva ani pân? la moartea acestuia. Dup? aceea, de acolo, au fost ad?postite prin alte locuri, ascunse în poduri sau ?oproane, îngropate în p?mânt. Gândul nostru se îndreapt? cu recuno?tin?? la acei oameni, - cu suflete mari care ?i-au riscat libertatea ?i familia ca scrierile lui Nichifor Crainic, adev?rate documente de epoc?, care le-au fost încredin?ate, s? nu se distrug?, s? nu se piard?. Dup? eliberarea din închisoare în 1962, aceste inestimabile scrieri au fost restituite lui Nichifor Crainic. To?i cei care vegheasem la p?strarea acestor scrieri, tr?iam adânca satisfac?ie, marea mul?umire c? ele au revenit în mâna celui care le scrisese. Dup? moartea lui Nichifor Crainic, în 1972, aceste manuscrise au trecut din nou prin primejdii, fiind p?strate de fiica lui ?i de mine, înfruntând din nou riscurile ?i eventualitatea unor noi p?timiri ca în 1951-1955, când opresiunea s-a manifestat în forma ei cea mai brutal? asupra noastr?. Trecând prin atâtea locuri, împrejur?ri ?i condi?ii grele, aceste manuscrise au suferit par?ial unele degrad?ri, dar au ie?it la lumin? dup? o jum?tate de secol, ca adev?rate documente de istorie ?i cultur? din care s? se poat? împ?rt??i ?i genera?iile tinere de azi" (Alexandru Cojan, ginerele lui Nichifor Crainic).

„Sentimentul care m? st?pâne?te în aceast? clip? s?rb?toreasc? e recuno?tin?a cald? fa?? de Domniile-Voastre care, alegându-m? membru al Academiei Române, mi-a?i poleit numele cu suprema distinc?ie la care poate s? ajung? în ?ara noastr? un mânuitor de cuvinte... Cazul meu e acesta din urm?. Copil desf?cut nici eu nu ?tiu cum din cea mai anonim? umilin?? rural?, intrând în alt? lume, unde nu puteam s? am nici rude ?i nici ocrotitori, umbr? de gând nu m-a ispitit vreodat? c? voi ajunge um?r la um?r cu savan?ii, cu erudi?ii ?i cu pl?smuitorii de vr?ji olimpice ai României. Socotindu-mi via?a tr?it?, am certitudinea c? mâna nev?zut? a Celui de Sus ne poart? de la marginea de jos la marginea cealalt? a existen?ei, de la umilin?? la faim? ?i de la faim? la umilin??, ca s? se încredin?eze în ce m?sur? îi sem?n?m sau nu, - fiindc? ne-a zidit dup? chipul s?u pentru bucuria de a-i fi asemenea". (Academicianul Nichifor Crainic, în discursul de recep?ie de la Academia Român?, Elogiul lui Octavian Goga, rostit în 22 mai 1940 în ?edin?? solemn?)

„M-am ridicat dintr-o s?r?cie lucie, însufle?it de tat?l meu f?r? carte, care m-a voit «om mare» ca ?i înv???torul genial pe care l-am avut în sat. Ceea ce am luat din casa p?rinteasc? pentru forma?ia ulterioar? este emo?ia de copil când bunica dup? tat? m? trimitea pe lunca Neajlovului s? culeg ghiocei ?i Floarea Pa?telui, mergând dus de mâna ei, s? le depunem pe masa sfânt? în Vinerea Mare ?i s? ne d?m amândoi «pe sub Domnul Hristos». Apoi, în aceea?i noapte a marii dureri mergeam cu mama la morminte, ?i auzeam jelania sfâ?ietoare evocând sufletele mor?ilor în cimitirul înstelat de lumân?ri. Tr?iam emo?ii covâr?itoare. De la tata mi-a r?mas prima educa?ie literar?, când m? lua pe genunchi, spunându-mi baladele haiduce?ti ale Munteniei în lupt? cu turcii. Dac? a? fi r?mas în sat, sigur a? fi fost poet popular. Înc? din ?coala primar? versificam. Cum m-am ridicat apoi? Numai prin puterile mele proprii ?i printr-o încredere spontan? în ajutorul Celui de Sus, c?ci altul n-am avut." (Nichifor Crainic)

Academicianul Ioan Nichifor crainic (n. 22 dec. 1889, Bulbucata, Vla?ca, azi jud. Giurgiu; d. 20-21 aug. 1972, Mogo?oaia, Bucure?ti-Ilfov) - poet, profesor de teologie mistic?, publicist tangen?ial politic, ziarist (1916-1918 „Neamul Românesc"; 1918-1920 „Dacia" ; 1924-1926 „Cuvântul"; 1926-1928 „Rampa"; 1928-1929 „Curentul"; 1932-1933 a condus ziarul „Calendarul"; 1936-1938 „Sfarm?-Piatr?"; 1938 „Porunca Vremii"); animator cultural (1926-1944 a condus Revista literar? ?i artistic? „Gândirea", unde a grupat scriitori de seam? ai ??rii), scriitor cre?tin ortodox militant, om politic. Distinc?ii: academician (membru titular din 21 mai 1940); Doctor Honoris Causa al Universit??ii din Viena (5 nov.1940); Premiul Na?ional de Poezie (1928). Studii: 5 clase primare în comuna natal?; 1904-1912 Seminarul Central din Bucure?ti; 1912-1916 Facultatea de Teologie din Bucure?ti; 1920-1922 Filosofia la Universitatea din Viena (neterminat?). Activit??i: 1912-1916 Func?ionar la Casa Corpului Didactic; 1916-1918 Soldat sanitar în Primul R?zboi Mondial; 1923-1926 Director al sec?iei culturale la Funda?ia Principele Carol; 1926-1932 Profesor la Facultatea de Teologie din Chi?in?u; 1932-1944 Profesor la Facultatea de Teologie din Bucure?ti; 1940 Pre?edinte al Radiodifuziunii Române; 1942-1944 Pre?edinte al Societ??ii Cinematografice „Filmul românesc"; Demnit??i politice: 1926-1927 Secretar General al Ministerului Cultelor ?i Artelor; 1929 Deputat independent de Vla?ca; 1940 Ministru al Propagandei în Guvernul Gigurtu; 1941 Ministru al Propagandei în guvernul Ion Antonescu. C?r?i de poezie: 1906 - a publicat versuri înc? din clasa a III-a de seminar în diverse reviste literare; 1916 „?esuri natale"; 1920 „Darurile P?mântului"; 1921 „Priveli?ti fugare"; 1925 „Cântecele patriei"; 1932 „?ara de peste veac"; postum, 1990 „?oim peste pr?pastie", versuri create în temni?ele Aiudului, unde a fost închis 15 ani de c?tre „apostolii urii" ai comunismului: „Duminica diminea?a, nu terciul era a?teptat, ci predica lui Nichifor Crainic, spus? în ?oapt? s? nu aud? gardianul. Poeziile lor au suplinit antibioticele, vitaminele, poeziile lor ne-au ?inut de foame" (Nicolae Enescu, Memoria lacrimei).

footer