Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mare?alul Ion Antonescu ?i lupta pentru Basarabia (3) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Joi, 21 Iulie 2016 11:36

Biblioteca B.P.Ha?deu, Chi?in?uAdversitatea lui N. Titulescu fa?? de Germania, afi?at? zgomotos dup? 1933, echilibristica politic? ?i economic? utilizat? de Bucure?ti dup? debarcarea lui N. Titulescu ?i în special din perioada monarhiei autoritare, când Carol al II-lea devenise principalul factor de decizie al politicii externe, au creat neîncredere ?i antipatie la Berlin. În replic?, politica duplicitar? a regelui fa?? de Germania a fost taxat? indirect de catre Hitler prin „dezinteresul" - termen stipulat la punctul 3 din Protocolului adi?ional secret al Pactului Ribbentropp-Molotov - privind Basarabia lasat? prad? imperialismului sovietic. Totodat?, aceea?i politic? duplicitar? a fost „raspl?tit?" ?i direct prin odiosul Arbitraj de la Viena, care a permis Ungariei ocuparea p?r?ii de nord-vest a Transilvaniei ?i pierderea Cadrilaterului în favoarea Bulgariei. Tragedia anului 1940 a consemnat falimentul regimului autoritar ?i a determinat abdicarea regelui Carol al II-lea, considerat principalul vinovat de dezastrul ??rii. Pierderile teritoriale au impus invariabil, ca unic? solu?ie de suprevie?uire de statului, intrarea ??rii pe orbita Reich-ului, dar în condi?ii cu mult mai drastice, comparativ cu perioada precedent?, în care germanii erau realmente interesa?i de prietenia României. Situa?ia era dezastroas?. ?ara fusese mutilat? teritorial iar societate româneasc? demobilizat? de propor?iile dezastrului, de neîncredere ?i incertitudini. Armat? român? era inhibat? de hot?rârile capitularde luate de Consiliile de Coroan? ?i de c?tre rege, dezonorat?, deopotriv?, de retragerea pripit? din teritoriile abandonate. Astfel, comunitatea româneasc? traumatizat? de realit??ile pr?bu?irii oferea generalului Ion Antonescu, ?eful statului român, argumente ?i instrumente de negociere incomparabil mai slabe fa?? de anii 1936-1939 când, printr-o atitudine elastic? ?i echilibrat? de apropiere politico-economic? fa?? de Germania s-ar fi evitat, poate, tragedia anului 1940. Protagoni?tii politicii de apropierea disp?ruser?, îns?. Corneliu Codreanu fusese asasinat iar Mi?carea Legionar? reprimat? cu o violen?? extrem?. Octavian Goga era decedat din cauze naturale sau, dup? cum s-a spus în epoc?, otr?vit. Al?i oameni politici erau considera?i nereprezentativi, f?r? partid puternic ?i f?r? anvergur? politic? (Gh. Br?tianu, ing. Ion Gigurtu), sau realmente inutilizabili (A. C. Cuza, un b?trân trecut de 80 de ani). În septembrie 1940, Carol al II-lea a propus lui M. Manoilescu s? formeze un guvern de dreapta, care s? ac?ioneze ca un paratr?snet în fa?? preten?iilor germane, îns? fostul ministru de Externe, a refuzat, considerându-se consumat ?i compromis politic prin rolul ingrat distribuit de rege; acela de semnatar al Dictatului de la Viena.

Lipsa oamenilor politici cu ?anse reale de a negocia cu Berlinul adâncea agonia regimului carlist ?i dovedeau, înc? odat?, erorile s?vâr?ite ?i incapacitatea regelui de a rezolva criza. Varianta Antonescu a fost sugerat? regelui de W. Fabricius, reprezentantul Germaniei la Bucure?ti ?i de Valer Pop, îns? a fost agreat? de Iuliu Maniu ?i C. I. C. Br?tianu, afla?i în rela?ie direct? cu Antonescu. Dezorientat de manifest?rile ostile ale opiniei publice, Carol a II-lea l-a eliberat pe generalul Antonescu, re?inut cu domiciliu obligatoriu la M?n?stirea Bistri?a din Oltenia. În ?ar? se crease o stare insurec?ional? în care un rol dominant îl avea Mi?carea Legionar?, singura for?? organizat?, disciplinat? ?i capabil? de reac?ie. Puciul declan?at de Horia Sima la 3 septembrie 1940 (Bucure?ti, Bra?ov, Constan?a) a gr?bit investirea cu puteri depline, cerut? de generalul Antonescu pentru a pune cap?t haosului ?i a „reprima pe legionari". Renun?area la prerogativele regale a oferit, în fapt, lui Ion Antonescu instrumentele necesare pentru a for?a abdicarea lui Carol al II-lea[53]. De altfel, în discu?iile generalului Antonescu privind participarea ??r?ni?tilor ?i liberalilor la un guvern de uniune na?ional?, abdicarea regelui era condi?ia principal? impus? de liderii celor dou? partide. Trebuie men?ionat, îns?, c? întreaga carier? militar? ?i atitudine politic? a generalului Antonescu nu-l recomanda ca „om al Germaniei", ci din contr?. Profesionalismul ofi?erului de stat major ?i îndârjirea dovedite împotriva trupelor germane în R?zboiul de Întregire, când a ocupat ?efia Biroului de Opera?iuni de pe lâng? Marele Cartier General[54], postul de ata?at militar la Paris, Londra ?i Bruxelles dar mai cu seam?, reac?iile ?i declara?iile sale lansate în diverse ocazii ?i discu?ii cu oamenii politici ai vremii, îl catalogau pe generalul Antonescu drept un ofi?er cu simpatii filo-anglo-franceze de nezdruncinat[55]. ?i totu?i aceste sentimente au fost lesne dep??ite de Ion Antonescu, omul de stat care, ?inând cont de realit??ile geopolitice, a semnat Pactul tripartit în noiembrie 1940, devenind al treilea om al Axei[56] ?i în nici un caz „aliatul uitat al lui Hitler"[57]. Totodat? trebuie consemnat c? Antonescu la aceea dat? nu avea alt? solu?ie onorabil? de a men?ine ?i salva ceea ce se mai putea salva din statul român. În definitiv, alian?a cu Germania era inevitabil?, fiind o consecin?? fireasc? a domina?iei germane în sud-estul european ?i o reac?ie de legitim? ap?rare fa?? de comunism ?i agresivitatea sovietic?. Cu atât mai mult se impune recunoa?terea meritelor oamenilor politici care, în anii preceden?i, intuiser? suprema?ia german? pe continent ?i se pronun?aser? pentru o apropiere de Germania.

Mare?alul Antonescu, pericolul comunist ?i lupta pentru Basarabia

Biografia lui Ion Antonescu dezv?luie o simbioz? perfect? între spiritul ost??esc ?i voca?ia omului politic. Ca militar ?i apoi ca lider politic – din 1940 – Antonescu a fost omul de ac?iune ?i concep?ie care, în diverse func?ii ?i pe parcursul unor misiuni, a dep??it de cele mai multe ori statutul de func?ionar, de om aflat sub comand?. El nu s-a m?rginit s? lanseze doar expertize de cabinet ci a operat ?i recomandat solu?ii de ordin strategic, argumentate doctrinar, dovedind o adânc? în?elegere asupra unor fenomene ostile existen?ei statului român. A intuit pericolul comunist ?i l-a catalogat drept continuator ideologic al politicilor expansioniste seculare coordonate de Moscova. Dac? Rusia ?arista opera cu ideile pan-ortodoxiste ?i pan- slaviste, Rusia bol?evic? ac?iona în registru ideologic, utilizând formula „revolu?iei continue" ?i a sloganului „Proletari din toate ??rile, uni?i-v?". Într-un amplu r?spuns acordat chestionarului lansat de Al. Br?tescu-Voine?ti în 1943, Mare?alul Antonescu dovedea o profund? în?elegere a comunismului: „Cârmuirea proletariatului, instaurat? într-o ?ar? mare (U.R.S.S.) a r?sturnat domnia unor tirani ?i a instaurat pe aceea a altora. Cine poate afirma c? proletariatul, care a sângerat pentru a se elibera de tiranie, are ast?zi libertatea de a-?i spune cuvântul ?i de a decide în alt fel decât avea, unul singur, de soarta lui? Democra?ia, pentru a pune mâna pe putere ?i pentru a se men?ine, a recurs la demagogie, demagogia a dus [în URSS] la anarhie ?i anarhia la cea mai groaznic? tiranie"[58]. Prin aceast? declara?ia din 1943 nu înseamn? c? Mare?alul Antonescu realizase doar în acel moment nocivitatea comunismului. Ac?iunile periculoase ale bol?evismului fusese cu mult timp în urm? decriptate ?i denun?ate de Ion Antonescu, întrucât manifestase atitudini anticomuniste înc? din 1917, odat? cu izbucnirea revolu?iei bol?evice. Mlitar de excep?ie, exigent cu sine ?i cu ceilal?i, Ion Antonescu a dovedit mari calit??i de ofi?er de stat-major. În perioada R?zboiului de Întregire, ca ?ef al Sec?iei Opera?ii din cadrul Marelui Cartier General Român, locotenent-colonelul Antonescu a contribuit la lichidarea focarelor comuniste din România, organizând ample ac?iuni de dezarmare a solda?ilor ru?i bol?eviza?i ?i trimiterea lor peste Nistru[59]. ?i tot el, în decembrie 1917, a conceput un material cu titlul „Constat?ri ?i aprecieri asupra situa?iei actuale a Armatei ?i ??rii Române?ti", în care erau men?ionate ipotezele ?i repozi?ionarea României în contextul r?zboiului mondial. Erau anticipate momente deosebit de grave pentru soarta ??rii ?i a armatei române - pace separat? cu Puterile Centrale, capitulare, dispersarea for?elor armate ori replierea peste Prut, sau peste Nistru, continuarea pîna la cap?t a rezisten?ei armate -, la care Antonescu emitea solu?ii strategice adecvate, luând în calcul dezintegrarea armatei ruse aliate ?i bulversarea climatului social ?i politic din Imperiul ?arist, sub impulsul revolu?iei bol?evice.

În contextul constituirii Sfatului ??rii ?i proclam?rii Republicii Democratice Moldovene?ti, în decembrie 1917, a terorii instaurate de bandele bol?evice care pr?dau ?i comiteau asasinate, Consiliul Directorilor de la Chi?in?u a trimis dou? delega?ii la Ia?i pentru a cere guvernului român ?i reprezentan?ilor Antantei ajutor militar în vederea restabilirii ordinii. Astfel, la 2 ianuarie 1918, tot locotenentul-colonel Ion Antonescu a elaborat „Studiul referitor la trimiterea de trupe în Basarabia"[60], care urm?rea lichidarea „bandelor ro?ii" ?i normalizarea situa?iei între Prut ?i Nistru. Înl?turarea presiunii exercitate de Front-Otdel, care declan?ase ac?iuni de represiune politic? împotriva membrilor Sfatului ??rii ?i a Consiliului Directorilor Generali, a f?cut posibil? desf??urarea liber? a ?edin?ei memorabile din 27 martie/9 aprilie 1918 a Sfatului ??rii, votarea ?i adoptare Hot?rârii de Unire a Basarabiei cu România. Dup? momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, victoria revolu?iei bol?evice din Ungaria ?i instaurarea Republicii Ungare a Sfaturilor (Sovietelor), în martie 1919 a creat o atmosfer? încordat? între Ungaria ?i România. Regimul comunist Kun Béla (ministru de Externe) a protestat împotriva „ocup?rii" Transilvaniei ?i amenin?a cu represalii combinate din partea Ungariei ?i Rusiei Sovietice. În urma ofensivei trupelor ungare care au for?at Tisa, locotenent-colonelul Antonescu a întocmit planul de respingere a atacului unguresc, trecerea armatei române peste Tisa, înaintarea în teritoriul inamic, pe direc?ii ?i etape de mar?, ?i - nu în ultimul rând - memorabila ocupare a Budapestei. Aceste repere operative din biografia ofi?erului de stat major explic? anticomunismul asumat ?i manifestat de Ion Antonescu, omul de stat.

Dup? R?zboiul de Întregire, Ion Antonescu a reprezentat România cu cinste ?i profesionalism des?vâr?it la Paris, Londra ?i Bruxelles ca ata?at militar. A de?inut mai multe func?ii de r?spundere în organigrama armatei române: comandant al Centrului de instruc?ie al Cavaleriei din Sibiu, comandant al ?colii Superioare de R?zboi, secretar general al Ministerului Ap?r?rii Na?ionale, iar în perioada 1933-1934 a fost ?ef al Marelui Stat Major. În cabinetul condus de Octavian Goga (28 decembrie 1937-1o februarie 1938), generalul Antonescu a fost numit ministrul Ap?r?rii Na?ionale, pozi?ie p?strat? ?i în primul guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea[61].
În contextul lans?rii notelor ultimative din iunie 1940, generalul Antonescu s-a înf??i?at regelui Carol al II-lea ?i s-a opus vehement retagerii f?r? lupta armatei române din Basarabia ?i din Nordul Bucovinei., iar la 1 iulie 1940 a adresat o scrisoare regelui unde era atacat? în termeni duri politica de abandon a teritoriului na?ional ?i erau men?ionate erorile regimului carlist. Aceea?i tem? a gre?elilor s?vâr?ite de Carol al II-lea, dar mai ales marea eroare a retragerii din Basarabiei f?r? a opune rezisten?? a fost reluat? de Ion Antonescu pe parcursul anilor în care devenise conduc?torul statului român[62], dar ?i în cursul procesului ce i-a fost inscenat de autorit??ile comuniste manevrate de ocupantul sovietic. Tot în acest cadru, amintim Memoriul prezentat „Tribunalului Poporului" la 16 mai 1946, în care Mare?alul preciza c? „în iunie 1941 a fost o ac?iune (atacarea U.R.S.S.) care se încadra ?i era urmare a agresiunilor pe care le suferise (din partea sovieticilor) poporul român"[63]. De asemenea, lui Grigore Gafencu, ministrul plenipoten?iar la Moscova în iunie 1941, în timpul unei întrevederi cu V. M. Molotov ce avea drept scop restituirea documentelor de acreditare, i s-a repro?at de c?tre ?eful Ministerului de Externe al URSS intrarea armatei române în Basarabia ?i asocierea României la „atacul banditesc"al Germaniei împotriva U.R.S.S.. Grigore Gafencu a explicat cu demnitatea c? „ prin ultimatumul brutal din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei ?i chiar a unei p?r?i din vehea Moldov? despre care am avut prilejul s? vorbesc d-lui Molotov în mai multe rânduri, prin înc?lcarea teritoriului nostru, prin actele de for?? care au intervenit pe Dun?re [...], Uniunea Sovietic? a distrus în România orice sim??mânt de siguran?? ?i de încredere ?i a stârnit îndrept??ita team? c? îns??i fiin?a statului român este în primejdie. Atunci am c?utat sprijin în alt? parte [...] Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat unei asemenea Românii, chez??ia de siguran?? ?i de pace, a fost dat? din nenorocire de guvernul sovietic. Cele ce se întâmpl? azi sunt urm?rile acestei nenorociri care a dus acum la r?zboi între cele dou? popoare care niciodat? în istorie nu au luptat unul împotriva altuia"[64].

Prin urmare, implicarea României în Al Doilea R?zboi Mondial prin intrarea armatei române în Basarabia la 22 iunie 1941 era r?spunsul firesc la agresiunea sovietic? din vara anului precedent. Era o replic? normal? ?i corect? a statului român, lansat? împotriva unui act samavolnic f?ptuit de Uniunea Sovietic?, era o decizie politic?, militar? ?i, deopotriv?, un gest de repara?ie istoric?. R?zboiul nostru în R?s?rit, de la 22 iunie 1941 pân? la 23 august 1944 a fost unul drept pentru eliminarea comunismului ?i eliberarea provinciilor istorice ale Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i a ?inutului Her?a, teritorii r?pite în urm? cu un an. A fost dorit de întreaga suflare româneasc?, gândit ?i a?teptat în mintea ?i sufletului tuturor românilor ?i chiar preconizat imediat dup? drama româneasc? din iunie 1940[65]. În acest sens apel?m la nimeni altul decât inegalabilul istoric Nicolae Iorga, apostolul rezisten?ei din anii R?zboiului de Întregire ?i al rezisten?ei cu orice chip ?i cu orice sacrificiu în fa?a agresiunii sovietice, opinie sus?inut? de Profesor în cele dou? Consilii de Coroan? din iunie 1940. În contextul ocup?rii Basarabiei, N. Iorga a ad?ugat dou? paragrafe simbolice[66] la micro-siteza publicat? cu ani în urm? ?i intitulat? Adev?rul asupra trecutului ?i prezentului Basarabiei[67]. Istoricul semnala c? Uniunea Sovietic? anexase prin for?? „un teritoriu na?ional ?i de drept na?ional" care „va fi reluat la cel dintâi prilej favorabil"[68]... Iar acest „prilej favorabil" s-a dovedit a fi 22 iunie 1941. Sursa Secretele istoriei
- Va urma -

------------------------------------------
[53]Gh. Buzatu, Mare?alul Antonescu la judecata istoriei. Contribu?ii, m?rturii, documente, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2003, p. 85; Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 3, Cele trei dictaturi, Bucure?ti, Editura RAO, 2002, p. 348 ?i urm.;
[54]Pentru activitatea militar? a lui Ion Antonescu din perioada primului r?zboi mondial, vezi Valeriu Fl. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Ion Antonescu ?i R?zboiul de Reîntregire a Neamului, edi?ia a II-a rev?zut?, Foc?ani, Editura Pallas, 2006,, passim; V. Fl. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Plata ?i r?splata istoriei: Mare?alul Ion Antonescu, militar ?i diplomat, (1914-1940), Ia?i, Institutul European, 1994, p. 79-80;Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului. O biografie, edi?ia I, Ia?i, Editura Tipo-Moldova, 2012, p. 42.
[55]Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Bucure?ti, Editura Adev?rul, 1993, p. 137; Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, CristianSandache, op. cit. p. 374; Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului. O biografie, p. 37; idem, Românii în arhivele Kremlinului, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 362-354.
[56]Gh. Barbul, MémorialAntonesco. Le III-e homme de l?Axe, I, Paris, Edition de la Couronne, 1950, p. 186-187; Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului. O biografie, p. 40-41.
[57]Expresia îi apar?ine istoricului britanic Dennis Deletant (Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu?i regimul s?u, 1940-1944, traducere Delia R?zdolescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2008). Totu?i, pe parcursul a 20 de întrevederi dintre Hitler ?i Antonescu, Mare?alul a dovedit curaj ?iprezen?? de spirit în abord?rile sale, nefiind nicidecum un „aliat" docil al Führerului, ci mai degrab? un interlocutor incomod în discu?iile cu tematic? militar? ce priveau Frontul de R?s?rit. Dup? cum relateaz? chiar ministrul de Externe, M. Sturdza, un contestatar vehement al regimului Antonescu, Mare?alul era bine documentat, elocvent în expunerea, dar mai ales consecvent în a reclama lui Hitler nedreptatea produs? României prin Arbitrajul de la Viena ( vezi Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, Ploie?ti, Editura Ploie?ti-Mileniul III, 2005, p. 241, edi?ia a II-a, anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010). Pentru amploarea rela?iilor româno-germane între 1940-1944 vezi mai cu seam?, mai cu seam?, Andreas Hillgruber, op. cit., passim; AlesandruDu?u, Între Wehrmacht ?i Armata Ro?ie. Rela?ii de comandament româno-germane ?i româno-sovietice (1941-1945), Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2000; Gh. Buzatu, România ?i Marile Puteri (1939-1947), Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2003.
[58]Apud Mare?alul Ion Antonescu, Un ABC al anticomunismului românesc, I, edi?ie Gh. Buzatu, Ia?i, Editura Moldova, 1992, p. 13.
[59]Valeriu Florin Dobrinescu, Gh. Nicolescu, op. cit., p. 173 ?i urm.
[60]Ibidem, p. 173-175.
[61]Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne ?iguvernan?i, 1916-1938, Bucure?ti, Editura Silex, 1996, p. 129.
[62]La 1 octombrie 1940, Ion Antonescu era convins c? dac? în iunie 1940 factorii deciden?i de la Bucure?ti se hot?rau s? resping? notele ultimative sovietice, armata român? s-ar fi luptat cu cea mai mare vitejie (Gh. Buzatu, Din istoria secret? a celui de-al doilea r?zboi mondial, II, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1995, p. 262).
[63]Marcel D. Ciuc?, Procesul Mare?alului Antonescu. Documente, 2, Bucure?ti, 1995, 167.
[64]Grigore Gafencu, Misiune la Moscova. 1940-1941, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1995, 230-231.
[65]Pericolul bol?evismului rusesc ?i crimele comise de sovietici în Basarabia ?i Bucovina de Nord au fost pe larg prezentate într-o serie de c?r?i ap?rute dup? declan?area R?zboiului din R?s?rit: Colonel V. N?dejde, Primejdia moscovit? ?i misiunea poporului român, Bac?u, Tip. Lumina, 1941; D. P?dure, Basarabia ?i Bucovina de Sus sub noua st?pânire. Noiembrie 1940, f. l., f. a.; idem, Sub c?lcâiul comunist. Pagini de crud adev?r, Bucure?ti, 1941; I. Vi?oianu, Gh. Nicola, URSS 1917-1941. O pat? de întuneric în istoria civiliza?iei, Bucure?ti, Socec et Co., 1941; Maior d. Stancov, Ac?iunea subversiv? sovietic?. Propaganda, alarmismul, defetismul. Constat?ri ?iînv???minte. Bucure?ti, 1941.
[66]Vezi Victor Cr?ciun, Nicolae Iorga despre Basarabia ?i Bucovina. Proiectpentru o viitoare carte, Bucure?ti, Liga Cultural? pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, 2006, p. 10-12
[67]Vezi Nicolae Iorga, Adev?rul asupra trecutului ?i prezentului Basarabiei, Bucure?ti, Tipografia ziarului „Universul", 1940, 78p;
[68]Ibidem, p. 78

footer