Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Duminică, 16 Octombrie 2016 18:53

General Mr. (r) Ilie GorjanIntrarea României în r?zboi a fost decis? la Consiliul de Coroan? din 14 august, ?inut la Palatul Cotroceni, unde s-a desf??urat o dezbatere dramatic?, situat?, prin m?re?ia ei, la în?l?imea momentului istoric, între partizanii celor dou? orient?ri: securitate na?ional? ?i unitate na?ional?. Petre Carp, adeptul securit??ii na?ionale, a rostit cuvinte coborâte parc? din tragedia unui mare scriitor din Grecia veche: „Am trei fii, îi dau Maiest??ii voastre s? se bat? ?i s? moar?. Iar eu m? voi ruga lui Dumnezeu ca armata român? s? fie b?tut? c?ci numai astfel România va putea fi sc?pat?". La rândul s?u, regele Ferdinand, adeptul orient?rii de unitate na?ional?, a dat o replic? admirabil?: „A?i gre?it adineauri când a?i vorbit de interesele Dinastiei, nu cunosc decât interesele ??rii. În con?tiin?a mea aceste dou? interese se confund?. Dac? m-am hot?rât s? fac acest pas greu, e fiindc?, dup? matur? chibzuin??, am ajuns la convingerea adânc? ?i nestr?mutat?, c? el corespunde cu adev?ratele aspira?iuni ale neamului a c?ror r?spundere o port în ceasul de fa??. Dinastia va urma soarta ??rii, înving?toare cu ea sau învins? cu ea. Deoarece, mai presus de toate, s? ?ti?i, domnule Carp, c? Dinastia mea e român?. R?u a?i f?cut când a?i numit-o str?in?, german?. Nu, e româneasc?! Românii nu au adus aici pe unchiul meu, Regele Carol, ca s? întemeieze o dinastie german? la gurile Dun?rii, ci o dinastie na?ional?, ?i revendic pentru casa mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor mi-a încredin?at-o"[12].

În aceea?i zi, 14 august 1914, ministrul României la Viena prezenta declara?ia de r?zboi a României. În leg?tur? cu acest aspect, principesa Evelyn Bl?cher afirma c? ,,cineva care se întâmpl? a fi Maiestatea sa Wilhelm al II-lea în momentul când România a declarat r?zboi ?i, de asemenea, când ?tirea despre declara?ia de r?zboi american? ne-a fost adus? la cuno?tin?? ne-a asigurat c? cu ocazia celei dintâi (intrarea României în r?zboi, n.n.), Kaiser-ul a venit în odaie tremurând ?i alb ca o coal? de hârtie, genunchii s?i tremurau pe când a zis « Totul e pierdut; a? face mai bine dac? a? abdica imediat», pe când cu ocazia celei de-a doua (declara?ia de r?zboi a S.U.A, n.n.), el ?i cei din jurul lui erau veseli, surâz?tori ?i ziceau c? nu face nimic, deoarece America nu ar putea niciodat? s?-?i transporte trupele din cauza submarinelor[13]. Punerea în aplicare a planului de campanie al comandamentului român pentru anul 1916, denumit „Ipoteza Z", s-a f?cut prin trecerea la ofensiv? în Transilvania ?i la ap?rare pe frontul de sud. În noaptea de 14-15 august 1916, armata român? a declan?at Campania de eliberare a Transilvaniei ?i Bucovinei de sub domina?ia austro-ungar?. Ofensiva în Transilvania a început cu trupele de acoperire dispuse din timp în trec?torile din Carpa?i ?i s-a dezvoltat pe m?sura mobiliz?rii ?i concentr?rii for?elor principale în zonele depresionare ale Carpa?ilor Orientali ?i Meridionali. Ac?iunile ofensive ale trupelor române pe întregul front din Transilvania s-au grupat în trei opera?ii ofensive de armat? astfel: opera?ia ofensiv? a Armatei de Nord peste Carpa?ii Orientali; ofensiva Armatei a 2-a peste Carpa?ii de Curbur? ?i ofensiva Armatei a 1-a peste Carpa?ii Meridionali. În fa?a trupelor române se aflau Armata 1 austro-ungar? ?i Armata a 9-a german? sub comanda generalului Falkenhayn[14].

Armata de Nord a ocupat o baz? de plecare la ofensiv? între Vatra Dornei ?i valea Oituzului ?i a trecut la ofensiv? într-o fâ?ie a c?rei l?rgime era de 270 km. La sfâr?itul opera?iei ofensive, la 13 septembrie 1916, a atins aliniamentul: imediat sud Vatra Dornei, est R?stolni?a, pantele vestice ale mun?ilor Gurghiului, est Sovata, Praid, inclusiv Odorhei, aliniament pe care a trecut la ap?rare[15]. Armata a 2-a a ocupat o baz? de plecare la ofensiv? între valea Oituzului ?i cursul superior al Arge?ului ?i a trecut la ofensiv? într-o fâ?ie cu o l?rgime de 130 km. La sfâr?itul opera?iei ofensive, la 5 septembrie 1916, a atins aliniamentul Odorheiul Secuiesc, Palo?, Fi?er, D?i?oara, Ticu?ul Nou, Dealul Cincului, Toarcla, S?s?u?, Noul Român, Cârti?oara, Avrig, pe care a trecut la ap?rare[16]. Armata 1 a ocupat o baz? de plecare la ofensiv? între cursul superior al Arge?ului ?i Dun?re ?i a trecut la ofensiv? într-o fâ?ie cu o l??ime de 200 km. La sfâr?itul opera?iei ofensive, 28 august 1916, Armata 1 a atins aliniamentul Avrig, Ve?tem, Gura Râului, Poiana Muierii, Baru, Câmpul lui Neag, Balta, Or?ova, pe care a trecut la ap?rare[17]. Trebuie men?ionat faptul c? din ziua de 24 august 1916, în subordinea Armatei a 1-a, a intrat ?i Divizia 20 Infanterie (comandant - general de brigad? David Praporgescu) care se g?sea în acoperire pe Dun?re între Calafat ?i Corabia. Armata a 3-a urma s? r?mân? în ap?rare între Calafat ?i Marea Neagr?, asigurând concentrarea Corpului 47 Armat? rus, ?i, totodat?, libertatea de ac?iune a armatelor române ce operau în Transilvania. Rezulta evident, din scopul opera?iilor militare preconizate, c? România nu a urm?rit declan?area unui r?zboi de agresiune împotriva vecinului de la sud, ci pentru a asigura condi?iile necesare desf??ur?rii cu succes a ofensivei eliberatoare din Transilvania, î?i propunea s? împiedice Bulgaria, partener? a Puterilor Centrale, s? ini?ieze ac?iuni militare active la frontier?, care s-ar fi repercutat negativ asupra frontului principal al armatei române[18].

În noaptea de 18 /19 august 1916, armata bulgar? a trecut la ofensiv? în Dobrogea cu misiunea de a rupe ap?rarea trupelor române, s? înainteze spre nord ?i s? întoarc? ulterior ap?rarea organizat? pe Dun?re. La Turtucaia ?i la Silistra, armata român? a suferit o grea ?i ru?inoas? înfrângere soldat? cu 160 de ofi?eri ?i 6.000 solda?i mor?i ?i r?ni?i[19]. La 2 septembrie 1916, la Peri?, Marele Cartier General, la propunerea generalului Alexandru Averescu (numit la comanda Armatei a 3-a), a decis ca la 6 septembrie ofensiva din Transilvania s? fie oprit? ?i 3 divizii de pe acel front s? fie deplasate în sprijinul frontului din sud. În scopul trecerii la ofensiv? în Dobrogea pentru nimicirea grup?rii inamice, Marele Cartier General a constituit din Armata a 3-a ?i Armata de Dobrogea, Grupul de armate sud sub comanda generalului Averescu. Generalul Averescu, analizând situa?ia, a ajuns la concluzia c?, pentru a-?i putea îndeplini misiunea trebuia s? combine ac?iunea frontal? din Dobrogea cu un atac în spatele frontului inamic, ceea ce impunea necesitatea trecerii Armatei a 3-a peste Dun?re pentru realizarea acestei manevre. Opera?ia, r?mas? în istoriografie sub numele de „Manevra de la Fl?mânda", s-a declan?at în diminea?a zilei de 18 septembrie 1916, ora 03.00, când sub protec?ia focului artileriei, Divizia 10 Infanterie a început for?area Dun?rii în zona Fl?mânda. Îns?, la 22 septembrie, din cauza unei furtuni puternice, care a rupt podul de vase de pe Dun?re ?i din cauz? c? Armata a 9-a German? a trecut la ofensiv? pe frontul din Transilvania, Marele Cartier General a decis s? renun?e definitiv la aceast? manevr?[20].

La întâlnirea sa cu Averescu, în 1918, feldmare?alul Mackensen i-a spus: „?tii dumneata c?, dac? continuai, eram pierdu?i? " iar când generalul român i-a explicat c? situa?ia din nord determinase oprirea opera?iei, interlocutorul german a replicat: „A?i fi avut vreme dup? ce m-a?i fi nimicit"[21]. Dup? o rezisten?? dârz? la trec?tori, în care capacitatea de a îndura a ??ranului roman ?i-a spus cuvântul (mai ales în Valea Jiului, unde popula?ia din Târgu-Jiu s-a al?turat armatei), for?ele Puterilor Centrale au izbutit s? p?trund? pe Valea Jiului, au cucerit ora?ul Târgu-Jiu (2 noiembrie 1916), au ocupat Oltenia ?i au p?truns apoi în Muntenia (11 noiembrie). Cu o zi înainte, trupe germane, bulgare ?i turce?ti trecuser? Dun?rea la Zimnicea. Situa?ia României a devenit critic?. Pentru a nu ceda Capitala „f?r? a se fi încercat ap?rarea ei", s-a hot?rât s? se dea o b?t?lie pe Neajlov ?i Arge?. Început? cu succese promi??toare, ea s-a încheiat cu înfrângerea for?elor noastre. Autorit??ile au p?r?sit Capitala, în care trupele Puterilor Centrale ?i ale alia?ilor lor au intrat la 23 noiembrie. Fa?? de situa?ia grav? în care ajunsese ?ara, în jurnalul s?u personal, Octavian Goga a scris: „?ar? de sec?turi, ?ar? minor?, c?zut? ru?inos la examenul de capacitate în fa?a Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, ho?ii improviza?i ast?zi în morali?ti, mini?trii care s-au vândut o via?? întreag?, deputa?ii contrabandi?ti. Nu ne pr?bu?im nici de num?rul du?manului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfrico?at? de meningit? moral?. ?ara în care un Mor?un e ministru de interne, un a?a zis Porcu (Al.Constantinescu) stâlp de partid, cu conduc?tori simpli, ho?i la drumul mare, trebuia s? ajung? la marginea pr?pastiei"[22].

Pân? în iulie 1917, armata român?, retras? în Moldova, s-a reorganizat, beneficiind ?i de sprijinul misiunii militare franceze condus? de generalul Henry Berthelot. Generalul Constantin Prezan, numit ?ef al Marelui Stat Major, secondat de maiorul Ion Antonescu, au condus în vara anului 1917 o opera?ie ofensiv? la M?r??ti (11-19 iulie 1917) ?i dou? opera?ii defensive la M?r??e?ti (24 iulie - 6 august 1917) ?i Oituz (26 iulie - 9 august). B?t?lia de la M?r??e?ti a fost episodul cel mai glorios al R?zboiului de reîntregire, a?ezându-se al?turi de cele mai mari izbânzi din istoria militar? a românilor. Meritul acestei victorii revine generalilor Constantin Cristescu - schimbat în urma neîn?elegerilor cu comandan?ii ru?i - ?i Eremia Grigorescu. Cu toate succesele ob?inute la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, ?ara noastr? se afla într-un cadru militar ?i politic cu totul defavorabil din cauza evenimentelor din Rusia (înf?ptuirea Marii Revolu?ii Socialiste din Octombrie 1917). Lenin a anun?at inten?ia noii puteri bol?evice de a încheia pacea, inten?ie pus? în practic? la 20 noiembrie 1917 prin armisti?iul încheiat între Rusia Sovietic? ?i Germania la Brest-Litovsk. Dup? acest armisti?iu, comandantul adjunct al frontului român, generalul ?cerbacev, a anun?at pe regele Ferdinand ?i pe Ion I.C. Br?tianu c?, neputând s?-?i mai impun? autoritatea asupra trupelor proprii, a fost silit s? ia leg?tura cu feldmare?alul Mackensen pentru încetarea oficial? a oric?rei st?ri de r?zboi între marile unit??i ruse ?i cele germane. Dispozitivul mixt româno-rus pe front, dar, mai ales, pozi?ia Moldovei, prins? între Rusia, Austro-Ungaria ?i teritoriile române?ti ocupate de Puterile Centrale ?i alia?ii lor, f?ceau, practic, imposibil? continuarea r?zboiului. În aceste condi?ii, România a încheiat, la 26 noiembrie 1917, armisti?iu cu Puterile Centrale la Foc?ani. La 26 ianuarie 1918, guvernul condus de I.I.C. Br?tianu demisioneaz?, succedându-i un guvern condus de generalul Alexandru Averescu, iar la 18 martie 1918, se semneaz? tratatul de pace între Germania ?i Rusia Sovietic?[23].

La 5 martie 1918 se formeaz? un nou guvern condus de Alexandru Marghiloman, care accept? condi?iile puse de Puterile Centrale ?i semneaz? la 24 aprilie 1918 tratatul de pace de la Bucure?ti prin care se impunea României: cedarea Dobrogei, rectificarea frontierei de pe Carpa?i în favoarea Austro-Ungariei pentru ca aceasta s? poat? controla trec?torile; demobilizarea armatei sub control german; libera trecere a armatelor germane spre Odesa; concedierea imediat? a misiunii militare franceze; ocupa?ia militar? pân? la ratificarea tratului de pace; reglementarea naviga?iei pe Dun?re[24]. În urma unor insuccese pe toate fronturile, Puterile Centrale capituleaz?: Bulgaria la 29 septembrie 1918, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 3 noiembrie în urma înfrângerii de la Piave. În urma unui ultimatum adresat de c?tre guvernul român lui Mackensen, la 27 octombrie 1918, pentru a se retrage de pe teritoriul românesc ocupat, de la care nu se prime?te r?spuns, România decreteaz? remobilizarea armatei la 28 octombrie 1918. La 7 noiembrie 1918 Marele Cartier General german a cerut armisti?iu în orice condi?ii, iar la 11 noiembrie 1918 se încheie armisti?iul de pace între Alia?i ?i Germania în p?durea de la Compiegne[25].
- Va urma -
----------------------------------------------
[12] Florin Constantiniu, op.cit., p.277-278.
[13] Colectiv de autori, Istoria militar? a poporului român, vol.V, Editura Militar?, Bucure?ti, 1988, p.383.
[14] Col. dr. Costic? Popa, op.cit., p.242-243.
[15] Istoria militar? a poporului român, p.400-404.
[16] Col. dr. Costic? Popa, op.cit., p.245-246.
[17] Ibidem, p.247-248.
[18] Istoria militar? a poporului român, p.416.
[19] Col. dr. Costic? Popa, op.cit., p.249.
[20] Ibidem, p.251.
[21] Florin Constantiniu, op.cit., p.280.
[22] Ibidem, p.281.
[23] Vicen?iu Cojan, op. cit., p. 91.
[24] Ibidem, p. 92.
[25] Ibidem, p. 93.

footer