Revista Art-emis
Mare?alul Ion Antonescu, simbolul Intransigen?ei ?i Demnit??ii PDF Imprimare Email
Prof. Daniela Vacarciuc, Chi?in?u   
Miercuri, 27 Iulie 2016 20:29

Vacarciuc DanielaOamenii, cei lipsi?i de orgoliu sunt recunosc?tori semenilor lor care posed? virtu?i ce-i impresioneaz?.?i asta indiferent de ce scriu istoriile. Sacrificiul în numele na?iunii este o calitate extrem de rar? în veacul extremelor, iar eroii mai sunt contesta?i de urma?i. Numele lui Ion Antonescu este arhicunoscut în mediul European, implicit cel românesc: unii îl prezint? ca pe un mare patriot, sacrificat în numele curajului de a protesta unui imperiu monstruos al ideologiei terorii, iar al?ii- ca pe un provocator al holocaustului. Starea de supraexpunere a acestui personaj istoric este provocat?, credem de insisten?a de a face din România un stat care are curajul de a rezista. Frica de a ne manifesta atitudinea fa?? de Antonescu, vine tocmai din riscul de a c?dea într-o extrem? sau alta. Deaceea azi ne propunem s? cre?m ni?te repere ce ne-ar ajuta s? ne dorim s? vorbim cu c?ldur? despre acest mare patriot. În calitate de profesor de istorie, obligat s? promoveze impar?ialitatea ?i abordarea critic? a informa?iei, men?ionez c? numele mare?alului este înscris în manuale ?i avem posibilitatea de a comunica cu elevii despre integritatea unui mare lider politic. Voi enumera mai jos argumentele care m? motiveaz? s? cred c? imaginea lui Ion Antonescu se cere revizuit?.

Personalitatea lui Ion Antonescu o întâlnim în orele de clas? în momentul când prezent?m abdicarea regelui Carol al II-lea, ce pierduse România Mare în vara anului 1940. George Magherescu men?ioneaz?[1] c?, ini?ial, mare?alul ?i-a oferit serviciile ?i sfatul s?u regelui cerându-i audien??. Acesta la început refuz?, apoi accept?, dar nu-l prime?te personal, ci prin sfetnicul s?u Ernest Urd?reanu. Ion Antonescu nu admite intermediari, p?r?se?te palatul regal cu replica „S? nu te mai a?ezi între ?ar? ?i rege!". Ne întreb?m dac? azi mai exist? asemenea caractere ?i ce ar câ?tiga sistemul educa?ional vorbind despre ele! Peste 24 de ore mare?alul a fost chemat la Palat, primit de rege, c?ruia îi las? o scrisoare în care nume?te starea creat? o „catastrof?" ?i îi cere regelui abdicarea! Constat?m o pozi?ie plin? de demnitate ?i tenacitate fa?? de o dictatur?, instituit? înc? în 1938 ?i sus?inut? de personalit??i precum Gh. T?t?rescu, A. C?linescu, I. Gigurtu etc. Pe de alt? parte avem o not? ultimativ? trimis? noaptea de o dictatur? care nimicea propriii cet??eni. Începea sfîr?itul României Mari.I. Stalin alesese bine momentul, c?ci alia?ii României erau incapabili s? o sus?in?, iar Germania lui Hitler f?cuse jocul Moscovei. Armata român? este umilit? în timpul „retragerii gr?bite", dup? cum se exprim? Grigore Gafencu, iar decizia Sfatului ??rii- ponegrit?. Mutilarea grani?elor continu? în stil rusesc ?i problema Basarabiei se complic? prin ecoul sim?it ?i azi. Din amintirile militarilor, remarc?m dezam?girea acestora fa?? de decizia Consiliului de Coroan?, fiind obliga?i s? revin? în cazarm? dup? ce crezuse c? vor protesta preten?iilor sovietice. Ac?iunea lui Antonescu, ?terge într-o oarecare m?sur? tr?darea administra?iei oficiale de la Bucure?ti fa?? de cei care vor fi împu?ca?i în 1940, deporta?i în 1941 ?i 1949 sau supu?i foametei în 1946-1947. Expresia mare?alului „Prefer s? mor în mocirl?, dar în România Mare decât în paradisul României mici!", vibreaz? sentimentele celor care î?i au ca ideal Na?iunea. Unele surse ne scriu- nu era alt? solu?ie! ?i credem c? au dreptate.Dar cum r?mîne cu Demnitatea?De-a lungul timpului armate foarte puternice atacau spa?iul românesc, dar b??tina?ii pîrjoleau p?mîntul în fa?a du?manului, c?ci a?a cerea suveranul.?i rezistau.Sunt alte timpuri, zic al?ii, ?i tot au dreptate, dar întotdeauna valoreaz? virtutea.În secolul XXI, cînd în r?s?rit apar tendin?e de refacere imperial?, iar teritoriile se ocup? f?r? scrupule, e important s? ne amintim de mare?al.

Al doilea reper este legat de 4 septembrie 1940 când la postul Radio Bucure?ti se transmitea Proclama?ia c?tre ?ar? a lui Ion Antonescu. Sonoritatea oratoric? o sim?im din text, ca ?i cum ar fi un îndemn la solidaritate. Dezmembra?i de mii de ani teritorial, dar ?i în cuget, din p?cate, avem imperativul solidariz?rii ?i motiv?rii în numele onoarei ?i viitorului dup? cum spunea ?i Antonescu. „Durerea trebuie s? ne înve?e, s? ne înal?e. Popoarele adev?rate î?i torc din înfrângeri marile destine...", continua generalul ?i to?i au în?eles c? exist? salvare. Toate mesajele sunt pline de esen??, era o for?? ce oprea confuzia ?i dezorganizarea. Constat?m apari?ia unei noi retorici politice, un nou stil oratoric, ce combin? patriotismul, mesajul istoric ?i accente de covâr?itoare sinceritate. Totodat? ac?iunea lui Antonescu restabilea imaginea dinastiei, ca exemplu de moralitate, sobrietate, nep?rtinire ?i modestie. Averile Elenei Lupescu au fost expropriate, ca un „act reparator al onoarei dinastiei ?i ??rii... un omagiu credincios suferin?elor regelui... ?i mamei sale Elena". Un om singur se punea st?vil? torentelor de dezagregare a ??rii[2]. Recunoa?tem c? la moment nici nu avea pe cine s? se bazeze, c?ci dup? dictatura lui Carol al II-lea, activitatea partidelor era foarte ?tears?, iar r?zboiul început crea riscuri, dup? cum spunea mare?alul, „nimeni nu vrea s?-i fie g?urit? pielea murdar?". Antonescu a reu?it în câteva zile s? exclud? imaginea regelui de pe firmamentul politic, iar ziarul „Universul" din 12 septembrie 1940 scria: „Cauza abdic?rii este concep?ia general? a regelui despre domnie personal?, f?r? ideal, f?r? moralitate ?i f?r? busol? sigur?, în continu? oscilare oportunist?". Carol al II-lea totu?i îi încredin?eaz? puterea lui Antonescu ca pe „singura rezerv?", cum se exprim? în documente. Într-adev?r mare?alul se bucura de un prestigiu covâr?itor în România pentru dârzenie, singularitate, discre?ie ?i munc?. Totu?i partidele istorice au refuzat conducerea ?i atunci se recurge la invita?ia fa?? de legionari de a crea guvernul. Tineri, plini de elan, cu lozinci anticomuniste, cu recunoa?terea „Sigiliului Romei" ?i a cre?tinismului în destinul românesc. Ignora?i de Carol al II-lea, inclusiv prin Constitu?ia din februarie 1938, care m?rea cenzul de vârst? la 30 de ani, legionarii erau finan?a?i de marii industria?i Nicolae Malaxa ?i Max Auschnit, iar în rândurile lor ajunsese intelectuali precum Nae Ionescu, Pamfil ?eicaru sau Nichifor Crainic[3]. Totu?i istoria p?streaz? mai multe m?rturii despre atitudinea dezaprobatoare a mare?alului fa?? de ac?iunile Legiunii, înc? din anul 1933, iar dovad? ne este lichidarea rebeliunii din 1941, chiar dac? p?rea o pozi?ie antigerman?. La 14 septembrie 1940 România devenea Stat Na?ional Legionar. Politica extern? presupunea trecerea total? de partea Axei, iar în politica intern?, dreptul de proprietate, legalitatea, ordinea, disciplina, cinstea ?i munca au fost decretate ca pietre unghiulare ale guvern?rii. În discursul c?tre ?ar? se va men?iona necesitatea de a p?r?si ambi?iile, de a se pune frâu bucuriei ?i orice secund? s? fie pus? în slujba patriei! „Statul s? se transforme într-un stup de în?elepte ?i harnice albine" - iat? formula de motivare a perseveren?ei. În acela?i timp în?elegem c? aceste apeluri inedite nu aveau priz? imediat? la poporul min?it de politicieni succeda?i în campanii, exact ca ?i azi. Frontierele ??rii fusese modificate, Occidentul era în r?zboi, Fran?a, aliatul României c?zuse sub ocupa?ie german?, iar comunismul ob?inuse spa?iu ce-i permitea s? amenin?e istoria. Era o perioad? extrem de responsabil?. Ne impresioneaz? faptul c? Ion Antonescu totu?i devine prim ministru ?i ministru de r?zboi, secretar general Ilie ?teflea, iar ministru de externe C. Sturdza. Horia Sima era vicepre?edintele consiliului de mini?tri, iar în guvern avem atât legionari, cât ?i antilegionari, precum Alexandru Rio?eanu, subsecretar de stat. Izvoarele insist? c? Antonescu nu a acceptat oameni de mâna a doua ?i persoane compromise. Deci, orice s-ar spune ast?zi, în?elegem c? Antonescu intuia riscul tinerilor oportuni?ti care exacerbau misticismul ?i promovau apologia crimei. Aceste ac?iuni sunt un bun exemplu în condi?iile lipsei unui lider corect ?i prev?z?tor în politica actual?.

La 21-23 noiembrie 1940, Antonescu viziteaz? Italia ?i Germania ?i ader? la Ax?. Sursele scriu c? Antonescu nu era filogerman dar avea un spirit prusac în atitudine: ordonat, meticulos, adept al împlinirii datoriei ?i patriot consacrat. Trebuie s? recunoa?tem c? atât Benito Mussolini cât ?i Adolf Hitler stârneau admira?ia adversarilor, iar Churchill spunea în 1940 c? „este fericit s? tr?iasc? în secolul lui Mussolini". Cunosc?tor al istoriei ?i analist perfect, Antonescu nu a manifestat simpatie fa?? de cei doi dictatori fasci?ti iar alian?a cu ei este legat? doar de retrocedarea teritoriilor. În unele manuale se prezint? fotografii cu Antonescu ?i Hitler, purtând mesajul de similitudine între cei doi, ceea ce nu este adev?rat. Argumentul nostru este c? Antonescu a avut mai multe întâlniri cu Führer-ul dar nu a discutat niciodat? grani?ele altor popoare, precum Stalin la Moscova în 23 august 1939. Vizita în statele membre ale Axei a con?inut ?i unele discursuri care creau încredere într-o comunitate mai bun?. Horia Vintil?, ata?at de pres? pe lâng? Ambasada Român? din Italia, men?iona în 1940 despre discursul lui Antonescu într-o francez? foarte curat?, impecabil, plin de demnitate, noble?e ?i t?rie. Cuvântarea îndr?znea?? în con?inut ce men?iona ?i problema Dictatului de la Viena ?i negocierile de la Craiova. La Berlin Antonescu îi aducea argumente lui Hitler espre originea româneasc? a Basarabiei ?i men?iona prioritatea central recuperarea spa?iului national. Generalul a ridicat ?i problema comport?rii brutale a trupelor maghiare în nordul Transilvaniei[4], repetând mesajul de retrocedare a Transilvaniei. Deci, la 24 noiembrie 1940 România se angajase în Pactul Tripartit ?i urma întocmirea planurilor de ac?iune. Ini?ial Hitler a insistat pe rolul de furnizor principal al României pentru armatele Reichului, f?r? implicarea armatei române în opera?iuni. Antonescu are o replica impresionant?: „Nu putem sta cu arma la picior [...] s-ar dezonora ?ara!" Izvoarele vremii, inclusie ziarele scriu c? Antonescu a l?sat o impresie deosebit? lui Hitler, care l-a tratat de la egal la egal ?i chiar l-a numit pe mare?al „Român cu inim? de roman!" La întoarcere Antonescu mai face un discurs în care seam?n? încredere pentru retrocedarea p?mânturilor pierdute. Deci, ?ara este orientat? spre retrocedarea p?mânturilor, iar responsabilitatea ?i-a asumat-o mare?alul. La câteva luni de la pierderea teritoriilor, un mare român î?i atribuie acest risc, ?i dac? ne gândim la un Antonescu pentru anii tragici -1775, 1792, 1812. Dac? am avea azi un mare?al, împ?timit de frumuse?ea codrilor voievodali ?i de glia Basarabiei, de responsabilitate, munc? ?i unitate! Mare?alul se pronun?a mereu pentru o ordine interna?ional? bazat? pe principii entice, geografice ?i economice, fiecare popor este obligat s?-?i fac? ?ara lui prosper?. Un principiu actual, ?i în special pentru Republica Moldova!

Anarhia sem?nat? de legionari precum ?i asasinatele, inclusiv N. Iorga la 27 noiembrie îl motiveaz? pe mare?al s? recurg? la lichidarea legiunii. Faptul c? Antonescu a reu?it s?-l conving? pe Hitler în acest fapt este impresionant, c?ci legionarii erau adep?ii Germaniei. Lichidarea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 aduce României la 27 ianuarie un nou govern format din militari, c?ci a?a cum men?iona ?i mare?alul, „Sunt oameni care refuz? s?-?i dea concursul nu pentru c? nu vor s? colaboreze cu Antonescu, ci din la?itate, c? nu ?tiu ce se va întâmpla mâine"[5]. Devotamentul fa?? de ?ar?, responsabilitate ?i intransigen?a marelui patriot este o dovad? a unui om preocupat de respectarea virtu?ilor civice ?i na?ionale. La 14 februarie 1941 începe dictatura lui Ion Antonescu ?i etapa de maxim? responsabilitate, care, în fond, îl va costa via?a ?i locul în istorie.

Politica antievreeasc? s-a manifestat prin crearea unui cartier evreesc pe axa V?c?re?ti-Dude?ti, unde, în timp de doi ani urma s? se creeze o cetate jidoveasc?. Totu?i men?ion?m c? în România evreii nu au fost extermina?i, iar guvernul Israelului a recunoscut oficial acest lucru în anul 2015. Rezolvarea problemei ?iganilor a fost aproape similar? - se inten?iona crearea unor sate ?ig?ne?ti în B?l?ile Dun?rii, aproape de B?r?gan, unde ace?tea s? practice pescuitul. Insisten?a lui Antonescu era s? pun? la munc? ?iganii, în scop de sedentarizare a acestora. Nu putem justifica aceast? abordare a lui Antonescu, dar nici nu exager?m, declarându-l criminal.

La 22 iunie 1941 Antonescu face Declara?ia c?tre ?ar? ?i ordon? osta?ilor români, s? treac? Prutul, pentru a „dezrobi fra?ii de sub teroarea ro?ie", ?i dac? ar fi câ?tigat, ar fi avut statui în toate ora?ele României, dup? cum remarc? cu durere chiar mare?alul în discursul s?u din 1946. Ceea ce impresioneaz? sunt victoriile - dovad? a bunei organiz?ri a armatei. Timp de 35 de zile, aceast? armat? a reu?it s? retrocedeze teritoriile pierdute ?i noi ne întreb?m cum r?mâne cu replica lui Carol II, „armata e mai mult decât la p?mânt" la 27 iunie 1940, dac? mare?alul a reu?it atât de rapid s? organizeze for?e care vor participa la ocuparea Odesei, Crimeii ?i vor ob?ine numeroase victorii pân? la Don. Ac?iunea de eliberare a Basarabiei ne impune s? abord?m altfel imaginea lui Ion Antonescu în Istorie. Nu putem crede c? un militar atât de talentat ?i un veritabil prev?z?tor politic, nu în?elegea riscul deciziei de a intra în r?zboi al?turi de Hitler care amenin?a marile puteri. Sigur, era clar? conturarea viitoarei Coali?ii antigermane ?i totu?i mare?alul preciza : „nu suntem o armat? barbar? n?v?litoare, suntem armata drept??ii ?i cerem p?mînturile neamului".

Decizia mare?alului de a lupta pe teritoriul U.R.S.S., dup? 17 iulie, 1941, este legat? de pozi?ia anticomunist? a mare?alului, dar ?i de statutul de membru al Axei. Antonescu era omul cuvântului ?i onoarei. De câte ori m? întreab? cineva de ce a intrat Antonescu pe p?mântul U.R.S.S., am o întrebare-r?spuns : Dar ce a c?utat Stalin în Berlin în 1945? În r?zboi lupta se duce pân? la Victoria final?. Gre?elile tactice ale aliatului s?u, Hitler, dar ?i condi?iile geografice au compromis ac?iunea armatei române la Stalingrad ?i mare?alul concluziona: „Germania a pierdut r?zboiul, s? încerc?m s? nu-l perdem pe al nostru". Încep negocieri, mijlocite inclusiv de mare?al, dar, vorba poetului - dac? nu ar fi tr?d?ri acas?, lâng? ura de afar?... Discu?iile de la Stokholm, Ankara ?i Cairo au e?uat ?i era clar c? sovieticii insistau pe capul mare?alului. Nu-i puteau ierta victoriile în fa?a armatei create de V.I. Lenin, pe care o credeau invincibil?.

În anul 1943 începe contraofensiva ruseasc? spre Berlin ?i Occidentalii curteaz? Moscova la Teheran (W. Churchill îl decoreaz? pe I. V. Stalin cu Sabia de Onoare), iar estul continentului este l?sat prad? invaziei „eliberatoare". Din p?cate acolo se afla România, care spre placul acestora mai fusese ?i aliata Germaniei. Antonescu refuz? s? semneze un armisti?iu necondi?ionat cu U.R.S.S. ?i insist? pe inviolabilitatea grani?elor. În aceste condi?ii se contureaz? un conflict între Mihai I ?i mare?al, alimentat ?i de comuni?tii infiltra?i înc? din perioada interbelic?. Antonescu este învinuit c? expune riscului integritatea ??rii ?i la 23 august 1944, este arestat la palat, ?inut în safeul pentru timbre ?i dat pe mâna Moscovei. Regele Mihai a avut un comportament controversat, disp?rând pentru câteva zile din capital?, pentru a nu fi impus s? acorde gra?ierea cerut? de Iuliu Maniu. În opinia noastr?, evenimentele din 1944, demonstreaz? înc? o data perseveren?a acestui om, care „f?r? nume, f?r? partid ?i f?r? bani a urcat în cea mai mare func?ie din stat. Acest om merit? s? se justifice, iar istoria s?-l judece". Este foarte dificil s? te expui pe marginea acestor evenimente, dar e important s? în?elegem pozi?ia mare?alului în favoarea demnit??ii ?i onoarei poporului roman.

Ion Antonescu trebuie prezentat ?i ca un mare talent militar, o devenire legendar? respectat? de marea mas? a armatei, de?i mul?i nu ?tiau cum arat?[6]. Ofi?er de un prestigiu covâr?itor reu?ea s? mobilizeze for?ele, s? altoiasc? încredere ?i s? ob?in? victorii. O adev?rat? valoare reu?it? prin munc?, dârzenie ?i sacrificiu. Munca este febril? ?i neîntrerupt? în preajma unui asemenea conduc?tor. To?i func?ionarii erau plini de sârg ?i entuziasm al?turi de o personalitate care le era exemplu.

În sfîr?it- anul 1946, Ion Antonescu, dup? deten?ie în lag?rul sovietic Liubianka ?i apoi Jilava, mare?alul este excutat, so?ia, Maria trimis? la munc? silnic? la Canal, iar România ajunge pentru câteva decenii sub ocupa?ie sovietic?. Deci, ce a ob?inut România f?r? Antonescu? Dezonoare, stagnare ?i men?inerea dezmembr?rii. În urechi mai sun? cuvintele mare?alului c? este mândru „s? coboare mai devreme al?turi de martirii acestui neam". Cât? senin?tate de primire a mor?ii, comportament tracic ?i demnitate adev?rat? care nu se dezice de deciziile luate în numele neamului!
Credem necesar? reevaluarea personalit??ii unui mare erou, a lui Ion „f?r? de mormânt" (A. P?unescu), pentru a aminti de un mare Patriot, preocupat de chipul ?i viitorul Na?iunii ?i caracterizat prin Onoare ?i Devotament.

Bibliografie
- George Magherescu, Adev?rul despre mare?alul Antonescu, Editura P?unescu, 1991.
- Gheorghe Buzatu, România cu ?i f?r? Antonescu, Ia?i, Editura Moldova, 1991.
- Marcel Dumitru-Ciuc?, Procesul mare?alului Ion Antonescu, Magazin istoric,martie 1998.
- Alexandru Moraru, Scrisori c?tre mare?al, Chi?in?u, 2014.

Text prezentat la Conferin?a „Mare?alul Antonescu în istorie ?i istoriografie", Biblioteca Central? „B.P. Ha?deu", Chi?in?u, 31 mai 2016[7]
--------------------------------------
[1] George Magherescu, Adev?rul despre mare?alul Ion Antonescu, Bucure?ti, Editura P?unescu, 1991, p.72.
[2] Ibidem, p.121.
[3] Ibidem, 76.
[4] Ibidem, 273.
[5] Marcel-Dumitru Ciuc?, în Dosarele Istoriei, nr 11, 1998, p. 60.
[6] Ibidem, 176.
[7]https://mazarini.wordpress.com/2016/06/18/materialele-conferintei-9-maresalul-ion-antonescu-simbolul-intransigentei-si-demnitatii/

footer