Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 25 Septembrie 2016 19:04

Ion I. C. Br?tianuLa 28 august 2016, când oficialit??ile de la Bucure?ti au marcarcat 100 de ani de la intrarea României în Primul R?zboi Mondial, s-a difuzat o apreciere neconform? cu realitatea istoric?. La festivitatea din Parcul Carol, pre?edintele Iohannis a declarat: „Onor?m ast?zi curajul ?i determinarea regelui Ferdinand, r?mas în istoria na?ional? drept întregitorul, dar ?i contribu?ia reginei Maria, care prin st?ruin?? ?i diploma?ie, a jucat un rol important în recunoa?terea interna?ional? a victoriei în Marele R?zboi". Sunt singurele nume evocate de pre?edintele României în discursul s?u.

Aceast? apreciere dovede?te necunoa?terea sau ignorarea Constitu?iei României, adoptat? în 1866, aflat? în vigoare în 1916, care la articolul 92 prevedea: „Persoana regelui este neviolabil?. Mini?trii s?i sunt r?spunz?tori. Nici un act al regelui nu poate avea t?rie dac? nu va fi contrasemnat de un ministru care prin aceasta chiar devine r?spunz?tor de acel act"[1]. Ca urmare, cel care ?i-a asumat r?spunderea pentru actul intr?rii României în Primul R?zboi Mondial a fost pre?edintele Consiliului de Mini?tri, Ion I. C. Br?tianu. La 4 august (17 august, stil nou) 1916, Ion I. C. Br?tianu a semnat Conven?ia de alian?? cu Antanta (Fran?a, Marea Britanie, Rusia ?i Italia), prin care România se angaja s? intre în r?zboi în urm?toarele zece zile. La rândul lor, cele patru puteri recuno?teau României dreptul de a anexa teritoriile din Austro-Ungaria locuite de români[2], adic? Transilvania, Banatul, Cri?ana, Maramure?ul ?i Bucovina. Ion I.C. Br?tianu a redactat, împreun? cu Emanoil Porumbaru ?i Constantin Iamandi, declara?ia de r?zboi a României adresat? Austro-Ungariei, pe care regele a aprobat-o, dup? care a fost trimis? la Viena, pentru ca ministrul plenipoten?iar Edgar Mavrocordat s? o prezinte ministrului de externe al acestei ??ri în seara zilei de 14 august 1916[3]. La 12 august 1916, principaliilor lideri politici li s-a înmânat un plic din partea lui Ion I. C. Br?tianu, cu urm?torul text: "M.S. Regele, dorind a avea sfatul dvoastr?, v? rog s? lua?i parte la Consiliul care se va ?ine duminic?, 14 august, ora 10 diminea?a, la Palatul Cotroceni". În deschiderea Consiliului de Coroan?[4], regele Ferdinand a declarat: „Eu, dup? matur? reflec?iune ?i dup? lupte interne pe care le ve?i în?elege ?i din care am ie?it biruitor asupra mea, înclin mai mult spre opinia guvernului meu". A?adar, nu era o ini?iativ? proprie, personal?, ci una stabilit? de comun acord cu guvernul aflat la conducerea României. La rândul s?u, Ion I.C. Br?tianu a precizat: „Azi problema este: « Sau s? renun??m la orice am putea ob?ine prin victoria Antantei, sau s? intr?m în r?zboi. Eu m-am angajat des?vâr?it » ( subl. ns. I.S.)".

A?adar, cel care se angaja ?i î?i asuma r?spunderea intr?rii României în r?zboi era Ion I. C. Br?tianu. Ca urmare, este incorect s? se afirme c? acest act s-a datorat curajului ?i determin?rii regelui Ferdinand. Cei care au luat cuvântul la Consiliul de Coroan? au sus?inut intrarea României în r?zboi, excep?ie f?când P.P. Carp ?i Titu Maiorescu. Primul a declarat: „sunt contra politicii pe care o inaugureaz? în momentul de fa?? Majestatea Sa" ?i l-a acuzat pe regele Ferdinand c?, alegând s? mearg? al?turi de Rusia, lovea în interesele României, punând în pericol continuitatea dinastiei. I-a înf??i?at chiar perspectiva pierderii tronului: „stabilirea hegemoniei ruse?ti în Orient nu poate face o altfel de politic? în România aservit? tolerându-i pe tron un Hohenzollern ereditar ?i îi va conveni mai bine o alt? dinastie electiv?. ?tiu eu? Dinastia Br?tianu, Sturdza, Ghica, Carp!" ?tiind c? r?spunderea o avea pre?edintele Consiliului de Mini?tri, Carp i-a adresat urm?toarele cuvinte: „Atât de convins sunt de cele ce spun, c? dau tot ce pot avea mai scump, trei fii, închid jurnalul [ziarul „Moldova" pe care-l edita], iar domniei tale, domnule Br?tianu, v? doresc s? fi?i învin?i pentru c? victoria voastr? ar fi ruina ?i nimicirea ??rii". La asemenea afirma?ii, Carp a primit replicile celor viza?i. Potrivit lui Take Ionescu, regele Ferdinand a spus: „Dinastia nu e german?, ci român?. Românii nu au adus pe unchiul s?u ca s? fac? o dinastie german?, ci una româneasc?". La rândul s?u, Ion I. C. Br?tianu a intervenit, „observând c? vorbele lui Carp uimesc pe to?i ?i c?, dac?, în adev?r, a?a este inima lui, mai bine s? ?i-i retrag? ?i pe cei trei fii din armat?". În finalul ?edin?ei a luat cuvîntul Ion I.C. Br?tianu, care a f?cut o ampl? pledoarie pentru intrarea României în r?zboi al?turi de Antanta, cu trimiteri la istorie: „Cauza românismului a f?cut un pas gigantic din moment ce patru mari puteri au recunoscut dreptul nostru la unitatea na?ional?. Mihai Viteazul este eroul legendar fiindc? a trecut în Transilvania. A?a va fi ?i cu regele Ferdinand". Dup? Consiliul de Coroan? ministrul României la Viena a prezentat ministrului de externe al Austro-Ungariei declara?ia de r?zboi. În aceea?i sear? a fost difuzat? Proclama?ia r?zboiului semnat? de regele Ferdinand, precum ?i de pre?edintele Consiliului de Mini?tri, Ion I. C. Br?tianu ?i de ceilal?i membri ai guverenului.

În noaptea de 14/15 august 1916 trupele române au luat cu asalt trec?torile Carpa?ilor, începând lupta pentru eliberarea fra?ilor din Transilvania. Vestea intr?rii României în R?zboiul pentru Întregirea Neamului a fost primit? cu entuziasm de români. Euforia a durat doar câteva zile. Peste dou? luni a urmat calvarul înfrângerilor ?i exodul spre Moldova, nu numai a armatei, dar ?i a civililor - inclusiv femei, b?trâni, copii – într-o dezordine total?. Mul?i au murit pe drum de foame ?i frig, dar ?i mai mul?i de tifos exantematic. Moralul românilor s-a redresat în vara anului 1917, ca urmare a victoriile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, dar aceste izbânzi nu au putut fi fructificate datorit? p?r?sirii frontului de c?tre armata rus?, ca urmare a revolu?iei bol?evice din 25 octombrie /7 noiembrie 1917. Soarta a fost norocoas? pentru români. În anul 1918 s-a realizat marele ideal na?ional: unirea Basaraniei la 27 martie (stil vechi), unirea Bucovinei la 28 noiembrie (stil nou), unirea Transilvanie - cu Banatul, Cri?ana ?i Maramure?ul - la 1 decembrie (stil nou). În ziua de 14 decembrie 1918, cu ocazia banchetului oferit în onoarea delega?iei de ardeleni care s-a deplasat la Bucure?ti pentru a preda regelui Ferdinand Rezolu?ia adoptat? de Adunarea Na?ional? de la Alba Iulia, Ion I.C. Br?tianu a spus: „De o mie de ani v? a?tept?m ?i a?i venit ca s? nu ne mai desp?r?im niciodat?. Sunt clipe în via?a unui neam de fericire atât de mare c? r?scump?r? veacuri întregi de dureri. Bucuria noastr? nu e bucuria unei singure genera?ii. Ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor românesc, care de sute ?i sute de ani a stat sub urgia soartei celei mai cumplite f?r? a pierde credin?a lui nestr?mutat? în aceast? zi ce ne une?te ?i care trebuia s? vie, care nu se putea s? nu vie"[5]. Aceste memorabile cuvinte au fost rostite de cel care, la Consiliul de Coroan? din 14 august 1916 î?i asumase „întreaga r?spundere", pentru decizia intr?rii României în r?zboi, legându-?i astfel numele de cel mai important act din istoria românilor: Marea Unire din 1918. Recunoscând rolul regelui Ferdinand ?i al reginei Maria, nu trebuie s? omitem faptul c? principalul artizan al Marii Uniri din 1918 a fost Ion I. C. Br?tianu[6].
-----------------------------------------------
[1] „Monitorul oficial al României", nr 142 din 1/13 iunie 1866; Ibidem, nr. 51 din 8/20 iunie 1884.
[2] Ioan Scurtu, Alba Iulia 1918, Bucure?ti, Editura Sport-Turism, 1988, p. 95
[3] I.G. Duca, Memorii, vol. II. Edi?ie Stelian Neagoe, Timi?oara, Editura Helicon, 1993, p.149
[4] Desf??urarea Consiliul de Coroan? din 14 august 1916 dup? cartea lui Ion Mamina, Consilii de Coroan?, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2015, pp. 53-83
[5] „Viitorul" din 2/16 decembrie 1918
[6] http://www.ioanscurtu.ro/impotriva-falsificarii-istoriei-despre-rolul-lui-ion-i-c-bratianu-in-timpul-primului-razboi-mondial/

footer