Revista Art-emis
Generalul Ioan Alecu Sion - Leul de la Cotul Donului PDF Imprimare Email
Lauren?iu Dologa   
Duminică, 31 Iulie 2016 21:47

General Ioan Alecu Sion - Ordinul Mihai ViteazulÎn urm? contraatacului sovietic de pe 19 noiembrie 1942, nu mai pu?in de cinci divizii române?ti au fost încercuite la Stalingrad. Dup? trei zile de rezisten?? crâncen?, generalul Ioan Sion îi conduce pe cei 30.000 de supravie?uitori printre liniile sovietice, dar pl?te?te pre?ul suprem încercând s?-?i salveze oamenii. Dup? ce s-a remarcat în luptele pentru eliberarea Basarabiei, dar ?i în cele date în jurul Odesei, generalul Sion prime?te comand? greu încercatei Divizii 15 Infanterie. Deta?at la Stalingrad, el reu?e?te în orele cruciale ale opera?iunii Uranus s? resping? atacurile sovietice, dar sfâr?e?te el însu?i încercuit, în urm? colapsului liniilor române?ti. Diviziile 6 ?i 7 Infanterie, împreun? cu r?m??i?ele diviziilor 13 ?i 14 sunt ?i ele prinse în aceast? încercuire, iar generalul Mihail Lasc?r, comandantul Diviziei 4 Infanterie, preia comand? trupelor române?ti încercuite.

Încercui?i la Stalingrad

În urm?toarele trei zile, luptele au cunoscut o intensitate s?lbatic?. Generalul Lasc?r prime?te ordine s? reziste cu orice pre? ?i s? a?tepte contraatacul care urm? s? refac? linia frontului, ordine urmate întocmai de ofi?erii români. Rând pe rând, atacurile sovieticilor sunt oprite, dar nu cu pu?ine sacrificii. Pe 20 noiembrie, înspre orele prânzului, patruzeci de tancuri cople?esc pozi?iile Diviziei 15 Infanterie. Colonelul Nicolae Nicolau poveste?te c? solda?ii români „terminând sticlele incendiare, c?utau în zadar s? incendieze tancurile cu buruieni aprinse". În acest moment critic, generalul Sion însu?i coboar? în prima linie ?i ordona întregii artilerii s? trag? în tancurile inamice. Colonelul Nicolau îl vede: „în picioare ?i cu binoclul la ochi, conducând cu un curaj deosebit ac?iunea artileriei ?i a rezervelor introduse în lupta, f?r? a ?ine seama de focul inamicului ?i de tancurile ce ne amenin?au din toate direc?iile". Dup? ce reu?e?te s? resping? atacul sovietic, este chemat de Lasc?r la consult?ri. Sovieticii îi trimiseser? un ultimatum prin care i se cerea s? se predea, dar generalul Sion se opune vehement: „Cât timp avem muni?ie, vom lupta pân? la unul!". Pe 21 ?i 22 noiembrie atacurile au continuat cu aceea?i brutalitate, întrerupte numai de cererile sporadice ale sovieticilor de a capitula. Sunt refuza?i în mai toate ocaziile, ofi?erii români votând în unanimitate s? reziste în continuare, iar comandamentul român este informat de generalul Sion c? ei nu renun?? la lupta. Cu to?ii î?i puseser? speran?ele în contraatacul german mult promis, care se las? îns? a?teptat.

Ultima rezisten?? a generalului Sion

Pe m?sur? ce orele treceau, lipsi?i de muni?ii ?i de provizii, ei au realizat c? nu aveau s? fie salva?i. Erau pe cont propriu, iar pozi?iile lor puteau ceda în orice clip?. Trebuia luat? o hot?râre ?i imediat. Singur? lor solu?ie era s? încerce spargerea încercuirii, iar în noaptea de 22 spre 23 noiembrie, generalul Sion, la comand? unei coloane de 30.000 de oameni, reu?e?te s? treac? de lan?ul înc? sub?ire al sovieticilor. Totodat?, un nou atac pr?bu?e?te ultimele linii de ap?rare, Lasc?r, r?mas în urm? s? le acopere retragerea, picând prizonier. La traversarea v?ii Zariza, coloana este ajuns? din urm? de tancurile sovietice ?i atacat?. Colonelul ?tefan Balasan î?i aminte?te: „O baterie de tunuri de câmp din coloana a reu?it s? pun? în pozi?ie piesele ?i s? execute trageri directe asupra tancurilor inamice, dar nu a ob?inut nici un efect, iar în scurt timp toate tunurile au fost zdrobite sub ?enile". Numai 3.500 de oameni au supravie?uit acestui m?cel, generalul Sion ajungând cu greu în satul Bol. Donscinka, unde a luat contact cu r?m??i?ele Diviziei 22 Blindate germane. În urm?toarea zi, pe 24 noiembrie, sovieticii încep o intens? preg?tire de artilerie ?i îi oblig? pe germani s?-?i retrag? tancurile, l?sând loc liber propriilor blindate s? semene teroare în liniile române?ti. Când atacul a venit, generalul a luptat cot la cot cu oamenii s?i epuiza?i.

În mijlocul luptei a mers de la soldat la soldat, încurajându-i ?i împ?r?indu-le cartu?e ?i grenade, la nici cî?iva metri de tancurile sovietice.

În ciuda cererilor repetate de ajutor, germanii nu au intervenit, iar luptele au continuat pentru ore întregi. Solda?ii români au c?zut unul câte unul, dar cei mai mul?i au rezistat. Sovieticii au aruncat atunci tot ce au avut mai bun, pân? când, în cele din urm?, au început s? cedeze cu to?ii. V?zând c? sfâr?itul le era aproape, din mijlocul lor s-a ridicat singur generalul Sion ?i le-a cerut s? îl urmeze într-un ultim atac, unul care s? r?mân? în istorie. Dar nimeni nu i-a r?spuns chem?rii. Frân?i, oamenii lui încep s?-?i p?r?seasc? pozi?iile ?i degeaba a încercat s?-i conving? s? r?mân?. Sovieticii, v?zând aceast?, au atacat în for??, iar generalul este martor al unei v?rs?ri de sânge. Subordona?ii lui Sion trag de el s? ajung? la pozi?iile germane, numai c? sunt prin?i la scurt timp într-o ambuscad?. Soma?i s? se predea, ofi?erii îi strig? s? scape, dar nu reu?e?te s? fac? nici un pas. Generalul Sion este împu?cat sub privirile lor înm?rmurite.

Pentru faptele sale de arme este decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul" clasa a III-a, cea mai înalta distinc?ie româneasc? de r?zboi, conferit? numai actelor extraordinare de eroism ?i bravur?.

footer