Revista Art-emis
Declinul ?i dezintegrarea U.R.S.S. PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Duminică, 17 Iulie 2016 13:40

URSS-RusiaIn deceniul anilor '80 ai secolului trecut, cānd R?zboiul Rece īnc? se dezvolta, superputerile au īncetat s? mai fie privite ca aflate undeva deasupra tuturor celorlalte state ?i s? constituie o entitate aparte de temut. Acest lucru era un adev?r dureros ?i evident pentru Uniunea Sovietic?, care īncetase s? mai fie un rival prea de temut pentru Statele Unite, de?i de?inea circa 8.400 de focoase nucleare, mai multe decāt adversarii americani ?i o armat? terestr? de circa 15.000 de tancuri. U.R.S.S. nu mai era capabil? s? domine Europa Central? sau de Est, atāta timp cāt se confrunta cu un acut declin economic ?i era amenin?at? cu dezintegrarea. Problemele economice ale U.R.S.S.-ului erau disperate, societatea sa devenise mult mai corupt?, mai dur? ?i mai ineficient?. Ins??i existen?a sa ca uniune era pus? sub semnul īntreb?rii. Dup? īnl?turarea lui Hru?ciov īn 1964, Leonid Brejnev a fost numit succesorul s?u ?i a r?mas īn fruntea statului pān? la moartea sa, survenit? īn 1982, dup? un lung mandat, īn timpul c?ruia nu s-a īnf?ptuit nimic pe plan intern - ?i dup? un īncet, dar sigur, declin personal. El a avut, īn decurs de 3 ani, trei succesori: Iuri Andropov, care a murit īn 1984, Konstantin Cemenko, care a murit īn 1985, ?i Mihail Gorbaciov cu care, īndelung a?teptata, nou? genera?ie a ajuns īn sfār?it la conducerea statului. Īn acel moment, U.R.S.S. īncetase s? mai constituie un adversar de temut pentru Statele Unite. Imperiul sovietic din Europa Central? ?i de Est era imposibil de men?inut, Uniunea īns??i fiind amenin?at? cu dezintegrarea. Este gre?it s? afirm?m c? U.R.S.S. r?m?sese f?r? resurse materiale, dar acestea erau prost administrate ?i din cauza lipsei de echipamente corespunz?toare īn cele mai multe ramuri ale industriei (cu excep?ia unor ramuri ale industriei grele), economia nu mai putea nici s? satisfac? cerin?ele popula?iei sau s? garanteze un anumit nivel de trai, nici s? asigure Uniunii statutul de putere mondial?.

Glasnost ?i perestroika

Gorbaciov - inteligent, curajos ?i extrem de abil din punct de vedere politic - s-a angajat īntr-o serie de reforme economice ?i politice, sub dubla titulatur? de glasnost ?i perestroika: glasnosī īnsemna transparen?? ?i īn special īncetarea falsific?rii generalizate a rezultatelor din economie; perestroika īnsemna restructurarea economiei īn cel mai larg sens al cuvāntului. El a insistat asupra ideii c? perestroika nu se va īnf?ptui f?r? glasnost, iar glasnost nu presupune doar renun?area la cenzur? ?i la obiceiurile care impuneau servilism, ci ?i o reform? a īntregului sistem politic, inclusiv desfiin?area monopolului puterii Partidului Comunist ?i a controlului s?u asupra institu?iilor statului ?i asupra mecanismului economic. Glasnost, de?i greu de acceptat pentru unii, era u?or de īn?eles. Peresīroika era totu?i un concept mai ambiguu, dat fiind faptul c? ea anun?a schimbarea f?r? s? specifice ritmul schimb?rii sau s? defineasc? noul sistem, cu care avea s? fie schimbat cel vechi. Noua politic? economic? (N.E.P.) care-i promova pe micii negustori detaili?ti ?i micile afaceri īn speran?a atragerii de capital str?in ?i de muncitori califica?i, situa?ia de dinainte de N.E.P., sau un amestec de capitalism privat ?i comer? liber ?i socialism de stat, sau plonjarea īn ceva care s? nu se deosebeasc? prea mult de capitalismul occidental. Evolu?ia perestroik?i era de aceea empiric? ?i inform?. Ea a fost contestat? la diferite nivele; a fost obstruc?ionat? de miile de oameni ale c?ror slujbe erau puse īn pericol; a fost mult īngreunat? de starea economiei care continua s? regreseze ?i era la fel de preg?tit? pentru schimbare ca un pacient bolnav de inim? pentru opera?ie. Economia a suferit lovituri īn plus din cauza sc?derii bru?te a pre?ului petrolului, a dezastrului de la reactorul nuclear de la Cernobīl din 1986 ?i a unui sinistru cutremur de p?mānt din Armenia, īn 1988.

Gorbaciov, un tactician abil

O prim? lege de baz? pentru reforma economic? adoptat? īn 1987 a demarat procesul de descentralizare, de dereglementare a pre?urilor ?i de recompensare financiar? a īntreprinderilor, dar a acordat industriei prea pu?in? libertate pentru a-?i c?uta pie?e de desfacere pentru produsele sale ?i a operat prea pu?ine modific?ri īn sistemul de planificare centralizat?. Aceste m?suri par?iale au fost extinse un an mai tārziu, de?i tot īn mod experimental, fiind limitate la anumite zone speciale ?i īntreprinderi de anumite dimensiuni. Ele au fost īmpiedicate s? dea rezultate de lipsa unor directori capabili ?i de iner?ia sau de opozi?ia nomenclaturii, fosta clas? conduc?toare privilegiat? ?i īnchistat?, care supravie?uise epocii lui Brejnev ?i care nu avea chef s?-?i piard? posturile ?i privilegiile īn urma aplic?rii acestor m?suri. Obiectivele politice ale lui Gorbaciov nu includeau diminuarea autorit??ii executive centrale. Drumul spre putere īn U.R.S.S. a devenit poate mai accesibil, dar puterea de la cap?tul drumului nu ?i-a pierdut nimic din amploare, ba poate chiar, dimpotriv?, a mai cā?tigat ceva īn plus. Gorbaciov, atāt īn privin?a aplic?rii perestroik?i īn industrie ?i comer?, cāt ?i īn ce prive?te reformele politice ce au īnso?it acest proces, s-a dovedit a fi nu atāt un bun strateg, cāt mai degrab? un agil tactician care a continuat s? controleze procesele pe care le-a ini?iat printr-o rapid? percep?ie ?i mi?c?ri rapide care l-au men?inut īn frunte. Folosind anumite metode specifice unei lovituri de palat, Gorbaciov s-a asigurat de dispari?ia a cāteva sute dintre vechii membri ai partidului care īi puteau z?d?rnici planurile, a epurat Comitetul Central al Partidului Comunist ?i s-a autoproclamat pre?edinte al U.R.S.S. īn locul lui Andrei Gromīko, care a fost silit s? demisioneze.

Puterea sa, īn calitate de pre?edinte, avea s? fie considerabil?, dar nu absolut?. Curtea Suprem? putea declara ac?iunile lui ca fiind neconstitu?ionale; dou? treimi din Curtea Suprem? puteau anula un veto preziden?ial aplicat noilor legi. De?i a marginalizat Partidul Comunist, a fost obligat s? acorde un rol important centrilor republicilor, creānd un Consiliu al Federa?iei, alc?tuit din el īnsu?i ?i to?i pre?edin?ii celor cincisprezece republici, desfiin?ānd Consiliul de Mini?tri - fort?rea?? a centralismului, īnlocuindu-l cu un cabinet de tehnocra?i, care avea mult mai pu?in? putere ?i se bucura de mult mai pu?in? autoritate. Demisia ministrului s?u de Externe, Eduard ?evarnadze, īn 1991 - un colaborator apropiat, un ministru priceput ?i un binecunoscut sus?in?tor al reformelor liberale - l-a lipsit pe Gorbaciov de unul dintre oamenii s?i de baz? ?i a trezit noi suspiciuni īn privin?a faptului c? va fi for?at s? vireze spre aripa conservatoare, ba chiar s? apeleze la liderii militari de team? s? nu piard? principalele capacit??i militare de ap?rare īn republicile disidente; armata ?i K.G.B.-ul reprezentau principalul aspect exterior ?i semnul vizibil al puterii centralizate care se opunea ambi?iilor dezintegratoare ale ??rilor baltice ?i ale altor republici dizidente sau campionilor unei mai mari autonomii īn Republica Rus? (R.S.F.S.R.) ?i īn Ucraina.

Mi?c?ri de separatism

Fragilitatea pozi?iei lui Gorbaciov a fost eviden?iat? īn momentul īn care, solicitānd aprobarea pentru cel numit de el īn noul post de vicepre?edinte al Uniunii - post pentru care p?rea s? fi fost destinat ?evarnadze - candidatul s?u a fost respins de Congresul Deputa?ilor Poporului, fiind confirmat abia dup? un al doilea vot, absolut neconstitu?ional. Transform?rile politice ?i economice din U.R.S.S. erau afectate de cre?terea, simultan, a fenomenului de disiden?? (frac?ionism), care, īn anumite locuri, a degenerat īn mi?c?ri de separatism. Dintre cele cincisprezece republici, numai trei erau preponderent slave: Rusia (care includea Siberia), Ucraina ?i Rusia Alb? (Bielorusia). Etnicii slavi nu dep??eau cu mult jum?tate din totalul popula?iei, iar solidaritatea Ucrainei cu ceilal?i slavi nu putea fi avut? īn vedere, de vreme ce Ucraina, de-a lungul istoriei, oscilase īntre supunerea fa?? de Moscova (sau Var?ovia, sau Vilnius) ?i īncerc?ri de a-?i proclama independen?a pān? īn ?i īn timpul secolului al XX-lea. Toate celelalte dou?sprezece republici - cele trei republici baltice, Moldova, trei īn Caucaz ?i cinci īn Asia Central? - aveau motive de nemul?umire ?i aspira?ii separatiste.

Cea mai urgent? problem? a ap?rut īn republicile baltice, care au īnceput s? īntrevad? redobāndirea independen?ei din perioada interbelic? ?i s? o pretind?. in Lituania, mi?carea reformist? Sajudis s-a īnfiin?at īn 1988 ?i, asemeni unor mi?c?ri similare din Cehoslovacia, Ungaria ?i alte ??ri, s-a transformat dintr-o mi?care popular? īn partid politic. Obiectivul ei era simplu: dobāndirea independen?ei. Lituania, īmpreun? cu Letonia ?i Estonia au fost invadate īn 1944-1945 de trupele lui Stalin ?i īncorporate īn U.R.S.S.. Mul?i lituanieni au emigrat īn Occident, al?ii - probabil aproximativ un sfert de milion - au fost deporta?i sau uci?i. Īn Republica Lituania, creat? īn acest fel, polonezii ?i ru?ii reprezentau circa o cincime din totalul popula?iei de 3,7 milioane (īn Letonia ?i Estonia, care aveau o popula?ie de 2,7 ?i respectiv 1,5 milioane, ru?ii reprezentau aproximativ o treime). Principalele dou? aspecte specifice economiei Lituaniei erau, pe de o parte, un surplus agricol exportabil ?i, pe de alt? parte, o total? dependen?? de U.R.S.S. īn ceea ce prive?te petrolul ?i gazele. Economia, īn ansamblu, suferea din pricina structurii anormale, a bagateliz?rii rezultatelor muncii ?i a corup?iei ce caracterizau U.R.S.S. Acest scurt articol s-a dorit a fi numai o scurt? incursiune īn evenimentele ce au dezintegrat Lag?rul Socialist ?i au eliberat par?ial sau total ??rile din Europa de Est cedate ca prad? de r?zboi de c?tre Alia?ii occidentali marelui Stalin. Totodat? s-au eliberat ?i o parte din ??rile ce apar?inuser? marii Inchisori a popoarelor, care fusese Imperiul Rus ?i U.R.S.S.

footer