Revista Art-emis
60 de ani de la revolu?ia ungar? (1) PDF Imprimare Email
Dr. Liviu ??ranu   
Duminică, 27 Noiembrie 2016 18:41

Dosar FB 3639 - 1Înv???turi desprinse ?i efectele lor în politica intern? ?i extern? a României

„Istoria nu d? re?ete pentru via?a practic?. Ea face sufletul celor care se p?trund de înv???mintele ei. Ea d? sim?ul realit??ii lucrurilor ?i ajut? cu judec??i drepte"[1]. Acestea erau primele cuvinte adresate de Nicolae Iorga, la primul s?u curs, elevilor de la ?coala de R?zboi din Bucure?ti, în anul 1911. Despre importan?a lec?iilor pe care le ofer? Istoria, au vorbit de-a lungul timpului majoritatea istoricilor mari ?i chiar cei m?run?i. Dar dac? istoricii au c?zut de acord c? aceste lec?ii nu trebuie ignorate, pentru oamenii politici aceast? observa?ie nu a fost mereu valabil?. Au existat îns? ?i excep?ii, iar una dintre ele este dat? de modul cum, într-o perioad? controversat?, precum cea comunist?, ?efii Partidului Muncitoresc Român/Partidului Comunist Român au re?inut „lec?ia maghiar?". Pe acest temei, în studiul de fa?? ne-am propus, în primul rând, eviden?ierea unui anume fapt: c? „lec?ia maghiar?" a fost benefic? pentru România atunci când a fost luat? în seam? de c?tre liderii de la Bucure?ti, iar când a fost ignorat? consecin?ele au fost tragice. Raportarea se face la dou? perioade importante pentru întregul parcurs al regimului comunist: finalul anilor '50 ?i începutul anilor '60, ?i respectiv anii '80. Lec?ia a fost servit? de ceea ce pentru lag?rul socialist a reprezentat un adev?rat seism petrecut între 23 octombrie ?i 4 noiembrie 1956. Ceea ce dup? 1989 a fost cunoscut? drept Revolu?ia maghiar? a trimis spre societatea româneasc? adev?rate unde de ?oc, recep?ionate atât de români cât ?i de minoritatea maghiar?, fapt care a alarmat serios conducerea de la Bucure?ti. La 30 octombrie 1956 a fost constituit la Bucure?ti un comandament condus de Emil Bodn?ra? ?i format din Nicolae Ceau?escu, Alexandru Dr?ghici ?i Leontin S?l?jan, al c?rui scop principal era acela de a cunoa?te starea de spirit, în principal, în For?ele Armate, trupele M.A.I. ?i aparatul Securit??ii[2] dar ?i pentru a evita orice derapaj în structurile de for?? ale statului.

În calitatea sa de ?ef sec?ie al Serviciului Înv???mânt, viitorul ?ef al Securit??ii, Iulian Vlad, se afla în acea perioad? la un curs de securitate în Uniunea Sovietic?[3]. A avut la acel moment privilegiul de a vedea cum era reflectat? revolta unuia dintre sateli?i, în capitala puterii hegemone a lag?rului sovietic. Tratat drept contrarevolu?ie, v?zut ca un complot pus la cale de c?tre puterile occidentale, îndreptat spre distrugerea unit??ii lag?rului, evenimentul din ?ara vecin? a demonstrat, f?r? dubii, c? instalarea ?i consolidarea democra?iilor populare nu era un proces ireversibil ?i c? prin asocierea unor condi?ii potrivnice în interior ca efect al unor schimb?ri ap?rute în exterior, acestea se puteau pr?bu?i. Probabil în amintirea acelui moment din toamna anului 1956, dar ?i având presim?irea unuia similar în spa?iul românesc, în vara anului 1989, ?eful Securit??ii, Iulian Vlad, viziteaz?, în scop de documentare, arhiva Securit??ii din Bucure?ti. Aici solicit? pentru lectur? nimic altceva decât un volum rarisim aflat în biblioteca Centrului de Informatic? ?i Documentare, editat ?i publicat la Bucure?ti, în anul 1959. Este vorba de o edi?ie „preparat?" ?i prescurtat? în „laboratoarele" Editurii Politice a p?r?ii a V-a din „Cartea Alb?", bro?ur? publicat? cu doi ani mai devreme la Budapesta, de c?tre Direc?ia Informa?iilor a Consiliului de Mini?tri al Republicii Populare Ungare, ?i care se voia o sintez? „obiectiv?" asupra evenimentului petrecut în noiembrie 1956 în ?ara vecin?.

Pe scurt, „Complotul contrarevolu?ionar al lui Imre Nagy ?i al complicilor s?i" con?ine o parte din actele procesului intentat lui Imre Nagy ?i „complicilor" s?i, asortate cu un set de fotografii (unele fiind probabil reconstituiri) ale unor scene de violen?? care s-au petrecut în timpul desf??ur?rii evenimentelor. Documentele publicate aici au rolul de a „dovedi" c? sub conducerea lui Imre Nagy se desf??urase cu mult înainte de izbucnirea revoltei o „activitate complotist? subversiv? în vederea înl?tur?rii orânduirii de stat existente". Pe lâng? formarea unui grup „ilegal antistatal" Imre Nagy ?i partenerii s?i difuzaser? clandestin un set de scrieri care au constituit „platforma politic? a r?sturn?rii orânduirii democrat-populare". Desigur, pe baza acesteia „comploti?tii" stabiliser? leg?turi cu „protectorii lor din str?in?tate" preg?tind astfel ac?iunile de r?sturnare a Republicii Populare Ungare[4]. Finalul Prefe?ei nesemnate din varianta româneasc? a bro?urii publicate la Budapesta arat? clar rolul acesteia, de lec?ie pentru clasa politic? de la Bucure?ti: „Înv???mintele cele mai de seam? pe care le putem trage de pe urma falimentului infamei contrarevolu?ii din 1956 din Ungaria ?i a atacurilor contrarevolu?ionare îndreptate împotriva ??rii noastre constau în faptul c? în epoca noastr? for?ele libert??ii, ale independen?ei, ale p?cii ?i ale socialismului sunt cu mult mai puternice decât cele ale tiraniei imperialiste ?i c? uneltirile imperiali?tilor îndreptate spre subjugarea altor popoare vor suferi înfrângere dup? înfrângere"[5].

Foarte probabil c? în vara anului 1989 nu aceste din urm? înv???minte îl interesau în mod deosebit pe ?eful Securit??ii de la Bucure?ti. Obi?nuit, dup? o carier? îndelungat? în fruntea Direc?iei Cadre ?i Înv???mânt din Ministerul de Interne, s? citeasc? printre rânduri literatura politic? a regimului ?i s? descifreze mesajele subterane ale acesteia, Iulian Vlad a acordat mai pu?in? aten?ie textului. Neîndoielnic, acesta prezenta interes îndeosebi în locurile în care se prezentau faptele în sine ?i în care limbajul de lemn era mai pu?in prezent. Ceea ce l-a pus pe gânduri au fost îns? imaginile cu atrocit??ilor comise, m?rturie a modului violent în care au fost tratate de c?tre popula?ie cadrele din structurile de ap?rare ale statului maghiar: Mili?ie, Securitate ?i Armat?. Întrebarea oricui ar fi r?sfoit acest volum, în vara lui 1989, era probabil una singur?: În ce m?sur? scenariul maghiar se putea repeta în România acelui moment? În cazul ?efului Securit??ii îns? întrebarea era alta: Cunoa?terea anticipat? a desf??ur?rii unui asemenea eveniment putea contribui la evitarea unei adev?rate tragedii na?ionale?

În încercarea de a r?spunde la multe întreb?ri de acest gen, au fost scrise, dup? 1990, tomuri întregi. Se poate explica astfel de ce, la peste 26 de ani de la c?derea comunismului, istoriografia româneasc? a dezvoltat o adev?rat? pasiune pentru perioada comunist?. Aspectul este, în sine, justificat. Pe lâng? obstruc?ia politicului specific? regimului de dictatur? din România anilor 1948-1989, interesul major al istoricilor dar ?i al publicului, în general, au f?cut ca istorici de seam? s? se reorienteze spre studierea regimului comunist. Ca urmare, avem ast?zi contribu?ii numeroase ?i serioase care limpezesc aspecte esen?iale ale perioadei comuniste: politica extern? a României, schimb?rile din elita comunist?, rezisten?a din mun?i, mediul concentra?ionar ?i biografia celor mai mul?i dintre de?inu?ii politici, diziden?a din anii '70 ?i 80 - atât cât a existat -, pr?bu?irea regimului în decembrie 1989 etc. În lucr?rile consacrate politicii externe[6], numeroase ?i de bun? calitate, unul din aspectele care apare constant este legat de calitatea României de stat membru în dou? alian?e: una politico-militar? (respectiv Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia) ?i cealalt? politico-economic? (respectiv Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). F?r? a cunoa?te ?i în?elege evolu?ia României în cadrul celor dou? alian?e, nu se poate realiza nicidecum un tablou complet al politicii externe române?ti din acea vreme. Îns? cel mai important element - rela?ia României cu Uniunea Sovietic?, înainte sau dup? 1956, r?mâne drept piatra de temelie a întregii politici externe a Bucure?tiului. Func?ionarea acestei rela?ii în toamna anului 1956, respectiv „lec?ia maghiar?", a oferit conducerii P.M.R. un temei serios pentru a proceda la schimb?ri atât în politica extern? a României, cât ?i în plan intern. De?i nu suntem între cei care cred în relatarea lui Silviu Brucan despre dialogul avut atunci cu Gheorghiu-Dej („Drag? Tache, dac? nu facem o cotitur? de 180° în rela?iile noastre cu sovieticii suntem pierdu?i!"), avem convingerea c? o astfel de discu?ie a avut loc în cercul restrâns al puterii de la Bucure?ti.

Reprezentan?ii de frunte ai acesteia au constatat c? evenimentul din ?ara vecin? însemna un adev?rat co?mar. Se dovedea c? instalarea ?i consolidarea democra?iilor populare nu era un proces ireversibil ?i c? acestea se puteau pr?bu?i. Gheorghe Gheorghiu-Dej era ultimul care ?i-ar fi dorit un eveniment similar în România. Aceasta fiind ra?iunea principal?, conducerea de la Bucure?ti a încercat s? în?eleag? ce s-a întâmplat în Ungaria, pe baza propriilor observa?ii ?i a m?rturiilor unor oficiali maghiari. Astfel, în percep?ia liderilor români, factorii care au condus spre explozia din toamna anului 1956 au fost: lipsa unit??ii conducerii ?i disensiunile ap?rute între diversele fac?iuni ale partidului, represiunea la scar? larg? împotriva vechilor membri de partid, ruptura dintre conducere ?i societate, politica economic? incoerent? ?i sc?derea drastic? a nivelului de trai al popula?iei, desconsiderarea oric?ror tradi?ii sau însemne na?ionale, originea etnic? a unor conduc?tori ?i asocierea acestora cu Moscova, rela?ia foarte slab? cu intelectualitatea, discutarea la nivel de mase a raportului „secret" al lui Hru?ciov ?i recunoa?terea public? a gre?elilorAsasinate 1956 Ungaria din perioada stalinist?, apari?ia unor alternative de putere în cadrul societ??ii (Cercul Petöfi), dezintegrarea în momentul debutului revolu?iei a partidului, armatei ?i a mili?iei care s-au solidarizat cu popula?ia, rena?terea vechilor partide etc.[7].

O alt? constatare f?cut? de conducerea de la Bucure?ti a fost cea legat? de u?urin?a cu care conducerea de la Moscova a intervenit în politica intern? din ??rile satelite prin impunerea destaliniz?rii ?i interven?ia armat? atunci când situa?ia nu convenea Kremlinului. Faptul c? totu?i a existat o diferen?? între modul cum a fost tratat? Ungaria ?i, anterior, Polonia de c?tre sovietici, sugera îns? c? ace?tia din urm? erau „dispu?i s? accepte în zona lor de hegemonie ?i un regim mai pu?in obedient, atâta vreme cât acesta nu punea în pericol interesele vitale ale Moscovei"[8]. Luând în considerare aceste observa?ii, dar ?i propriile interese, Gheorghiu-Dej a gândit ?i pus în aplicare, discret, cu meticulozitate ?i perseveren??, o strategie proprie prin care a urm?rit înt?rirea regimului comunist din România ?i consolidarea pozi?iei sale ca lider necontestat în interiorul partidului. Istoricul Dan C?t?nu? identific? toamna lui 1956 ca punct de plecare al acestei strategii gândite de liderul P.M.R. pe termen lung. Noi credem îns? c? aceasta a debutat înc? din 1952 odat? cu înl?turarea Anei Pauker ?i a sus?in?torilor ei din fruntea partidului, continuând cu procesul Lucre?iu P?tr??canu (1954). Toamna lui 1956 nu a însemnat decât o piatr? de hotar, un fel de revela?ie care a demonstrat înc? o dat? necesitatea unor schimb?ri de substan?? în rela?ia cu sovieticii. Dar indiferent de momentul de debut suntem de acord c?, în ce prive?te strategia lui Gheorghiu-Dej, obiectivele fundamentale au r?mas acelea?i: consolidarea regimului personal, stabilitatea politico-economic? intern?, ob?inerea suveranit??ii în raporturile cu sovieticii ?i limitarea posibilit??ilor acestora de a impune decizii peste capul conducerii de la Bucure?ti. Ca succesiune, etapele de punere în practic? ale unei asemenea strategii erau aplicate, în primul rând, în plan intern: asigurarea pozi?iei de lider necontestat în fruntea partidului ?i statului secondat? de omogenizarea ?i unitatea conducerii de partid, disciplinarea întregului partid care la rândul s?u trebuia s? ob?in? controlul total asupra societ??ii române?ti. Concomitent era dinamizat? economia na?ional?, printr-un amplu proces de industrializare, pe baza unui plan de dezvoltare pe termen lung.

Prin transpunerea în realitate a acestor deziderate, Gheorghiu-Dej putea convinge Moscova c? la Bucure?ti exista o conducere ferm?, loial? ?i capabil? s? previn? apari?ia unei situa?ii de tipul celei din Ungaria.Toate aceste etape au fost, în bun? parte, îndeplinite pân? la începutul anilor '60, iar primul mare semnal c? strategia adoptat? era una de succes, a fost dat de retragerea trupelor sovietice în vara anului 1958. Ori acest eveniment a permis un adev?rat salt în consolidarea regimului Gheorghiu-Dej în plan intern ?i apoi spre afirmarea sa în politica extern?: „dispari?ia factorului de presiune ?i control reprezentat de prezen?a trupelor sovietice se va dovedi un element esen?ial în derularea demersurilor pe care liderii P.M.R. le vor face în direc?ia apropierii de Occident ?i a restabilirii rela?iilor de prietenie cu China"[9]. În plus, era evident câ?tigul imens de credibilitate ob?inut de conducerea P.M.R., nu doar în planul politicii interna?ionale, cât mai ales în rela?ia cu societatea româneasc?. Un progres însemnat dublat de faptul c? înc? de acum Gheorghiu-Dej ?i echipa sa „p?reau s? în?eleag? îns? faptul c? realizarea obiectivelor fixate depindea în mare m?sur? de o stabilitate intern? real?, ce nu putea fi asigurat? decât prin ob?inerea adeziunii popula?iei la politica regimului"[10]. Iar aceast? adeziune va fi ob?inut?, dup? 1960, prin reducerea represiunii interne, cre?terea nivelului de trai al popula?iei ?i reafirmarea identit??ii na?ionale prin derusificare ?i distan?area de Moscova[11]. Ca urmare, treptat, destinderea intern? va lua locul terorii: dup? 1960, scade semnificativ num?rul celor aresta?i pe motive politice, a celor interna?i în lag?re de munc? sau cu domiciliu obligatoriu. Apoi, dup? un deceniu ?i jum?tate de lipsuri materiale crunte, progresul economic începea s? se reflecte ?i în nivelul de trai al popula?iei, ale c?rei nevoi de consum sunt serios luate în calcul de conducerea P.M.R.. Nu era o chestiune de tactic?, ci „reflectarea la nivel politic a unor muta?ii economico-sociale profunde din societatea româneasc?, aflat? acum la poarta societ??ii de consum"[12].

Aceste muta?ii nu puteau avea loc îns? f?r? o schimbare a politicii de cadre, prin înlocuirea celor promova?i în anii stalinismului cu o nou? elit? administrativ? ?i recuperarea selectiv? a ceea ce mai r?m?sese din vechea elit? „burghez?". Vârful aisbergului a putut fi v?zut, în martie 1961, atunci când I. Gh. Maurer a fost desemnat în fruntea unui nou guvern: „stilat, pragmatic, bun negociator, Maurer poate fi considerat un simbol al noului curs asumat de autorit??ile de la Bucure?ti"[13]. Rezultatele acestor schimb?ri nu s-au l?sat prea mult a?teptate: la cap?tul unei durate de cinci ani, regimul Gheorghiu-Dej „devenise mult mai stabil politic ?i economic decât în 1956". Partidul se transformase într-un „instrument disciplinat ?i eficient", iar „popula?ia începuse s? gliseze de la stadiul de adversar la cel de colaborator tacit (sau mai degrab? resemnat)". Peste toate îns?, liderul P.M.R. numai era contestat de nimeni, astfel c? „«liderul absolut» era liber s? arate c? este ?i un «lider luminat»"[14]. Era prima ?int? pe care ?eful P.M.R. î?i propusese s? o ating?. Urma îns? capitolul cel mai greu, în politica extern? - rela?ia cu Kremlinul. Alinierea la „voltele politice efectuate de sovietici" nu mai era satisf?c?toare. Ba chiar din punct de vedere economic, încep s? apar? diferen?e care se vor transforma în diferende. Colaborarea cu ??rile C.A.E.R. ?i deschiderea spre Occident vor fi dou? locuri importante unde vor apare tensiuni majore în rela?ia româno-sovietic?. „Desatelizarea" a fost cel de-al doilea obiectiv necesar ?i fundamental al strategiei puse în aplicare de Gheorghiu-Dej. În fa?a tuturor delega?iilor str?ine care soseau la Bucure?ti în acei ani, el afirma r?spicat c? „deciziile privind România se luau la Bucure?ti ?i nu în alt? parte". Cine parcurge stenogramele Biroului Politic al P.M.R. de la începutul anilor '60, aflate la Arhivele Na?ionale ale României, poate constata cu u?urin?? cât adev?r era în cele spuse de Gheorghiu-Dej. El ?i echipa sa din fruntea P.M.R. ?i a guvernului de la Bucure?ti f?ceau eforturi de „a-i convinge pe sovietici c? nu ducea o politic? pro-chinez?, pe chinezi c? nu ducea o politic? pro-sovietic?, pe occidentali c? ducea o politic? de sine st?t?toare"[15].

În fine, momentul de vârf ?i totodat? deplinul succes al strategiei lui Gheorghiu-Dej va fi consacrat prin „Declara?ia P.M.R. din aprilie 1964" - „o adev?rat? chart? a politicii externe române?ti de la care se vor legitima toate lu?rile de pozi?ie ulterioare ale reprezentan?ilor regimului"[16]. Ra?iunile care au stat la baza elabor?rii acestui document public ?ineau de faptul c? România trebuia s? conving? Occidentul ?i China c? nu mai face jocul Moscovei, iar noua sa atitudine nu era una de conjunctur?. Pe scurt, bilan?ul schimb?rilor operate în România la începutul anilor '60 nu putea fi decât unul pozitiv. În martie 1965, atunci când Gheorghiu-Dej î?i va da ob?tescul sfâr?it, România devenise, dup? cum era prezentat? în presa occidental?, „un miracol economic" ?i, totodat?, o referin?? în planul rela?iilor interna?ionale: „liniile de for?? ale politicii externe române?ti - o rela?ie suveran?, de egalitate ?i respect reciproc în rela?iile cu Moscova, colaborarea strâns? cu China ?i deschiderea fa?? de Occident - erau pe deplin conturate, asigurând stabilitatea intern? ?i un prestigiu greu de anticipat cu câ?iva ani în urm?"[17]. Desigur, pentru aceste realiz?ri nu era doar meritul conducerii P.M.R. care î?i însu?ise înv???mintele „lec?iei maghiare" din 1956. Trebuie spus c? Gheorghiu-Dej ?i România au beneficiat, la acel moment, de un context favorabil marcat de disponibilitatea sovieticilor de a ajunge la un compromis, de deschiderea fa?? de ??rile socialiste pe care o ini?iase J.F. Kennedy ?i de considera?ia pe care Mao Tze-dun a ar?tat-o românilor. Apoi timp de un deceniu ?i jum?tate, succesorul lui Gheorghiu-Dej la conducerea P.M.R./P.C.R., Nicolae Ceau?escu, nu a f?cut decât s? amplifice strategia gândit? ?i aplicat? la Bucure?ti de predecesorul s?u, îndeosebi dup? 1956. Cât? vreme s-a ?inut cont de ceea a condus la elaborarea acelei strategii ?i nu au fost uitate semnifica?iile Revolu?iei maghiare pentru regimul de la Bucure?ti, atât politica intern? cât ?i cea extern? româneasc? s-au situat pe un curs ascendent.
- Va urma -
-----------------------------------
[1] Nicolae Iorga, Chestiunea Rinului. Istorie a Europei apusene în leg?tur? cu aceast? chestie. Lec?ii ?inute la ?coala de R?zboiu. Tip?rit? dup? notele stenografice ale d-lui H. Stahl pentru folosul elevilor s?i de..., V?lenii de Munte, Editura Societ??ii Neamul Românesc, 1912, p. 7., apud Aurel Pentelescu, Gavriil Preda, Ultimul curs al lui Nicolae Iorga, la ?coala Superioar? de R?zboi din Bucure?ti, în Constantin Bu?e, Constantin G?ucan (coords.), Nicolae Iorga. 1871-1940. Studii ?i documente, IV, Bucure?ti, Editura Universit??ii din Bucure?ti, 2007, p. 403.
[2] Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, edi?ia a IV-a, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic Gold, p. 477.
[3] Dumitru L?c?tu?u, General-colonel Iulian Vlad. O biografie, în „Caietele CNSAS", nr. 1 (13)/2014, p. 244[4] ***, Complotul contrarevolu?ionar al lui Imre Nagy ?i complicilor s?i, Bucure?ti, Editura Politic?, 1959, p. 3.
[4] Ibidem, p. 7.
[5] Între lucr?rile importante pe acest subiect amintim aici doar câteva: Dan C?t?nu?, Tot mai departe de Moscova... Politica Extern? a României în contextul conflictului sovieto-chinez. 1956-1965, Bucure?ti, INST, 2011; Vasile Buga, Pe muchie de cu?it. Rela?iile româno-sovietice 1965-1989, Bucure?ti, INST, 2013; Mioara Anton, Ie?irea din cerc. Politica extern? a regimului Gheorghiu?Dej, Bucure?ti, INST, 2007; Constantin Moraru, Politica extern? a României 1958-1964, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2008; Liviu ?âr?u, Între Washington ?i Moscova: Politicile de securitate na?ional? ale SUA ?i URSS ?i impactul lor asupra României (1949-1965), Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2005.
[6] Dan C?t?nu?, Tot mai departe de Moscova... Politica Extern? a României în contextul conflictului sovieto-chinez. 1956-1965, Bucure?ti, INST, 2011, p. 164.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem, p. 208
[10] Ibidem.
[11] Ibidem, p. 210.
[12] Ibidem, p. 212
[13] Ibidem.
[14] Ibidem, p. 260.
[15] Ibidem, p. 311.
[16] Ibidem, p. 326.
[17] Ibidem, p. 346.

footer