Revista Art-emis
Posada de pe Valea Oltului (1) PDF Imprimare Email
Dr. Constantin Ioni?escu & Prof. George Voica   
Duminică, 21 August 2016 16:38

Posada 1330Sunt locuri, în lume, în care ar tebui s? intri cu pio?enie, c?lcând ca pe aburi de sânge, înc? ?i acuma fierbin?i; ca într-o cadedral?, unde ?tii c?, sub lespezi reci, de piatr?, dorm cei atât de greu osteni?i de ?inerea-n mân? a lancei, a scutului, sabiei, în aprige vâltori, pe câmpuri de b?t?lie, pentru via?? ori pentru moarte! Unul dintre aceste locuri pe p?mânt românesc a fost, ?i-o r?mâne în veac, acea Posad? (cum a denumit-o Nicolae Iorga), unde neamul nostru ?i-a pus temelia întâiului s?u desc?lecat de la Burebista încoace! Cum istoricii, ca ?i noi, ca ?i al?ii, sunt oameni, nu un cor de vestale, e firesc s?-?i împart? p?rerile referitoare la locul în care Carol Robert de Anjou a suferit cea mai cumplit? ran? a Coroanei Maghiare, care de-abia peste ani buni avea s? se refac?. Pe deasupa, mai era ?i umilin?a ce o înduraser? vr?jma?ii în cele 4 zile (9-12 nov. 1330), când îns??i via?a trufa?ului rege maghiar avea s? fie pus? în peicol de moarte, încât regele a tebuit s?-?i schimbe ve?mintele cu ale confidentului s?u, spre a nu mai fi ?inta o?tenilor lui Basarab I, pe care el, angevinul, îl numise, în 18 iunie 1325, „Basarab transalpinae, necredinciosul coroanei maghiare", „infidelus valahus", propunându-?i s?-l „trag? de bab? ?i s?-l scoat?" din cea mai adânc? taini??! Trufia regelui maghiar a fost „umbrit?" ?i de un om de curte, de rang înalt, pe nume ?tefan, fiul lui Parabuh, cumanul (probabil comandantul, ori unul dintre comandan?ii militari ai regelui), care l-a l?udat pe Basarb I, cu un scop, evident, ?i anume: ?tiindu-i firea pea mândr?, s?-l determine pe Carol Robert de Anjou s? se angajeze înt-o lupt? cu Basarab I, ca, în felul acesta, el, ?tefan - comandantul o?tirii maghiare -, s? devin? voievodul Olteniei ?i al Munteniei! Astfel, ?i-ar fi împlinit visul ce l-au avut dintotdeauna cumanii, înc? de când au venit în spa?iul vechii Dacii (sec. XI). Se vede, îns?, c? acest spa?iu atât de mult dorit de fiul cumanului Parabuh era locuit de mul?ime de români/valahi/vlahi, avea o oaste (oastea ??rii), administra?ie bine a?ezat?, a?a încât ei, cumanii, ?i-au g?sit „refugiul" doar în Ungaria, în Moldova ?i în E. Munteniei, dar nici aici prea mult? vreme: arpoximativ 150 de ani! Totu?i, cumanul fiu al lui Parabuh a reu?it s? „zgând?re" trufia regelui maghiar, care, se pare, nu ar fi avut inten?ia de a porni spre „infidelul" Basarab I, a?a încât i-au trebuit 5 ani pân? s? se decid? spre a-?i rândui armata ?i a porni spre Timi?oara-Tr. Severin-Depresiunea Tg. Jiu ?i Tg. C?rbune?ti-Râmnicu Vâlcea-Curtea de Arge?.

Plecase în septembrie 1330, ci nu în prim?var? ori în var?, fiind absolut convins c? acea campanie militar? î?i va face „treaba" foarte repede, prinzându-l pe „valah" ?i aducându-l, în lan?uri, la Buda. Faptul c?-?i pornise o?tirea în septembrie 1330, spune clar c? regele Carol Robert de Anjou nu era nici pe departe un bun strateg militar, ori, poate, fusese prost sf?tuit. Basarab I, îns?, aflând c? regele însu?i pornise-nspre el, a g?sit de cuviin?? s?-i cear? „bun? pace!", popunându-i mari desp?gubiri: cca 1.500 kg. de argint; un tribut anual; restituirea Banatului de Severin; ba chiar ?i un fiu (pe Nicolae Alexandru, poate), drept ostatic, numai s? fac? regele cale-ntoars?; altmintei, de vor veni, „mai încoace (mai înspre Curtea de Arge?, n.n.), nu ve?i sc?pa de dânsele" (de primejdii, n.n.). Procedase întocmai ca Decebal, când îi scrisese Împ?ratului Traian acela?i mesaj (cu caractere latine) pe o ciuperc? imens?! Dac? lui Decebal nu i se împlinise „poorocirea" referitoare la pieirea romanilor, asemeni broa?telor, scufundându-se-n mla?tini, ori asemeni ?oarecilor, ascunzându-se-n p?mânt, nu acela?i lucru avea s? i se întâmple lui Basarab I, „proorocirea" sa împlinindu-se cu vârf ?i îndesat.

Ca s? ajungi de la Turnu Severin la Curtea de Arge?, trebuia s? traversezi Oltenia de nord, subcarpatic?, dar niciun document (nici românesc, nici unguresc ori sârbesc) nu consemneaz? nimic despre eventualele „opreli?ti" întâmpinate de oastea maghiar?, ci doar c? ajunseser? sub zidurile Cur?ii de Arge?! ?i, totu?i, traversaser? (dincolo de Olt) un „un spa?iu ostil", ce fusese dat focului, inten?ionat, de Basarab I, spre a îngreuna înaintarea maghiar? spre Arge?. Dar, revenind la traversarea Olteniei, s? se fi f?cut, oare, a?a, ca la o defilare de o?tire pe sub un arc de triumf, pe sub stejarii de la Tr. Severin ?i pân? la Râmnic, sub steaguri fluturânde în vânt, în duruit de tobe militare?! Dar unde erau Litovoi ?i fratele s?u, Ioan, voievozii Olteniei, ori voievodul local, de Râmnic, Bogdan (aflat, probabil, sub regen?a mamei sale, D-na Anca), de n-au opus nicio rezisten?? regelui maghiar?! Nu cumva Carol Robert de Anjou se-n?elesese cu ace?tia, f?cându-le mari daruri de pre? (Doamnei Anca chiar o diadem?/coroan? medieval?, de tip apusean, descoperit? mai încoace, la Goranu - un cartier al Râmnicului!), spre a-l tr?da pe cel din neamul lor, pe Basarab I (1310-1352), fiul lui Tihomir (1290-1310), care le era frate voievozilor olteni?! A?adar, tr?daser??! Pe Doamna Anca, femeie slab? ?i fricoas?, mai c? am putea-o în?elege, dar pe ceilal?i doi, nicicum! Cât prive?te faptul c? Doamna Anca ?i fiul ei, Bogdan, au fost ctitorii Bisericii Episcopale a Râmnicului, în anii 1303-1304, pare adev?rat, dac? ?inem seama c? ei figureaz? pe trei pomelnice (?i-n ani diferi?i) ale Episcopiei Râmnicului ?i Noului Severin, dar faptul c? diadema de aur, de factur? occidental? (mic? în spa?iul otodox românesc medieval, ceea ce denot? c? a fost lucrat? în Apus), a fost descoperit? aici, la Râmnic, nu la Cuhea (în Maramure?), ne determin? s? credem c? acest voievod local, de Râmnic, pe nume Bogdan, nu poate fi acel Bogdan „transferat" de Carol Robert de Anjou în Maramure?, sub protec?ie maghiar?, pus la fruntariile de nord-est ale Coroanei maghiare, spre a o ap?ra de n?v?lirile t?tarilor. Într-adev?r, hoardele pecenege, cumane, t?tare ?i ale uzilor pe-acolo î?i aveau poarta de intrare, îndreptându-se spe Oradea Mare-Budapesta-Viena-Roma! Spun unii istorici (printre ei, ?i Denis C?pr?roiu, mai ales) c? acest Bogdan, voievod de Râmnic, este cel care a fost dus în Maramure?, iar de acolo, „vlahul" s-a dus în Moldova, întemeind-o. Dar, de-ar fi fost a?a, nu ?i-ar fi luat, oare, Bogdan ?i pe mama sa, Doamna Anca, în pribegie?! S? fi l?sat-o la Râmnic, unde a ?i fost îngropat?, poate chiar la Goranu, unde i s-a g?sit coroana de tip occidental?! Ne cam îndoim de asta! Iar de ar fi murit mai înainte de 1330, n-ar fi fost îngropat?, cre?tine?te, la ctitoria sa, adic? la Sfânta Episcopie a Râmnicului?! De ce s? fi fost îngopat? la Goranu?! Se vede limpede c? ceva nu se leag?! Vom vedea, îns?, ceva mai tâziu, c? aici, la Râmnic, s-a-ntâmplat, totu?i, un lucru care ar duce la explica?ia enigmei originii occidentale, unice în spa?iul românesc, a acelei diademe de aur, de tip apusean!

S? revenim, dar, la regele maghiar Carol Robert de Anjou ?i la traversarea Olteniei subcarpatice. Oricine ?i-ar pune întrebarea fireasc?: de ce regele maghiar nu ?i-a gr?bit o?tirea, trecând prin Sibiu ?i ajungând prin ?ara Lovi?tei (Câineni-Boi?oara-Tite?ti-Peri?ani), în 2-3 zile, la Curtea de Arge?, ?i de ce a ales o cale atât de lung?: de la Timi?oara la Caransebe?-Tr. Severin-Depresiunea Tg. Jiu ?i Tg. C?rbune?ti-Râmnic-Curtea de Age?? Cum n-am întâlnit deloc un r?spuns la aceast? întrebare normal?, va trebui s? încerc?m s? explic?m de ce a b?tut atâta cale regele maghiar, de vreme ce inten?ia lui era de a ajunge cât mai repede la Curtea de Age?, surpinzându-l pe Basarab I ?i punându-l în lan?uri?! O explica?ie, la prima vedere, a fi aceea c? ei, ungurii, ca oameni ai stepei, aveau oroare de mun?i, de defilee, de pr?p?stii ?i locuri ascunse, care nu ofereau iscoadelor o?tirii suficiente informa?ii necesare.

Marile r?zboaie au fost duse de unguri în câmp deschis, folosindu-?i foarte bine cavaleria. Dar poate c? nu acesta ar fi fost marele impediment, ci, mai degrab? (dup? p?rerea noastr?) s-ar putea s? fie proasta rela?ie ce-o aveau ungurii cu sibienii, fapt consemnat ?i de Constantin Razachevici, de la care afl?m c? în 1324 avusese loc un conflict sângeros înte cele dou? p?r?i, motivul fiind acela c? sibienii, se pare, ar fi dorit s? fie un fel de „republic? autonom?", nesupus? deloc Coroanei Maghiare, dar nici ajutând-o pe aceasta cu cavalerie ?i me?te?ugite arme, de care maghiarii aveau atâta nevoie. Apoi, cea mai veche Cronic? Sârbeasc? - singura surs?, de altfel - este cea care a consemnat rela?ia extrem de proast? dintre cele dou? p?r?i, încât nu doar c? sibienii nu l-au ajutat deloc pe Carol Robert de Anjou, în b?t?lia de la Posada (1330), de?i ar fi putut s-o fac? foate bine, ci, din contr?, chiar atunci s-au r?sculat împotriva regelui maghiar, colaborând, în schimb, foarte bine cu Basarab I. A?a se explic? de ce, dup? izbânda de la Posada, la doar 2 ani, Basarab I intr?-n Sibiu f?r? s? întâmpine nicio opreli?te. Ba, mai mult, se „las?" inclu?i în ceea ce cronicile noastre medievale numesc Amla?, p?strându-?i, totu?i, autonomia de a?a-zis? „republic? s?seasc?". Acest fapt denot? limpede c?, într-adev?r, Basarab I era un foarte bun diplomat, care a ?tiut s? se orienteze în spa?iul viitoarei ??ri Române?ti, care (dup? cum ?tim) a cuprins ?i Sibiul, ?i zona Amla?ului (tot ?inutul de la V. se Sibiu; inclusiv Ha?egul) ?i ?ara F?g?ra?ului, încât suntem absolut convin?i c? sibienii doreau, mai degrab?, s? fie „sub" români decât sub unguri, fiindc? tot comer?ul lor se f?cea pe rutele: Sibiu-Bra?ov-Br?ila ?i Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Calafat. Cu alte cuvinte, din punct de vedere economic, mai de folos le erau românii decât ungurii!

Astfel se explic? de ce, dup? dezastrul o?tirii maghiare, de la Posada, retragerea acesteia ar fi fost imposibil? c?tre Sibiu, singura ie?ire din „mreaj?"/„vâr??" (cum spune „Cronica pictat? de la Viena") fiind înspre sud. Se vede clar c? ungurii nu puteau s? se retrag? spre ?ara lor decât tot pe unde veniser?, c?ci, de ar fi fost s? se retrag? pe la Bra?ov, prin pasul Ruc?r-Bran, ori prin Teleajen, pe Dâmbovi?a (unde spun unii istorici c? ar fi fost ora?ul Gherghi?a, care - conform istoricului polonez Maciej Strykowski (1547-1582) - ar fi fost la dou? zile de mers pân? la Sibiu), oricum tot prin Sibiu ar fi fost nevoi?i s? treac?, spre a se duce la Timi?oara, iar de acolo, la Buda. A?a c?, nici vob? de o Posad? în zona montan? a Dâmbovi?ei! De ce s-ar fi dus ungurii de la Curtea de Arge? (care e doar la aprox. 30 de km. de Rmâmnicu-Vâlcea) tocmai în Dâmbovi?a, când mai u?or le-ar fi fost s? se retrag? pe aceea?i rut? pe care veniser??! Se vede, îns?, c? Maciej Strykowski n-a re?inut prea bine numele localit??ilor, iar acest lucru e explicabil, fiindc? în acele vremi (1575) nu ar fi stat nimeni s?-?i noteze undeva toate localit??ile pe care el le-a traversat, întorcându-se din Turcia în Polonia. El spune, îns?, ceva foarte important, ?i anume c? de la Gherghi?a pân? la Sibiu erau dou? zile de mers. Dac? Gherghi?a (despre care vorbe?te polonezul) ar fi fost în Dâmbovi?a, ori chiar în pasul Ruc?r-Bran, ar fi fost imposibil de ajuns la Sibiu în doar 2 zile, trecând, desigur, prin Bra?ov, când de aici, din Racovi?a (jude?ul Vâlcea), ?i ast?zi po?i merge (cum, de altfel, mergeau pân? la sfâr?itul secolului trecut) cu c?ru?a chiar în mai pu?in de dou? zile! Iat?, îns?, ce zice polonezul M. Strykowski: „Pe acel loc unde a fost b?t?lia (de la Posada, n.n.), muntenii au cl?dit o m?n?stire ?i au ridicat trei stâlpi de piatr?, pe care eu însumi i-am v?zut, venind din Turcia, dincolo de ora?ul Gherghi?a, la dou? zile de drum de Sibiu, ora? în Transilvania, dincolo de mun?i". A?adar, „dincolo de mun?i". E logic c? „dincolo de mun?i", de la Racovi?a, la dou? zile de drum de mers cu tr?sura (cu popasurile de rigoare; cu schimbarea cailor de po?t?!) e, în mod sigur, Sibiul. De-ar fi fost dincolo de Ruc?r, era Branul; de-ar fi fost dincolo de Posada dâmbovi?ean? (cum zice Nicolae Iorga), ar fi fost Bra?ovul, a?a încât, logic vorbind, Posada nu poate fi localizat? decât aici, la Racovi?a; mai precis, în satul Cop?ceni, punctul Dealul Ml?cii, ?i vom explica de ce.
- Va urma -

footer