Revista Art-emis
Carol al II-lea ?i Ion Antonescu PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 16 Noiembrie 2016 19:17

Carol al II-lea  ?i Ion AntonescuIntre cele dou? mari personalit??i ale perioadei interbelice - Regele Carol al II-lea ?i generalul Ion Antonescu, rela?iile nu au fost, din p?cate, dintre cele mai bune. Mobilul unei permanente animozit??i manifestate f??i? sau prin intrigi ?esute cu mult? minu?iozitate, atât în unele cercuri politice cât ?i în cele intime de la Palatul Regal. Ion Antonescu, apreciat de majoritatea contemporanilor, pentru calit??ile militare deosebite, dar mai ales pentru reputa?ia de care se bucura peste hotare, în cercurile militare ?i diplomatice din ??rile occidentale, era, totodat?, un caracter integru, cinstit, intransigent ?i nemilos mai ales când avea de ap?rat interesele institu?iei militare c?reia îi sacrificase întreaga sa via??. Carol al II-lea, o personalitate mult pre controversat?, abil, inteligent, avid de putere dar ?i de îmbog??ire, ducea înc? dinainte de a veni pe tronul României, detronându-?i propriul fiu, a?a cum de altfel o recuno?tea personal în memoriile sale, o „via?? dubl?": una regal? ?i una personal?. El socotea c? de?i era rege, sau tocmai de aceea, felul în care î?i tr?ie?te via?a privat? îl privea numai pe el ?i nu era treaba na?iunii. Î?i îndeplinea datoria fa?? de popor, dar anumite domenii îi r?mâneau strict rezervate. Dac? amanta sa de o via??, Magda Elena Lupescu nu putea s? participe la via?a lui public? de monarh, în orice caz îi putea împ?r?i intimitatea ?i ca urmare, de ce nu, influen?a deciziilor.

Adept al institu?iei monarhice, ca întreaga armat? de altfel, lui Ion Antonescu nu i-a fost u?or s? treac? peste apuc?turile amoroase ?i via?a destr?b?lat? de la palat ?i lipsa de scrupule a anturajului Casei Regale, acolo unde se ?eseau cele mai calomnioase intrigi ?i se puneau la cale cele mai oneroase afaceri per seama banului public ?i s? se adreseze, atunci când interesele armatei ?i ale ap?r?rii ??rii i-o impun cu foarte mult curtaj regelui. Înc? din 1930, la urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, din dorin?a de a-l informa cât mai obiectiv, generalul Ion Antonescu, socotindu-se cel mai îndrept??it s? o fac?, îi înainteaz? un raport foarte alarmant, detaliind starea grav? în care se afla armata, cu cadre insuficiente ?i neinstruite, cu armament învechit, cu lips? de echipament, cu depozitele goale etc. Apoi, în discu?iile cu regele din perioada premerg?toare numirii sale în fruntea Marelui Stat Major, în vremea guvern?rii liberale a lui I.G.Duca, Antonescu reamintind c? în armat? nimic nu s-a schimbat în timpul guvern?rii ??r?niste, î?i asum? r?spunderea elabor?rii ?i aplic?rii unui vast program de reorganizare ?i restructurare care s? revigoreze organismul militar , bineîn?eles, dac? monarhul îl va sprijini în acest sens. Discu?ia purtat? la 28 noiembrie 1933, dup? cum consemneaz? Carol al II-lea în jurnalul s?u, a durat 5-6 ore ?i s-a încheiat cu semnarea de c?tre rege a Decretului nr.3057 prin care generalul de brigad? Ion Antonescu, comandantul Diviziei a 3-a Infanterie Pite?ti, începând cu 1 decembrie 1933, era numit sub?ef al Marelui Stat Major. ?i a?a cum s-a angajat, în numai câteva luni, generalul Ion Antonescu a preg?tit ?i pus la dispozi?ia Consiliului Superior al Armatei ??rii coordonat de rege, un amplu program cu m?suri de redresare a armatei. În ?edin?a acestui organism din 12 martie 1934, a fost dezb?tut, în prezen?a regelui, documentul elaborat la Marele Stat Major cuprinzând m?surile pentru înzestrarea armatei.

Operativitatea cu care a trecut Ion Antonescu la înl?turarea conservatorismului din armat?,intransigen?a, înc?p??ânarea am putea spune cu care s-a b?tut pentru schimbarea imaginii institu?iei ost??e?ti, au pus în mi?care ma?in?ria urzelilor. Pornite din partea b?trânului general de corp de armat? adjutant Paul Angelescu, ministru al Armamentului, implicat, de altfel ca ?i ministrul de atunci al ap?r?rii na?ionale, N. Uic? în afaceri oneroase cu banul public, pe seama achizi?ion?rii de armament ?i tehnic? de lupt? pentru dotarea armatei, intrigile au ajuns pân? la Palatul Regal. Carol al II-lea, care nici el nu era str?in de afacerea Skoda ?i alte comenzi de furnituri militare ob?inute cu mare u?urin?? de unele societ??i la care el era ac?ionar, sau ai c?ror patroni ?i administratori se învârteau în jurul budoarelor de la Palat.

Nodul gordian al tuturor intrigilor ?esute în jurul generalului l-a constituit vestitul „Plan general de reorganizare a armatei", despre care s-a amintit, prezentat regelui în 1934 ?i care prin m?surile ferme preconizate pentru lichidarea tuturor racilelor în care se zb?tea statul ?i armata de la r?zboiul de reîntregire, a avut darul de a deranja pân? la altitudinea celor mai nalte sfere politice. În aceste condi?ii, este lesne de îneles c? planul nu numai c? nu ?i-a g?sit aplicabilitatea pe timpul mandatului generalului Ion Antonescu la Marele Stat Major, dar mai mult, a dus la înl?turarea sa din fruntea acestui organism. Iat? cum explic? chiar generalul Ion Antonescu, într-un fragment din memoriile sale, cauzele care l-au determinat, pentru a nu suporta ru?inea unei demiteri, s?-?i depun? demisia de la Conducerea Marelui Stat Major: „Neputând fi doborât prin nepriceperea, prin neactivitatea ?i prin faptele mele, s-a recurs la eternal ?i clasica mi?elie: s-a recurs la calomnie ?i la intrig?... Intriga ?i ac?iunea de surpare care î?i urma cursul f?r? ru?ine ?i f?r? piedici, au culminat prin insinuarea de „complot" împotriva Regelui. Domnul T?t?r?scu îns? (este vorba de Gheorghe T?t?r?scu, prim ministru în perioada 1933-1937 n.n.) nu a încercat s? m? sprijine în fa?a Regelui, dup? cum i-ar fi dictat ?i con?tiin?a ?i datoria ci, dimpotriv? a regizat ?i a încurajat r?spândirea acestei mi?elii prin generalii Paul Angelescu, Uic? ?i T?t?r?scu.
Când Dl. Dinu Br?tianu i-a cerut s?-i explice cauza pentru care nu ?i-a respectat - cedând injoc?iunilor generalului Angelescu - angajamentul luat fa?? de mine privitor la organizarea armatei ?i asigurarea ordinei interne, Dl. T?t?r?scu a afirmat c? nu m-a putut sprijini fiindc? „s-a spus" Regelui c?, împreun? cu Armata, complotam împotriva lui. ?i Regele a crezut. Machiavelica ?i reprobabila formul? „s-a spus", a avut ?i de data aceasta efectul a?teptat.

Neputându-se face, cum era ?i natural, dovada vinov??iei mele, toat? chestiunea a fost trecut? sub t?cere. Se poate vedea deci, ce fel de organiza?ie de stat este aceea în care astfel de crime se las? f?r? ancheta imediat? ?i f?r? sanc?iuni. Primul ministru aude c? ?eful Marelui Stat Major comploteaz?: repet? aceast? insinuare ?i altora ?i totu?i nu ia nici o m?sur?.Aceast? ac?iune, în orice alt? ?ar? l-ar fi situate pe acela?iu plan de infamie cu acuzatul. Iat? cum se distruge autoritatea statului ?i cum se încurajeaz? nemernicii. În decembrie 1934 mi-am înaintat demisiunea ?i am scris domnului T?t?r?scu c? sunt silit s? m? retrag deoarece mocirla în care m? svârcolesc de un an, îmi face cu neputin?? ?i via?a ?i activitatea mea la Statul Major. Când un ?ef de Stat Major scrie official unui Prim Ministru c? în ?ar? este mocirl? ?i c? în aceast? mocirl? nu poate s? lucreze, vizând indirect pe Rege ?i pe Primul Ministru autori ai acestei st?ri de fapt, din 3 una:ori este un nebun, ori este un calumniator, ori are dreptate. Nu am fost nici nebun, nici calomniator. Dovada o face faptul c? nu am fost internat nici în ospiciu, nici în temni??. Am avut dreptate ?i, ?ase ani mai târziu, catastrofa din 1940 a aprobat-o".

A urmat demisia generalului Ion Antonescu de la comanda Marelui Stat Major, ostracizarea acestuia ?i periplul prin diferite func?ii mai pu?in importante pân? în decembrie 1937 când regele îl nume?te ca titular la ministerul Ap?r?rii în guvernul Goga-Cuza, department pe care l-a condus pân? la 30 martie 1938, când a demisionat. Animozit??ile dintre cei doi vor culmina cu acuzarea generalului de colaborare cu legionarii ?i arestarea acestuia.Ba mai mult,la un moment dat, Carol al II-lea se gândea chiar la lichidarea generalului. Numai interven?ia ministrului german la Bucure?ti l-a împiedicat s? fac? o asemenea grav? gre?eal?. Drama ??rii din vara anului 1940 , declan?at? în 27-28 iunie, prin cedarea f?r? nici un fel de rezisten?? a Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, l-a determinat pe Ion Antonescu, chiar în situa?ia de domiciliu for?at, s? cear? audien?? la rege. A fost primit la 1 iulie, ocazie cu care ?i-a exprimat totalul dezacord în leg?tur? cu u?urin?a ced?rii Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, afirmând c? ?ara este în pragul dezastrului, iar armata „complet demoralizat? ?I dezorganizat?" ?i c? trebuie întreprins ceva urgent pentru a salva ce s-ar mai putea salva. La plecare a l?sat regelui un vehement protest contra ced?rii Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, prin care i se ar?ta regelui în fa?? starea de spirit ?i întreaga indignare a poporului. Afrontul adus regelui, acel adev?r tragic pe care nimeni nu avea îndr?zneala s?-l rosteasc? în fa?a majest??ii sale, l-a determinat pe Carol al II-lea, la 9 iulie, s? dispun? arestarea ?i internarea lui Ion Antonescu la M?n?stirea Bistri?a din Oltenia.

Considerând incompatibil? situa?ia sa de „de?ínut" cu cea de militar, la 12 iulie 1940 generalul Ion Antonescu a demisionat din armat?. Demisia i-a fost imediat acceptat?, r?mânând în continuare bine p?zit la M?n?stirea Bistri?a. Cu toate acestea, a reu?it s? p?r?seasc? acest loc la 27 august, a?a încât în ziua de 1 septembrie a fost semnalat la o întâlnire cu Iuliu Maniu, în ora?ul Ploie?ti, prilej cu care au stabilit modalit??ile de ac?iune comun? pentru for?area lui Carol al II-lea s? abdice ?i formarea unui nou guvern. Situa?ia grea ??rii, triplu mutilat? în vara anului 1940, l-a determinat pe Carol al II-lea s?-l solicite pe generalul Ion Antonescu, du?manul lui cel mai înveterat, pentru a-I încredin?a sarcina form?rii unui guvern care s? poat? st?pâni situa?ia ce se agrava de la zi la zi ?i de la ceas la ceas, sf?tuit de anturajul s?u c? acesta este singurul în stare s? o fac?. In acest scop, Antonescu a avut o prim? întrevedere cu Carol al II-lea în ziua de 1 septembrie 1940. Regele l-a rugat pe generalul c?zut în dizgra?ia camarilei ?i demisionat, s? primeasc? sarcina de a forma un guvern care s? salveze ?ara de dezastru. A doua zi, miercuri 4 septembrie, Antonescu a depus jur?mântul în calitate de pre?edinte al Consiliului de Mini?tri ?i a trecut la consultarea principalilor conduc?tori ai partidelor istorice în vederea constituirii noului cabinet. Nici Maniu, nici Br?tianu ?i nici chiar militarii solicita?i n-au r?spuns apelurilor acestuia. În asemenea condi?ii, în ziua de 5 septembrie, în convorbirea cu Carol al II-lea, a cerut s? fie împuternicit prin decret regal cu puteri politice depline. Se treziser? în el sim??mintele mai de mult cultivate ale militarului de carier?, om integru, de cinste exemplar?, de curaj ?i de hot?râre, de dragoste ?i de mare responsabilitate pentru ?ar? ?i pentru neam. El a în?eles c? la greu nu po?i sta deoparte ?i c? datoria te oblig? s? sari întru salvarea neamului. El ?tia cel mai bine c? pericolul prin care trecea ?ara nu putea fi înl?turat al?turi ?i împreun? cu cel care îl provocase prin pasivitate, fric? ?i lips? de responsabilitate, a?a încât a impus ?i a ob?inut chiar în ziua de 5 septembrie 1940 semnarea de c?tre Carol al II-lea al ultimului s?u act de guvern?mânt: Decretul 3052, prin care Pre?edintele Consiliului de Mini?tri, generalul Ion Antonescu, a fost investit cu „depline puteri pentru conducerea statului român", prerogativele regale fiind restrânse la maximum.Astfel, în ziua urm?toare, la 6 septembrie 1940, în timp ce generalul Ion Antonescu prelua prerogativele conducerii ??rii, regele dec?zut din drepturi Carol al II-lea p?r?sea în mod ru?inos ?i pentru totdeauna teritoriul României, stabilindu-se împreun? cu metresa ?i cu parte din camaril? într-un lung exil (Spania, Portugalia), din care nu se va mai întoarce niciodat? Se punea astfel cap?t unei rela?ii deloc benefic? pentru ?ar? ?i neam dintre un general patriot ?i un rege incapabil ?i imoral.

Not?: Osemintele lui Carol al II-lea ?i ale Elenei Lupescu au fost aduse cu un avion special de la Lisabona ?i transportate la Mân?stirea Curtea de Arge? unde nu-?i aveau locul. Au fost reînhumate cu onoruri de stat la 15 februarie 2003.

footer