Revista Art-emis
De ce n-a avut loc re-Unirea acum 25 de ani? (3) PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Duminică, 09 Octombrie 2016 15:19

Tricolor-unireFragment din cartea de amintiri, semnat? de autorul textului Declara?iei de Independen?? a Republicii Moldova, domnul ambasador, dr. Aurel Preda: „Memoriile unui diplomat oarecare", Editura Victor, Bucure?ti, 2009, p.276-296.

La o lun? ?i ceva de la acea īntālnire, la īnceput de decembrie 1991, primesc din nou un telefon de la domnul Nedelciuc, care īmi solicita o nou? īntālnire īn acela?i loc, la Bordei. Este īnso?it de acela?i companion. Este decembrie ?i e īnceput de vifor. O pal? a vāntului face ca paltonul īnso?itorului lui Nedelciuc s? se deschid?. O clip? e suficient s?-mi dau seama c? ?eful S.I.E. de la Chi?in?u e īnarmat. Are dou? arme: un UZI de produc?ie evreieasc? ?i un Nagan, pistolul meu preferat. (Anatol Plugaru cu UZI-ul evreiesc? Imposibil! Īn U.R.S.S. doar Andropov ?i al?i cā?iva frunta?i ai K.G.B.-ului sovietic purta o astfel de arm? performant? ?i scump?, iar acesta nu putea fi Andropov care murise īnc? la 9 februarie 1984, īn ziua cānd se n?scuse fiul meu Tudor ?oimaru. ?i atunci ne īntreb?m dac? acel tip cu UZI-ul evreiesc la ?old nu era nici Andropov ?i nici Plugaru, cine o fi fost el ?i dac? nu cumva el n-a participat la discu?ii īn trei pentru ca s? nu se dea de gol īn Bucure?ti c? nu posed? limba romān?? - V.?.)

?i de aceast? dat? domnul Nedelciuc prefer? o discu?ie īntre patru ochi. El spune: „Ne-am gāndit mai bine! Poate data trecut? preten?iile noastre au fost cam mari. Ne-am mai gāndit, - a repetat el - am mai chibzuit. Iat? care este noua noastr? propunere: Constitu?ia Romāniei din anul 1923, care a fost ?i a noastr?, con?inea prevederi cu privire la institu?ia senatorului de drept, un post rezervat la fiecare nou? legislatur? fo?tilor prim-mini?tri, episcopilor, diploma?ilor ?i generalilor care s-au f?cut remarca?i īn serviciul patriei... Garanta?i-i lui Snegur pozi?ia de senator de drept īn Parlamentul Romāniei īntregite". M-am desp?r?it de domnul Nedelciuc īn acelea?i condi?ii, el mi-a īntins māna ?i a plecat f?r? s? a?tepte vreun comentariu. Nu l-am mai īntālnit de atunci, dar pe tovar??ul s?u aveam s?-l īntālnesc īn mai multe rānduri, īn anul 1992-1993, cānd am devenit Directorul aristocratei Direc?ii (la acea vreme) juridice ?i a tratatelor din M.A.E. Am transmis, ca ?i rāndul trecut, prin curier special, ?i acest al doilea mesaj al Pre?edintelui Snegur al Moldovei lui Ion Iliescu la Cotroceni. ?i... nimic, nimic, nimic. Prezumtivul „cum?tru" se l?sa greu, nu era de acord cu acest melanj, īn condi?iile īn care „Jupānul" de la Moscova, de?i ame?it, d?dea semne de via?? ?i culmea! nici dup? ce acesta a dat ortul popii, īn decembrie 1991, Iliescu tot nu ?i-a revenit din neclintitul s?u devotament fa?? de patria tinere?ii sale. Asta mai zic ?i eu fidelitate, cam neobi?nuit? la romāni, recunosc, dac? romāni pot fi numi?i cei care nu-?i iubesc glia.

Īn calitate de īns?rcinat cu afaceri a.i. la Chi?in?u a trebuit, īnainte de a-mi prezenta scrisorile de cabinet (de fapt o formalitate īn condi?iile īn care eram bine cunoscut īn cercurile preziden?iale ?i parlamentare, cāt ?i īn mass-media), s? m? īngrijesc de un sediu al viitoarei Ambasade. A?a c? am mai f?cut dou? drumuri la Chi?in?u dup? proclamarea independen?ei de stat ?i īnainte de īntālnirile „a la James Bond" din parcul Bordei. De fiecare dat? am fost primit de Pre?edintele Mircea Snegur. De altfel, īndr?znesc s? spun c? puteam intra la Snegur f?r? s? fiu anun?at ?i programat din timp de Protocolul preziden?ial de la Chi?in?u! I-am cerut concursul pentru a g?si un sediu corespunz?tor pentru Ambasad?. Snegur l-a chemat pe primarul Chi?in?ului din acea vreme, domnul Costin, ?i i-a „ordonat" s? m? īnso?easc? īn ora?, s?-mi arate cele mai frumoase cl?diri, alegerea urmānd s?-mi apar?in?. Pre?edintele Snegur mi-a spus c? ar dori (?i aceasta eu am luat-o ca atare ?i am comunicat-o prin conducerea M.A.E. la Cotroceni) ca inaugurarea Ambasadei s? aib? loc, cāt mai curānd posibil, cu tot fastul, īn prezen?a Pre?edin?ilor Romāniei ?i Moldovei, cu companie de onoare, salve de arm? cu ocazia arbor?rii stindardului tricolor pe catargul din incinta Ambasadei etc. Snegur mi-a f?g?duit c? el va veni la deschiderea oficial? a Ambasadei, indiferent dac? Iliescu va veni sau nu. ?i s-a ?inut de cuvānt. Cu ocazia alegerii cl?dirii viitoarei Ambasade, m-am īmprietenit cu primarul Costin, pe care īl cuno?team din timpul dezbaterilor din Parlament pe tema adopt?rii independen?ei. Am cunoscut-o ?i pe frumoasa lui so?ie, pe care am reīntālnit-o la Bucure?ti mult timp dup? aceea, īn condi?iile īn care so?ul ei trecuse, din p?cate, īn lumea umbrelor.

Īn cursul unei vizite „de lucru" la Chi?in?u, din īns?rcinarea conducerii M.A.E., a ministrului de externe chiar, domnul N?stase, am comunicat imediat dup? sosire, prin telefon, din biroul Pre?edintelui Parlamentului, Alexandru Mo?anu, lui Snegur, care a?tepta īn aeroportul Chi?in?ului, r?spunsul lui Ion Iliescu (cite?te „binecuvāntarea t?tucului de la Bucure?ti") privind oportunitatea particip?rii la Almatī, la reuniunea reprezentan?ilor, la nivel de pre?edin?i de republic?, care urma s? hot?rasc? asupra constituirii Comunit??ii Statelor Independente (C.S.I.), un fel de U.R.S.S. edi?ia a II-a ad?ugit? ?i revizuit?). Snegur a zis doar atāt: „A?a, deci!..." Atunci, n-am īn?eles, dar ulterior m-am dumirit c? Pre?edintele Moldovei, care era la curent cu īnceperea ?i cursul negocierilor romāno-sovietice, s-ar fi a?teptat la alt r?spuns. Īncuviin?area lui Iliescu ?i participarea lui Snegur la īntālnirea de la Almatī au constituit piatra tombal? a iluziilor despre unire ?i au f?cut ca Snegur s? revin? la Chi?in?u cu o altfel de optic?. ?i-a dat seama, probabil, c? lumina vine tot de la R?s?rit ?i c? dinspre Apus nu e nimic de sperat! Inutil de spus c? Snegur a sperat īntr-un sprijin serios de la Bucure?ti pān? īn ultima clip?, insistānd, de fapt invitāndu-l neoficial pe Ion Iliescu la Chi?in?u cu ocazia inaugur?rii Ambasadei, un bun prilej pentru a discuta viitorul celor „dou? state romāne?ti" ?i al „rela?iilor de fr??ietate", sintagme pe care avusesem „gāndul r?u" s? le folosesc īn Declara?ia de recunoa?tere a independen?ei de c?tre Romānia a statului de peste Prut, c?ruia noi to?i, inclusiv Snegur, īi preziceam - neinspirat - o existen?? scurt? la acea dat?. Ne-am īn?elat ?i, vorba lui Iliescu, am fost ni?te „prost?naci", pe care el i-a l?sat „cu fundul īn balt?". A naibii ?coala asta de la Moscova!

Deja la a treia vizit?, tot īn scopuri logistice, la Chi?in?u, am auzit la radio, dup? ce am trecut grani?a la Albi?a, vocea cavernoas? a lui Snegur, care se adresa unui interlocutor, īn realitate popula?iei, pe care p?rea c? o ceart?: „S? ne mai lase (cei din mass-media – n.a.). Ce-i asta, De?teapt?-te, romāne, la radio, ?i īn sculare ?i īn culcare"?! Era vorba de imnul na?ional! Cu toate acestea, Snegur, ca ?i Iliescu, absolvent ai aceleia?i ?coli de activi?ti de la Moscova, nu a cedat ?i, fiind grijuliu cu propriul viitor, a trimis īn dou? rānduri, cei doi emisari la Bucure?ti - despre care am vorbit mai sus - īn speran?a unui reviriment. Al cui? Ghici! A?adar, eventualul cititor al acestor rānduri s? trag? el īnsu?i o concluzie: cine pe cine a īn?elat ?i cine a fost cā?tig?torul. Eu zic c? Moscova, ca de obicei! Este edificatoare īn acest sens o convorbire telefonic? dintre Eduard ?evardnadze ?i Mircea Snegur, cu cāteva zile īnainte de semnarea Tratatului de prietenie sovieto-rom?n de c?tre Gorbaciov ?i Iliescu. Īn cursul discu?iei cu ministrul de externe sovietic, la care a asistat ?i V. Tudor (Tudor Pan?āru? - V.?.),viitor ambasador al Chi?in?ului la O.N.U., ?i pe care acesta din urm? mi-a relatat-o cu am?r?ciune īn anul 1995, la New York, ?evardnadze l-a apostrofat pe Snegur cu urm?toarele: „Au dreptate cei care spun bancuri cu voi, moldovenii, īn care v? numesc bāci („Bāc" īnseamn?, īn limba rus?, bou impotent, mai precis bou castrat-n.a.). Ce a?i crezut? C? romānii au s? se uneasc? cu voi? I?i spun eu, unirea cu Romānia va avea loc la Pa?tele Cailor!"

In ce m? prive?te, de?i scrisorile de cabinet au fost semnate, desemnāndu-m? īn calitate de īns?rcinat cu afaceri a.i., deci nu ambasador, n-am mai ajuns s?-mi iau īn primire postul de la Chi?in?u. ?i aceasta tot din cauza mea! Sper s? fiu īn?eles bine! Participant al luptelor decisive din vara anului 1991 de la Chi?in?u, am crezut sincer - pān? la un moment dat - īn inten?iile Bucure?tilor privind reīncorporarea Basarabiei la patria-mum?. De aceea, am socotit c? īn intervalul mai lung sau mai scurt īn care urma s? fiu ?ef al Oficiului diplomatic de la Chi?in?u, s? ac?ionez, īn continuare, pentru cauza Reunirii ?i, de aceea, s? nu consider institu?ia decāt un avanpost, constituit special īn acest scop. In consecin??, am invocat precedentul est ?i vest-german, - cele dou? state germane care ī?i deschiseser? la Bonn ?i, respectiv, la Berlin oficii diplomatice sui generis ?i am cerut, dar conducerea M.A.E. m-a refuzat categoric, ca pe cl?direa unde urma s? func?ion?m s? se scrie „Reprezentan?a Bucure?tilor la Chi?in?u" ?i nu „Ambasada Romāniei", īntrebāndu-m? ?i īntrebāndu-i pe interlocutorii din M.A.E., factori deciden?i, desigur. „Pe cānd o Ambasad? a Romāniei la Craiova"? Exemplul dat i-a f?cut s? rād? ca de o glum? proast?, dar mare ne-a fost mirarea, cā?iva ani mai tārziu, cānd partidul neonazist austriac a publicat o hart? a fostului imperiu chezaro-cr?iesc ce includea, pe lāng? Transilvania, ?i Banatul ?i... Oltenia care, se ?tie c? a fost īncorporat? la imperiul austriac 30 de ani, la īnceputul secolului al XVIII-lea.

La rāndul meu, īn fa?a acestei situa?ii, am refuzat s? plec la Chi?in?u, iar factorul de decizie care a fost, din īntāmplare sau nu, un fost coleg de facultate, a respirat u?urat ?i a cerut colegilor s?i din conducerea M.A.E. s? numeasc? un alt diplomat, care nu are astfel de aprehensiuni. „E un exotic!", s-a zis. A plecat domnul Bistreanu, bun cunosc?tor (profesor) de limba rus?, un diplomat abil, cu mult? experien??. Capitolul Basarabia s-a īnchis definitiv pentru mine, dar a r?mas o amintire vie, cu iz de īnfrāngere. Poate c? dac? a? fi fost mai flexibil, prin prezen?a mea la Chi?in?u, īn fruntea Oficiului diplomatic, a? fi putut influen?a ?i pietrui cāt de cāt drumul anevoios c?tre aceast? provincie nenorocoas?, drum care s-a īnfundat īn zilele noastre definitiv. Dup? p?rerea mea, cauza este nu numai lipsa dorin?ei reale a regimului Iliescu et comp. dar ?i maniera de lucru a a?a-zisei noastre „Ambasade" de la Chi?in?u, care i-a tratat pe basarabeni ca pe orice alt popor ?i ?ar? īn care ei, diploma?ii de profesie, mai fuseser? acredita?i, deci a?a cum īnv??aser? ei īn atātea ?i atātea ??ri īn care au fost la post anterior. Cu alte cuvinte, nu s-a procedat dup? regula „noi ?i noi", ci dup? clasica regul? valabil? de exemplu ?i īn Australia ?i la Pretoria, „noi ?i ei". Ce am sem?nat, asta am cules! Dumnezeu ī?i d? - cum se spune īn popor - dar nu-?i bag? ?i-n traist?. Dac? mai ad?ug?m c? de obicei traista e rupt?, avem tabloul complet al situa?iei cānd romānul „?i-o face" cu propria mān?!"[2].

Cel mai ru?inos moment īn toat? aceast? poveste pare a fi uitucenia liderilor de la Chi?in?u, fronti?ti, unioni?ti, liberali, democra?i etc., care au īncercat s? ?tearg? din memoria colectiv? efortul ?i riscul domnului ambasador Aurel Preda, f?r? de care nu se n??tea proiectul Declara?iei de Independen?? cu mesaj unionist, ace?tia uitānd s?-i zic? un bodaproste cre?tinesc sau s?-l invite m?car odat? la Chi?in?u la serb?rile Independen?ei. Este adev?rat c? V. Matei acum cā?iva ani la o adunare anual? a diploma?ilor romāni i-a „mul?umit" lui Aurel Preda, de-i venea bietului ambasador s? īntre īn p?mānt de ru?ine de ocara „ca la u?a cortului" care i-a f?cut-o intelectualul basarabean. Par?ial, cāt am putut eu face, l-am reabilitat pe autor urāndu-i anual de Ziua Independen?ei „un car de ani" ?i o cāt mai grabnic? revenire acas?, la Patria-Mam?, a Republicii Moldova, c?rei i-a scris cu peni?a sufletului proiectul certificatului de na?tere īn august 1991. Nici īn acest an aniversar, la 25 de ani, autorul proiectului Declara?iei de Independen?? nu a fost poftit la Chi?in?u; am īncercat eu s? fac acest lucru īn mod particular dar l-am g?sit prin telefon acas? bolnav, incapabil s? se deplaseze nici m?car pān? la casa p?rinteasc? din M?t?sari. Deaceea n-am mers nici eu la parada militar? s? v?d ma?inile americane revopsite din dotarea Armatei Na?ionale Cāt prive?te c?l?toriile lui Nedelciuc la Bucure?ti īmpreun? cu zisul „Plugaru" avānd UZI-ul evreiesc la ?old ?i īntālnirile cu Aurel Preda īn „Bordei"-ul bucure?tean, īncercānd s?-i conving?, prin acesta, pe „revolu?ionarii" din fruntea statului roman, s? mearg? la modific?ri de constitu?ie īn favoarea viitoarei zise „re-Uniri", ideie care nu se ?tie nici azi din care cetate de scaun venea, din Kremlin sau din Ierusalim, sau din ambele plus īnc? dou?-trei capitale economice ale lumii, a?a ca ?i ideea zisei „revolu?ii" din Decembrie 1989...

P?cat c? īnafar? de Aurel Preda niciunul din cei implica?i īn aceast? „opera?iune unionist?" e?uat? nu ?i-a recunoscut implicarea sa, direct? sau indirect?. Poate aflam ?i noi de unde a fost para?utat „mutul" cu UZI-ul evreiesc la ?old. Azi doar oamenii cu acces la arhivele postdecembriste ale M.A.E. al Romāniei ne mai pot informa, ce a avut loc cu adev?rat īn acele zile de august-decembrie 1991 dar ?i, mai tārziu, la sfār?itul lui ianuarie-īnceputul lui februarie 1993, cānd cei patru frunta?i ai Mi?c?rii de Eliberare Na?ional?, conduc?tori ai Parlamentului Independen?ei, ?i-au dat subit demisia ca s?-i fac? loc echipei ex-komsomolistului-?ef, Petru Lucinschi, celor care au schimbat radical vectorul ?i viteza Mi?c?ri de Eliberare Na?ionale din Basarabia, celor care īn toamna anului 1993 au reīnviat partidul komuni?tilor iar īn februarie 1994 a deschis toate por?ile pentru revenirea la putere a puhoiului agrariano-interfrontisto-comunist cu Mo?pan, Solonari, Stepaniuc ?i cā?i al?ii īn frunte.

Dr. Vasile ?oimaru, deputat īn Parlamentul Republicii Moldova īntre anii 1990-1994 ?i 1998-2001.

---------------------------------------------------------
[2] Fragment preg?tit pentru tipar de Vasile ?oimaru din cartea de amintiri: Aurel Preda, Memoriile unui diplomat oarecare, Editura Victor, Bucure?ti, 2009, p.276-296.

footer