Revista Art-emis
Adevărul despre războiul din Irak PDF Imprimare Email
Joseph Kishore, S.U.A.   
Duminică, 06 Noiembrie 2016 23:32

sua-irakÎn dimineaţa zilei de 25 decembrie 2011 a avut loc pe aeroportul militar de la Andrews Air Force Base din Maryland o ceremonie în cadrul căreia s-a celebrat sfârşitul războiului din Irak şi întoarcerea trupelor americane sub comandamentul generalului Lloyd Austin. Cu acordul tacit al preşedintelui actual, generalul Austin a declarat: „Ceea ce au realizat trupele noastre în Irak în aproape nouă ani este cu adevărat remarcabil. Ele au reuşit împreună cu aliaţii noştri şi mulţi civili hotărâţi să alunge de la putere un dictator brutal şi să redea libertatea poporului irakian". Nici Reichsmarschall-ul Herman Göring, nu s-ar fi putut exprima mai bine în discursul său despre „eliberarea" Poloniei. Plecarea ultimelor trupele din Irak nu marchează încetarea intervenției S.U.A în ţară. Aceasta oferă însă oportunitatea de a analiza una dintre cele mai mari crime din perioada modernă. În ciuda invocării revoltătoare şi ipocrite a „succesului" şi „libertăţii", războiul și ocupația din Irak au însemnat o catastrofă pentru populaţia irakiană şi o tragedie pentru oamenii din Statele Unite. Statisticile oferă o imagine a distrugerii provocate de militarii americani:
- Conform unor estimări științifice efectuate în 2007, ca urmare a invaziei şi ocupaţiei Irakului, au fost ucişi mai mult de un milion de irakieni. Organizația Națiunilor Unite a estimat în 2008 că 4.7 milioane de oameni, sau aproximativ 16% din populație, au fost transformaţi în refugiați.
- Infrastructura ţării, inclusiv reţeaua electrică, a fost devastată. În conformitate cu raportul ONU din 2010-2011, procentul de populație urbană irakiană care trăia în mahalale - lipsită de accesul la necesităţile de bază cum ar fi canalizare şi apă- a crescut de la sub 20 la sută în 2003 la 53 la sută în 2010.
- Şomajul real este de 50 la sută şi inflaţia este peste 50 la sută. A existat un exod în masă a medicilor şi altor profesionişti (aproximativ 40 la sută din cei aflaţi în țară înainte de război), iar sistemul de învăţămînt se află în ruine.
- În Irak s-a înregistrat o creştere uimitor de mare a mortalităţii infantile şi la copii. Un raport din 2007 estimează că 28 la sută din copii sufereau de malnutriţie cronică. O agenţie guvernamentală irakiană a raportat în 2007 că 35 la sută din copiii irakieni (aproximativ 5 milioane de copii) erau orfani. O întreagă generaţie şi-a văzut părinţii uciși sau daţi dispăruţi.
- Peste 4.500 de soldaţi au fost ucişi în timpul războiului şi a ocupaţiei şi mai mult de 30.000 au fost răniți. Aceaste cifre nu includ zecile de mii de irakieni care au rămas în urmă cu traume psihologice grave.
- În termeni de resurse, se estimează că războaiele din Irak, Afganistan şi Pakistan au costat în jur de 4 bilioane de dolari. În această sumă sunt incluse cheltuielile directe şi impactul pe termen lung asupra sănătății și asupra creșterii economice. Sute de miliarde au fost date contractorilor şi profitorilor, iar cel puțin 16 miliarde de dolari au fost pur şi simplu pierdute sau furate.

Războiul din Irak a fost o acţiune penală în sensul propriu al cuvântului. El s-a bazat pe minciuni cinice despre „arme de distrugere în masă" care au fost servite audienţei internaţionale. A fost un război agresiv, lansat fără cea mai mica provocare şi în ciuda opoziţiei în masă din Statele Unite şi pe plan internaţional. A fost un exerciţiu de jefuire internaţională care a vizat sechestrarea controlului uneia dintre cele mai bogate tări în petrol din lume, spre beneficiul companiilor americane de petrol. În acelaşi timp s-a întărit poziția Statelor Unite în Orientul Mijlociu şi s-a îmbunătăţit poziţia sa în detrimentul celorlalte mari puteri rivale. Toate atrocităţile pentru care războiul din Irak va rămâne în istorie au decurs din caracterul său imperialist: întemniţarea și tortura în masa a irakienilor la Abu Ghraib şi în alte închisori; distrugerea Fallujah; masacrarea a 24 de civili la Haditha; violarea și uciderea unei de fete de 14 ani și masacrarea familiei ei în Mahmudiyah; omorurile de rutină de la punctele de control, în timpul raidurilor pe timp de noapte şi cu ajutorul bombelor și rachetelor lansate din avioane şi elicoptere de luptă.

Teribila întâlnire a Irakului cu imperialismul american nu s-a terminat. Ambasada S.U.A. în Irak, cea mai mare din lume, găzduieste 15.000 de oameni. Oficialii C.I.A. și mercenarii privaţi care au jucat un rol major în ocupația Irakului vor rămâne în ţară. Zeci de mii de trupe militare sunt încă în regiune, pregătite pentru a fi dislocate în cazul în care este necesar. La aproape 11 ani de la invazia inițială, Irakul este guvernat de un sistem instabil şi din ce în ce mai autoritar şi este plin de lupte fracţioniste care ameninţă să dea naştere unui război civil deschis. Războiul şi-a lăsat amprenta asupra societăţii americane nu numai prin zecile de mii de morţi și răniţi, cât şi prin trilioanele de dolari irosite. Războiul a dus la creşterea puterii militare asupra vieţii politice interne şi la dezvoltarea unui aparat de poliţie militară care reprezintă un pericol mortal pentru drepturile democratice ale poporului american. În timp ce războiul a fost lansat şi efectuat de către administraţia Bush, rolul central în aplanarea şi redirecţionarea opoziției faţă de război a fost jucat de Partidul Democrat şi suporterii săi de „stânga". Cel mai mare protest anti-război de la războiul din Vietnam şi până atunci a avut loc în S.U.A., în ajunul invaziei din Irak. Sute de mii de americani s-au alăturat milioanelor de oameni din întreaga lume pentru a se opune atrocităţii iminente.

Încercările repetate ale poporului american de a pune capăt războiului au fost blocate de către Partidul Democrat. Totul a culminat cu alegerea lui Obama în 2008. Victoria sa s-a datorat în mare parte sentimentului anti-război pe care îl nutrea populaţia şi la care Obama a apelat în mod cinic. Grupurile oficiale „anti-război" au subminat opoziţia faţă de război şi au canalizat-o în spatele campaniilor electorale ale Partidului Democrat din 2004 şi 2006, iar după victoria lui Obama au încetat protestele. Departe de a reprezenta o ruptură faţă de politica lui Bush, administraţia Obama a continuat-o în toate aspectele. Obama nu doar că a menţinut ocupaţia în Irak şi Afganistan, el a şi extins războiul afgan în Pakistan şi a lansat un nou război într-o altă ţară bogată în petrol, Libia. Aceleaşi organizaţii care au proclamat opoziţia faţă de războiul din Irak au sprijinit invazia din Libia. Aceste organizaţii aparţinând clasei de mijloc şi publicaţiile precum revista Nation au hotărât la alegerea lui Obama să facă pace cu imperialismul. Retragerea trupelor de luptă din Irak este un preludiu pentru războaie noi, chiar mai sângeroase.

Criza capitalistă a intrat într-o nouă fază. Tensiunile între marile puteri sunt în creştere. Secţiunile clasei de guvernământ din Statele Unite au văzut ocupația din Irak ca pe o aventură prostească care a deturnat resurse şi a distras atenţia de la ameninţări mai importante. Printre acestea se numără puterile regionale, cum ar fi Iranul, și creştere unor puteri globale, cum ar fi China. Clasa conducătoare americană va acţiona cu aceeaşi cruzime în atacarea locurilor de muncă şi a programelor sociale ale muncitorilor din ţară, tot aşa cum a făcut-o şi în afirmarea intereselor sale la nivel internațional. Imensul sentiment anti-război din Statele Unite trebuie să-şi găsească expresia ca parte a unei mişcari sociale și politice împotriva sistemului capitalist[1].
---------------------------------------
[1] 27 decembrie 2011 http://www1.wsws.org/ro/articles/2011/dec2011/iraq-d27.shtml

footer