Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Miercuri, 12 Octombrie 2016 20:19

Primul r?zboi mondial - considera?ii generale

David PraporgescuGermenii primului r?zboi mondial s-au ivit înc? din anul 1882 când s-a constituit Tripla Alian?? din Germania, Austro-Ungaria ?i Italia, alian?? militar? format?, a?adar, pe de o parte, din Imperiul Austro-Ungar (constituit la rându-i în anul 1867) ce st?pânea teritorii întinse din centrul ?i sud-estul Europei, ?i, de pe alt? parte, din Germania, un stat revan?ard, cu tendin?e expansioniste, care, sub conducerea autoritar? a ,,cancelarului de fier", Otto von Bismarck, reu?ise s? se unifice în 1871 în jurul Prusiei, câ?tig?toarea de faim? a r?zboiului franco-prusac din 1870[1]. Turcia a aderat la Tripla Alian?? în 1914 ?i Bulgaria în 1915. La Conferin?a de la Berlin din 1884-1885, statele europene au decis s? împart? teritoriul Africii, decizie în urma c?reia Fran?a a cucerit 15 state ( Mauritania, Mali, Senegal, Guineea, Niger, Burkina Faso, Benin, Gabon, Republica Congo, Republica Centrafrican?, Algeria, Tunisia, Maroc, Djibouti, Madacascar), Germania ?ase state (Camerun, Rwanda, Burundi, Tanzania, Namibia, Togo), Italia trei state (Libia, Eritreea, Somalia), Anglia nou? state (Egipt, Sudan, Somalia, Kenya, Uganda, Botswana, Zambia, Zimbabwe, Africa de Sud) ?i Belgia un stat (Republica Democrat? Congo)[2].

Tot în acest context, mai trebuie men?ionat faptul c? în 1883 a fost semnat la Viena, în cel mai strict secret, Tratatul de alian?? româno-austro-ungar la care Germania a aderat imediat, prin care România a fost inclus? în sfera politic? a puterilor din Europa central?, tratat reînoit în 1892, 1902 ?i 1913. În anul 1904, noua alian?? militar? constituit? din Fran?a, Anglia ?i Rusia sub numele de Tripla Antant?, polariza principalele puteri europene cu tendin?a vizibil? de împ?r?ire a sferelor de influen?? la nivelul Europei, dar ?i al întregii planete. S-au ad?ugat Antantei Japonia ?i Belgia în 1914, Italia în 1915 ?i România în 1916. S-au al?turat aceleia?i alian?e militare, în anul 1917, SUA, Bolivia, Brazilia, China, Costa Rica, Ecuador, Cuba, Guatemala, Honduras, Panama, Peru ?i Uruguay. Criza marocan? din 1905-1906, bosniac? din 1908, balcanic? din 1912-1913 erau semne evidente c? o mare conflagra?ie mondial? nu poate fi evitat?. Primul R?zboi Mondial a început la 15 iulie 1914. El a durat patru ani ?i a angrenat 33 de state, cu o popula?ie de peste un miliard de locuitori, soldându-se cu aproape 10 milioane de mor?i ?i 20 de milioane de r?ni?i ?i mutila?i, pagubele materiale fiind evaluate la peste 278 miliarde de dolari[4].

La 15 iunie 1914, Arhiducele Franz Ferdinand, prin?ul mo?tenitor al Austro-Ungariei, ?i so?ia sa, Sofia de Hohenberg, sosi?i în Bosnia cu ocazia manevrelor de var? ale armatei austro-ungare, pe timpul desf??ur?rii ceremoniei de primire ce a avut loc la prim?ria ora?ului Sarajevo, au fost asasina?i de c?tre Gavrilo Princip, na?ionalist sârb, pretext folosit de Puterile centrale pentru declan?area primului r?zboi mondial. Evenimentul a „surprins" cercurile guvernamentale austro-ungare care „?i-au pierdut capul", cu toate c? familia imperial? nu a fost prea „emo?ionat?", din cauza lipsei de simpatie pentru concep?iile liberale ale mo?tenitorului la coroana imperial?. Atitudinea s-a concretizat în organizarea unor funeralii de „clasa a treia", f?r? a se declara doliu na?ional, Viena r?mânând Viena valsurilor". De aceea, a r?mas o enigm? faptul c?, atât autorit??ile militare, cât ?i cele civile ?i administrative din Sarajevo, nu au luat nicio m?sur? pentru a evita orice încercare de atentat[5]. În urma acestui atentat, Austro-Ungaria a cerut Serbiei satisfac?ie, impunând ni?te condi?ii aproape imposibil de acceptat. În cazul în care nu se îndeplineau acele condi?ii, armata austro-ungar? urma s? intervin?. Rusia, pentru a nu l?sa s? fie zdrobit statul slav din Balcani al c?rui protector se considera, decreteaz? mobilizarea. Germania, care credea c? a sosit momentul de a-?i realiza scopurile sale expansioniste, îndeamn? guvernul de la Viena s? nu cedeze ?i decreteaz? ?i ea mobilizarea. A urmat mobilizarea Fran?ei, apoi a Angliei ?i izbucnirea r?zboiului[6].

La 15 iulie 1914, guvernul Austro-Ungariei a transmis prin telegraf guvernului sârb declara?ia de r?zboi, iar la 16 iulie au început opera?iunile militare prin bombardarea Belgradului. La 19 iulie, ambasadorul german la Petersburg înmâneaz?, în numele guvernului german, ministrului de externe rus Sazonov, declara?ia de r?zboi. La 21 iulie Germania declar? r?zboi Fran?ei, iar la 22 iulie Belgiei. La 24 iulie, Austro-Ungaria declar? r?zboi Rusiei, iar Serbia declar? r?zboi Germaniei. La 29 iulie, Fran?a declar? r?zboi Austro-Ungariei, iar pe 30 iulie Anglia se proclam? în stare de r?zboi cu Austro-Ungaria, care, la rândul ei, pe 8 august declar? r?zboi Belgiei. Pe 9 august, Japonia se declar? în stare de r?zboi cu Germania. Pe 19 octombrie, Rusia declar? r?zboi Turciei, iar Turcia declar? r?zboi Antantei, al?turându-se Puterilor Centrale[7]. Dup? aceste declara?ii, r?zboiul se generalizeaz? la nivelul întregii Europe, dar ?i dincolo de ea.

România în Primul R?zboi Mondial

În seara zilei de 15 iulie 1914, dup? declara?ia de r?zboi a Austro-Ungariei împotriva Serbiei, Ion I.C. Br?tianu a convocat Consiliul de Mini?tri la Sinaia pentru consult?ri. To?i au ar?tat c? fa?? de chestiunea românilor din Transilvania ?i fa?? de sim??mântul public din Regat, ?ara nu putea s? ia armele al?turi de Austro-Ungaria ?i au cerut s? cunoasc? angajamentele României cu alte ??ri ?i îndeosebi cu Austro-Ungaria. Au urmat ?i alte ?edin?e ale guvernului, când mini?trii au putut s? ia cuno?tin?? despre con?inutul tratatului din 1883, care în art. 2 prevedea: „Dac? România, f?r? nicio provocare din partea sa, ar fi atacat?, Austro-Ungaria se oblig? s?-i dea în timp util ajutorul ?i asisten?? contra agresorului. Dac? este atacat? Austro-Ungaria în acelea?i împrejur?ri, în una din p?r?ile statelor sale limitrofe cu România, casus foederis se va prezenta numaidecât pentru aceasta din urm?". Consiliul de Coroan?, întrunit la Sinaia, la 21 iulie 1914, sub pre?edin?ia regelui Carol I, luând cuno?tin?? de textul tratatului secret din 1883, a apreciat c? actul comis de Austro-Ungaria împotriva Serbiei constituie o agresiune, înc?lcându-se astfel caracterul defensiv, de ap?rare al tratatului; s-a apreciat, de asemenea, c? acel casus foederis, specificat în art.2 al tratatului, nu se poate invoca în situa?ia de fa??, Austro-Ungaria fiind agresoare ?i nu victim?. Deci România n-are niciun interes s? ajute Austro-Ungaria s? distrug? Serbia[8]. Prin urmare, Consiliul de Coroan? din 21 iulie 1914 a decis ca România s? r?mân? neutr?, chiar dac? regele, sus?inut de Petre Carp, ar fi dorit s? intre în r?zboi al?turi de Puterile Centrale. De altfel, fa?? de aceast? situa?ie, regele a decis s? abdice, dar moartea sa din 27 septembrie 1914 l-a oprit de la acest gest dezn?d?jduit.

E interesant? pozi?ia principesei Maria (englezoaic? la origine, dar care fusese crescut? de mama sa, unica fiic? a ?arului Alexandru al II-lea al Rusiei, în mediul privilegiat al Cur?ii de la Petersburg) cu privire la discu?iile care se purtau referitoare la atitudinea României fa?? de r?zboi. A?a cum rezult? din memoriile lui I.G. Duca, ea afirma: „N-am venit în România ca dup? 20 de ani, s? renun? la Coroana României. Nu mi-am sacrificat tinere?ea ?i m-am ostenit s? dau ??rii ace?ti mo?tenitori de coroan? ca s?-i v?d acum r?t?cind prin lume ca principi germani în exil. Eu de ?ara asta nu m? despart. În?eleg aspira?iunile ei ?i le îmbr??i?ez. Dealtminteri, unde s? merg? Eu german? nu sunt, la drepturile mele de principes? englez? m-a?i obligat s? renun? când m-am m?ritat, alt? patrie decât România nu am. Dac? principele Ferdinand renun?? la Coroan? ?i pleac? în Germania dup? unchiul s?u, eu divor?ez ?i stau aici"[9].

Dup? doi ani de neutralitate, la 4 august 1916, I.C. Br?tianu a semnat tratatul de alian?? cu Antanta, înso?it de o conven?ie militar?. România se angaja s? intre în r?zboi împotriva Austro-Ungariei, iar Antanta îi recuno?tea dreptul de a alipi teritoriile române?ti din Austro-Ungaria: Transilvania cu Cri?ana, de la v?rsarea Some?ului în Tisa pân? la v?rsarea Mure?ului în Tisa, Bucovina ?i Banatul (inclusiv cel sârbesc). Alia?ii se angajau s? declan?eze, cu opt zile înainte de intrarea României în r?zboi, o ofensiv? cu trupele de la Salonic, pentru a re?ine trupele germane-bulgare, ?i s? desf??oare, de asemenea, o ofensiv? pe teritoriul austriac pentru a înlesni viitoarele ac?iuni ale armatei române în Transilvania. Rusia urma s? trimit? trei divizii (dou? de infanterie ?i una de cavalerie); România urma s? primeasc?, prin Rusia, zilnic, câte trei sute tone de muni?ie ?i material de r?zboi[10]. Planul de companie al comandamentului român se baza pe Armata1, Armata a 2-a, Armata a 3-a, Armata a 4-a ?i Corpul 5 Armat? în rezerva Marelui Cartier General. Armata de Nord (Armata a 4-a), comandat? de generalul Prezan Constantin, concentrat? pe frontiera de vest a Moldovei, avea misiunea s? rup? ap?rarea inamicului din trec?torile Carpa?ilor între Dorna ?i valea Oituzului ?i s? ias? ini?ial pe Mure? la nord-est de Târgu-Mure?. Ulterior s? continue ofensiva prin Poarta Some?ului ?i s? p?trund? în Câmpia Tisei.

Armata a 2-a, comandat? de generalul Averescu Alexandru, concentrat? pe frontiera de nord a Munteniei, trebuia s? treac? la ofensiv? în fâ?ia cuprins? între valea Oituzului ?i cursul superior al râului Arge?, s? ias? pe râul Mure? între Târgu-Mure? ?i Alba Iulia, ulterior s? continuie ofensiva prin Poarta Some?ului. Armata 1, comandat? de generalul Culcer Ioan, concentrat? pe frontiera de nord ?i nord-vest a Olteniei, urma s? treac? la ofensiv? în fâ?ia delimitat? de cursul superior al râului Arge? ?i fluviul Dun?rea, s? p?trund? cu for?ele principale în Transilvania pe valea Oltului ?i Jiului, ?i ias? pe râul Mure? la vest de Alba-Iulia. Ulterior s? înainteze prin defileul Mure?ului, spre vest, iar cu o parte din for?e s? p?trund? pe v?ile Cri?urilor ?i s? ias? la vest de mun?ii Apuseni, în Câmpia Tisei. Armata a 3-a, comandat? de generalul Aslan Mihail, a primit misiunea s? treac? la ap?rare pe grani?a de sud pentru a respinge încerc?rile inamicului de for?are a fluviului Dun?rea ?i s? asigure concentrarea în Dobrogea a Corpului 47 Armat? rus (cu dou? divizii ruse ?i una sârb?), în m?sur? ca, la ordin, s? treac? la ofensiv? în Dobrogea pentru a cuceri aliniamentul Rusciuk, ?umla, Varna, îndep?rtând pericolul unei ac?iuni în for?? a inamicului. Corpul 5 armat?, comandat de generalul Georgescu Gheorghe, format din dou? divizii de infanterie, urma s? se concentreze în zona Bucure?ti ?i apoi s? se deplaseze în Transilvania pentru a participa la luptele din acea zon?[11].
- Va urma -
----------------------------------
[1] Ilie Gorjan, Drept interna?ional public, Editura M?iastra, Târgu Jiu, 2013, p. 8.
[2]Ibidem, p.9.
[3] Vicen?iu Cojan, Primul r?zboi mondial - repere de cronologie militar?, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti, 1977, p.10.
[4] Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1983, p.432.
[5] Vicen?iu Cojan, op.cit., p.13.
[6] Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pân? ast?zi, Editura Albatros, Bucure?ti, 1975, p.682.
[7] Vicen?iu Cojan, op.cit., p.14-18.
[8] Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu, op.cit., p.438-440.
[9] Ibidem, p.446.
[10] Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1997, p.275.
[11] Col.dr. Costic? Popa, Curs de istoria artei militare, Editura Academiei Militare, Bucure?ti, 1990, p.237-239.

footer