Revista Art-emis
Regele Mihai, o imagine eroic? mincinoas? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 10 August 2016 23:17

P.Turlea-Regele Mihai si Maresalul AntonescuÎn num?rul din 24 august 1944 al ziarului „Universul" – la fel ca ?i în celelalte ziare din aceea?i zi –edi?ie preg?tit? în dup?amiaza lui 23 august, când înc? nu se ?tia de lovitura de stat, g?sim ultimul articol laudativ la adresa activit??ii Mare?alului Ion Antonescu. Erau prezentate vizitele la unele spitale (din Râmnicu Vâlcea, Z.1 nr. 14 din Predeal), unde g?sise ordine ?i cur??enie. La spitalul Asigur?ri din Bu?teni, unde g?sise „rea gospod?rire, o lips? de cur??enie nepermis? pentru un spital", ordonase ca administratorul s? fie internat într-un lag?r ?i pus sub anchet?[1]. Imediat dup? lovitura de stat, toat? lumea a s?rit în barca noii puteri: se enun?a entuziast, de c?tre acelea?i ziare care-l l?udaser? pe Antonescu pân? la 23 august, c? „Dictatura a luat sfâr?it ?i cu ea înceteaz? toate asupririle". De?i la o scar? mai mic? s-au repetat scenele di 6 septembrie 1940, atunci se l?uda „dictatura", iar acum se l?uda „democra?ia". În ambele cazuri, cel care simboliza noul regim era regele. Dup? „Proclama?ia c?tre ?ar?" a Regelui, prezentat? la radio la ora 22.00, au fost manifesa?ii la Palatul regal, de aprobare a loviturii ?i de glorificare a celui care o condusese. S-a cîntat Imnul regal, s-a scandat „Tr?iasc? Majestatea Sa Regele Mihai I" ?i „Tr?iasc? pacea", iar „apari?ia Regelui la fereastr?, în dou? rânduri, a provocat o adev?rat? explozie de urale ce nu mai conteneau ?i strig?te de Tr?iasc? Majestatea sa Regele Mihai I. Pe Calea Victoriei ?i pe str?zile al?turate au fost manifesta?ii pân? noaptea, târziu. „Mul?imea ce se afla în diferite locuri, s?li de spectacole etc., le-a p?r?sit imediat pentru ca adunându-se într-un grup compact s? se îndrepte pe Calea Victoriei, intonând Imnul Regal".

Prezentarea seam?n? izbitor cu aceea din acela?i ziar „Universul", la 7 septembrie 1940, semnat? de Stelian Popescu. Semnatarul din 25 august 1944 era Ion Lugo?ianu. „De patru ani am t?cut - scria indignat. Am refuzat din primele ceasuri s? subscriu o singur? clip? la ac?iunea de dezastru na?ional a regimului Antonescu, la politica lui de intoleran??, de abuz, de tiranie, de corup?ie ?i de risip?. Va veni pentru ea, într-o vreme apropiat?, ziua unei necru??toare judec??i ?i a unei grele osânde. Prin voin?a unui rege tân?r, care a dovedit cu acest prilej în ce m?sur? s-a identificat cu interesele acestui Neam, România devine ast?zi din nou st?pân? pe destinele ei"[2]. În mintea ziaristului, „dezastrul na?ional" fusese lupta pentru eliberarea Basarabiei ?i a Bucovinei. La fel gândeau comuni?tii pro-moscovi?i. Intoleran?a la înc?lcarea legilor disciplinase ?ara în vreme de r?zboi, iar acuza de corup?ie aruncat? asupra lui Ion Antonescu era de-a dreptul infam?. Mare?alul a tr?it foarte modest, numai strict, din solda sa. La fel era ?i acuza?ia de risip?, ?tiind ce rezerve importante alimentare ?i financiare l?sase regimul Antonescu. Iar viitorul apropiat a ar?tat în ce grad România a devenit „din nou st?pân? pe destinele ei". Regele ?i-a savurat victoria împotriva Mare?alului - care-l urcase pe tron în 1940 - în balconul palatului regal, l?sându-se ova?ionat de mul?imea ie?it? de prin cluburi ?i cafenele. În aceea?i noapte a fugit din Bucure?ti ca s?-?i scape pre?ioasa piele în fa?a previzibilelor bombardamente ale avia?iei germane. Premeditat, l-a închis pe Antonescu într-un seif din Palatul Regal, cu evidenta speran?? ca acesta s? moar? în urma bombardamentelor germane. Planul nu a reu?it, pentru c? Mare?alul a fost preluat de comuni?ti, fiind predat apoi ru?ilor. Plin de „vitejie" pe ?osele l?turalnice, cu automobilul, regele a ajuns împreun? cu câ?iva apropia?i în nordul Olteniei. De la pele?, Regina-Mam? s-a îndreptat ?i ea c?tre nordul Olteniei. Dup? ce primejdia bombardamentelor germane a trecut iar ocupa?ia sovietic? s-a stabilizat, la 10 septembrie 1944, Regele ajunge la bucure?ti ca un comandant victorios, de?i fugise ca un la? din fa?a primejdiei. Înc? din timpul petrecut în Oltenia începuse s?-?i f?ureasc? imaginea vitejeasc?. Pentru a-i dicata ce trebuie s? ?tie Occidentul, l-a chemat la Dobri?a pe c?pitanul Morton, corespondent de r?zboi american.

Între timp, la bucure?ti, în pres? ?i dinspre partidele politice se rev?rsau asupra Regelui cele mai entuziaste laude. Concomitent, Mare?alul era acoperit cu cele mai aspre ?i nedrepte critici. În prima sa declara?ie de dup? 23 august, Iuliu maniu exclama: „L?udat fie Regele nostru care a în?eles dorin?a Na?iunii"[3]. La începutul lui septembrie, alt? declara?ie de pres?: „Regele, ascultând voin?a Poporului, ne-a redat libertatea"[4]. Vor urma declara?ii mai elaborate, aducând în discu?ie ?i meritele Partidului na?ional ??r?nesc. „M.S. Regele Mihai I - declara pre?edintele liberalilor - luând frâiele Statului din mâini nevrednice ?i redând Poporului, pe lâng? libert??ile r?pite, firul politicii sale tradi?ionale, a cimentat o dat? mai mult leg?turile ce unesc glorioasa noastr? Dinastie cu Neamul Românesc"[5]. ?i disiden?a liberal? condus? de T?t?rescu în numele Partidului Na?ional Liberal, al c?rui secretar general, formal, mai era. Anun?a „Recuno?tin?? ?i glorie M.S. Regelui Mihai I, c?ruia Neamul nostru îi datoreaz? în întregime actul de sf?râmare a tuturor înc?tu??rilor. Recuno?tin?? ?i glorie M.S. Regelui Mihai I, care, reluându-?i curajos prerogativele, chiam? azi întreaga Românie la lupta pentru eliberare ?i apoi lupta pentru Ridicarea ??rii din ruine"[6]. De?i ziarele comuniste au ocolit subiectul, ?i Partidul Comunist Român a l?udat ac?iunea Regelui, mai târziu î?i va aroga merite din ce în ce mai mari în lovitura de Stat, ajungând s? ?i-o atribuie în totalitate. În sfâr?it, laude i-au venit Regelui ?i din partea legionarilor[7]. Acelea?i laude au venit ?i din partea Comunit??ii evreie?ti[8].

Pe plan interna?ional s-a urm?rit crearea unei imagini cât mai bune a Regelui, prin prezentarea actului de la 23 august 1944 sub un aspect eroic, o confruntare dintre Antonescu, reprezentând o dictatur? ?i Mihai, reprezentând democra?ia. Direc?ia Presei, Informa?iilor ?i Rela?iilor Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor externe mcoordona aceast? campanie. Pentru propaganda în str?in?tate edita un buletin s?pt?mânal cuprinzând temele ce trebuiau dezvoltate de fiecare reprezentan?? diplomatic? a României. Într-unul din buletine, cel din 15 aprilie 1945, se indica teza: „Mi?carea de rezisten?? din România l-a avut în frunte pe însu?i regele ??rii. La rândul lui, Suveranul s-a întemeiat pe acele partide politice care reprezint? aproape unanimitatea Poporului ?i f?r? clintire, pe Armat?"[9]. Pe sublinierea eroismului Regelui în confruntarea cu Mare?alul a mers ?i presa din Occident. În Elve?ia, formula general? a presei era: România are un suveran tân?r, care a avut rol decisiv la 23 august 1944, împreun? cu Iuliu maniu, Lucre?iu p?tr??canu, Dinu Br?tianu, Titel Petrescu[10]. La Bucure?ti îl chestionau direct pe Mihai asupra actului de la 23 august, dându-i posibilitatea acestuia s?-?i f?ureasc? singur imaginea eroic? pe care ?i-o dorea în confruntarea cu Antonescu. Ziaristului britanic Archie Gibson îi r?spundea. R?sturnarea regimului Antonescu a fost o lovitur? dificil?, pentru c? for?ele germane care-l sus?ineau erau superioare. Dar regele nu a luat în considerare doar for?ele materiale, ci ?i pe cele morale. „Nu ne-am l?sat intimida?i. Cuno?team voin?a Poporului meu de recâ?tigare a libert??ii ?i ?tiam ce for?? moral? poate da aceast? voin?? [...] actul de la 23 august a ar?tat superioritatea for?elor morale asupra celor materiale, dac? m? l?sam ghidat de calcule bazate doar pe raportul de for?e militare care era în România, 23 august nu ar fi existat"[11]. Tot aceea?i imagine eroic? era zugr?vit? ?i într-un articol despre România, ap?rut în num?rul din 27 septembrie 1944 al ziarului britanic „Daily-Express", sub semn?tura lui Cedric Salter[12].

Un alt r?spuns al lui Mihai ap?rea în „New York times", în septembrie 1944: „23 august îl consider cel mai bun moment pentru a înl?tura un regim dictatorial care nu corespundea voin?ei poporului român. Decizia mea era luat? de mult timp. Actul de la 23 august nu este decât aplicarea unei ac?iuni îndelung preg?tite în interior, prin coordonarea ?efilor politici ?i celor ai Armatei ?i în exterior, prin negocierile cu Puterile aliate"[13]. Cel mai larg articol pe tema Loviturii de Stat l-a trimis agen?iilor de pres? americane, corespondentul de r?zboi Joseph Morton, cel c?ruia i se dictase la Dobri?a, pe 5 septembrie ce s? scrie[14]. Era caracteristic pentru imaginea eroic? ce i se crea Regelui. „Bucure?ti. Regele chipe?, cauciucuri scâr?âind la ie?irea din Palat. Conducând în noapte. Impun?toarea Regin? c?l?torind în întunecimea nop?ii pentru a ajunge la o întâlnire cu fiul ei, cu degetele pe un pistol mic din po?eta ei, strigând c? îl va împu?ca pe primul neam? pe care îl va vedea.. Dictatorul dec?zut, înl?turat de la putere ?i furios, închis într-o ni?? ignifug?. Aceasta a fost românia în seara lui 23 august – ora istoric?, când un mic grup de tineri curajo?i ?i determina?i au transformat-o dintr-o dictatur? folosit? de Hitler, într-o democra?ie de partea Alia?ilor. Mai incitant decât un triller de Hitchock". Mihai s-a opus germanilor si ca s?-i ?icaneze, se plimba cu un Jeep american ?i vorbea engleze?te. Regela a avut?apte încerc?ri de a-l înl?tura pe Antonescu, începând din 1942. Lovitura de stat a fost bine organizat?, iar regele, hot?rât ?i curajos. Lovitura de Stat a adus avantaje militare deosebite Alia?ilor. C?pitanul morton a satisf?cut pe deplin dorin?a celui care-l adusese la Dobri?a pe 5 septembrie 1944. A fost primul ziarist care a r?spândit în lume o imagine eroic? despre ac?iunea Regelui Mihai I la 23 august.

Imaginea eroic? pe care a dorit s? ?i-o impun? posterit??ii Regele Mihai nu este validat? de o analiz? ?tiin?ific?. Nercunoa?terea pentru cel care-l urcase pe tron (a c?rui gra?iere o va refuza în 1946), infantilismul cu care a fost înf?ptuit? Lovitura de Stat, la?itatea fugii din Bucure?ti în oltenia, toate acestea definesc imaginea eric? pe care Regele ?i-o dorea, ca pe o minciun?. Atât Mihai, cât ?i Antonescu au vrut ca viitorul s? le asigure o statuie, dar numai Mare?alul o ?i merit?[15].
------------------------------------
[1] Universul, 24 august 1944.
[2] Idem, 25 august 1944
[3] Idem, 27 august 1944
[4] Timpul 3 septembrie 1944
[5] Universul, 31 august 1944
[6] ANIC, fond Casa Regal?, Diverse, dosar 4/1944, f.1.
[7] Idem, fond Casa regal?, Mihai, dosar 13/1944, f.1.
[8] Idem, dosar 37/1944, f.45, 55, 72.
[9] Idem, fond Casa Regal?, Diverse, dosar 5/1944, f.26-27.
[10] Idem, dosa 10/1944, f.10-11. Idem, fond Casa Regal?, Mihai, dosar 47/1944, f.1.
[11] Idem, fond Casa regal?, diverse, dosar 10/1944, f.4
[12] Idem, dosar 11/1944, f.1.
[13] Idem, dosar 10/1944, f.12. Alte r?spunsuri ale regelui date ziari?tilor sr?ini cu privire la Lovitura de stat. Idem, fond casa Regal?, Mihai, dosar 49/1944.
[14] Idem, fond Casa Regal?, Diverse, doasr 7/1944, f.1-4, dosar 8/1944, f.1-2.
[15] Textul urmeaz? volumele: Petre ?urlea, Ion Antonescu între extrema dreapt? ?i extrema stâng?, Bucure?ti, Editura Semne, 2009 ?i Petre ?urlea, Regele Mihai ?i Mare?alul Antonescu, Bucure?ti

footer