Revista Art-emis
60 de ani de la Revolu?ia ungar? (2) PDF Imprimare Email
Dr. Liviu ??ranu   
Miercuri, 30 Noiembrie 2016 21:20

Dosar FB 3639 - 2„Istoria se repet?. Prima dat? ca tragedie, a doua oar?, ca fars?" (Karl Marx)

Din nefericire, când contextul extern s-a schimbat, iar uitarea s-a a?ezat peste înv???turile oferite de „lec?ia maghiar?", imaginea intern? ?i extern? a regimului de la Bucure?ti a început s? se degradeze accelerat. Dup? mai bine de treizeci de ani de la Revolu?ia maghiar?, situa?ia intern? a României sem?na, în anul 1989, în multe locuri cu cea a Ungariei din toamna anului 1956. Se explic? astfel, de ce, în august 1989, generalul colonel Iulian Vlad studia cu aten?ie tocmai traducerea din maghiar? a lucr?rii Complotul contrarevolu?ionar al lui Imre Nagy ?i al complicilor s?i publicat la Editura Politic? în 1959. ?eful Securit??ii era între pu?inii demnitari de la Bucure?ti care cuno?tea foarte bine realitatea româneasc? a anilor '80, prin intermediul rapoartelor asupra st?rii de spirit a popula?iei sau, mai precis, pe baza controlului (cenzurii) coresponden?ei private. Toate aceste documente din arhiva Securit??ii, accesibile cercet?torilor, asigur?, ast?zi, o imagine de înalt? defini?ie asupra climatului social din acei ani: tensiuni sociale tot mai acute ?i un regim care evita orice reform? intern? serioas?. Într-un volum pe care l-am publicat în urm? cu patru ani, am inclus un corp de extrase din scrisori ale românilor obi?nui?i, afla?i în ?ar? sau în str?in?tate, care se reg?sesc în diferite dosare din arhiva C.N.S.A.S.[18]. În aceast? coresponden??, controlat? de Securitate, erau abordate patru mari teme: situa?ia grea din aprovizionarea popula?iei, reorganiz?rile haotice din administra?ie ?i întreprinderi, condi?iile de via?? ?i de munc? din ?ar? dar ?i a celor pleca?i în str?in?tate ?i, în fine, op?iunea emigr?rii din România. Desigur pe lâng? aceste subiecte apar ?i altele, cel pu?in la fel de interesante: „performan?ele" echipamentelor sau ma?inilor exportate de România, situa?ia românilor afla?i pe ?antierele din Libia, Siria, Egipt, Irak, Iran etc., situa?ia înv???mântului, metode de trecere ilegal? a frontierei ?.a.

Cel mai des invocat subiect în coresponden?a românilor din acei ani este cel al condi?iilor grele de via?? ?i munc?: cozile la alimente, întreruperile de curent electric, frigul din locuin?e, proasta organizare din întreprinderi ?i chiar nesiguran?a locului de munc?. Dar peste toate trona drama alimentelor de baz? care se g?seau în cantit??i insuficiente. Odat? cu anul 1980 aceast? criz? este tot mai prezent? ?i se manifest? prin cozile la carne, lapte, ou?, ulei, f?in? ?i pâine. Doi ani mai târziu aceste alimente vor fi pe deplin ra?ionalizate, prezen?a cartelei fiind generalizat?. Toate acestea îi fac pe oameni s? priveasc? cu nostalgie în urm?, la anii '60 sau '70, când magazinele erau pline cu m?rfuri de prim? necesitate, iar cozile erau prezente doar acolo unde se vindeau produse de import. Apropierea vreunei s?rb?tori, cum era Pa?tele sau Cr?ciunul (nerecunoscute oficial), însemna o lupt? aprig? pentru carne, semipreparate, ou?, lapte, unt ?i cafea. Cum acestea erau mereu în cantit??i mici, întotdeauna r?mâneau unii f?r? a cump?ra vreun produs pentru care st?tuser? la rând ore în ?ir, uneori de la 4 diminea?a. Nu erau pu?ine cazurile când marfa se termina exact când mai erau câteva persoane înainte. Tensiunea ?i teama c? nu vei mai g?si s? cumperi ceva, cre?tea odat? cu apropierea de ghi?eul vânz?toarei, care nu rareori anun?a c? marfa tocmai s-a terminat. Era, astfel, o adev?rat? victorie pentru cel care reu?ea s? plece din magazin cu ceva în saco??!

Toat? aceast? lupt? avea loc, de obicei, dup? orele de program, când popula?ia activ? pleca de la serviciu direct la cozi pentru a ob?ine produsele dorite. Nu rareori, înghesuiala era atât de mare încât unii cedau dup? ce î?i rupseser? hainele sau fuseser? în pericol de asfixiere. Lumea satului românesc era marcat? ?i ea de mari greut??i. L?sa?i f?r? p?mânt, naveti?ti la ora? unde munceau în fabrici, ??ranii se opun ?i critic? politica partidului în domeniul agriculturii. Un ??ran pensionar, din jude?ul Ia?i, vorbe?te deschis ?i explic? de ce ??ranii refuz? s? mai lucreze p?mântul: „Dac? pân? acum ??ranul muncea cu tragere de inim? pentru c? primea 1.000 kg. porumb la o produc?ie de 5.000 kg la hectar, în prezent, indiferent cum munce?ti, nu prime?ti mai nimic"[19]. Tensiunile din mediul rural sunt exprimate în mai multe scrisori adresate de s?teni conducerii de la Bucure?ti (C.C. al P.C.R. sau unor ziare din Capital?) în care apar avertismente de genul „Nu e departe ceasul s? recurgem la procedee ca în 1907" sau, ?i mai grav, ca cel al unor cooperatori din Cozieni, jude?ul Buz?u: „Este ru?inos s? avem v?rsare de sânge într-o ?ar? comunist?. Mai bine ar veni sovieticii s? ne administreze ?ara"[20].

O alt? tem? frecvent abordat? în coresponden?a acelor ani este cea a emigr?rii. Op?iunea nu este doar a minoritarilor ci ?i a românilor care, în fa?a greut??ilor cotidiene, opteaz? pentru plecarea din ?ar?. Cel mai des apare acest subiect în coresponden?a etnicilor germani. Iat? ?i unul din motivele invocate de o familie din jude?ul Alba, gr?bit? s? p?r?seasc? România: „...Dorim s? primim viza de intrare în R.F.G. pentru întreaga familie, ca s? putem pleca definitiv de aici. România se afl? într-o mare criz? economic?. De când a?i plecat s-au schimbat multe în r?u din via?a noastr?. Este o lips? total? de produse alimentare. Nici m?car pâine nu mai avem. Nu mai avem curent electric, folosim din nou lampa cu petrol. Nu se ?tie cât va mai dura aceast? economie de energie electric?. Chiar dac? am vrea s? mai st?m aici, nu mai rezist?m..."[21]. Evantaiul problemelor cu care se confrunt? românii, în anii '80, indiferent c? sunt în ?ar? sau în afar?, este foarte larg, iar în fragmentele ce apar în coresponden?a privat? din dosarele Securit??ii, greut??ile traiului cotidian sunt concis ?i, deseori, pitoresc definite. Este evident c? majoritatea românilor ca ?i minoritarii (unguri, germani, evrei) sunt nemul?umi?i de starea general? a ??rii. Cu to?ii caut? c?i proprii de salvare, prin emigrare sau prin specul?, prin opozi?ie civic? sau atitudine pasiv? la cerin?ele regimului. În multe locuri disperarea este la cote înalte, neîncrederea la fel. Chiar ?i speran?a în schimbare lipse?te. Nici intelectualitatea, nici ??r?nimea sau muncitorimea nu pot asimila ideea unei schimb?ri similare cu cele petrecute în celelalte ??ri din blocul socialist. Singurul segment al popula?iei care ader? la aceast? idee, aparent imposibil?, este tineretul. În final, concluzia care se impune este întemeiat? pe o observa?ie simpl? ce reiese din studiul documentelor amintite: starea exploziv? existent? în societatea româneasc?, în decembrie 1989, nu a ap?rut peste noapte, ex nihilo. Dimpotriv?, aceasta s-a dezvoltat în timp, odat? cu greut??ile crizei economice ?i prin adâncirea rupturii dintre conducerea P.C.R. ?i societate. Intensificarea supravegherii poli?iene?ti nu a f?cut decât s? amplifice aceast? stare. Pe de alt? parte, este evident faptul c? toate campaniile ideologice, un cult exagerat al personalit??ii, na?ionalismul amplificat ?i revenirea în dezbaterea public? a problemei Transilvaniei sau a Basarabiei, nu au reu?it s? compenseze nici într-un fel frustrarea popula?iei legat? de nivelul de trai foarte sc?zut.

Luând în calcul faptul c? mediul extern era prielnic unei schimb?ri, putem afirma c? tot ceea ce era necesar pentru o explozie social? în România, fusese asigurat înc? de la jum?tatea anilor '80. Multe din acele cauze identificate de conducerea de la Bucure?ti ca fiind esen?iale pentru izbucnirea Revolu?iei maghiare din 1956 erau cât se poate de prezente în România deceniului nou? (represiunea la scar? larg? împotriva vechilor membri de partid, ruptura dintre conducere ?i societate, politica economic? incoerent? ?i sc?derea drastic? a nivelului de trai al popula?iei, rela?ia foarte slab? cu intelectualitatea, dezintegrarea în momentul debutului revolu?iei a partidului, armatei ?i a mili?iei care s-au solidarizat cu popula?ia etc.). Toat? aceast? acumulare major? de tensiuni interne a condus spre Revolu?ia din decembrie 1989.Morala nu poate fi decât una singur? ?i ea îi apar?ine aceluia?i mare istoric Nicolae Iorga: „Istoria î?i bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se".
-------------------------------------
[18] „Pe luna decembrie nu mi-am f?cut planul...". Românii în „epoca de aur". Coresponden?? din anii '80, Târgovi?te, Editura Cetatea de Scaun, 2012.
[19] Ibidem, p. 163.
[20] Ibidem, p. 164.
[21] Ibidem, p. 90.

footer