Revista Art-emis
De ce n-a avut loc re-Unirea acum 25 de ani? (1) PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Duminică, 02 Octombrie 2016 17:52

RomâniaDe ce n-a avut loc re-Unirea acum 25 de ani ?i de ce Republica Moldova n-a devenit independent? nici dup? 25 de ani?

În ziua când s-au împlinit 20 de ani de la adoptarea Declara?iei de Independen?? a R. Moldova, am publicat un interviu cu ambasadorul Aurel Preda, autorul principal al acestui document[1], în care s-a explicat cine ?i cum a scris proiectul Declara?iei de Independen?? a R. Moldova. Numai c? ?i azi, V. Matei, se tot laud? din r?sputeri c? anume el este autorul. Mai mult, dup? doi ani de la acel interviu, la o conferin?? omagial? în preajma Zilei Independen?ei, la Institutul de Istorie al Academiei de ?tiin?e al Moldovei (A.?.M.), pe 22.08.2013, Matei a f?cut-o ?i mai lat?, afirmând c? în acele zile de august 1991 ar fi scris ?apte variante (sic!) de proiect de Declara?ie ?i chiar flutura în mâini ni?te foi de hârtie, zicând c? „iat?-le, am s? i le transmit domnului director al Institutului de Istorie, Gh. Cojocaru". A doua zi, la emisiunea sa personal?, „Ora de cultur?", de la postul de radio „Vocea Basarabiei", Matei deja prinsese ?i mai mult curaj la umflarea laudelor de sine. Iat? un fragment transcris din monologul lui în acea emisiune radio: „Ca s? nu fiu învinuit c? falsific istoria, am s? recurg la documente. C? asta înseamn? s? nu falsifici istoria. Ieri am avut o conferin?? la Institutul de Istorie al Academiei în care pentru prima dat? am adus toate variantele Declara?iei de Independen?? a Republicii Moldova. La mine s-au p?strat toate versiunile, toate fragmentele din ceea ce am scris eu. Iar ieri i-am prezentat lui Gheorghe Cojocaru documentele cu noti?e de atunci care coincid sut? în sut?... ?i vom face o edi?ie faximilat? cu toate aceste acte ca s? elimin?m orice autori c?zu?i cu pluta, cu hârzobul care se dau, gen Preda... S? se ogoiasc? pentru c? istoria nu poate fi falsificat? într-un mod atât de neru?inat, noi mai suntem vii, suntem martori înc?, ?i toate aceste încerc?ri de a scrie memorii trucate sau de a face diversiuni de tot genul nu au niciun fel de sor?i de izbând?".

Apropo, profesorul Alexandru Mo?anu, martor la acea Conferin??, i-a ?i zis din sal? „autorului" c? ar fi bine ca s? le ?i prezinte acele ?apte variante de Declara?ie, nu doar s? promit?. De unde era s? le prezinte bietul „autor" dac? nici nu le-a ?inut în mâini, pentru c? ele nici n-au existat vreodat?. În realitate a existat o singur? variant?, cea pe care a semnat-o autorul principal, ambasadorul Aurel Preda, în seara zilei de 26 august 1991, ora 18.15. O xerocopie a acestui document epocal din istoria Basarabiei române mi-a înmânat-o ?i mie autorul la una din întâlnirile noastre. (S?rmanii „autori" de la Chi?in?u, printre ei niciun specialist în dreptul interna?ional, s-au chinuit ?ase zile ?i ?ase nop?i s? nasc? acel proiect, dar n-au reu?it pân? n-a venit Aurel Preda de la Bucure?ti. Iat? de ce ne-am f?cut de râs fiind printre ultimii din U.R.S.S. care ?i-au proclamat independen?a, la trei zile dup? Ucraina ?i la dou? zile dup? Belarus. Dup? noi doar republicile turcofone ?i Armenia ?i-au proclamat independen?a). Iar Gheorghe Cojocaru ?i Alexandru Mo?anu ?i azi a?teapt? cele ?apte variante de declara?ie, scrise de „autorul" basarabean, dar degeaba. Între timp cele „?apte variante" s-au transformat în ... „opt variante", pentru c? „autorul" a mai descoperit o variant? în arhiva personal?, în zilele când elibera apartamentul de pe strada S. Lazo pentru a se muta, temporar, în apartamentul de serviciu al I.C.R. de pe strada Mihai Eminescu din Chi?in?u. Pentru c? au mai trecut cinci ani de la acel interviu, iar spiritele „independentiste" nici azi nu s-au stins, am hot?rât, cu voia autorului, s? public un fragment din cartea de memorii a domnului Ambasador Aurel Preda, fragment care se refer? la perioada proclam?rii independen?ei noastre.

Fragment din cartea de amintiri, semnat? de autorul textului Declara?iei de Independen?? a Republicii Moldova, domnul ambasador, dr. Aurel Preda: „Memoriile unui diplomat oarecare"[2], Editura Victor, Bucure?ti, 2009, p.276-296.

„ ... Te?coi, Duminic?, 25 august 1991, ora 10.04.
Telefonul sun?. De la Chi?in?u telefoneaz? domnul Vasile Nedelciuc, ?eful Comisiei Rela?ii Externe din Parlamentul Republicii Moldova, pe care îl cunoscusem ?i ne împrietenisem în timpul lucr?rilor Conferin?ei interna?ionale pe tema Pactului Ribbentrop-Molotov din iunie acela?i an: „B?die - zice el - ai un tren peste exact o or?. În gara Basarab te a?teapt? o ma?in? de la M.A.E. Treci, te rog, pe acas? pe la dumneata, ia-?i câteva schimburi, mai ia pe cineva, om de încredere, ?i îndreapt?-te spre Chi?in?u. Te a?tept împreun? cu Snegur în jurul orei 10 seara. Nu te codi, vino! Aici se întâmpl? lucruri mari!". Nu mi-a fost greu s? intuiesc c? cei de la Chi?in?u, folosind ocazia favorabil? a putchului de la Moscova (august 1991), hot?râser? s? fac? ceva. Ce era acest ceva trebuia s?-mi închipui c? ar fi putut fi chiar o desprindere de U.R.S.S. În orice caz, eveniŹmentul care era în curs de preg?tire la Chi?in?u fusese discutat, probabil, ?i cu conducerea M.A.E. (cel pu?in), din moment ce o ma?in? a institu?iei m? a?tepta gata de a se deplasa la Chi?in?u. M-am precipitat spre gar? ?i, sosit la Bucure?ti, i-am telefonat lui Valentin Stan, un tân?r diplomat capabil, care, la rândul lui, nu a ezitat s? mi se al?ture.

Trebuie s? remarc lejeritatea cu care ambii ne-am angajat în aceast? ac?iune, dac? avem în vedere disciplina care domnea înc? în acel timp la M.A.E. ?i care, în mod obligatoriu, ar fi impus o discu?ie cu conducerea institu?iei, pe baza unui mandat aprobat la cel mai înalt nivel, directive, deci, de la care, ca orice diplomat în misiune, ar fi trebuit s? nu m? abat. Or, nimic din toate acestea nu exista. ?i, deodat?, am în?eles! La Chi?in?u se avea în vedere ceva atât de important încât conducerea M.A.E. propusese guvernului ?i, poate, ?i mai sus - a?a cum urma s? m? conving ulterior - ?i aceste înalte foruri de la Bucure?ti, pentru a nu fi amestecate în deplasarea de la Chi?in?u ?i implicarea României în ce urma s? se întâmple acolo, le d?duse binecuvântarea pentru o misiune neoficial?. Altfel spus, noi, cei doi diploma?i, ne-am angajat într-o misiune pentru care nu a existat nici o aprobare din partea autorit??ilor române competente ?i pentru care, deci, acestea nu î?i asumau nici o r?spundere. Dac? din „n" motive ini?iativa Parlamentului de la Chi?in?u ?i a Pre?edintelui Snegur e?ua, unui eventual protest sau altor m?suri pe care Moscova le-ar fi putut lua împotriva României ca rezultat al particip?rii celor doi diploma?i, ac?iune ce ar fi putut fi u?or calificat? drept amestec în treburile interne ale U.R.S.S., Bucure?tiul ar fi putut s? r?spund?, prin dezavuarea noastr?, ?i, pe cale de consecin??, s? considere amestecul nostru în aceast? „afacere" ca o ini?iativ? personal? a unor exalta?i - care au plecat, deci, din proprie ini?iativ? la Chi?in?u, înc?lcând grav normele elementare ale disciplinei diplomatice, fapt pentru care autorit??ile române s-ar fi putut angaja, eventual, s?-i condamne ?i, desigur, s?-i pedepseasc?. Cam acestea erau gândurile mele în timp ce ma?ina gonea spre punctul de frontier? de la Albi?a, iar colegul meu, domnul Stan, aflat în verv? - ca de obicei - debita tot felul de „glumi?e" pe seama colegilor s?i mai tineri care începuser? deja „asaltul" asupra diploma?iei, visând s? ajung? ambasadori în doi timpi ?i trei mi?c?ri.

Sfânta tinere?e - îmi ziceam - e imun? la primejdiile care ne p??teau la tot pasul dup? trecerea frontierei din partea autorit??ilor sovietice, eventual informate asupra ac?iunii la care urma s? particip?m. ?tiam din proprie experien?? c? lupii din K.G.B. nu dorm niciodat? ?i nici nu sunt du?i la biseric?. O parte a drumului trecea prin p?dure ?i... un accident de ma?in? sau chiar o rafal? de pistol-mitralier? ar fi putut pune cap?t acestei ac?iuni înainte de a începe. Hot?rât lucru, Bucure?tiul decisese s? ne sacrifice, l?sân-du-?i „porti?e" deschise pentru eventuale dezvinov??iri credibile. Am avut noroc ?i, a?a cum Nedelciuc apreciase, la ora 22 ?i 10 minute ma?ina noastr? a sosit la sediul Parlamentului ?i Pre?edin?iei, unde î?i avea biroul, în acel timp, Pre?edintele Mircea Snegur. Am fost primi?i prietene?te ?i pu?i la curent cu motivul convoc?rii noastre la Chi?in?u: hot?rârea de desprindere a Basarabiei de Moscova, de U.R.S.S. Am sim?it c? elegantul cabinet al Pre?edintelui de la Chi?in?u se învârte cu mine ?i deodat? am întrebat: „?i dup? aceea ce ave?i de gând?" - „S? ne declar?m independen?a. Apoi, vom vedea!". Instantaneu mi-a venit în minte r?spunsul olteanului, care este întotdeauna imprecis. Olteanul î?i r?spunde la întrebarea pe care i-o adresezi invariabil cu „s? vedem", dup? care adaug? relativ repede „s? mai vedem".

Tot a?a ?i basarabeanul Snegur! De unde se vede - fir-ar s? fie! - c? avem acelea?i gene. Omul nu se angaja ?i, de altfel, nici nu se putea angaja în acel moment. Domnul Stan c?zuse într-o mu?enie care nu-i era specific?. Cred c? lui Snegur ?i lui Nedelciuc nici nu le trecea prin cap c? noi doi, Valentin ?i cu mine, nu aveam nici o aprobare în acel moment. Mi-au cerut s? le elaborez proiectul Declara?iei de Independen??. Oricum, nu mai era nici o ?ans? de a da înapoi ?i m-am trezit c? am început s?-mi chestionez interlocutorii. I-am întrebat, îmi amintesc, când au de gând s? declan?eze ac?iunea. R?spunsul a fost „cât mai repede, dar nu mai târziu de 27 august". Le-am promis c? documentul va fi gata în cel mult 48 de ore ?i le-am propus ca proiectul Declara?iei de Independen?? s? fie citit ?i adoptat de o Mare Adunare Popular?, evenimentul urmând s? se desf??oare în uria?a Pia?? din fa?a Palatului Consiliului de Mini?tri din centrul Chi?in?ului, o pia?? str?juit? de statuia lui ?tefan cel Mare. Când am f?cut aceast? propunere, am avut în vedere precedentul din 27 martie 1918, când Parlamentul de la Chi?in?u adoptase hot?rârea Unirii Basarabiei cu Patria-Mam?, eveniment care s-ar fi desf??urat - potrivit istoricilor Moscovei - sub presiunea baionetelor Armatei Române, prezent? în zon? pentru combaterea bol?evismului. Interlocutorii, demnitari de la Chi?in?u, au promis c? vor asigura prezen?a la manifesta?ie a cel pu?in 100.000 de oameni în diminea?a zilei de 27 august 1991, în Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale. Ei, bine! A venit cel pu?in o jum?tate de milion de oameni [...]

De altfel, în acele nop?i de pomin?, când am „croit" împreun? cu frunta?ii basarabeni desprinderea Basarabiei de U.R.S.S., ca un prim pas spre încorporarea la Patria-Mam?, i-am întrebat pe interlocutorii mei dac? au informa?ii despre inten?iile K.G.B. în acel context major pentru situa?ia din partea de vest a Imperiului Ro?u. K.G.B.-ul nu ?tia nimic sau... p?rea a ?ti ceva, judecând dup? imobilismul lor! Am trecut imediat la treab?. Mai întâi în trei: eu, Valentin Stan ?i Vasile Nedelciuc. Loca?ia era o înc?pere de peste drum de cl?direa în care avuseser? loc discu?iile sus-men?ionate, în palatul Consiliului de Mini?tri. Apoi înc?perea s-a mai „mobilat" cu 5-6 persoane care ofereau din când în când idei. L?sând la o parte orice urm? de modestie, trebuie s? spun c? textul proiectului de Declara?ie este opera comun? a lui Valentin ?i a mea, în sensul c? dup? ce ascultam „agora", îi dictam textul lui Valentin. Întreg con?inutul proiectului a fost - ca s? zic a?a - m?surat de mine cu ?ublerul ?i transmis mesajul urbi et orbi c? proclamarea independen?ei Republicii Moldova nu este decât un pas pân? la reîncoporarea Basarabiei la România (initial - V.?). În acest context, în document nu apare, aproape deloc, termenul de „popor", ci cel de popula?ie, care signific? faptul bine cunoscut c? basarabenii nu sunt decât o parte a poporului român. Exist? o singur? excep?ie, la finalul documentului, (când se afirm? c? „în virtutea dreptului la autodeterminare, în numele întregii popula?ii (deci nu a poporului, ci a popula?iei, care înglobeaz? ?i pe ne-români - n.a.), proclam? c? Republica Moldova este un stat suveran, independent ?i democratic, liber s?-?i hot?rasc? prezentul ?i viitorul, f?r? nici un amestec din afar?, în conformitate cu idealurile ?i n?zuin?ele sfinte ale poporului (apare, deci, pentru prima oar? termenul popor, dar care este acest popor? Acel popor este cel existent în spa?iul istoric ?i etnic al devenirii sale na?ionale, adic? al României). Aceasta este esen?a întregului Document pe care în ziua de 27 august 1991 o mul?ime de peste o jum?tate de milion l-a adoptat cu entuziasm dând, totodat?, mandat Parlamentului s? îl aprobe odat? cu noile decrete referitoare la imnul na?ional („De?teapt?-te, Române"), drapelul na?ional ?i stema statului.

A?adar, textul Declara?iei ?i decretele sus-men?ionate, care începeau invariabil cu sintagma „Cu data prezentului decret, imnul na?ional/stema/drapelul este au trecut prin filtrul meu ?i au fost adoptate de Parlamentul Basarabiei, f?r? modific?ri. Ceremonia aprob?rii proiectului Declara?iei de Independen?? a început în jurul orei 9-9:30, iar în tribuna amenajat? în proximitatea statuii lui ?tefan cel Mare au luat loc oficialit??ile ??rii, reprezentan?ii oficiali ai unor republici învecinate. A fost de notorietate absen?a reprezentan?ilor oficiali ai U.R.S.S. ?i... ai României. ?ara din partea de vest a Prutului ?i a „Podului de flori" a fost reprezentat? de mine, în calitate de român ?i autor al documentelor prezentate mai sus, altfel spus de un obscur consilier diplomatic. Prudent, Valentin Stan a declinat onoarea de a sta în tribun? ?i a preferat s? supravegheze desf??urarea evenimentelor din... parc... pentru orice eventualitate, n'a?a? Am stat lâng? Pre?edintele Snegur, care chiar mi-a tradus când un ilustru poet (era deputatul g?g?uz Vladimir Kapangi-V.?.) din sudul Basarabiei, a rostit într-o rus? aproximativ? urm?toarele: „Fra?ilor! Am fost s?raci, pentru c? am fost pro?ti ?i am fost pro?ti pentru c? am fost s?raci. Ei bine! E timpul s? nu mai fim nici s?raci ?i nici pro?ti. Calea este Unirea cu România!" Mii de oameni, electriza?i de aceste cuvinte, au scandat minute în ?ir „Unire, Unire!", îmbr??i?ându-se ?i plângând de fericire ?i emo?ie. P?rea c? un uragan uman s-a declan?at ?i nimeni ?i nimic nu îl va putea st?vili. N-a fost s? fie a?a! Pentru mine au fost cele mai în?l??toare clipe pe care le-am tr?it, un adev?rat noroc profesional ?i personal.
- Va urma -
---------------------------------------
[1]http://www.timpul.md/articol/declaratia-de-independenta-a-r–moldova-fost-scrisa-de-un-roman-26557.html
[2] Ibidem

footer