Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Larry Watts   
Duminică, 21 August 2016 17:35

Larry Watts-Fereste-ma-doamne-de-prieteni 28 august 1968Planurile de ap?rare a României în fa?a invaziei U.R.S.S., Ungariei ?i Bulgariei

Denun?area invaziei

Continuarea ac?iunilor trupelor sovietice ?i ale membrilor Tratatului la frontierele române au f?cut ca paradei militare, programate pentru 23 august, s? cuprind? ?i modific?ri prin includerea unit??ilor G?rzilor Patriotice, ceea ce indica inten?ia clar? a guvernului român de a opune rezisten??. Dupa o constatare explicita c? nu exista nici o posibil? justificare pentru invadarea militar? a unui stat socialist ?i c?, printr-o astfel de ac?iune, URSS ?i alia?ii s?i „înc?lcau flagrant independen?a ?i integritatea altui stat", constituindu-se într-o „grav? amenin?are la adresa p?cii în Europa" ?i a „socialismului mondial", Ceau?escu a f?cut urm?toarea declara?ie: „S-a spus c? în Cehoslovacia exist? pericolul unei contrarevolu?ii. Probabil c? mâine cineva va afirma c? aceast? întrunire are tendin?e contrarevolu?ionare. Dac? se va întâmpla a?a, avertiz?m pe oricine c? poporul român nu va permite niciodat?, nici unei for?e str?ine, s? ne ocupe ?ara... începând de ast?zi, am hot?rât s? înfiin??m g?rzile patriotice armate, formate din muncitori, ??rani ?i intelectuali a c?ror menire este aceea de a ap?ra independen?a patriei noastre socialiste"[1].

Agen?ii sovietici din ?ar? ?i din afara ei au început s? propage zvonuri ?i informa?ii care negau hot?rârea României de a rezista ?i, în schimb, insistând c? Ceau?escu „s-a l?sat dus de val" ?i a devenit „ira?ional" în lu?rile sale de pozi?ie[2]. În contrast cu o astfel de imagine, spionajul american a evaluat performanta lui total diferit, raportând c? dup? ce î?i exprimase „totala solidaritate cu poporul cehoslovac ?i cu partidul comunist cehoslovac" ?i a declarat limpede c? „nimic nu poate justifica interven?ia armat?" ?i „violarea flagrant? a suveranit??ii na?ionale", „Ceau?escu a apelat la popula?ie s? fie calm? dar ferm? ?i vigilent? ?i gata s? apere în orice moment patria socialist?, România", dup? care a anun?at înfiin?area „G?rzilor patriotice"[3]. Este interesant c?, de?i a îndeplinit întocmai instruc?iunile lui Ceau?escu referitoare la angajamentul României de a se ap?ra, Ion Gheorghe Maurer, care nu luase parte la ?edin?a Comitetului Executiva al P.C.R., a fost puternic afectat de fermitatea declara?iilor ?i, ulterior, a afirmat c? o asemenea atitudine violent? era pur ?i simplu o provocare inutil?. Printre altele, i-a amenin?at pe ru?i c?, dac? vor intra în ?ar?, întreaga popula?ie se va ridica împotriva lor. Asta a fost pur ?i simplu o invita?ie la invazie, cu o opozi?ie care oricum nu avea nici o ?ans? de succes! Prin ceea ce a f?cut Ceau?escu a creat doar un risc enorm pentru ?ar?. Ar fi putut s? condamne invadarea Cehoslovaciei, dar în ni?te termeni mult mai diplomatici ?i ra?ionali[4].

Dezinformarea inten?ionat? a fost sprijinit? de diploma?ii români care au perceput enormele riscuri, dar nu au în?eles nici mecanismele de descurajare sau importan?a „semnalelor" transmise în politica interna?ional?. Unii dintre ace?ti diploma?i, fie din team?, fie din alte motive au încercat chiar s? amelioreze pe cont propriu ceea ce ei considerau a fi o grav? eroare[5]. În consecin??, dezinformarea c? Ceau?escu realizase cât de mare era eroarea f?cut? ?i b?tea în retragere a fost sprijinit? de ini?iativele oficialilor români ?i a devenit curând un truism al interpret?rilor occidentale[6]. În realitate, aprecierile lui Ceau?escu erau mult mai moderate decât cele ale Comitetului Executiv. Ele nu con?ineau nimic care s? nu fi fost deja sus?inut în perioada lui Gheorghiu-Dej ?i au fost prezentat? oficial în publica?iile partidului, pe tot parcursul anului 1968 ?i 1969. Opinia public? a coincis cu linia partidului, ceea ce sugera c? organele de partid promovau o politic? cu adev?rat româneasc?. Dezinformarea concertat? deforma ceea ce reprezenta un indiciu clar al determin?rii ?i obiectivele comune ale conducerii ?i ale poporului român, indicând c? era vorba de o „isterie" a lui Ceau?escu, mai degrab? ridicol? decât demn? de admira?ie.

Participan?ii la invazie erau furio?i din cauza faptului c?, în loc s? fie cople?it de demonstra?ia for?ei lor militare, regimul de la Bucure?ti condamna public ac?iunea, atât în presa român?, cât ?i în forumurile interna?ionale. La plenara comun? a Comitetului Central al Partidului Socialist Muncitoresc Ungar (P.S.M.U.) ?i a guvernului ungar din 23 august, reac?ia partidului a instituit ceea ce va reprezenta elementul central al unei campanii de dezinformare pe termen lung: „Comitetul Central al Partidului Comunist Român a publicat o declara?ie prin care condamn? aceast? ac?iune. La Bucure?ti, în fa?a a peste 80.000 de oameni, Ceau?escu a protestat vehement ?i pe un ton isteric. El a anun?at înfiin?area armatei unite a muncitorilor, ??ranilor ?i intelectualilor, care va ap?ra patria ?i socialismul. În aceast? privin??, ne întreb?m: s? le apere de ce?"[7]. Stasi-ul est-german a fost mai pu?in aluziv, declarând f??i? c? regimul de la Bucure?ti „a înfiin?at imediat a?a-numitele mili?ii, formate din muncitori, ??rani ?i intelectuali, constituite în mod clar sub forma unor trupe de lupt?, cu scopul evident de a se opune oric?ror m?suri întreprinse de ??rile socialiste"[8]

China se al?tur?

Pentru a rezista presiunilor militare exercitate de sovietici ?i membrii Tratatului, era nevoie de alia?i. Este relevant faptul c? regimul de la Bucure?ti a abordat în primul rând Republica Popular? Chinez?, de fapt, singura putere c?reia guvernul român i-a cerut în mod direct sprijinul: „În seara zilei de 21 august 1968 - men?iona un fost ambasador chinez - Bodn?ra? i-a solicitat îns?rcinatului cu afaceri chinez o întrevedere urgent?, în cadrul c?reia ne-a informat c? trupele sovietice invadaser? Cehoslovacia ?i c? România se afla în fa?a unei for?e sovietice enorme. Românii credeau c? un r?zboi era iminent ?i erau hot?râ?i s? reziste pân? la sfâr?it. Astfel c? ei doreau s? ?tie dac? se pot baza pe sprijinul guvernului chinez sau nu"[9]. Ambasadorul României la Beijing a continuat discu?iile mai detaliate privitoare la „sprijinul chinez", cu premierul Zhou Enlai, iar conducerea chinez? a acceptat s? acorde sprijin României, sprijin pe care românii îl considerau vital pentru o „viitoare pozi?ie a României fa?? de evenimentele din Cehoslovacia ?i rela?iile cu Uniunea Sovietic?"[10]. Curând, guvernul de la Bucure?ti a sim?it nevoia unui sprijin ?i mai direct, întrucât trupele sovietice, bulgare ?i ungare începeau s? se concentreze ?i se preg?teau ostentativ pentru ac?iuni ofensive, la grani?ele României. Moscova controla mai mult de patru cincimi din frontiera de 3.150 km a României, fie direct - frontiera sovieto-român? de 1.330 km ?i coasta M?rii Negre de 193 km controlat? de sovietici, fie indirect - prin for?ele militare subordonate Moscovei din Ungaria si Bulgaria, la grani?a comuna cu România de 1.079 km.[11]. Dup? cum observa ?eful de atunci al statului major, Ion Gheorghe, nu numai c? armata român? era dep??it? numeric ?i împresurat?, dar „adversarii prezumtivi ne cuno?teau bine for?a ?i dispersarea for?elor armate"[12]. Serviciile de informa?ii elve?iene i-au contactat urgent pe omologii lor de la Bucure?ti, confirmându-le ceea ce armata român? deja ?tia, ?i anume c? 14-15 divizii sovietice, 2-3 divizii ungare ?i 4-5 divizii bulgare au fost mobilizate la frontierele române[13].

Imediat dup? parada din 23 august, Bodn?ra? l-a contactat pe ambasadorul chinez la Bucure?ti, solicitând o declara?ie public? privind sprijinul guvernului chinez, cu scopul de a domoli presiunile militare tot mai mari ale sovieticilor. În acela?i scop, ambasadorul român la Bejing i-a solicitat urgent lui Zhou Enlai o întrevedere. De?i vicepre?edintele Congresului Poporul Chinez urma s? participe la celebrarea zilei na?ionale a României, organizat? la ambasada român? din Beijing, Mao a decis s? îl trimit? pe Zhou. Potrivit unui diplomat chinez care a activat în regiune: „Dup? consult?ri cu pre?edintele Mao, premierul Zhou Enlai a decis s? participe la recep?ia organizat? de ambasada român? cu ocazia zilei na?ionale a României. La recep?ie, Zhou a condamnat Uniunea Sovietic? ?i a exprimat ferm sprijinul Chinei pentru lupta dreapt? a poporului cehoslovac. Totodat?, el a subliniat faptul c? România se confrunt? cu pericolul unei interven?ii ?i agresiuni str?ine ?i c? poporul chinez este ferm hot?rât s? sprijine lupta dreapt? a poporului român"[14].

Paradoxul rela?iilor româno-iugoslave

La ?edin?a Comitetului Executiv din 21 august, câ?iva participan?i au cerut insistent ini?ierea unui contact cu Belgradul, în scopul coordon?rii reac?iei lor la poten?iala amenin?are militar? sovietic?. De?i era ezitant, Ceau?escu a fost de acord. Aceste ezit?ri erau dublu motivate. Întrucât guvernul român a negat public „rolul de lider" ?i autoritatea supra-na?ional? a U.R.S.S., Belgradul a perceput aceast? ac?iune ca fiind cea a unui concurent egal în ceea ce prive?te rela?iile cu lumea nealiniata si, in special, cu S.U.A., pe care guvernul iugoslav le considera ca fiind cruciale pentru propria sa politic? independent?[15]. Iugoslavii î?i f?ceau griji justificate, mai ales c? influen?i observatori politici americani deja considerau c? Bucure?tiul este „în mod clar cel putin la fel de independent de Moscova ca ?i Belgradul," ?i c? va dep??i Belgradul foarte curând din punct de vedere al distan??rii pe plan militar[16]. În iulie 1964, Comitetul Executiv Federal al lui Tito a constatat c? „S.U.A. începea s? dezvolte contacte intensive cu ??rile din estul Europei", în timp ce rela?iile dintre Belgrad ?i Washington coborâser? chiar sub nivelul existent înainte de deténte. Guvernul american devine tot mai dezinteresat de Iugoslavia, în primul rând datorit? independen?ei crescânde a unor ??ri est europene, România fiind prima dintre ele, cu care SUA a ini?iat „numeroase ?i fructuoase contacte" [17]. Comitetul a concluzionat c? Iugoslavia nu-?i putea permite s? fie înlocuita în aprecierile americane din cauza faptului c? „succesul rela?iilor cu S.U.A." era vital pentru „pozi?ionarea sa interna?ional?, ca stat independent" ?i „într-o mare m?sur?", responsabil pentru prestigiul si influen?a Iugoslaviei fa?? de „Uniunea Sovietic? ?i alte state est-europene".

Lui Tito i s-a amintit c? rela?iile Belgradului cu U.R.S.S. erau „în principal, rela?ii de dependen??" ?i nu se refereau la „sinceritatea comun? în efortul de construire a socialismului", ci la „for?a pozi?iei interna?ionale" a Iugoslaviei. De aceea, era absolut necesar ca Belgradul s?-?i men?in? „avantajul" în rela?iile cu Washingtonul, „mai ales" într-o perioad? în care alte state socialiste „ini?iau eforturi deloc discrete pentru îmbun?t??irea rela?iilor cu S.U.A.". Altfel spus, în pofida sentimentelor prietene?ti ale Iugoslaviei fa?? de România, România era mai mult o ?ar? problem?, decât un partener. Riscul ca România s? ia locul Iugoslaviei, de partener privilegiat al Washingtonului era real. Iat? ce se men?iona într-un raport pentru Directorul C.I.A. elaborat cu câteva s?pt?mâni înainte: „Dat? fiind intensificarea rela?iilor România-S.U.A., înr?ut??irea rela?iilor româno-sovietice ?i rena?terea cu vigoare a na?ionalismului românesc, sprijinit de guvern, Statele Unite trebuie s? fie precaute pentru a se evitaaugust-1968 cazul în care ini?iativele americane ?i r?spunsul Bucure?tiului vor dep??i limitele tolerate de blocul sovietic... Problema în privin?a rela?iilor S.U.A.-Iugoslavia nu este cea de construire a pun?ilor de comunicare, ci de a le reface pe cele subminate de Congresul S.U.A., în ultimii patru ani, ca reac?ie la neutralitatea pro-sovietic? a Belgradului"[18].

La rândul s?u, Ceau?escu manifesta reticen?? fa?? de ?ara vecin?, de altfel, prieten?, datorit? faptului c? Iugoslavia avea un cu totul alt tip de rela?ie cu Moscova. Mo?tenirea comun? slav? ?i o istorie bogat? în ceea ce prive?te sprijinul masiv acordat de Rusia împotriva Otomanilor au influen?at rela?iile Moscova-Belgrad, uneori în mod deschis, alteori în mod subtil. Tito se temea cu adev?rat de Moscova, mai ales în urma experien?elor din 1948-1951. În acela?i timp, el sim?ea c? are o leg?tur? adev?rat? cu ru?ii, ceea ce contrabalansa sentimentul de fric?. F?r? s? aib? astfel de leg?turi etnice sau istorice, românii aveau mai multe motive s? se team? de Moscova. În mod paradoxal, în chestiuni de securitate ?i politic? extern?, Iugoslavia independent? a lui Tito era mult mai apropiat? de U.R.S.S., decât România[19]. A?a cum remarca C.I.A., dup? decesul lui Stalin, Tito se alinia cu Moscova împotriva Washingtonului referitor la „aproape orice problem? de politic? extern?"[20]. De asemenea, Departamentul de Stat se plângea de „atitudinea tot mai ostil? a Belgradului" fa?? de Washington referitor la „aproape orice problem? interna?ional? care implica interesele na?ionale ale S.U.A."[21]. În chestiuni de importan?? vital? pentru Moscova ?i Washington, cum erau rela?iile cu China, r?zboiul din Vietnam, Orientul Mijlociu, Tito era de partea U.R.S.S., în timp ce Ceau?escu era de partea Statelor Unite.

Un paradox ?i mai mare este faptul c? leg?turile Iugoslaviei cu Moscova în domeniul cooper?rii militare erau mult mai strânse, de?i, formal, România era aliatul militar al U.R.S.S., iar Iugoslavia nu. În 1962, la mai pu?in de un an de când Romania pusese cap?t practicii de a trimite ofi?eri români la Moscova pentru stagii de instruire pe probleme militare ?i de securitate, Iugoslavia a început s?-?i trimit? ofi?erii la instruire în U.R.S.S.[22]. În 1965, Belgradul nu achizi?iona ?i nici nu primea arme de la guvernul american - o schimbare radical? fa?? de situa?ia existent? în urm? cu un deceniu - în timp ce Moscova devenise singurul furnizor de echipamente militare moderne al Iugoslaviei[23]. Între timp, Bucure?tiul î?i lansa propria industrie de armament ?i î?i diversifica sursele de aprovizionare, cu scopul de a-?i reduce dependen?a de U.R.S.S. (?i, curând, va solicita arme de la S.U.A.). M.A.A.G., grupul de asisten?? militar? al S.U.A., a avut o influen?? predominant? la Belgrad în perioada rupturii dintre Tito ?i Stalin. Acum, serviciile de informa?ii americane raportau o înmul?ire a misiunilor de preg?tire ale sovieticilor, în timp ce România a refuzat categoric instruirea sovieticilor pe teritoriul s?u (sau în alt? parte) [24]. Astfel, în timp ce Bucure?tiul nu a permis aliatului s?u sovietic s? utilizeze facilit??ile portuare de la Marea Neagr? (ceea ce nu era o pierdere prea mare, dat fiind c? sovieticii aveau facilit??i în vecin?tate), Belgradul a acordat, în mod generos, navelor sovietice drepturi ?i servicii portuare[25]. Dup? ce i-a declarat lui Kennedy în 1963 c? România nu se va al?tura U.R.S.S. în nici un r?zboi provocat de aceasta ?i dup? ce a fost l?sat? în afara planurilor de r?zboi ale Tratatului de la Var?ovia în 1965, este limpede c? guvernul de la Bucure?ti considera U.R.S.S. ca pe un agresor periculos.
- Va urma -

Not?: Textul face parte din volumul istoricului american Larry Watts, Fere?te-m?, Doamne, de prieteni. R?zboiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Bucure?ti, Ed. RAO, 2012, cap. 15, p.385-392.

footer