Revista Art-emis
Aspecte ale foametei din anii 1946-1947 PDF Imprimare Email
Petru Grior, Cern?u?i   
Miercuri, 23 Noiembrie 2016 21:23

Foametea din 1946În fiecare an, la finele lunii noiembrie, în Ucraina se desf??oar? ac?iuni de comemorare a victimelor foametei din anii 1932-1933, care a secerat milioane de vie?i omene?ti. ?inutul nostru n-a fost supus acestei mari tragedii, organizate de c?tre liderii fostului imperiu sovietic. Regiunea Cern?u?i a trecut prin foametea din anii 1946-1947, care a r?mas ca o ran? ve?nic sângerând? în istoria meleagului mioritic de la poalele Carpa?ilor. Care au fost premizele acestei tragedii? De la bun început e necesar de men?ionat faptul c? la 1 ianuarie 1941, num?rul popula?iei din actuala regiune Cern?u?i atingea cifra de 875 mii de locuitori. Se ?tie c? în anul 1941, în ?inut au avut loc dou? deport?ri în mas? ale oamenilor de diferite na?ionalit??i, inclu?i de c?tre autorit??ile dictaturii staliniste în categoria „du?manilor poporului". Spre taigalele siberiene ?i stepele pustii ale Kazahstanului au pornit e?aloanele mor?ii cu peste 20 de mii de vinova?i f?r? vin?, majoritatea c?rora a r?mas s?-?i doarm? somnul de veci în neagra str?in?tate. Odat? cu declan?area opera?iunilor militare, b?rba?ii care aveau dreptul s? ?in? arma în mâini, au fost încadra?i în unit??ile de lupt? ?i trimi?i pe front, dintre care mul?i au c?zut pe câmpurile de onoare. Dup? 23 august 1944, concomitent cu încetarea st?rii de r?zboi, mii de solda?i români, originari din regiunea Cern?u?i, care au sc?pat cu zile din ghiarele mor?ii, au fost dezarma?i de c?tre unit??ile sovietice ?i întemni?a?i în lag?rele staliniste ale prizonierilor de r?zboi. Ei au lucrat ani în ?ir în diferite col?uri ale Uniunii Sovietice, contribuind prin munca lor silnic? la restabilirea economiei socialiste. Mul?i s-au stins din via?? în aceste lag?re.

Românii demobiliza?i care au avut, totu?i, fericirea s? se întoarc? la vetrele lor, sunt vâna?i de c?tre zbirii regimului totalitar în toamna anului 1944, înrola?i, cu for?a, în batalioanele sovietice de munc? ?i trimi?i la construc?ia canalului care avea menirea s? uneasc? Marea Alb? cu Marea Baltic?. Mii de osândi?i au murit de foame, boli ?i frig în ?inutul lacurilor Ladoga ?i Onega. Unii ucraineni erau încadra?i în componen?a Armatei Ucrainene de R?scula?i, ducând o lupt? aprig? împotriva autorit??ilor sovietice. Mul?i au c?zut în aceast? lupt?. Al?i ucraineni au fost inclu?i în rândurile Armatei Ro?ii, care î?i continua mar?ul s?u victorios spre Apus. N-au avut fericirea s? se întoarc? to?i acas?. Astfel, popula?ia regiunii Cern?u?i s-a mic?orat în perioada anilor 1941-1944 cu mai bine de 300.000 de oameni, fiindc? la 1 ianuarie 1945, ea constituia 565.000 de locuitori. Satele au r?mas f?r? bra?ele apte de munc?, deoarece num?rul b?rba?ilor a sc?zut cu 64 la sut?, adic? au trecut în nemurire aproape trei sferturi din num?rul b?rba?ilor, indicat la 1 ianuarie 1941. Loturile de p?mânt au ajuns în seama b?trânilor, femeilor ?i a copiilor, care le vor prelucra dup? putin?a lor, cu mari greut??i, fiindc? num?rul cailor se mic?orase cu 37 la sut?. Desigur, roada adunat? în aceste condi?ii a sc?zut sim?itor.

Trebuie de men?ionat ?i faptul c? anul 1945 a fost punctul culminant al molimei de tifos care bântuia în ?inutul nostru ?i care a secerat peste 27 de mii de suflete. O influen?? negativ? asupra recoltei din primii ani posbelici au exercitat ?i condi?iile climaterice complicate. Toamna anului 1945 nu s-a bucurat de ploi necesare pentru fertilizarea solului. Iarna, care a urmat, a coborât pe meleagurile noastre cu pu?in? z?pad?. Prim?vara n-a adus mult a?teptata schimbare spre mai bine. În decursul celor ?apte luni ale anului 1946, a c?zut doar 17 centimetri de precipita?ii atmosferice, ce a constituit numai 42 de procente din cantitatea necesar?. Recolta adunat? în regiune oscila între dou? ?i jum?tate ?i trei ?i jum?tate centnere de cereale la hectar. O parte din recolta adunat? gospod?riile ??r?ne?ti erau nevoite s-o predeie statului, fiindc? în ?inut domnea sistemul cotelor obligatorii de livrare a cerealelor c?tre stat, introdus de puterea sovietic?, sistem transformat de c?tre organele staliniste de represalii într-un instrument de ruinare ?i distrugere a gospod?riilor ??r?ne?ti. Cota avea rol persecutoriu datorit? m?surilor drastice, aplicate asupra gospod?riilor ??r?ne?ti în cazul neachit?rii obliga?iilor în natur?, în termenul prev?zut de lege. Persoana, care din diverse motive nu putea s? acopere cantit??ile stabilite ?i s? le predea statului sub forma cotelor, era încadrat? din punct de vedere juridic în categoria „sabotorilor", fiind acuzat? de subminarea economiei na?ionale, ?i aspru pedepsit? cu închisoarea de la un an pân? la 10 ani, cu amend?, cu sechestrarea bunurilor imobile din gospod?rie. Bun?oar?, Pampu? Dumitru al lui Mihai, n?scut în 1910, în localitatea Boian, azi raionul Noua Suli??, român. În 1946, trebuia s? predeie statului 1946 kilograme de grâu, iar în 1947, 1.135 de kilograme de grâu, 300 kilograme de cartofi ?i 126 kilograme de fân. A fos deferit justi?iei. În timpul procesului de judecat?, ??ranul a declarat c? în 1946 a fost secet?, p?mântul n-a rodit ?i n-a avut posibilitate s? achite statului cota indicat?. În 1947, a avut material semincer numai pentru un hectar din cele cinci hectare ?i jum?tate de p?mânt care erau în posesia lui, adunând de pe acest hectar doar un centner de porumb. Declara?ia românului n-a fost luat? în considera?ie de c?tre judec?tor ?i ??ranul va fi condamnat, pe data de 18 decembrie 1947, la cinci ani închisoare.

În anul 1947, pentru neachitarea la timp a cotelor obligatorii, organelor judiciare au fost înaintate 6.355 de dosare penale. To?i inculpa?ii au împ?rt??it destinul lui Dumitru Pampu?. Astfel, gospod?riile ??r?ne?ti pentru a da statului cantit??ile de produse prev?zute în carnetele de obliga?iuni, erau constrânse s? renun?e la cea mai mare parte, sau chiar la întreaga recolt?. ?inutul nostru, cu p?mânt arabil fertil ?i gospod?rii rurale consolidate în perioada interbelic?, fiind impus la cote ruin?toare, este adus în pragul foametei. Din situa?ia catastrofal? care s-a creat în ?inut reiese c? pe data de 20 august 1946 a fost înaintat? o scrisoare c?tre Comitetul Central al Partidului Comunist (bol?evic) al Ucrainei ?i Consiliul de Mini?tri al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, semnat? de Zeleniuk, primul secretar al comitetului regional al partidului ?i de Kolikov, pre?edintele Consiliului Regional, în care conduc?torii regiunii roag? s? fie mic?orat planul de livrare statului a produselor cerealiere cu 200 de mii de centnere, planul fiind de 435.760 centnere. Conducerea Ucrainei Sovietice a reac?ionat cu agresivitate la aceast? scrisoare. În ?inut sunt trimi?i 500 de lucr?tori ai Direc?iei de colectare a cerealelor din cadrul Ministerului Achizi?ion?rilor al Uniunii Sovietice, fiind împuternici?i cu drepturi nelimitate. Înso?i?i de reprezentan?ii organelor represive ale dictaturii staliniste ?i de osta?ii batalioanelor de exterminare, c?l?ii puterii sovietice au n?v?lit în satele din regiune. Referindu-se la aceast? nelegiuire, jurnalistul Gheorghe Frunz? scria: „Pâinea era ridicat? din poloage, din snopi, din cl?i, de la batoze ?i de sub îmbl?cie, din c?m?ri, hambare ?i de prin poduri. »«Achizi?ion?rile" de pâine nu mai aveau sfâr?it. Prima dat? veneau cote obligatorii, apoi urmau colect?ri în contul unor planuri de întâmpinare, « propuse » de « cei de sus », mai departe urmau diferite « d?ri » din ini?iativa celor de pe teren. Iar în sfâr?it, când se ajungea la r?m??i?ele dosite pe undeva, continua teribila jecm?neal? for?at? - cu amenin??ri din cele mai crude ?i cu aplicarea pedepselor la tot pasul: b?t?i, împu?c?turi, pu?c?rie, deport?ri ?i câte altele din arsenalul N.K.V.D.-ului! Astfel, a fost ridicat? toat? pâinea de la s?teni, pân? la ultimele boabe".

Oamenii au r?mas f?r? mijloace de existen??, fiind l?sa?i în voia soartei. A început marea tragedie a ?inutului nostru, nimicirea în mas? a popula?iei prin înfometare. Maria Sucevan din satul Dumeni, raionul Noua Suli??, m?rturise?te: „Mi-am adus aminte cum în toamna anului 1946, în ograda noastr? au dat n?val? doi împuternici?i ru?i, c?rora lumea le spunea « striboci ». Erau înso?i?i de Andrei Lupoi, un om din satul nostru. Ace?ti trei « eroi » ne-au luat to?i cartofii, tot grâul ?i tot porumbul. Tata n-a putut suporta o asemenea tâlh?rie ?i pentru c? s-a opus, a fost b?tut crunt ?i l?sat lat în mijlocul ogr?zii. Mama ?i noi, cei patru copii, plângeam în hohote. Foametea nu s-a l?sat mult a?teptat?. Mama aproape c? nu punea în gur? nimic, dându-ne nou? ceea ce mai g?sea prin cas?, ca s? ne scoat? cumva din iarn?. Dar nu a putut s?rmana rezista ?i la 13 ianuarie 1947 a închis ochii, l?sându-ne f?r? mângâiere. A doua victim? a foametei organizate de « eliberatori » ?i de regimul instaurat de ei, a fost Liuba, surioara mea de trei ani?ori, care s-a stins din via?? în luna iunie a aceluia?i an. Doamne, s? nu mai vad? nimeni ?i nici s? nu mai ?tie cum mor copiii de foame! Îmi amintesc clar acele groz?vii. Tata ?i cu fra?ii erau du?i la Stanislav dup? jom, din care oamenii f?ceau turte ?i le mâncau. Eu ?i cu surioara Liuba muream în cas? de foame. Nici nu mai pot s? v? descriu prin câte chinuri am trecut! Într-o zi Liuba mi-a spus:
- Eu m? culc ?i nu ?tiu dac? m? voi trezi, dar tu s? nu m? ui?i. Eu m-am culcat pe alt pat ?i am le?inat de foame. Puteam ?i eu lesne muri, dar Dumnezeu mi-a dat zile ca s? pot, în cele din urm?, s? pot m?rturisi prin câte am trecut noi ?i tot neamul nostru din Basarabia ?i din Bucovina în timpul foametei din 1946-1947. Numai bunul Dumnezei ?tie câte zile am fost le?inat? ?i de cât timp a murit surioara mea Liuba, care începuse s? se descompun? în patul în care a decedat. Nu pot ?ti de unde ?i cum a aflat felceri?a Lidia Cuciuc, care a venit în sat odat? cu « eliberatorii », s-a m?ritat la noi, ?i a r?mas s? traiasc? ?i s? lucreze unde s-a oprit. Ea a venit cu c?ru?a ?i cu sanitarii s? strâng? cadavrele, c?ci se temea s? nu izbucneasc? vreo epidemie. Surioara a fost dus? la cimitir, iar eu, la spitalul din Noua Suli??".

În timpul foametei din anii 1946-1947, în regiunea Cern?u?i, conform unor date oficiale, au murit peste 17 mii de oameni. Când înfometa?ii mâncau urzic? ?i lobod?, murind în chinuri cumplite, când înfometa?ii ajun?i la culmea desper?rii î?i pierdeau min?ile, unii transformându-se în canibali, fiindc? în ?inutul nostru au fost înregistrate, în iunie 1947, cinci cazuri de canibalism, Uniunea Sovietic? a exportat în diverse ??ri din Europa peste dou? ?i jum?tate milioane de tone de grâu. În felul acesta statul sovietic î?i demonstra grija lui p?rinteasc? fa?? de propriul s?u popor. Actuale r?mân cuvintele mult regretatului Gheorghe Frunz?, care a îndurat chinurile deport?rilor staliniste ?i a foametei. Dumnealui men?iona în 1995 urm?toarele: „Fiecare popor, ba fiecare f?ptur? omeneasc?, î?i are golgota sa. Golgota noastr?, a românilor din nordul Bucovinei, au fost sovieticii. Crucea ce ne-au pus-o pe umeri s-a dovedit a fi mult prea grea pentru a fi purtat? atât amar de timp. Sute de mii de semeni de-ai no?tri au fost strivi?i de acea presiune insuportabil?. Povara crucii de suferin?e, aruncat? pe spatele nostru, cununa de sârm? ghimpat? cu care ne-au împodobit «eliberatorii» în iunie 1940, au r?mas înso?itoarele destinelor noastre pentru multe decenii ?i ne tot aduc la « anivers?ri » de rea pomin?, « d?ruite de fratele mai mare binevoitor »".

footer