Revista Art-emis
Acţiunile Aviaţiei Regale Române după 22 iunie 1941 PDF Imprimare Email
Ion Cernei, Chişinău   
Miercuri, 28 Septembrie 2016 18:09

Avioane Ro WW2În cel de-Al Doilea Război Mondial Forţele Aeriene Regale Române au purtat un război aerian dur, cu grele „Bătălii aeriene pentru România", uneori chiar mai dure decât „Bătălia Angliei". Acestea s-au desfăşurat pe cele două fronturi:
- în Campania din Est (împotriva aviaţiei Aliate între 22 iunie 1941 şi 23 august 1944;
- în Campania din Vest (împotriva aviaţiei Axei, între 9 septembrie 1944 şi 12 mai 1945.

Campania din Est

- Bătălia aeriană purtată în cadrul Operaţiei Barbarossa (22 iunie 1941 - 31 decembrie 1941;
- Participarea Forţelor Aeriene Regale Române la ofensiva aeriană strategică a Forţelor Aeriene Germane în Campania din Est - anii 1942, 1943, 1944;
3. Luptele Aeronauticii Militare Regale Române pentru apărarea spaţiului aerian naţional în anii 1941-1944.

Campania din Vest

- Forţele Aeriene Regale Române sub Comandament Militar Naţional în perioada 23 august - 9 septembrie 1944;
- Contribuţia Aeronauticii Regale Române la eliberarea Transilvaniei (9 septembrie - 25 octombrie 1944);
- Acţiunile Aeronauticii Regale Române, alături de aviaţia sovietică, pe Frontul din Ungaria şi Cehoslovacia şi întoarcerea Corpului 1 Aerian român în ţară.

În ambele campanii, contribuţia părţii române în forţele aeriene a fost substanţială şi dusă cu o continuitate evidentă, de un sistem aerian de luptă la nivel mondial, egal cu cel al valoroşilor noştri adversari, pe care deseori i-am învins în lupte aeriene purtate cu încrâncenare şi stoicism. Acțiunilie Aviaţiei Regale Române în anii celui de-Al Doilea Război Mondial reprezintă un epizod puțin stiudiat a războaielor aeriene. Piloților români le-a fost hărăzit să se ciocnească în lupte aeriene destul de crunte nu numai cu aviatorii ruși dar și cu cei americani, britanici. Sunt unii dintre ei în istoria acestui război care au pe contul lor şi avioane germane şi maghiare doborâte. Iată de ce în componența acestor forțe aeriene sunt ași care au intrat în lista mondială a așilor, alături de cei germani, sovietici, americani, englezi, niponi etc. Costantin Cantacuzino are în palmares 68 victorii aeriene, Alexandru Șerbănescu - 60, Ioan Dicezare și Ion Milu - câte 40. Tudor Greceanu şi Horia Agarici, - peste 30, Ion Dobran, acum în vârstă de 95 ani, general de flotilă aeriană în retragere -10 etc. Aviația română își are un Talalihin al său, sublocotenent Vasile Claru, care într-o luptă aeriană de asupra Țihancăi a lovit direct cu avionul său IAR-80 un I-16 după ce și-a terminat muniția, căzând cu moarte de erou. Istoria aviaţiei românești cunoaște un Maresiev al său - Georghe Bănciulescu, care mai bine de 8 ani a zburat fără picioare înante de război. El trasat primele linii aeriene Paris-Saigon și Paris- Dakkar; a murit de malarie la Cairo în vara anului 1940. Atrag atenția asupra unor aspecte: acţiunile de dotare a Aeronautici Regale Române înainte de război, participarea la operațiunile militare de eliberare a Basarabiei, luptele pentru Odesa și așii români ai Celui de-Al Doilea Război Mondial.Piloti Ro WW2

După cedarea Basarabiei Aviaţia Regală Română (A.R.R.) avea din dorate 621 aparate de zbor dintre care 276 avoane de luptă (82 avioane de recunoaștere (I.A.R. 37, 38, 39), 121 avioane de vânătoare (PZL 11, Henckel 112, Hurricanne mk1) 34 bombardiere SM-79. Bloh-mb 210). 21 bombardiere ușoare, (Potez Bristol Brenheim) și 18 hidroavioane Savoia. Încă 440 avioane se aflau în centrele de pregătire și școli. În cadrele A.R.R. se aflau 1947 piloți, navigatopri, tragători de bord și mecanici de bord.
România avea o industrie aviatică destul de dezvoltată: uzinele de avioane (I.A.R. Braşov, S.E.T. Bucureşti, ICAR Bucureşti), intreprinderi productoare piese de schimb (Prerom, Forja Poldi-Hutte, Societatea pentru Exploatarea de Materiale Aeronautice Tehnice, Intreprinderea Pirotehnica „Manitiu" Bucureşti, Fabrica de Bombe de Avioane Mija-Prahova, Fabrica de Telefoane şi Aparate Radio „Standard" Bucureşti, Fabrica de Plase de Camuflaj - Bucureşti). Aici se mai poate adăuga Administraţia Stabilimentelor Aeronauticii şi Marinei (A.S.A.M.), în care intra Arsenalul Aeronautic, de asemenea ateliere de reparații la Pipera, (București), Galați, Iași, Tecuci și Меdiaș. Spre deosebire de România, participarea la războaiele aeriene a altor aliați ai Germaniei era destul de modestă. Astfel, Ungaria avea 250 avioane de luptă deja învechite tehnic, Finlanda participa cu 150 aparate de zbor dislocate în două regimemte de vânătoare, un regimet de bombardament, altul de recunoaștere și un regiment de aviație marină. Forțele aeriene slovace aveau 120 avioane, Croația și Bulgaria participau doar cu câteva excadrile.

Puterea ofensiva a A.R.R. era concentrata în Gruparea Aeriana de Luptă (G.A.L.), care avea în total 300 de avioane, din care numai 205 erau disponibile pe 22 iunie 1941. Misiunea lor era de a caştiga supremaţia aeriană deasupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi de a sprijini ofensiva Armatei 4. Era alcatuită din 4 grupuri de bombardament (1, 2, 4 şi 5) şi 2 escadrile independente de bombardament (82 şi 18), 3 grupuri de vânătoare (5, 7 si 8), 4 escadrile de observaţie (11, 12, 13 si 14) şi o escadrilă de recunoaştere-bombardament (1). Armatele 3 si 4 aveau propriile lor escadrile de observaţie, bombardament uşor şi legatură (5 escadrile, respectiv 4). O escadrilă de observaţie (15 avioane ) era ataşata Diviziei 1 Blindate. Restul teritoriului României era împărţit între Regiunea 2 Aeriană: 2 grupuri de vânătoare (3 si 4) şi escadrila de de legătură (112), şi Regiunea 3 Aeriană: Grupul 6 Vânătoare şi o escadrilă de legatură (113). În Dobrogea se aflau cele 2 escadrile (101 şi 102) ale Flotilei de Hidroaviație, o escadrilă de observație (16) și una de vânătoare (53). A.R.R. concentrase 672 de avioane la începutul Operațiunii Barbarossa. Fortele Luftwaffe în Romania însumau 420 de aparate.

Armata Roșie avea concentrate în Basarabia și Bucovina de Nord forțe substanțiale. La aerodromul Bolgrad se afla regimentul 67 Vânătoare, pe aerodromurile Bulgărica și Ialoveni se aflau regimentele 68 şi 82, fiecare având câte 60 de avioane. În Chișinău se afla divizia 20 Aviație care avea în componența sa regimentul 55 Vânătoare, pe aerodromul Bălți, regimentul 45, pe aerodromul Tiraspol și 2 regimente de parașutiști. Pe aerodromurile din zona Cernăuți erau dislocate regimentele 87, 187 şi 149 Vânătoare. În aceiași zonă se aflau regimentul 86 Bombardament, regimentul 224 bombardiere rază mică de acțiune și 4 regimente de parașitiști. În total Armata Roșie avea în zona respectivă 840 bombardiere, 960 avioane de vînătoare, 240 avioane- spion, adică 2.000 avioane de luptă și peste 2.500 parașutiști. Mai multe surse pomenesc de aflarea pe aerodromul a bombardierului ușor SU-2 poreclit șacalul zburător, un avion cu caracteristici tactice joase, dar care se preconiza să fie folosit ca forță de atac prin surprindere. Amintesc faptul că de asupra Bălți-ului, chir la 23 iunie 1941 viitorul mareșal Pokrișkin l-a doborât din grașeală pe viitorul mareșal Pstâgo. Pocrâșkin nu cunoștea silueta avionului SU-2. În noaptea deșa 21 spre 22 iunie 1941, în toate formațiunile dislocate la granița cu U.R.S.S. comandanții au adunat efectivul de piloți și le-au citit comunicatul generalului Gheorge Jienescu, Subsecratar de stat al Aviației. La sfirșitul comunicatului se menționa următoarele: „Tineri zburători! Buciumurile răsună și în Codri răsună ecoul lor, cerul vâbrează în vuetul motoarelor. La arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte!". Așa, la răsărit soarele în ziua de 22 iunie 1941, aşa a început Al Doilea război mondial pentru A.R.R.

La 22 iunie 1941, ora 00, Statul Major al G.A.L. a primat directiva nr.34 în care se menționa că toate bombardierele și avioanele de cercetare survolează Prutul odată cu apelul "Ardealul" transmis prin radio la orele 04.00 al aceleiași zile, iar aviația de vănătoare se va afla în stare de pregătire de luptă nr. 1. La orele 02.50. Grupul 5 Bombardament, sub comanda locotenent- comandorului Paul Landmann cu 17 avioane He-111 au decolat, având ordin să bombardeze aerodromurile din zona Chișinăului și Tiraspolului, nodurile și gările feroviare. Fiecare avion avea sub aripi 5 bombe de 450 kg și 16 a câte 50 kg. Grupul era însoțit de 27 avioane vânătoare aparţinând grupurilor 5 și 7 Vânătoare. Primul avion care a survolat Prutul a fost Heinckel- 111H nr. de bord 21, pilot lt. Mircea Nicolau, care a aruncat bombele asupra aerodromului din Tiraspol unde se afla dislocat regimentului 45 Vânătoare sovietic. Lt. Sorin Tulea, navigator în echipajul respectiv își amintea în cartea sa că pe aerodromul din Tiraspol nu era nici un avion sovietic, că au aruncat jumătate din bombe asupra hangarelor și depozitelor evitând să lovească pista, pe care preconizau s-o folosească ulterior. „Ne-am îndreptat spre Chișinău unde, de la înălțimea de 500 metri, am lovit în nodul de cale fierată unde se aflau trenuri cu muniții și trupe. Unda de explozie a fost atât de puternică încât avionul a fost săltat; la 5.20 noi am aterizat"

In prima zi de război, bombardierele româneşti au revendicat 100 de avioane distruse la sol pe aerodromurile sovietice, dar fotografiile aeriene au confirmat doar 37. La aceastea se pot adăuga încă 5 doborâte, reclamate de mitraliori. In total s-au pierdut nouă bombardiere. Vânătorii au avut 10 victorii confirmate, fără a avea şi pierderi irecuperabile. De asemenea au fost pierdute patru avioane de recunoaştere şi alte câteva au fost avariate. Pentru A.R.R. a fost una din cele mai grele zile din timpul Campaniei din Est. Generalul de escadră Costantin Jienescu a remarcat ulterior: „Deși mici dar hotărâte forțele aeriene române s-au avântat spre cer începând lupta pe viață și pe moarte cu colosul aerian inamic". Cele mai crunte lupte s-au desfășurat în raionul capului de pod Fălciu în zona satelor Țiganca, Stoienești, Cania unde trupele române au încecat să se întărească pe malul stâng al Prutului. Aici trupele terestre ale Corpului 5 Armată trebuiau să asigure flangul drept al frontului și să înainteze spre Chișinău prin masivul Cornești plin de dealuri și păduri. Operația de forțare a Prutului a început la 4 iulie 1941, însă către 12 iulie situația Corpului 5 armată a devenit critică, capul de pod Fălciu ajungând în pericolul de a fi fie lichidat. Intevenția G.A.L. a fost efectivă și promptă. S-au efectuat 9 ieșiri cu 113 avioane: 59 bombardiere și 54 avioane vânătoare pe parcusul zilei de 12 iulie, începând cu orele 8.00 și 19.45 , când au „pieptănat" cu focul armelor de bord și bombe înălțimile de la Țiganca, unde se întăriseră trupele sovietice. Ca urmare, retragerea Corpului 5 dincolo de Prut a fost amânată.

Aero Ro ww2În primele zile de război piloții romăni au săvârșit acte de eroism. Astfel, slt. Vasile Claru din Flotila 2 Vânătoare, în încăierare cu 6 avioane inamice a terminat muniția și cu avionul său IAR-80 o lovitură directă cu astfel căzând cu moarte de erou. A fost decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul" în aceiași zi. La 12 iulie 1941 a cazut cu moarte de erou lt. în rezervă Ioan Lascu. Întors din misiunea de asalt asupra localităţii Țiganca, el a refuzat să fie schimbat și, în zborul, următor a fost doborât. Şi el, de asemena a fost decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul"

Bombardierele FAM sovietice au început să execute raiduri asupra orașelor româneşti, însă fiind neescortate au suferit pierderi mari. Pe 23 iunie, lt. av. Horia Agarici, pilotând un Hawker Hurricane Mk. I al Escadrilei 53 Vânătoare, a doborât trei SB-uri dintr-o formaţie de cinci, ce urmau să atace portul Constanţa.

Prima zi de luptă a adus confruntări extrem de dure între piloţii români, alături de aliaţii lor germani, şi piloţii sovietici. Decolaţi cu începere de la orele 03:45, de pe aerodormurile Focşani Nord, Bârlad şi Râmnicu Sărat, vânătorii români au intrat în luptă împotriva sovieticilor care încercau să atace bombardierele ce tocmai îşi lansau încărcătura explozivă asupra aerodromurilor militare de la Chişinău, Bolgrad, Bulgărica şi Ismail. Încrezători atât în materialul volant, cât şi în tehnica pilotajului (cizelată de „profesorii" din cadrul Misiunii Militare Germane, ajunsă în România pe 12 octombrie 1940), piloţii români, terminând lupta aeriană au trecut la atacuri la sol. Astfel, se cuvine să-i amintim pe cpt. av. Alexandru Manoliu (comandantul escadrilei 57 din cadrul Gr. 7 Vânătoare), lt. av. Dan Scurtu şi adj. stg. av. Nicolae Iolu, care, la bordul avioanelor Messerschmitt Bf 109E, au atacat aerodromul de la Ialoveni, incendiind mai multe aeronave inamice. Nu s-au lăsat mai prejos nici piloţii aflaţi la manşa I.A.R.-urilor. Plecaţi în însoţirea unei formaţii de bombardiere Savoia S-79B, care avea sarcina să atace aerodromurile Bolgrad şi Bulgărica, I.A.R.-iştii dau, la rându-le, nas în nas cu vânătorii sovietici. La fel ca în cazul colegilor din Grupul 7 Vânătoare, aceştia se folosesc cu iscusinţă de viteza şi maniabilitatea IAR-urilor braşovene, reuşind să protejeze formaţia de atacurile sovieticilor, echipaţi, în principal, cu avioanele de vânătoare monoplane Polikarpov I-16 Rata şi cu biplane Polikarpov I-15 Tchaika. Deşi evoluând cu o viteză inferioară faţă de I.A.R.-uri şi Messerschmitt-uri, monoplanele şi biplanele Polikarpov puneau destule probleme în luptă, unde deţineau avantajul unei maniabilităţi foarte bune. Deşi superioritatea numerică în materie de material volant se afla de partea sovieticilor; folosindu-şi la maximum avioanele, îndemânarea şi inteligenţa, piloţii români, alături de camarazii germani, au reşit să anuleze acest avantaj în luptă al inamicului.

Aviatorii români au încheiat prima zi a războiului în est cu 10 victorii aeriene confirmate: patru dintre acestea au aparţinut Escadrilei 53 Vânătoare, echipată cu aeronavele Hawker Hurricane Mk. IA, care a trimis şase vânători pentru însoţirea a 10 avioane din Grupul 4 Bombardament. Alte două (I-16) au fost creditate slt. av. Teodor Moscu, aflat la bordul unui He-112B al Escadrilei 51 Vânătoare, în atacul la sol asupra aerodromului Bulgărica. Bineînţeles, nu există victorii fără pierderi: opt aeronave pierdute la inamic, cu tot cu echipaje, în timp ce cinci IAR-uri 80 au fost avariate în luptă, pilotul unuia dintre ele, lt. av. Gheorghe Posteucă fiind rănit în zona capului. În timpul campaniei pentru Basarabia A.R.R. a doborât 242 avioane inamice, 83 în lupte aeriene. 108 -nimicite la sol şi 51 doborâte de artileria AA. Pierderile în echipaje au constat în 117 militari din care 46 ofițeri, 25 subofițeri 9 maiști militar și 37 soldați Propriile pierderi au constituit 43 mașini (7 în lupte aeriene, 13 nimicite la sol, 4 doborâte de artileria antiaeriană, 18 aparate dispărute. Pierderile efectului au constituit 252 persoane din care: 57 uciși, 108 răniți și 87 dispăruţi.

Notă: Text prezentat la Conferinţa Ştiinţifică „75 de ani de la dezbobirea Basarabiei", Chişinău, 22-23 iunie 2016

Grafica - Ion Măldărescu

footer