Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 13 Iulie 2016 16:01

Prof. univ. dr. ioan Scurtu, art-emisDe-a lungul istoriei, românii ?i sârbii au avut adesea o istorie comun?. De la mijlocul secolului al XIX-lea obiectivul celor dou? popoare a fost ob?inerea independen?ei de stat fa?? de Imperiul Otoman. În acest scop au urm?rit s? foloseasc? disputele între Marile Puteri, care urm?reau s? beneficieze de pe urma crizei orientale ?i a „omului bolnav", cum era numit respectivul Imperiu. La 18/30 iunie 1876, Serbia ?i Muntenegrul au declarat r?zboi Imperiului Otoman. Pe acest fond a avut loc întâlnirea de la Reichshstadt (Boemia) a împ?ra?ilor Austro-Ungariei ?i Rusiei, care au realizat o în?elegere secret? privind preluarea unor p?r?i din Imperiul Otoman: habsburgii urmau s? ocupe Bosnia ?i Her?egovina, iar ?arul s? ia sudul Basarabiei care fusese retrocedat Moldovei (României) în 1856. În aprilie 1877, Rusia a declarat r?zboi Imperiului Otoman, iar România ?i-a proclamat independen?a de stat. Domnitorul român Carol I a avut comanda trupelor româno-ruse de la Plevna, principala zon? de rezisten?? otoman?, care s-a predat în octombrie 1877. Prin tratatul de pace de la Berlin din 1 iulie 1878, a fost recunoscut? independen?a României, Serbiei ?i Muntenegrului. În aprilie 1879, Serbia ?i România au stabilit rela?ii diplomatice, dup? care a urmat o dezvoltarea a leg?turilor între cele dou? state, în plan economic ?i cultural. Spre exemplu, regele Carol I a efectuat o vizit? la Belgrad în zilele de 18/30-19/31 august 1884; la 8/20 iulie 1896 s-a semnat un acord privind comunica?iile telegrafice între România ?i Serbia; la 15/27 septembrie 1897 a fost inaugurat canalul de naviga?ie Sip, de-a lungul Por?ilor de Fier ale Dun?rii; la 23 decembrie 1906/ 5 ianuarie 1907 s-a încheiat o conven?ie comercial? între cele dou? state. O colaborare a existat între românii ?i sârbii din Imperiul Habsburgic. Astfel, la 10/22 august 1895 a avut loc, la Budapesta, Congresul na?iunilor ?i na?ionalit??ilor asuprite din Austro-Ungaria. În biroul acestuia s-au aflat reprezentan?i ai românilor (Gheorghe Pop de B?se?ti ?i ?tefan Ciceo Pop), sârbilor (Mihail Polit) ?i slovacilor (Pavel Mudron). Cu acel prilej s-a hot?rât ca na?iunile ?i na?ionalit??ile asuprite din Imperiu s? se sprijine reciproc ?i s?-?i coordoneze lupta împotriva politicii de maghiarizare for?at? practicat? de guvernul de la Budapesta.

Faptul c? în 1878, Rusia a reocupat sudul Basarabiei ?i lansa repetate atacuri împotriva României, a generat o stare de tensiune între cele dou? state. În acest context, la insisten?a regelui Carol I, România a încheiat la 18/30 octombrie 1883 un tratat de alian?? cu Austro-Ungaria pe termen de cinci ani, la care a aderat, în aceea?i zi, ?i Germania. O asemenea alian?? nu era acceptat? de opinia public?, astfel c? Tratatul a fost ?inut secret ?i p?strat în fi?etul lui Carol I, fiind prezentat doar primilor mini?tri care au semnat reînnoirea acestuia ?i la înc? trei persoane (?efi de partide). În realitate, tratatul nu a putea fi aplicat în nici o împrejurare. De exemplu, la 9/22 iunie 1908, ?eful Marelui stat Major al armatei Austro-Ungariei a f?cut o vizit? în Bucure?ti, pentru a-l anun?a pe Carol I despre inten?ia ??rii sale de a ataca Serbia, care sprijinea mi?c?rile secesioniste ale slavilor din Imperiul Habsburgic. Regele i-a declarat c? România avea rela?ii prietene?ti cu Serbia ?i se pronun?? pentru men?inerea statu-quo-ului în Balcani. Problema cea mai grav? în rela?iile Austro-Ungariei cu Serbia erau Bosnia ?i Her?egovina. Prin tratatul de la Berlin din 1878, Austro-Ungaria a primit dreptul de administra?ie provizorie asupra Bosniei ?i Her?egovinei. În 1881, Viena a primit acordul Berlinului pentru anexarea acestor teritorii slave. În 1908, Austro-Ungaria a trecut la anexarea Bosniei ?i Her?egovinei, act ce a provocat o reac?ie extrem de negativ? în Serbia, cu care s-a solidarizat ?i opinia public? din România. În ziua de 24 septembrie/7 octombrie 1908 au avut loc în Bucure?ti ?i în alte ora?e din România întruniri de solidaritate cu Serbia, precum ?i de condamnare a politicii guvernului de la Budapesta vizând dezna?ionalizarea românilor, sârbilor ?i slovacilor din Ungaria.

Prin politica sa, Austro-Ungaria a sprijinit Bulgaria, folosind-o ca o contrapondere fa?? Serbia. Sub impulsul Vienei, la 16/29 iunie 1913, Bulgaria a atacat Serbia, izbucnind astfel cel de-al doilea R?zboi Balcanic. Cu Serbia s-au solidarizat Grecia, Muntenegru ?i Turcia, precum ?i România. Prin pacea de la Bucure?ti din 28 iulie/10 august 1913 s-a redesenat harta statelor din Balcani. Bulgaria a fost nevoit? s? cedeze Serbiei o parte din Macedonia, iar României sudul Dobrogei. Potrivit unor date statistice, în 1913, România avea circa 7,5 milioane locuitori, iar Serbia în jur de 3 milioane locuitori. Austro-Ungaria a fost profund nemul?umit? de prevederile acestui tratat ?i a încercat s? ob?in? renegocierea lui, dar f?r? succes. Ca urmare, Viena a încurajat Sofia s? promoveze o politic? de revan??. Dincolo de declara?iile pacifice ale guvernelor din marile state europene, în realitate toate se înarmau masiv ?i se preg?teau de r?zboi. Germania, Austro-Ungaria ?i Italia au constituit, în 1882, Tripla Alian?? (Puterile Centrale), iar Fran?a, Marea Britanie ?i Rusia au format, în 1907, Tripla În?elegere (Antanta). Formal, România f?cea parte din gruparea Puterilor Centrale, dar realitate era cu totul alta. În februarie 1913 ministrul Austro-Ungariei la Bucure?ti, Ottokar Czernin, i-a propus lui Carol I s? supun? tratatul aprob?rii parlamentului român. Czernin avea s? transmit? ministrului s?u de externe: „Groaza care l-a cuprins pe rege la auzul acestei propuneri, doar la gândul c? secretul, a?a de puternic p?zit, asupra existen?ei unei asemenea alian?e ar putea fi adus la cuno?tin?a public?, aceast? fric? mi-a demonstrat cât de imposibil ar fi de tradus în via?? – în condi?iile date – aceast? liter? moart?[1]" . Este de re?inut faptul c? diplomatul Austro-Ungariei acreditat la Bucure?ti aprecia, în februarie 1913, c? tratatul era o „liter? moart?".

Guvernul condus de Ion I.C. Br?tianu (format în ianuarie 1914) urm?rea o schimbare de direc?ie în politica extern?, neacceptând ca România s? stea al?turi de un Austro-Ungaria care promova o politic? ostil? fa?? de românii din imperiu. Un moment semnificativ s-a înregistrat la 1/14 iunie 1914, ?arul Nicolae al II-lea a f?cut o vizit? în România, la Constan?a, convenind cu regele Carol I s? ac?ioneze pentru apropierea rela?iilor între Rusia ?i România[2]. Tensiunile interna?ionale acumulate timp de dou? decenii erau pe punctul s? explodeze în orice moment. Pretextul a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, mo?tenitorul coroanei habsburgice, în ziua de 15/28 iunie 1914, la Sarajevo (Bosnia). Autorul asasinatului era tân?rul Gavrilo Princip, membru al organiza?iei secrete „Mâna Neagr?", la 15/28 iunie 1914. Autorit??ile de la Viena au apreciat c? vina apar?inea Serbiei, care încuraja mi?c?rile na?ionaliste ale slavilor de sud, drept care au trimis un ultimatum guvernului de la Belgrad. Condi?iile erau considerare de istoricul român N. Iorga[3] „porunci dintre acelea pe care nici o ?ar? cu sim? de mândrie nu poate s? le primeasc?"[4]. De altfel, Ottokar Czernin îi spusese frunta?ului politic român Alexandru Marghiloman c? pentru habsburgi era vital „s? extirpe panslavismul, pentru a dovedi oamenilor din ?ara lor c? Austro-Ungaria nu a intrat în lichidare"[5].

N. Iorga aprecia c? „lupta împotriva Serbiei, tendin?a de a zdrobi Serbia", se înscria într-un plan geopolitic mai larg al Austro-Ungaria, ?i anume „de a c?p?ta o nou? intrare în Peninsula Balcanic?, de a atinge în felul acesta Marea Sudului [Mediteran?], de a preface întreaga peninsul? cu toate popoarele care o locuiesc într-un debu?eu al produc?iei fabricilor Austriei ?i într-un câmp de expansiune a poftelor de cotropire maghiar?"[6]. La 14/27 iulie, împ?ratul Franz Ioseph l-a anun?at pe regele Carol I c? „vechea ta prietenie ?i leg?turile noastre amicale sunt pentru mine tot atâtea garan?ii c? tu vei avea în?elegere sincer? a hot?rârilor ce am luat în acest caz grav"[7]. Potrivit unor martori oculari, Carol I - de felul s?u foarte calm ?i re?inut – dup? citirea acestei scrisori a devenit agitat. În timpul mesei de sear? a afirmat c? Serbia „a cedat tuturor cererilor Austro-Ungariei, dep??ind chiar limitele pe care le-a? fi putut crede, ?i aceast? declara?ie de r?zboi, f?r? ca în prealabil s? fiu consultat, este o atingere a drepturilor ?i prerogativelor mele de rege"[8]. A doua zi, 15/28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat r?zboi Serbiei, act ce marca declan?area Primului R?zboi Mondial (numit ?i Marele R?zboi). În decurs de o s?pt?mân?, au intrat în lupt? Germania, Marea Britanie, Fran?a ?i Rusia. Vestea a fost primit? cu revolt? de opinia public? din România. Chiar în ziua de 15/28 iulie 1914 a avut loc în centrul Bucure?tilor, la statuia lui Mihai Viteazul - domnitorul care a realizat, în 1600, prima unire a ??rilor Române - o mare manifesta?ie. Participan?ii s-au declarat în favoarea Serbiei[9] ?i au condamnat Austro-Ungaria pentru actul de agresiune îndreptat împotriva statului vecin, precum ?i pentru politica ostil? fa?? de minorit??ile na?ionale din imperiu, inclusiv împotriva românilor din Transilvania, Banat, Cri?ana, Maramure? ?i Bucovina.

N. Iorga scria c? cotropirea Serbiei de c?tre Austro-Ungaria reprezenta o „denegare a dreptului de a tr?i a unui popor, al unuia care st? atât de aproape de noi, atât de aproape suflete?te ?i materialice?te, încât o lovitur? care se îndreapt? împotriva lui este o lovitur? care se preg?te?te împotriva noastr?"[10]. La 16 iulie, guvernul Br?tianu a dat publicit??ii un comunicat în care aprecia c?, fa?? de situa?ia creat?, România a decis „s? r?mân? neutr?"[11]. Regele Carol I era supus unor puternice presiuni externe. Dup? împ?ratul Austro-Ungariei i-a scris, la 18/31 iulie, împ?ratul Wilhelm al II-lea al Germaniei: „Eu am încredere c? tu vei fi credincios prietenilor t?i ?i c? vei împlini neap?rat datoriile tale de aliat"[12]. În discu?iile cu liderii politici, Carol I aprecia c? România trebuie s? se conformeze Tratatului din 1883, fiind convins c? Germania, care dispunea de o puternic? for?? militar?, va câ?tiga r?zboiul. Constitu?ia României prevedea: „Nici un act al regelui nu poate avea t?rie (valoare) dac? nu va fi contrasemnat de un ministru care prin aceasta chiar devine r?spunz?tor de acel act". Ca urmare, regele nu putea lua o decizie f?r? aprobarea guvernului. Ion I.C. Br?tianu a avut lungi discu?ii cu Carol I, c?utând s?-l conving? c? tratatul din 1883 nu era aplicabil pentru România, deoarece nu Serbia a atacat Austro-Ungaria, ci invers – Austro-Ungaria a atacat Serbia. De asemenea, c? prin r?zboiul declan?at, monarhia habsburgic? demonstra c? neag? dreptul na?ionalit??ilor imperiu, ap?rarea acestora constituind baza politicii statului român[13].

Având în vedere responsabilitatea lu?rii unei decizii esen?iale pentru România, regele a decis la 19 iulie, de comun acord cu Ion I. C. Br?tianu, s? convoace Consiliul de Coroan? pentru 21 iulie/ 3 august 1914, la Sinaia. A doua zi, 20 iulie/2 august, cancelarul Germaniei, Bethmann-Hollweg, i-a telegrafiat lui Carol I: „Cerem mobilizarea imediat? a armatei române ?i îndreptarea ei împotriva Rusiei"[14] . Acest ton ultimativ l-a pus pe Carol I într-o situa?ie dificil?, deoarece era tratat ca un subordonat al liderului politic de la Berlin. La Consiliul de Coroan? au participat membrii guvernului, pre?edin?ii Corpurilor legiuitoare, ?efii de partide, fo?tii prim-mini?tri. Deoarece discu?iile de la Consiliul de Coroan? nu se stenografiau ?i nici nu se încheiau procese verbale, reconstituirea desf??ur?rii acestuia poate fi realizat? pe baza celor consemnate, dup? ?edin??, de câ?iva participan?i: Alexandru Marghiloman, I.G. Duca, Victor Antonescu, Titu Maiorescu, Ion Lahovari, Emanoil Porumbaru[15]. Potrivit lui I.G. Duca, regele a intrat în sala de ?edin?e „congestionat ?i v?dit emo?ionat, f?cea înc? neascunse sfor??ri ca s? nu tr?deze zbuciumul sufletului s?u". A spus în limba român? c?, având în vedere importan?a temei, solicit? ca discu?iile s? se desf??oare în francez? - „limba subtilit??ilor diplomatice". Participan?ii au fost de acord.
----------------------------------------------
[1] Apud Constantin Nu?u, România în anii neutralit??ii (1914-1916), Bucure?ti, Editura ?tiin?ific?, 1972, p. 44.
[2] Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol I, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2010, pp. 227-228.
[3] Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Nicolae Iorga ?i atacarea Serbiei de c?tre Austro-Ungaria, în „Romanoslavica", XV, 1967.
[4] „Neamul românesc pentru popor", din 20 iulie 1914.
[5] Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. I. 1895-1015, Bucure?ti, 1927, p. 226.
[6] N. Iorga, Politica austriac? fa?? de Serbia, Bucure?ti, 1915, p. 5.
[7] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale (România), fond Casa Regal?, dos. 43/1914, f.1 (în continuare se va cita. Arh. N.I.C.).
[8] M?rturii contimporane. Regele Ferdinand. Adunate de N.G. Budu?teanu, f.a., pp. 12-14.
[9] Istoria Românilor, vol. VII, tom 2. Edi?ia a II-a revizuit? ?i ad?ugit?, Bucure?ti, 2015, p. 663.
[10] N. Iorga, op. cit., p.4.
[11] Ziarul „Diminea?a" din 18 iulie 1914.
[12] Arh. .N.I.C., fond Casa Regal?, dos. 44/ 1914, f. 1.
[13] Ion Bulei, Arcul a?tept?rii. 1914-1915-1916, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1981, p. 65.
[14] Arh. N.I.C., fond Casa Regal?, dos. 44/1914, f. 2.
[15] Vom folosi textele publicate de Ion Mamina în cartea Consilii de Coroan?, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2015, pp. 32-51.

footer