Revista Art-emis
Cazul Struma ?i oferta Mare?alului Antonescu PDF Imprimare Email
Ioan Ispas   
Miercuri, 14 Septembrie 2016 13:59

StrumaÎn 16 decembrie 1941 vasul Struma sub pavilion panamez p?r?se?te Constan?a având la bord 769 evrei români emigran?i cu destina?ia final? Palestina. Ajung la Istanbul unde autorit??ile turce?ti nu le permit nici s? debarce nici s?-?i continue drumul. Arabii f?ceau presiuni s? nu le permit? debarcarea iar britanicii, care controlau Palestina, s? nu-i lase s? ajung? acolo. Timp de zece s?pt?mâni vasul r?mâne ancorat în rada portului, pasagerii fiind aproviziona?i cu alimente ?i medicamente de c?tre comunitatea evreiasc? din ora?. Britanicii, la presiunea organiza?iilor evreie?ti, accept? în final s? acorde certificate palestinene dar numai pentru 70 de copii. De?i autorit??ile turce?ti au promis c? nu vor intreprinde nimic pân? în 26 februarie, în 23 februarie poli?ia turc? intervine în for?? cu 80 de poli?i?ti. Înfrâng opozi?ia pasagerilor ?i cu un remorcher tracteaz? vasul Struma 30 de mile (aprox. 48 km) apoi îl abandoneaz? seara în Marea Neagr?, f?r? s? fie aprovizionat cu alimente, ap?, carburan?i ?i cu motorul aflat în repara?ie. În diminea?a zilei de 27 februarie 1942, vasul Struma se scufund?. Din cei 769 pasageri reu?e?te s? supravie?iuasc? unul singur: David Stolier. El descrie ce s-a întâmplat astfel: „Marea era foarte lini?tit?. Vasul st?tea pe loc. Brusc, cu pu?in înainte de ora nou? diminea?a, o puternic? explozie zguduie vasul care în câteva minute se scufund?. Eu am fost aruncat peste bord de for?a exploziei"[1]. Se aga??, la fel ca al?i naufragia?i, de buc??ile de lemn de la suprafa??, dar din cauza apei reci, rând pe rând se scufund? to?i astfel c? pân? la amiaz? r?mâne singur. ?ansa lui a fost haina de piele pe care o purta ?i care l-a protejat de frig. A doua zi diminea?a a fost salvat de un mic vas turcesc.

Dezastrul vasului Struma a atras aten?ia lumii asupra situa?iei evreilor din ??rile Axei. Opinia public? britanic? face presiuni asupra guvernului pentru a permite emigrarea în Palestina, iar Marele Muftiu al Ierusalimului face presiuni s? nu fie accepta?i emigran?i evrei. Nem?ii transmit instruc?iuni Misiunii Germane de la Bucure?ti s? fac? presiuni asupra autorit?ilor române?ti s? fie mai restrictivi în acordarea vizelor de emigrare. Mare?alul Antonescu informeaz? organiza?iile evreie?ti c? au fost depuse 75.000 de cereri de emigrare, dar pentru a le onora statul român estimeaz? cheltuieli de 100 milioane de dolari, sau 1.330 $ de persoan?, pe care a?teapt? s?-i fie deconta?i de organiza?iile evreie?ti. Referitor la aceast? ofert? Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucure?ti, i-a spus lui Lecca, ministrul român care se ocupa de evrei, c? Antonescu: „vrea s? loveasc? dou? p?s?ri cu o singur? piatr? s? scape de un mare num?r de evrei într-o manier? confortabil?"[2]. Congresul Mondial Evreiesc accept? oferta ?i solicit? Departamentului de Stat al S.U.A. s?-i permit? s? deschid? un cont în Elve?ia în care s? adune dona?iile ?i s? fac? decont?rile c?tre România. Britanicii fac presiuni asupra americanilor s? nu permit? deschiderea contului pe motiv c? România este ?ar? beligerant?, de fapt ca s? blocheze emigrarea evreilor români în Palestina. Dup? opt luni este în sfâr?it aprobat? licen?a pentru deschiderea contului din Elve?ia. S.U.A. îns? nu m?re?te cota de imigran?i pentru evreii din sfera de influen?? a Axei. Prefer? s?-?i foloseasc? infrastructura naval? pentru a transporta prizonierii de r?zboi germani. Între 1942 ?i 1945 au fost transporta?i în S.U.A. 371.683 prizonieri germani ?i 50.273 prizonieri italieni[3]. Pân? la urm? britanicii accept? s? m?reasc? cota total? anual? de imigran?i în Palestina de la 15.000 la 20.000. Foarte pu?ini evrei îns? au ajuns în Palestina ca urmare a acestui aranjament. Oferta lui Antonescu a fost torpilat? ?i de puterile Axei ?i de Alia?i. De?i rezultatul ofertei a fost mic „el a ar?tat lumii c? România nu a barat drumul evreilor care doreau s? p?r?seasc? ?ara"[4]. (pag.585).

Revenind la naufragiul vasului Struma s-au f?cut diverse ipoteze privind cauza. S-a presupus c? s-a lovit de o min?, c? ar fi fost torpilat de un submarin german, c? s-ar fi scufundat pentru c? era ?ubred, l?sând s? se în?eleag? responsabilitatea autorit??ilor române?ti care i-au permis s? ias? în larg. Adev?rul a ajuns s? fie cunoscut dup? 36 de ani când au fost publicate documente din arhiva flotei sovietice. Vasul Struma a fost torpilat de un submarin sovietic. Referitor la acest eveniment apare în arhiv? urm?toarea apreciere: „Sergentul major U.D. Cenov, comandant de unitate, sergentul G.G. Nosov ?i soldatul operator torpile din cadrul Flotei Sovietice de R?zboi, I.M. Filatov, au demonstrat un curaj exemplar în ac?iune"[5]. S? recapitul?m: marea era lini?tit?, vizibilitate perfect? la ora nou? diminea?a, pavilion panamez, deci o ?ar? neutr?, vasul era de pasageri nu de r?zboi (n-avea tunuri, mitraliere sau torpile), vasul era în deriv? (avea motorul oprit), probabil c? pe punte se vedeau pasagerii ?i atunci ce-o fi fost în mintea acestor „bravi" marinari sovietici atunci când au decis s?-i trimit? o torpil?? Înc? o dovad? a gradului de dezumanizare a omului nou sovietic. Despre ce „curaj exemplar în ac?iune" poate fi vorba când ataci un vas civil, f?r? nicio posibiltate de ripost?? Nici pân? ast?zi oficialit??ile ruse?ti nu ?i-au exprimat regretul pentru c? au provocat moartea a 768 b?rba?i, femei, din care 70 de copii. Despre oferta mare?alului Antonescu de a permite s? emigreze to?i evreii români care doresc s-o fac? s-a vorbit foarte pu?in în lucr?rile de specialitate. Dac? Alia?ii ar fi onorat-o multe suferin?e ale evreilor deporta?i în Transnistria ar fi fost evitate ?i multe vie?i salvate.
-------------------------------------------
[1] Nora Levin. The Holocaust. The destruction of European Jewry 1933-1945, editura Schocken Books, New York, 1973, p.582.
[2] Ibidem, p.583.
[3] Ibidem, p.584.
[4] Ibidem, p.585.
[5] Martin Gilbert. The Holocaust. A History of the Jews of Europe during The Second World War, editura Henry Holt and Company, New York, 1986, pag. 296.

footer