Revista Art-emis
România - Primul Război Mondial - Declararea neutralităţii PDF Imprimare Email
Vladimir Roşulescu   
Joi, 21 Iulie 2016 12:17

Regele FerdinandConsiliul de Coroană care urma să clarifice poziţia României în raport cu cele două blocuri militare a avut loc în ziua de 21 iulie/3 august 1914. In aceeaşi zi regele a comunicat ministrului german la Bucureşti, Waldhausen, că a întreprins deja măsuri pentru a pregăti mobilizarea care va fi decisă de Consiliu. Carol I se pronunţa categoric pentru mobilizare în vederea intrării în război alături de Puterile Centrale. Intr-o telegramă trimisă la Berlin, Waldhausen aprecia atitudinea loaială a regelui şi mai relata că şeful guvernului român i-ar fi promis că va sprijini acţiunea germană, nu fără a ţine cont de opinia publică, care era încă surprinsă de tumultul evenimentelor. Şeful guvernului, din raţiuni politice, Carol I din convingere, căutau, primul, să înlăture suspiciunile Puterilor Centrale, al doilea, să dea asigurări ferme de loaialitate. Oricum, s-a reuşit ca Austro-Ungaria şi Germania să nu recurgă la represiuni în momente de decizie de mare importanţă pentru atitudinea viitoare a României. In luarea hotărârii privind atitudinea României, în Consiliul de Coroană, o mare influență a avut-o actul declarării neutralităţii Italiei, în aceeaşi zi de 21 iulie/3 august 1914. Acesta l-a premers şi influenţat pe cel al României. Decizia Italiei a fost comunicată de ministrul C.Angelescu înaintea deschiderii Consiliului de Coroană. Consiliul de Coroană a avut loc la Castelul Peleş. Au participat: Carol I, principele Ferdinand, liderii conservatori Th. Rosetti şi P.P. Carp, foşti prim-miniştri, I.I.C. Brătianu, primul ministru în funcţie, Al. Marghiloman, şeful Partidului Conservator, miniştrii liberali Em. Porumbaru, E. Costinescu, dr. C. Angelescu, Al. Radovici, Alex. Constantinescu, V.Gh. Morţun, Victor Antonescu, I.G. Duca, M. Pherekyde; dintre liderii conservatori au participat: Ion Lahovary, I.C. Grădişteanu, iar dintre conservatorii democraţi: Take Ionescu, şeful partidului, C. Dissescu şi C. Cantacuzino-Paşcanu.

Şedinţa s-a ţinut în sala de muzică a reginei. Prinţul Ferdinand a stat în faţa regelui. Tratatele erau aşezate pe masă (Tratatele de alianţă cu Puterile Centrale). Regele şi-a luat alături pe cei doi fruntaşi politici conservatori, cunoscuţi adepţi ai alianţei cu Puterile Centrale. După un schimb de priviri mute, regele Carol a rupt tăcerea. Era congestionat şi vădit emoţionat. Apoi a deschis şedinţa propunând să se vorbească în franceză întrucât este limba diplomaţiei şi exprimă gândurile cu mai multă precizie. In memoriul prezentat, Carol I a susţinut, de la început, necesitatea de a intra în acţiune alături de Puterile Centrale, conform obligaţiei din tratatul de alianţă din 1883. A mai afirmat că: „Neutralitatea este o soluţie rea, care va face ca România să piardă înalta situaţie pe care a câştigat-o". Alianţa cu Antanta, Carol I a respins-o categoric, considerând-o contrară „sentimentelor unanime ale ţării". Memoriul regelui a fost lung şi patetic, iar după ce l-a terminat era profund emoţionat.

In pofida apelului stăruitor al regelui Carol I, participanţii la Consiliul de Coroană din 21 iulie/3 august 1914, cu excepţia lui P.P. Carp s-au pronunţat fără echivoc în favoarea neutralităţii. Invitat să-şi spună primul părerea, I.I.C. Brătianu, cel ce împărtăşea alte convingeri, a solicitat a i se permite să intervină în finalul dezbaterilor. Fruntaşii politici şi-au expus părerile rând pe rând. Bătrânul lider conservator Th. Rosetti a declarat: „decât să ne avântăm într-un război contra simţământului public, mai bine să rămânem neutri" şi că: „doreşte ca ţara să nu caute să joace soluţii care nu sunt pe măsura ei şi să se astâmpere".

Cuvintele lui Th. Rosetti, fruntaşul conservator statornic până atunci alianţei cu Puterile Centrale, prieten cu P.P. Carp şi Titu Maiorescu, ambii filogermani convinşi, l-au impresionat puternic pe Carol I. Nu se aştepta ca „Th. Rosetti [...] să-l părăsească la sfârşitul vieţii lui. Gestul celui mai vechi dintre preşedinţii lui de Consiliu l-a durut vizibil".
P.P. Carp, în vădit dezacord, şi pentru a determina alt curs dezbaterilor, s-a declarat deschis şi categoric în favoarea coaliţiei propuse de rege, argumentând cu patos. A ajuns să exprime o părere discordantă cu sentimentele generale, susţinând că „Românii din Transilvania ne îngrijorează mai puţin". „Regele a vorbit limbajul datoriei şi onoarei, trebuie să-l urmăm..." P.P. Carp a rămas izolat în atitudinea sa. Toţi ceilalţi oameni politici, care au luat cuvântul după Carp s-au pronunţat fără nici o rezervă, pentru neutralitate. Al. Marghiloman, şeful partidului conservator a rugat pe rege să dea citire articolului din tratate, din care rezulta că România era obligată a participa la război numai când aliaţii săi ar fi fost atacaţi. El s-a pronunţat deschis pentru neutralitate. La fel au procedat şi ceilalţi lideri conservatori ca Ion Lahovary şi I.C. Grădişteanu. Astfel, în afară de P.P. Carp, toţi conservatorii au optat pentru neutralitate.

După cuvântarea lui Al. Marghiloman în sprijinul neutralităţii, regele a încercat o ultimă presiune asupra oamenilor politici. A spus sfios şi cu vădită emoţie: „De altminteri, domnilor, eu mă consider legat de Puterile Centrale; dacă d-voastră credeţi că fericirea României îi impune să urmeze de azi înainte o altă politică externă, eu sunt gata să mă retrag". In acel moment a arătat spre principele Ferdinand care protesta. După câteva clipe Carol I a înţeles că manevra nu reuşise datorită faptului că nimeni nu schiţase nici un gest. A stat o clipă pe gânduri şi a început să vorbească despre altceva. După intervenţia regelui, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, vorbitorii au susţinut în continuare politica de neutralitate, precum Ion Lahovary şi Take Ionescu. La sfârşitul dezbaterilor Consiliului de Coroană, primul ministru, ca şef al Partidului Liberal, a exprimat fără echivoc punctul său de vedere de adoptarea neutralităţii.

P.P. Carp, vehement ca de obicei, a luat cuvântul şi adresându-se regelui a spus: „Sire, ţin atunci să se constate că, în ceasul cel mai greu pentru ţară şi la sfârşitul unei lungi domnii [...] M. V. este părăsită de toate partidele şi de toţi sfetnicii ei". I.I.C. Brătianu, indignat de insinuarea lui P.P. Carp, a protestat, iar Al. Marghiloman, şeful celuilalt partid, i-a replicat lui Carp că nu l-au părăsit pe rege ci prin sfaturile date l-au apărat de eventuale şi grave acuzaţii. „Aşa cum este astăzi opinia publică, dacă cumva am lăsa pe rege să declare război, lumea ar zice că războiul acesta nu este războiul ţării ci al regelui. Ori aceasta [...] noi nu o vrem". Regele profund dezamăgit de rezultatul Consiliului de Coroană a fost nevoit să se încline în faţa deciziei majorităţii, deşi a declarat deschis că este de altă părere: „Eu, mă voi supune majorităţii. Sunt rege constituţional şi nu voi declara singur războiul".

Bătrân şi bolnav, apropiat de capătul vieţii, nu a reuşit a îndeplini ceea ce el numea „angajamentele de onoare" faţă de aliaţii şi protectorii săi. In cele din urmă el se va fi convins, după bătălia de la Marna, că armata germană nu era invincibilă şi a consimţit la încheierea unui acord cu Rusia la 18 septembrie/1 octombrie 1914. Seara, după Consiliul de Coroană, primul ministru Brătianu, împreună cu Take Ionescu şi M. Pherekyde au fost la rege pentru a definitiva comunicatul de presă, precum şi comunicatele către Viena şi Berlin. Comunicatul dat presei a doua zi era redactat cu foarte multă precauţie, căutându-se a se evita unele răstălmăciri. După o consfătuire a membrilor guvernului la vila lui E. Costinescu din Sinaia, s-a dat presei următorul comunicat: „Intr-un consiliu de miniştri, prezidat de M.S. regele, la care a luat parte Alteţa Sa Regală, principele Ferdinand, preşedintele Camerei, foşti preşedinţi de consiliu şi foşti miniştri reprezentanţi ai partidelor de opoziţie, s-a exprimat atitudinea ce trebuie să o aibă România în circumstanţele prezente. Cu aproape unanimitate Consiliul a decis că România îşi va lua toate măsurile de paza frontierelor ei".

Formula aleasă spre a exprima poziţia de neutralitate a României, s-a dovedit adecvată, fiind acceptată de puterile vecine aflate în conflict. Miniştrii Puterilor Centrale au declarat că n-au nici o obiecţie faţă de cele declarate în Comunicatul de presă cu privire la neutralitatea României, iar ministrul Rusiei i-a comunicat lui I.I.C. Brătianu că: „Rusia este mulţumită de bunele raporturi ce există între Imperiul rusesc şi România". Ambele părţi aflate în conflict au fost de acord că România adopta formula „expectativei armate".

footer