Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mareşalul Ion Antonescu şi lupta pentru Basarabia (3) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Duminică, 10 Iulie 2016 18:01

Ion AntonescuDupă ce refuzase oferta regelui în februarie 1937, cînd Carol al II-lea avusese o tentativă de captare a Legiunii în scopul orientării tineretului legionar către proiectul său de instaurare a regimului personal, Codreanu, în căutare de aliaţi politici, s-a apropiat de Iuliu Maniu, un adversar declarat al practicilor autoritare ale lui Carol al II-lea. După perfectarea pactului de neagresiune electorală din 25 noiembrie 1937, Codreanu a declarat în conferinţa de presă organizată, la 29 noiembrie 1937, la sediul Mişcării Legionare din str. Gutenberg nr. 3 că: „Eu sunt pentru o politică externă alături de Roma şi Berlin. Alături de statele revoluţiilor naţionale. În contra bolşevismului [...]. În 48 de ore după biruinţa Mişcării Legionare, România va avea o alianţă cu Roma şi Berlinul, intrând astfel în linia misiunii sale istorice în lume[45]. Declaraţia lui Codreanu era considerată o replică insolită la adresa lui Maniu care, cu două zile mai înainte îşi exprima încrederea în alianţele tradiţionale. În realitate, cele două declaraţii divergente făceau parte din strategia semnatarilor pactului de neagresiune electorală şi vizau cele două ipoteze posibile în dinamica relaţilor internaţionale europene, conturând, totodată, opţiunile României în politica externă. Lansarea declaraţiei din 29 noiembrie 1937 semnala orientarea fermă pro-Axă şi apropierea ideologică de Germania naţional-socialistă. În viziunea lui Codreanu, mesajul său explicit reconsidera poziţia de rezervă a Legiunii în cazul unei noi variante în politica externă a României. Dacă factorul german s-ar fi impus în geopolitica sud-est europeană, Mişcarea Legionară ar fi putut ajunge la putere, pentru a gestiona - cu succes, spera el - schimbarea alianţelor şi noile relaţii româno-germane. În acest scenariu transpus parţial în realitate, de altfel, peste doi ani, Codreanu nu a intuit reacţia violentă a regelui, represiunea dură împotriva Legiunii şi asasinarea sa. Prevăzuse însă agresivitatea germană care, în opinia lui, nu trebuia provocată, dar mai ales lansase dramatica profeţie privind căderea graniţelor[46] şi comunizarea României: „De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi învingătoare, în numele Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină, că ele vor pleca înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza? Consecinţele? Inutil a le discuta"[47]. Din păcate, aceste tragice previziuni s-au derulat cu precizie în vara anului 1940 (notele ultimative sovietice şi dictatul de la Viena), când România s-a trezit total izolată - şi apoi sfâşiată - dar mai cu seamă după 23 august 1944 şi după instalarea guvernului Petru Groza, când s-au creat premisele comunizării şi sovietizării României[48]. Pierderile teritoriale din vara anului 1940 sunt motiv de îngrijorare şi reflecţie amară pentru opinia publică românească. Evident erau lansate reproşuri şi anateme asupra celor consideraţi responsabili de „apocalipsa" graniţelor şi inerent se recunoşteau meritele acelor oameni politici care au intuit pericolul unei politici unilaterale „înfeudate" directivelor primite de la Paris şi Londra. Nichifor Crainic avea să scrie că: „Vina o poartă exclusiv politica democratică a României care a paralizat sistematic orice tendinţă de apropiere de puterile Axei. Mulţumită acestei politici dezastroase, România s-a găsit la 1940 cu desăvârşire izolată într-o Europă trântită la pământ şi având în faţă puterile Axei, animate numai de gândul sancţiunilor împotriva ei. Sentinţa de la Viena e corolarul funest al acestei stupide şi criminale politici democratice. Autorii pierderii Ardealului şi a Cadrilaterului sunt naţional-ţărăniştii şi liberalii, care au guvernat ţara în timpul Regelui Carol al II-lea şi au stârpit în sânge ideea apropierii de Germania sau măcar de Italia. Dacă o asemenea apropiere s-ar fi săvârşit la timpul ei, nu numai Ardealul şi Cadrilaterul ne-ar firămas, dar nici Basarabia şi Bucovina nu ne-ar fi fost luate în 1940 cu consimţământul puterilor Axei". În acelaşi context de revoltă şi de stabilire a vinovăţiilor, Dimitrie Cristian Amzăr, un mare admirator al profesorului Nae Ionescu şi simpatizant al Legiunii, responsabilizează clasa politică românească sau, mai corect spus, vechea generaţie de politicieni, incapabili să păstreze şi să lase urmaşilor intactă moştenirea creată la 1918. Tema „conflictului dintre generaţii" lansată de congenerii săi prin Itinerariul spiritual (Mircea Eliade), Manifestul Crinului Alb (Petre Pandrea, Sorin Pavel, Ion Nestor)şi prin articolul „Generaţie", publicat de Mircea Vulcănestu în „Criterion", care a generat o prolifică dezbatere culturală în deceniul IV este translată de Amzăr în registru politic. Pe plan intern „bătrânii" partidelor istorice s-au opus vehement, chiar violent, iniţiativelor social-politice şi spirituale ale noii generaţii, iar pe plan extern, „gripaţi" pe linia tradiţiei filo-franceze, nu au reuşit să facă diferenţa între simpatii şi interese. În august 1940, D. C. Amzăr nota în jurnalul său: „De obicei, copii sunt aceia care risipesc averea, adunată cu trudă de părinţi, dar uneori există părinţi care mănâncă şi distrug la bătrâneţe ceea ce au adunat în tinereţe, poate mai mult prin noroc şi împrejurări favorabile decât prin muncă cinstită. De astfel de părinţi a avut parte România Mare"[49].

Declaraţia lui Codreanu din noiembrie 1937, care sublinia în esenţă disponibilitatea schimbării alianţelor tradiţionale, a iritat Franţa şi Marea Britanie şi a produs efecte dezastroase în raport cu factorul constituţional. În opinia cercurile politico-diplomatice occidentale, regele reprezenta ultimul şi cel mai important impediment în calea ascensiunii Mişcării Legionare şi a reorientării politicii externe româneşti către Germania şi Italia. În consecinţă, democraţiile occidentale au aprobat tacit planul de instaurare a regimului autoritar condus de Carol al II-lea. Abrogarea Constituţiei din 1923, dizolvarea partidelor politice, aplicarea pe scară largă a cenzurii şi stării de asediu - derapaje evidente de la standardele sistemului democratic - au fost trecute cu vederea de democraţiile occidentale, atâta timp cât aceste măsuri politice asigurau lichidarea Mişcării Legionare, receptată la Londra şi Paris drept principalul vector al opţiunii pro-germane din România. Din punctul nostru de vedere, Codreanu nu poate fi culpabilizat pentru declaraţia fermă referitoare la reorientarea politicii noastre externe, întrucât mesajul afirma clar opţiune pro-Axă şi acesta era şi scopul. Credem că acordul de neagresiune electorală nu opera doar pe tabloul intern (răsturnarea guvernului Tătărescu şi blocarea instaurării dictaturii regale), ci anticipa două ipoteze posibile în plan extern. În cazul menţinerii supremaţiei anglo-franceze în relaţiile internaţionale era recomandat un guvern naţional-ţărănist în frunte cu Iuliu Maniu, dar în cazul unui alt scenariu, în care Germania şi Italia aveau un rol determinant în dinamica europeană, s-ar fi impus aducerea la putere a lui Codreanu. În această cheie - credem noi - trebuie interpretată declaraţia liderului legionar din noiembrie 1937 când, indubitabil, a lansat un mesaj explicit de politică externă şi care s-a produs la scurt timp după precizările oferite presei de către Iuliu Maniu, unde se sublinia menţinerea alianţelor tradiţionale. De asemenea, considerăm că strategia declaraţiilor fără echivoc în ceea ce priveşte politica externă a ţării, fusese stabilită anterior semnării acordului electoral în decursul mai multor runde de negocieri. În sine, pactul de neagresiune electorală conţinea şi cele două opţiuni de politică externă, reconfigurănd - în context interbelic - proiectul alternativ (pro-Antantă şi pro-Puterile Centrale), existent în România antebelică. În opinia noastră, la sfârşitul anilor '30 evoluţiile internaţionale şi vulnerabilităţile geopolitice specifice sud-estului european etalau factorilor de decizie, aproximativ, acelaşi tip de susceptibilităţi şi scenarii agresive la adresa integrităţii teritoriale a statului român ca în anii 1914-1916. În consecinţă, credem că realităţile internaţionale recomandau o strategie de gestionare a opţiunilor externe comparabilă cu cea adoptată de personalităţile politice şi regele Ferdinand în perioada neutralităţii, însă Carol al II-lea a preferat cu totul alte soluţii. Prin instaurarea regimului autoritar monarhic şi dizolvarea partidelor, regele şi-a asumat responsabilitatea integrală a politicii externe, iar prin suprimarea lui Codreanu şi a Legiunii - iniţiativă receptată de Hitler ca un afront personal, în condiţiile dialogului avut cu regele aflat în vizită la Berchstengaden[50] - Carol al II-lea a anulat o alternativă politică viabilă care, în climatul bulversant al anilor 1938-1940, cu Germania principal vector de putere, ar fi putut opera cu mai multe şanse de reuşită pentru salvarea frontierelor.

Prăbuşirea României Mari în vara anului 1940 a fost, indubitabil, o consecinţă directă a Pactului Ribbentrop-Molotov, însă astăzi, ca şi ieri de altfel, istoricii reevaluează punctual momentele cheie care au condus la catastrofă. Această optică reconstruieştecontextul epocii şi propune o altă perspectivă asupra evenimentelor dramatice din anul 1940, care ar fi putut fi evitate printr-o politică matură şi elastică în raport cu polurile de putere configurate în sud-estul european. România naviga, practic, între ostilitatea declarată a URSS, agresivitatea revanşardă germană şi neputinţa mascată în „conciliatorism" a Franţei şi Marii Britanii. În condiţiile reocupării Rhenaniei (martie 1936), a Anschullus-ului (1938), a prestaţiei deplorabile a liderilor anglo-francezi din timpul Conferinţei de la Munchen, a anexării Cehoslovaciei (martie 1939), factorii de decizie de la Bucureşti au „reacţionat" prin Tratatul economic româno-german, semnat în martie 1939, pe care nu s-au grăbit să-l pună în aplicare. Ba mai mult, pentru a irita şi mai mult Berlinul, au dat credit „garanţiilor unilaterale", primite în aprilie 1939, din partea Marii Britanii şi Franţei. Aceste „garanţii" erau simple declaraţii politice de conjunctură făcute de Neville Chamberlain şi Edouard Daladier (capitularzii de la Munchen). Ei anunţau vag că anglo-francezii pot acorda „întreaga asistenţă ce le stă în putinţă" în cazul unei agresiuni împotriva României şi Greciei, care „ ar ameninţa în mod clar independenţa" celor două state, iar guvernele de la Bucureşti şi Atena ar hotărâ să opună rezistenţă. Evident că aceste „garanţii" nu erau dublate de acorduri tehnice carte să consemneze ajutorul militar concret[51]. Tragedia anului 1940 a confirmat erorile şcolii titulesciene de diplomaţie ancorată unilateral în direcţia păstrării alianţelor tradiţionale, devenite, însă, inoperabile la sfârşitul deceniului IV. Abia după notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 şi anexarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţei, Carol al II-lea a decis să adapteze politica externă a României, deja răşluite, la realităţile geopolitice. Abia la 28 iunie 1940, regele a renunţat la „garanţiile" franceze şi engleze, iar noul premier, Ion Gigurtu, a anunţat alinierea „sinceră" la politica Axei. Era însă prea târziu. România pierduse momente preţioase în perioada 1936-1938, când Germania era direct interesată de prietenia României şi ar fi răspuns loial nevoilor noastre de securitate a graniţelor de Est şi de Vest. În noul context, Hitler era stăpân pe situaţie, iar primul-ministru I. Gigurtu şi ministrul de Externe M. Manoilescu, aflaţi în vizită în Germania, au primit nenumărate reproşuri pentru politica de „încercuire"a Germaniei adoptată de România la cererea Franţei şi Angliei. Totodată, rememorând momentul 1936, vizita lui Gh. Brătianu la Berlin şi semnalele transmise Bucureştiului pe canalele diplomatice, Hitler reproşa oficialilor români că oamenii politici şi „Hohenzollernul de la Bucureşti" au refuzat „mâna întinsă" cu mulţi ani în urmă, când se oferise să garanteze toate frontierele României, fără ca noi să renunţăm la cele franceze şi promitea relaţii economice foarte avantajoase în schimbul renunţării la politica Pactului oriental[52].Comunicare prezentată la Conferinţa din 31 mai 2016, la Biblioteca B.P.Haşdeu, Chişinău. Sursa-Secretele istoriei.
- Va urma -
----------------------------------------
[45] „Buna Vestire" an I, nr. 227 din 30 noiembrie 1937; Corneliu Zelea Codreanu, Circulări şi manifeste, p. 221-222.
[46] În Memoriul din 5 noiembrie 1936, adresat regelui Carol al II-le, Codreanu solicita asumarea răspunderii factorilor care decid politica externă: „Cerem ca Majestatea Voastră să pretindă tuturor celor care conduc sau manifestă păreri cu privire la politica externă a României să declare că răspund cu capul pentru directivele pe care şi le însuşesc. [...]. Este cutremurător să ne gândim că noi, tineretul de astăzi ar fi să fim condamnaţi a asista la împărţirea sau ciuntirea României Mari, pentru a plăti păcatele unei infame politici externe (Corneliu Zelea Codreanu, Scrieri. Documente, Însemnări, p. 285).
[47] Ibidem, p. 263.
[48] Gh. Buzatu, Paradigmele tragediei Basarabiei, în Gh. Buzatu (coordonator), Bătălia pentru Basarabia, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2010, p. 40; Pamfil Şeicaru, Construcţii pe nisip. Politica anistorică, Madrid, 1972, passim; idem, Scrieri, vol. 3, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 2003, p. 215. Aflat în exil, ziaristul Pamfil Şeicaru considera că „tot ce s-a abătut, după 23 august [1944], asupra nenorocitei noastre patrii era virtual cuprins în actul loviturii de stat"; Corneliu Ciucanu, Nicolae Titulescu şi Mişcarea Legionară în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactică, p. 506-507.
[49] D. C. Amzăr, Jurnal berlinez, ediţie îngrijită de Dora Mezdrea şi de Dinu. D. Amzăr, Bucureşti, Editura România Press, 2005, p. 83.
[50] Ioan Scurtu, Românii şi Hitler. Eşecul unei „idei fixe", în Ioan Scurtu, Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceauşescu. Culegere de studii, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2010, p. 164
[51] Ibidem, p. 165.
[52] Ibidem, p. 167.

footer