Revista Art-emis
Puncte de vedere privind activitatea S.S.I. după 23 august 1944 (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Miercuri, 16 Noiembrie 2016 18:20

S.S.I.Pus la curent cu ordinul conducerii armatei, colonelul Lissievici a ordonat continuarea lucrărilor la proiect, antrenând în această activitate şi pe col. Palius Vasile, fost comandant al Agenturii Frontului de Est şi bun cunoscător al problemelor ruseşti. Redactat în câteva variante, proiectul Grupei Speciale a fost finalizat pe 28 septembrie şi prezentat sub formă de Notă generalului Racoviţă care l-a aprobat. În expunerea de motive se specifică faptul că „atât organele informative ale armatei sovietice cât şi organele Partidului Comunist şi ale N.K.D.V.-ului centralei din Moscova aflate pe teritoriul ţării acţionează în scopul determinării şi dirijării anumitor curente politice şi al creării unei reţele informative cât mai complete - cu ramificaţii chiar în departamente şi instituţii de stat - impunându-se ca serviciul nostru să dispună de elementele necesare depistării activităţii sus- menţionatelor organe"[26]. Se raporta întocmirea unei liste cu 35 persoane cunoscătoare de limbă rusă pe care se putea conta pentru protejarea cărora Serviciul de Informaţii American era dispus să elibereze legitimaţii false. Grupa urma să fie condusă de col. Palius şi dotată cu un buget lunar de 4-5 milioane lei. Col. Borcescu a primit ordinul de a redacta un proiect amănunţit de organizare a Grupei Speciale, timp în care s-a continuat culegerea de informaţii despre trupele sovietice şi Partidul Comunist prin mijloacele clasice, inclusiv prin trimiterea unor agenţi „ în concediu" în Moldova (Crăciun la Bacău şi dr. Puticiu la Piatra Neamţ), rezultatele fiind mulţumitoare. Un fapt care a impulsionat eforturile în direcţia organizării unei structuri informative conspirate, l-a constituit ştirea că la nivelul unor ministere funcţionarii comunicau date cu caracter secret sovieticilor[27].

În ziua de 16 octombrie, proiectul de organizare şi funcţionare a Grupei Speciale a fost terminat şi prezentat spre aprobare. Se prevedea ca noua structură informativă să fie organizată în afara serviciului, camuflată total, condusă de elemente de încredere şi cu experienţă şi să funcţioneze prin propriile ei posibilităţi. Fiecare agent urma să lucreze pe cont propriu pentru urmărirea activităţii desfăşurate de U.R.S.S. în România şi Bulgaria prin liderii Partidului Comunist veniţi de la Moscova, prin organele N.K.D.V., K.R.O. şi R.O. Pentru iniţiatorii proiectului era clar faptul că Uniunea Sovietică urmărea comunizarea statului român, ei încercând să afle care urmau să fie etapele, procedeele şi metodele ce trebuiau să fie aplicate pentru realizarea acestui scop. Pornind de la beneficiile rezultate în urma colaborării cu Abwehrul, se propunea crearea unor legături cu Comandamentul Sovietic care să fie exploatate, pentru a se obţine informaţii din sursă sigură, menţinându-se în acelaşi timp colaborarea cu serviciile omologate anglo-americane[28].

Trebuie menţionat că, începând din prima jumătate a lunii octombrie, la sediul din strada Saita nr.10 aveau întruniri bisăptămânale între conducerea S.S.I. şi reprezentanţii Serviciului de Informaţii Sovietic, lt.col Alexandrov şi cpt. Carandaşev, întâlniri cu prilejul cărora sovieticii au primit date despre activitatea antifasciştilor, a ostaşilor germani din zona Călăraşi, a paraşutiştilor lansaţi în Ardeal şi a celor din Împrejurimile Otopeniului. Totodată le-au fost predate: tabelul cu informatorii S.S.I. înainte şi după 23 August 1944 însoţite de tabele cu ordinea de bătaie a Serviciului până la şefii de birouri (inclusiv). Au existat legături de colaborare cu reprezentanţii Serviciului de Informaţii al Armatei Roşii, instalaţi în str. Şerban Vodă, cărora le-au fost predate, cu aprobarea ministrului de Război, generalul Mihail Racoviţă, formulele cernelurilor simpatice şi ale reactivilor pentru citirea lor împreună cu mostrele reactive, purtându-se discuţii şi pentru înfiinţarea unui Centru de Informaţii româno-sovietic la Arad.

În ceea ce priveşte legăturile cu Misiunea militară americană, agenţii S.S.I. contribuiau deja la asigurarea pazei americanilor cazaţi în Aleea Modrogan şi la Hotelul „Ambasador", precum şi ale aerodromurilor Popeşti- Leordeni şi Băneasa[29]. În realizarea celor propuse, col. Palius era sigur că va putea atrage la colaborare un membru al C.C. al P.C. al U.R.S.S. aflat la Bucureşti. De la jumătatea lunii octombrie, când mr. Bishop a început să primească câte un exemplar din Notele în care se centralizau informaţiile Grupei Speciale, relaţiile cu O.S.S. s-au intensificat[30]. Agenţii Grupei Speciale erau sfătuiţi să închirieze câte o locuinţă conspirativă în localităţile în care erau trimişi (Bucureşti, Ploieşti, Giurgiu, Constanţa, Iaşi, Bacău, Galaţi, Craiova, Turnu Severin, Braşov, Cluj, Arad, Timişoara)[31], având totodată dreptul să recruteze 1-3 informatori verificaţi.

Col. Lissievici a aprobat proiectul pe 20 octombrie, iar gen. Racoviţă şi-a dat acceptul două zile mai târziu. Pentru conspirarea agenţilor, Lissievici şi col. Rădulescu Constantin, şeful Secţiei I Informaţii, au reluat legăturile cu O.S.S., sensibilizat deja de primirea listei cu agenţii Abwehrului din România, obţinând la începutul lunii noiembrie 1944, 35 de legitimaţii în alb[32] care au fost predate de col. Rădulescu lui Traian Borcescu. În acelaşi scop col. Rădulescu a obţinut un număr egal de legitimaţii de corespondent la ziarul „Universul" pe al cărui director, Lugojanu Ion, îl ştia[33]. Pe 11 noiembrie, col. Borcescu a prezentat spre aprobare col. Lissievici „Instrucţiunile" pe care trebuiau să le respecte agenţii speciali în misiunile ordonate. Se urmărea starea de spirit a populaţiei; modul de comportare al trupelor sovietice, structura şi tăria acestora; relaţiile dintre armata rusă şi cea română; apartenenţa etnică a autorităţilor administrative locale (români, evrei etc.) şi modul de comportare al acestora; dacă s-au efectuat deportări ale populaţiei din regiunea respectivă; care era soarta prizonierilor români, unde se aflau şi tratamentul aplicat; eventualele lipsuri alimentare; rechiziţii şi însămânţări de toamnă; dacă există un curent separatist în zonă; dacă există o Republică Moldovenească cu sediul la Iaşi. Datele obţinute trebuiau consemnate sumar, urmând să fie detaliate la întoarcerea în Capitală. Totodată, col. Lissievici ordona memorarea acestor „Instrucţiuni" pentru evitarea deconspirării[34].

Iniţial col. Palius a fost desemnat să asigure încadrarea în Grupa Specială a foştilor funcţionari din agentura Frontului de Est şi a acelora din Biroul de studii al acestui front. După ce acesta a predat Serviciului de Informaţii American lista celor menţionaţi anterior, col. Lissievici a luat decizia să renunţe la acest plan, redistribuind agenţii respectivi în cadrul Serviciilor centrale şi teritoriale şi îndepărtându-l treptat pe col. Palius de la conducerea Grupei. În locul lui a fost numit directorul Nicolae Trohani, care îi fusese adjunct[35], sub coordonarea col. Borcescu Traian. Ultima acţiune operativă a col. Palius a constat în deplasarea efectuată în perioada 10-17 noiembrie la Sibiu şi Timişoara pentru organizarea personalului din fostul Eşalon Operativ, care a fost redistribuit la aceste centre, în vederea culegerii de informaţii specifice Grupei Speciale[36]. În cadrul instruirii făcute de col. Borcescu şi col. Rădulescu, agenţii au fost sfătuiţi „ să nu aibă nimic asupra lor, atât în ceea ce priveşte misiunea de executat, cât şi datele obţinute în cursul acesteia. Informaţiile era necesar să fie culese prin acţiune personală, făcând uz de propriile lor observaţii, şi prin discuţii cu populaţia locală, iar la nevoie să se folosească de carnetul de corespondent de presă ce le-a fost pus la dispoziţie. Redactarea rezultatelor trebuia să se facă după înapoierea în misiune"[37]. Pentru agentul special ce trebuia să place la Constanţa, col. Rădulescu a redactat Instrucţiuni distincte solicitând obţinerea de date privind starea de spirit a populaţiei din Cadrilater, situaţia economică din Bulgaria de Sud-Est, situaţia armatei şi flotei bulgare din aceeaşi zonă, precum şi studierea posibilităţilor de reinstalare la Constanţa a Centrului S.S.I. retras după 23 August 1944.

Agenţii trimişi în Moldova au fost dotaţi cu buletinul de identitate real, cu bilete de voie (permisii), primind şi câte o legitimaţie de corespondent la ziarul „Universul" şi una de membru al Misiunii militare americane[38]. Ei s-au reîntors fără probleme din misiune la sfârşitul lunii noiembrie, predându-i lt.col. Borcescu datele culese. Agentul Siliştenu, a cărui misiune la Constanţa era mai dificilă, a primit un buletin de identitate fals, procurat prin Secţia a II-a c.i. a S.S.I. de la Prefectura Poliţiei Capitalei, un livret militar cu ordin de lăsare la vatră, completat cu complicitatea col. Mălinescu, comandantul Regimentului 1 Grăniceri, un carnet de corespondent de presă (nr. 341/1944) de la ziarul „Universul", în calitate de corespondent regional, şi o scrisoare de recomandare pentru un comerciant important cu legături în lumea portuară. După câteva tentative nereuşite agentul a ajuns la Constanţa, iar la întoarcere a reconstituit din memorie un plan topografic al oraşului, inclusiv coasta maritimă, pe care a indicat locul aproximativ unde se executau lucrări de fortificaţii[39].

La sfârşitul lunii noiembrie, activitatea de culegere a datelor specifice Grupei Speciale atinsese parametri maximi. Informaţiile trimise de agenturile şi centrele informative din ţară prin curieri, precum şi cele aduse de agenţi speciali erau centralizate şi prelucrate de col. Rădulescu Constantin, col. Popovici Anton sau de directorii Trohani Nicolae şi Becescu Florin, notele rezultate fiind verificate de col. Lissievici. Cele trei exempare dactilografiate pe hârtie albă, fără antet, erau expediate la Ministrul de Război prin col. Lissievici, la Secţia a II-a a Marelui Stat Major, personal col. Runcescu Aurel sau lt.col Vasiliu, prin Vlădeanu Barbu şi la Serviciul de Informaţii American prin col. Rădulescu Constantin. De la caz la caz un exemplar al notei ajungea la Ministerul de Interne prin fostul judecător Gheorghe Mihai[40]. Plombpagina utilizată la multiplicare era păstrată sub cheie sau distrusă de directorul Trohari[41]. Col. Rădulescu preda plicul cu nota respectivă curierilor Misiunii militare americane care veneau la S.S.I. (adjutantul Uxkul Carol, plt. Popa şi slt. Oroveanu Matei). Pentru transmiterea datelor americanii foloseau serviciile curierului diplomatic şi pe cele ale postului de radioemisie aflat în subsolul Băncii Naţionale[42].

Unele informaţii erau oferite şi Serviciului de Informaţii Englez pe filiera directorului Trohani - col. Gibsonar Archibald[43]. Plata agenturilor care făceau parte din Grupa specială se făcea din fondurile speciale ale Ministerului de război. În acest scop erau alocaţi cca. 4 milioane de lei lunar la cere se adăuga şi o subvenţie din partea Serviciului de Informaţii American. Col. Lissievici afirma că americanii au preluat în totalitate agentura diurnistă în cadrul agenturii Frontului de Est[44]. Agenţii principali care acţionau în Bucureşti primeau cca 100.000 lei ( col. Palius, directorul Trohani ş.a.), iar cei din provincie minimum 40.000 lei din banii Ministerului de Război. Şefii S.S.I. implicaţi în acţiune mai primeau 200.000-300.000 lei din subvenţia americană[45]. În virtutea atribuţiilor şi drepturilor cuvenite funcţiilor deţinute, despre activitatea Grupei Speciale au avut cunoştinţă generalii Racoviţă, Creţulescu şi Negulescu, care, în calitate de miniştri de Război, aprobau fondurile băneşti necesare, generalii Mihail, Rădescu şi Stănescu, foşti şefi ai Marelui Stat Major, precum şi col. Runceanu Aurel, şeful secţiei a II-a a M.St.M şi subordonatul acestuia, lt.col. Vasiliu, şeful Biroului 2 c.i., care primeau notele de la S.S.I.[46].
- Va urma -
-------------------------------------
[26] A.S.R.I., Fond penal, dosar nr.25374, , vol.28, p.2-3.
[27] Ibidem, vol.4, p.178.
[28] Ibidem, vol.3, p.110-115.
[29] Ibidem, vol.4,p.180-181.
[30] Ibidem, vol.28,p.30.
[31] Ibidem, vol.1, p.10.
[32] Ibidem, vol.4, p.243. Legitimaţiile aveau formă dreptunghiulară, fiind formate din 3 coperte care prin suprapunere formau un carnet. Pe fiecare copertă, sub antetul Misiunii militare americane, un text scris în limbile română, engleză şi rusă arăta că posesorul legitimaţiei se afla în serviciul Comisiei Aliate de Control, cerându-se tot concursul autorităţilor locale.
[33] Ibidem, vol.4, p.376. Legitimaţiile aveau două coperte de culoare galbenă. În interior exista fotografia şi semnătura posesorului peste care se aplicase ştampila administraţiei şi un text care confirma că respectivul este corespondent de presă la ziarul „Universul".
[34] Ibidem, vol.3, p.127.
[35] Ibidem, p. 378.
[36] Ibidem, vol.7, p.240 şi vol.28, p.32-33.
[37] Ibidem, vol.4, p.305.
[38] Ibidem, vol.4, p.393, vol.17, p.237 şi vol.36, p.313.
[39] Ibidem, vol.17, p.14, vol.6, p.267 şi vol.28, p.34.
[40] Ibidem, vol.17, p.304.
[41] Ibidem, vol.17, p.193.
[42] Ibidem, p.179.
[43] Ibidem, vol.17, p.180 şi vol.28, p.32.
[44] Ibidem, vol.4, p. 268 şi vol.36, p.222.
[45] Ibidem, vol.28, p.36.
[46] Ibidem, Vol.17, p.223, şi urm.

footer