Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mare?alul Ion Antonescu ?i lupta pentru Basarabia (5) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Duminică, 31 Iulie 2016 21:14

Ion AntonescuParticiparea armatei române la R?zboiul din R?s?rit a avut ?i o alt? dimensiune surprins? ?i subliniat? cu acurate?e în chiar ziua de 22 iunie 1941[69]. El a fost definit ?i proclamat drept Sfânt, fiind declan?at cu scopul reintr?rii în drepturile noastre istorice, na?ionale, pentru lichidarea comunismului interna?ionalist ?i ateu, dar ?i pentru ap?rarea credin?ei cre?tine, care reprezenta ?i reprezint? predicatul ontologic-spiritual fundamental al civiliza?iei române?ti ?i europene. În binecunoscutul Ordin c?tre Armat? din 22 iunie 1941, generalul Antonescu reu?ea s? împleteasc? în mod str?lucit tematica na?ional? ?i cre?tin?, dincolo de arta propagandei ?i manipul?rii pe care o reclam? obsesiv diver?i anali?ti, contestatari ai lui Antonescu. În primul rând trebuie remarcat c? îndemnul lui Antonescu adresat armatei române se plia pe o stare de spirit ?i r?spundea unei a?tept?ri unanime din societatea româneasc?: „V-am f?g?duit din prima zi a noii domnii ?i a luptei mele na?ionale s? v? duc la biruin??. S? ?terg pata de dezonoare din cartea Neamului ?i umbra de umilire de pe fruntea ?i epole?ii vo?tri..A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor str?mo?e?ti ?i a bisericii, lupta pentru vetrele ?i altarele române?ti"[70]. În condi?iile concrete ale timpului ?i în consonan?? cu limbajul tipic al epocii, discursul lui Ion Antonescu evoca figurile marilor voievozi ?i sublinia clar obiectivele r?zboiului: pentru neam, pentru cruce ?i pentru zdrobirea comunismului: „Pleca?i azi pe drumul biruin?elor lui ?tefan cel Mare, ca s? cuprinde?i cu jertfa voastr? ceea ce au supus str?mo?ii cu jertfa lor. Înainte! Fi?i mândri c? veacurile ne-au l?sat aci straj? drept??ii ?i zid de cetate cre?tin?. [...] S? cinsti?i prin vitejia voastr? amintirea lui Mihai Vod? ?i a lui ?tefan cel Mare, a martirilor ?i eroilor c?zu?i în p?mântul ve?niciei nostre, cu gândul la Dumnezeu. S? lupta?i pentru dezrobirea fra?ilor no?tri, a Basarabiei ?i Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vie?ii ?i c?minelor batjocorite de p?gânii cotropitori. S? lupta?i pentru a ne r?zbuna umilirea ?i nedreptatea"[71]. Cele dou? documente istorice difuzate la 22 iunie 1941 (Ordinului de zi c?tre Armata Român? ?i Proclama?ia c?tre ?ar?).

Un alt aspect la care trebuie reflectat cu deosebit? seriozitate îl constituie percep?ia ?i convingerile asumate ?i declarate de Antonescu în raport cu locul, rolul ?i ponderea factorului rusesc în adoptarea unor decizii politico-militare. Gândind la tr?inicia ?i d?inuirea României, Mare?alul Antonescu nu putea ignora rolul perturbator al Rusiei eviden?iat înc? de la începutul secolului al XVIII-lea. Vecin?tatea Rusiei ?i imperialismul camuflat sub diverse forme contura pe deplin blestemul geopolitic al României[72]. În acest cadru reamintim c? regretatul istoric Gh. Buzatu a afirmat, nu o dat? ?i pe bun? dreptate, c? noi, românii, „suntem prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu", demonstrând în scrierile sale c? mare?alul Antonescu era pe deplin con?tient de pericolul rusesc[73]. Intervievat de ziaristul italian Lamberto Sorentino de la „Il Tempo", mare?alul Antonescu a recunoscut c? „Eu lupt cu Rusia, care este inamicul mortal al ??rii mele. Jafurile Germaniei le putem îndura, dar sub amenin?area Rusiei putem sucomba. Rusia vrea Constantinopolul, înc? din timpul Ecaterinei a II-a, ie?irea la m?rile calde, ?i noi reprezent?m piedica principal? în realizarea unei asemenea aspira?ii"[74]. Întrebat de c?tre ziaristul italian despre ponderea comunismului în acest proiect secular al Rusiei, ?eful statului român a r?spuns cu unui bun cunosc?tor al istoriei Rusiei, evocând cu precizie diferen?a între obiectivul permanent ?i metodele conjuncturale: „Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfâr?itul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul ?i poate s? ajung? acolo numai traversând sau înghi?ind România"[75]. De asemenea, în concep?ia lui Ion Antonescu, popoarele europene ?i în primul rând românii („latinii de la Dun?re") au fost sub presiunea ?i amenin?area slav?. De altfel, cu prilejul unei întâlniri cu Poklewski-Koziel, fostul ministru al Rusiei ?ariste la Bucure?ti, stabilit în României dup? izbucnirea revolu?iei bol?evice, jurnalistul Ion Joldea R?dulescu l-a chestionat pe fostul diplomat cu privire la pericolul comunismului moscovit. În opinia fostului reprezentant al ?arului Nicolae al II-lea „Nu bol?evismul constituie primejdia moral? care ne pânde?te, ci Rusia, Rusia pur ?i simplu"[76]. Permanen?a factorului rusesc ?i pericolul slav au fost alte teme predilecte ale discursului politic antonescian, în contextul în care s-a sesizat c? imperialismului rus din secolele XVIII-XIX este suplinit cu succes, în secolul XX, de cel sovietic, c? expansionismul Kremlinului a utilizat ini?ial biserica pravoslavnic?, dup? cum cel sovietic folose?te ideologia comunist?[77].

În încheierea demersului nostru, întru l?murirea exact? a ac?iunii întreprinse de Ion Antonescu la 22 iunie 1941, este necesar? ?i, deopotriv?, binevenit? rememorarea momentelor dramatice tr?ite de Mare?al în contextul procesului nedrept instrumentat de noua putere comunist? de la Bucure?ti. Emana?ie a ocupantului sovietic, „Tribunalul Poporului" a lansat o serie de acuza?ii privitoare la caracterul „premeditat" al ofensivei de la 22 iunie 1941, la planificarea „crimei" de „agresiune" împotriva U.R.S.S., la trecerea Nistrului, la „înfeudarea" economic? fa?? de Germania nazist?. R?spunsurile Mare?alului Antonescu au destr?mat punctual toate alega?iile r?uvoitoare ale acuzatorilor publici ?i ale pre?edintelui „Tribunalului Poporului", nimeni altul decât Alexandru Voitinovici[78]. Victim? a sentin?ei odioase emise de acela?i „Tribunal al Poporului", Mare?alul a cerut s? fie „condamnat la moarte", refuzând orice eventual? „gra?iere"... ?i totu?i, cu câteve zeci de minute înainte de trecerea la cele ve?nice, cu prilejul ultimei lor discu?ii, la Penitenciarul Jilava,a m?rturisit cu obid? mamei sale adev?ratul motiv al urii cu care fusese acuzat ?i diabolizat de reprezentan?ii puterii sovietice... A comuni?tilor „f?r? de Neam ?i Dumnezeu" care, în urm? cu un an (1945) preluaser? frâiele guvern?rii dup? interven?ia for?? a lui A. I. Vî?inschi ?i r?sturnarea de la putere a generalul R?descu. În fa?a mamei sale, Antonescu a punctat realist ?i a evocat magistral adev?ratul motiv al execu?iei... Astfel, Istoria a înregistrat o declara?ie cu valoare testamentar?, o recunoa?tere ?i, totodat?, un îndemn rostit din str?fundurile ethosului românesc. Un strig?t de lupt? pornit din l?untrul fiin?ei sale c?tre adâncurile con?tiin?ei române?ti, c?tre cei de ieri, pentru cei de azi, dar mai cu seam?, pentru cei de mâine: „Dac? e s? mor, este pentru Bucovina ?i Basarabia. De ar fi s? reîncep, a? face la fel"!
------------------------------------------------

[69] Mihai Antonescu, R?zboiul Sfânt. Cuvânt c?tre Români rostit la Radio în ziua de 22 iunie 1941, Bucure?ti, 1941, 19p.
[70] Vezi Ordinul c?tre Armat?, în Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului, p. 20.
[71] Ibidem.
[72] Petre Mihail Mih?ilescu, România în cale imperialismui rus. Rusia, România ?i Marea Neagr?, Bucure?ti, 1944, passim.; general Platon Chirnoag?, Istoria politic? ?i militar? a r?zboiului României contra Rusiei Sovietice, 22 iunie 1941-23 august 1944, edi?ia a IV-a, Ia?i, Editura Fides 1998, passim.
[73] Gh. Buzatu, Declara?iaMare?alului Ion Antonescu din 26 ianuarie 1943 – un veritabil testament politic pentru cauza României mari, în , Gh. Buzatu, coordonator B?t?lia pentru Basarabia 1941-1944, p, 161-177.
[74] Ibidem, p. 175.
[75] Ibidem.
[76] Ibidem, 167.
[77] Ibidem, p. 243.
[78] Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului, p. 19 ?i urm.

footer