Revista Art-emis
Drum c?tre Zalmoxis (VII) PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Duminică, 01 Mai 2011 15:34
dr Nesfantu IftimieStr?vechea Dacie - „Gr?dina Maicii Domnului"

- Domnule doctor Napoleon S?vescu, societatea creat? de dumneavoastr? în Statele Unite - Dacia Revival International Society - pune în scen? un adev?rat program interdisciplinar de re-considerare a istoriei noastre str?vechi, antrenând în ac?iunile desf??urate cercet?tori cu cele mai diverse preocup?ri, aducând sub aceea?i idee – „în acela?i camion "! - oameni cu preocup?ri dintre cele mai diverse. Care a fost punctul de plecare al acestui demers?
- Dle Iftimie Nesfântu, am re?inut din lecturile mele o vorb? de duh spus? - scris? undeva - de Alexander von Humboldt: „capacitatea de a l?muri propria istorie constituie pentru fiecare popor piatra de încercare a maturit??ii sale". Ideea aceasta a fost o provocare ?i pentru mine...
- „Dar când propria ta via?? singur n-o ?tii pe de rost", cum scria Mihai Eminescu, crede?i c? putem descifra istoria unui neam cu o vechime multimilenar? a?a cum este neamul românesc.? Ce ?anse ave?i s? duce?i la cap?t aceast? lucrare?

„Dar când propria ta via?? singur n-o ?tii pe de rost"

- Este ?i motivul pentru care n-am pornit la drum de unul singur, motivul pentru care am înfiin?at aceast? societate, adunând sub stindardul acelora?i idei oameni care doresc s? cunoasc? trecutul a?a cum a fost, care doresc s dezvolte cercet?ri - de arheologie, de lingvistic?, etnografie, antropologie ?i a?a mai departe. Un congres cum este ?i cel lansat de noi poate s? polarizeze preocup?ri, permite oamenilor s? se întâlneasc?, s? schimbe idei, s? se confrunte cu argumente, cu dovezi... C?ci sunt dovezi, sunt descoperiri importante numai c? nu întotdeauna oamenii ?tiu despre ele.Din p?cate, cum ?i dumneavoastr? cunoa?te?i, au existat ?i mai exist? o serie de istorici ?i de arheologi, nume cu rezonan?? în spa?iul intelectual românesc, care sus?in cu înd?r?tnicie idei privind originea latin? a poporului român, mergând pân? acolo încât, în ultimele dou? secole, au reu?it s? creeze ?i s? sedimenteze în con?tiin?e o fals? istorie... ?i dac? o s? cerceta?i argumentele lor o s? descoperi?i cu surprindere c? se bazeaz? pe minciuni ?i ignoran??, pe o logic? morbid?, de-a dreptul criminal?; cum altfel am putea în?elege afirma?ii precum acelea ce prezint? românii ca pe un popor de bastarzi, rezultatul unor ru?inoase încruci??ri între localnicele dace ?i solda?i romani adu?i din mai toate col?urile Imperiului... De asta noi vom repeta cu fiecare prilej informa?ii cunoscute deja de istorici, ?i de români ?i de str?ini: Dacia a fost ultimul stat cucerit de legiunile romane ?i primul p?r?sit apoi de acelea?i legiuni de mercenari; dup? o ocupa?ie par?ial? - re?ine?i c? doar 14 la sut? din teritoriu a fost sub st?pânire roman?, care a durat doar 165 de ani! - e greu de crezut c? popula?iile ocupate au început s? vorbeasc? limba latin?. Reamintesc: Malta a stat sub ocupa?ie roman? vreme de 1.088 de ani, Grecia - 641 de ani, Anglia 450 de ani, Egipt - 425 de ani, Palestina - 325 de ani. Ast?zi, în nici una dintre aceste ??ri nu se vorbe?te latina.

Cum s?-l vând pe tata?

dacii 7Ca reporter, preocupat mai ales de comorile ascunse prin locuri retrase – de acel spa?iu magic, numit de unii gânditori „România profund?", dar rareori cunoscut – am v?zut multe. Cu timpul, am început s? fac leg?turi cu cele tr?ite la mine acas?, în Schitul voievodului Drago?. Izolate de „binefacerile" civiliza?iei, scutite de prezen?a celor dornici de c?p?tuial?, comunit??ile rurale au elaborat în timp proceduri psihoterapeutice absolut incredibile, ce ar face s? p?leasc? pretinsele cuceriri vestice. Ritualurile de înmormântare de pild?, atât de cunoscute ?i totu?i neîn?elese, ajutau pe cei din comunitate s? se împace cu ideea mor?ii, s? g?seasc? resurse pentru a tr?i, legându-se ?i mai mult de natur?, de semeni. Descoperisem, înc? de prin 1993, sate a?ezate, comunit??i puternice, unde, în ciuda interdic?iilor religioase, mor?ii continuau s? fie îngropa?i în gr?dina casei. De?i fenomenul era r?spândit ?i în sate risipite pe munte, ?i deopotriv? în sate adunate, de la ?es, nu am g?sit publicate cercet?ri pe aceast? tem?. Am avut îns? parte de incredibile surprize. La Alma? S?li?te, în jude?ul Hunedoara, sat ce p?rea reînviat de pe column?, unde fiecare cas? avea în gr?din?, sub pruni, pe bunii ?i str?bunii ei, întrebasem un urma? al dacilor, de vreo 80 de ani:
- Nu-mi vinde?i ?i mie o bucat? de p?mânt?
B?trânul m-a privit lung, cu o expresie pe care cuvintele n-ar putea s? o încap?:
- Cum s?-l vând pe tata?

N-am s? uit niciodat? acel moment, sentimentul de ru?ine care m-a cuprins; în ignoran?a mea îl insultasem pe cel c?ruia îi eram oaspete. Senin ?i de bun? credin??, b?trânul mi-a întors palma:
- Nu trebuie s? v? ru?ina?i, a?i crescut la ora?. Noi am tr?it aici cu ale noastre, am cunoscut lumea a?a cum ne-au l?sat-o bunii ?i str?bunii ce odihnesc sub pruni. Noi suntem una cu p?mântul, c?ci p?mântul ne ?ine ?i ne hr?ne?te, suntem una cu animalele de lâng? cas?, ?i dac? un animal moare îl ducem ?i pe el, acolo, lâng? mormin?i. ?i diminea?a gr?im cu ei, ?i mergem apoi la lucru. Noi suntem una cu soarele ?i apa, c?ci ne hr?nim c u soare ?i cu ap?. Suntem una ?i cu cei ce se odihnesc ?i cu cei vii. Dac? noi nu ne ducem - ?i când a spus asta am ?tiut c? prin „noi" în?elege deopotriv? ?i oamenii, ?i animalele, ?i pomii – atunci nici iarba nu cre?te. Suntem una cu lumea, domnule. Cum s? ne înving? al?ii?! N-am mai spus b?trânului c? am crescut la ?ar?, eram convins c? ?tia. Într-o singur? clip? îns?, în?elesesem ce n-am în?eles toat? via?a. Comunit??ile izolate p?straser? întip?rite în cutume str?vechi, ca o engram?, lumea dacilor. Dacia nu murise ?i nu fusese cucerit? niciodat?. Este aici, sub ochii no?tri, vie, plin? de mistere precum stupii de miere, în „Gr?dina Maicii Domnului".

 Contribu?ii la tezaurul lumii

- Dle dr Napoleon S?vescu, ce mesaj dori?i s? transmite?i oamenilor, celor care v? urm?resc, prin atari ini?iative?
- Cum fiecare ?ar? este mândr? cu ce a l?sat ?i las? urma?ilor, cred c? ?i noi avem datoria s? s?dim sentimentele de respect pentru str?mo?ii no?tri, pentru istoria noastr?...
- ?i totu?i, exist? oameni care vorbesc despre ru?inea de a fi român...
- Sunt oameni care nu-?i cunosc istoria, care nu au respect pentru cei din care se trag; dac? cineva din sfera culturii s-ar preocupa mai mult s? arate contribu?iile valoroase pe care noi le-am adus în tezaurul lumii, poate c? ar fi altfel, poate c? cei care vorbesc despre ru?inea de a fi român ar fi ceva mai aten?i cu ceea ce spun... Ca s? descoperi roata, plugul, c?ru?a, ca s? intri în istoria universal? cu cea mai veche scriere cunoscut? - cum sunt pl?cu?ele de la T?rt?ria - asta dovede?te c? putem fi mândri cu str?mo?ii no?tri...
- A?i fost dezam?git vreodat? venind în România?
- Din lucruri minore... lucrurile majore, niciodat?...
- Cum percep emigran?ii români din Statele Unite ideea dv. privind originea dacic? a limbii române?
- Mai mult decât pozitiv. Sunt mândri c? au o istorie a?a de frumoas? ?i de veche, sunt mândri c? se pot prezenta în fa?a celorlalte na?iuni a?a de frumos ?i cu demnitate, ?i sunt mândri cu faptul în sine, c? se trag dintr-un popor a?a de formidabil...
- V? considera?i un formator de opinie sau un factor de coeziune pentru românii din diaspora?
- Mai degrab? un factor de coeziune; ideile pot aduna oamenii, iar atunci când ei vorbesc aceea?i limb?, când se trag din str?mo?i comuni, când se revendic? de la aceea?i istorie parc? sunt ?i mai apropia?i unii de ceilal?i... Nu de mult am primit o scrisoare de la un român care tr?ie?te în Geneva.
Îmi scria: "Eu sunt plecat de peste 20 de ani din România, am devenit un om de afaceri puternic, am o fabric? de computere, dar de câte ori eram întrebat de unde sunt, plecam capul în jos, ?i spuneam, în cele din urm?, a?a, mai încet, c? sunt român ?i c? am fugit din România... Mi-era ru?ine de asta. Acum, dup? ce v-am citit istoria, ridic capul ?i spun, cu mândrie: „Sunt român, sunt urma?ul dacilor liberi."

C?s?torit de dou? ori

- În ce an v-a?i c?s?torit? Începe s? râd?, surprins de întrebare, ?i-mi r?spunde apoi:
- Am fost c?s?torit de dou? ori; dv. de cât timp sunte?i c?s?torit?
- Din '75, r?spund eu. Ave?i copii?
- Da.
- Câ?i?
- Am doi copii, un b?iat ?i o fat?, Ady ?i Nancy, de 19 ?i de 26 de ani.
- Le-a?i pus nume dacice, cumva? întreab?, cu r?utate, un coleg jurnalist, urcat în acela?i camion.
dr Napoleon Savescu- Se numesc S?vescu, ?i vorbesc române?te, r?spunde, calm, doctorul...
- Împ?rt??esc ?i ei pasiunea dv. pentru istorie?
- B?iatul meu, da. Chiar a venit la Or??tie într-o perioad? când cei din Republica Moldova nu au putut s? vin?, f?ceam atunci o prezentare a c?r?ii mele la Or??tie...
- Ei ar dori s? tr?iasc? în România?
- Fata mea a venit prima oar? în România anul trecut, în 1999, ?i s-a dus atunci la mare; când s-a întors, am întrebat-o cum i s-a p?rut. Mi-a spus: Este frumos ?i este curat?" "Ce ?i s-a p?rut a?a de curat?" am întrebat eu. "N-am v?zut nici un negru, n-am v?zut nici un arab, nici unul venit din Asia mic?..."
- Cum a fost confruntarea dv. cu o alt? cultur?, cu cea american??
- Fiecare ?ar? are ?i cultura ei, trebuie s? o în?elegi ?i tr?ind acolo trebuie s? te adaptezi... Românii sunt oameni foarte maleabili, se pot adapta u?or la orice condi?ii. Istoria veche pe care o duc în spate îi ajut? s? fie maleabili, buni ?i condescenden?i...
- V-a ajutat profesia de medic?
- Foarte mult, sigur...
- În afar? de medicin? ?i de istorie a?i avut ?i o alt? pasiune?
- Am avut foarte multe; mi-a pl?cut de exemplu s? pictez; atât office-ul cât ?i casa mea sunt pline cu tablouri de-ale mele; mi-a pl?cut s? c?l?toresc, ?i am fost în stare s?-mi împlinesc visul...

Cei cu origine „nes?n?toas?" îns?n?to?esc istoria

- Vreo întâmplare nefericit? pentru dv.?
- Probabil , în copil?rie, în tinere?e; mi-am adus aminte c? am fost unul dintre acei copii care aveau dosare cu origine nes?n?toas? ?i asta m-a afectat pentru un timp în via??..
- Cât de "nes?n?toas?" era originea dv.?
- Destul de "nes?n?toas?"...
- Adic?...?! V? rog, un r?spuns explicit...
- Tat?l meu a fost ofi?er în armata regal?, a fost ?ef la Ap?rarea Antiaerian? a Bucure?tiului, colonelul Vintil? S?vescu, a fost trimis ?i pe la canal, a ?i sc?pat ?i de acolo...
- Când a?i descoperit c? avea?i o tinichea atârnat? de coad??
- De atunci, din clasa a IV-a, când ne spuneau profesorii: "Cei dintre voi cu origine nes?n?toas? ie?i?i afar? din clas?, ceilal?i s? r?mân? la preg?tirea pentru treapt?". Eram citat, eram ridicat în picioare, ?i trebuia s? p?r?sesc clasa... Mai greu a fost când a trebuit s? m? duc la liceu, în clasa a VII-a, a VIII-a, acolo erau admi?i dintre cei cu origine nes?n?toas?, cu dosar, doar un mic procent - opt sau zece la sut? din locuri... Nu a fost u?or s? tr?ie?ti sentimentul c? faci parte dintr-un grup nedorit... La facultate a fost acela?i lucru; fiind n?scut în 1946, pe 24 iunie, am prins ultimul an când se intra la facultate pe baz? de dosar, a?a c? la 18 ani, am mers la armat? în timp ce colegii mei de aceea?i vârst? deveniser? studen?i... footer