Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mare?alul Ion Antonescu ?i lupta pentru Basarabia (3) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Duminică, 10 Iulie 2016 18:01

Ion AntonescuDup? ce refuzase oferta regelui în februarie 1937, cînd Carol al II-lea avusese o tentativ? de captare a Legiunii în scopul orient?rii tineretului legionar c?tre proiectul s?u de instaurare a regimului personal, Codreanu, în c?utare de alia?i politici, s-a apropiat de Iuliu Maniu, un adversar declarat al practicilor autoritare ale lui Carol al II-lea. Dup? perfectarea pactului de neagresiune electoral? din 25 noiembrie 1937, Codreanu a declarat în conferin?a de pres? organizat?, la 29 noiembrie 1937, la sediul Mi?c?rii Legionare din str. Gutenberg nr. 3 c?: „Eu sunt pentru o politic? extern? al?turi de Roma ?i Berlin. Al?turi de statele revolu?iilor na?ionale. În contra bol?evismului [...]. În 48 de ore dup? biruin?a Mi?c?rii Legionare, România va avea o alian?? cu Roma ?i Berlinul, intrând astfel în linia misiunii sale istorice în lume[45]. Declara?ia lui Codreanu era considerat? o replic? insolit? la adresa lui Maniu care, cu dou? zile mai înainte î?i exprima încrederea în alian?ele tradi?ionale. În realitate, cele dou? declara?ii divergente f?ceau parte din strategia semnatarilor pactului de neagresiune electoral? ?i vizau cele dou? ipoteze posibile în dinamica rela?ilor interna?ionale europene, conturând, totodat?, op?iunile României în politica extern?. Lansarea declara?iei din 29 noiembrie 1937 semnala orientarea ferm? pro-Ax? ?i apropierea ideologic? de Germania na?ional-socialist?. În viziunea lui Codreanu, mesajul s?u explicit reconsidera pozi?ia de rezerv? a Legiunii în cazul unei noi variante în politica extern? a României. Dac? factorul german s-ar fi impus în geopolitica sud-est european?, Mi?carea Legionar? ar fi putut ajunge la putere, pentru a gestiona - cu succes, spera el - schimbarea alian?elor ?i noile rela?ii româno-germane. În acest scenariu transpus par?ial în realitate, de altfel, peste doi ani, Codreanu nu a intuit reac?ia violent? a regelui, represiunea dur? împotriva Legiunii ?i asasinarea sa. Prev?zuse îns? agresivitatea german? care, în opinia lui, nu trebuia provocat?, dar mai ales lansase dramatica profe?ie privind c?derea grani?elor[46] ?i comunizarea României: „De vor intra trupele ruse?ti pe la noi ?i vor ie?i înving?toare, în numele Diavolului, cine poate s? cread?, unde este mintea care s? sus?in?, c? ele vor pleca înainte de a ne sataniza, adic? bol?eviza? Consecin?ele? Inutil a le discuta"[47]. Din p?cate, aceste tragice previziuni s-au derulat cu precizie în vara anului 1940 (notele ultimative sovietice ?i dictatul de la Viena), când România s-a trezit total izolat? - ?i apoi sfâ?iat? - dar mai cu seam? dup? 23 august 1944 ?i dup? instalarea guvernului Petru Groza, când s-au creat premisele comuniz?rii ?i sovietiz?rii României[48]. Pierderile teritoriale din vara anului 1940 sunt motiv de îngrijorare ?i reflec?ie amar? pentru opinia public? româneasc?. Evident erau lansate repro?uri ?i anateme asupra celor considera?i responsabili de „apocalipsa" grani?elor ?i inerent se recuno?teau meritele acelor oameni politici care au intuit pericolul unei politici unilaterale „înfeudate" directivelor primite de la Paris ?i Londra. Nichifor Crainic avea s? scrie c?: „Vina o poart? exclusiv politica democratic? a României care a paralizat sistematic orice tendin?? de apropiere de puterile Axei. Mul?umit? acestei politici dezastroase, România s-a g?sit la 1940 cu des?vâr?ire izolat? într-o Europ? trântit? la p?mânt ?i având în fa?? puterile Axei, animate numai de gândul sanc?iunilor împotriva ei. Sentin?a de la Viena e corolarul funest al acestei stupide ?i criminale politici democratice. Autorii pierderii Ardealului ?i a Cadrilaterului sunt na?ional-??r?ni?tii ?i liberalii, care au guvernat ?ara în timpul Regelui Carol al II-lea ?i au stârpit în sânge ideea apropierii de Germania sau m?car de Italia. Dac? o asemenea apropiere s-ar fi s?vâr?it la timpul ei, nu numai Ardealul ?i Cadrilaterul ne-ar fir?mas, dar nici Basarabia ?i Bucovina nu ne-ar fi fost luate în 1940 cu consim??mântul puterilor Axei". În acela?i context de revolt? ?i de stabilire a vinov??iilor, Dimitrie Cristian Amz?r, un mare admirator al profesorului Nae Ionescu ?i simpatizant al Legiunii, responsabilizeaz? clasa politic? româneasc? sau, mai corect spus, vechea genera?ie de politicieni, incapabili s? p?streze ?i s? lase urma?ilor intact? mo?tenirea creat? la 1918. Tema „conflictului dintre genera?ii" lansat? de congenerii s?i prin Itinerariul spiritual (Mircea Eliade), Manifestul Crinului Alb (Petre Pandrea, Sorin Pavel, Ion Nestor)?i prin articolul „Genera?ie", publicat de Mircea Vulc?nestu în „Criterion", care a generat o prolific? dezbatere cultural? în deceniul IV este translat? de Amz?r în registru politic. Pe plan intern „b?trânii" partidelor istorice s-au opus vehement, chiar violent, ini?iativelor social-politice ?i spirituale ale noii genera?ii, iar pe plan extern, „gripa?i" pe linia tradi?iei filo-franceze, nu au reu?it s? fac? diferen?a între simpatii ?i interese. În august 1940, D. C. Amz?r nota în jurnalul s?u: „De obicei, copii sunt aceia care risipesc averea, adunat? cu trud? de p?rin?i, dar uneori exist? p?rin?i care m?nânc? ?i distrug la b?trâne?e ceea ce au adunat în tinere?e, poate mai mult prin noroc ?i împrejur?ri favorabile decât prin munc? cinstit?. De astfel de p?rin?i a avut parte România Mare"[49].

Declara?ia lui Codreanu din noiembrie 1937, care sublinia în esen?? disponibilitatea schimb?rii alian?elor tradi?ionale, a iritat Fran?a ?i Marea Britanie ?i a produs efecte dezastroase în raport cu factorul constitu?ional. În opinia cercurile politico-diplomatice occidentale, regele reprezenta ultimul ?i cel mai important impediment în calea ascensiunii Mi?c?rii Legionare ?i a reorient?rii politicii externe române?ti c?tre Germania ?i Italia. În consecin??, democra?iile occidentale au aprobat tacit planul de instaurare a regimului autoritar condus de Carol al II-lea. Abrogarea Constitu?iei din 1923, dizolvarea partidelor politice, aplicarea pe scar? larg? a cenzurii ?i st?rii de asediu - derapaje evidente de la standardele sistemului democratic - au fost trecute cu vederea de democra?iile occidentale, atâta timp cât aceste m?suri politice asigurau lichidarea Mi?c?rii Legionare, receptat? la Londra ?i Paris drept principalul vector al op?iunii pro-germane din România. Din punctul nostru de vedere, Codreanu nu poate fi culpabilizat pentru declara?ia ferm? referitoare la reorientarea politicii noastre externe, întrucât mesajul afirma clar op?iune pro-Ax? ?i acesta era ?i scopul. Credem c? acordul de neagresiune electoral? nu opera doar pe tabloul intern (r?sturnarea guvernului T?t?rescu ?i blocarea instaur?rii dictaturii regale), ci anticipa dou? ipoteze posibile în plan extern. În cazul men?inerii suprema?iei anglo-franceze în rela?iile interna?ionale era recomandat un guvern na?ional-??r?nist în frunte cu Iuliu Maniu, dar în cazul unui alt scenariu, în care Germania ?i Italia aveau un rol determinant în dinamica european?, s-ar fi impus aducerea la putere a lui Codreanu. În aceast? cheie - credem noi - trebuie interpretat? declara?ia liderului legionar din noiembrie 1937 când, indubitabil, a lansat un mesaj explicit de politic? extern? ?i care s-a produs la scurt timp dup? preciz?rile oferite presei de c?tre Iuliu Maniu, unde se sublinia men?inerea alian?elor tradi?ionale. De asemenea, consider?m c? strategia declara?iilor f?r? echivoc în ceea ce prive?te politica extern? a ??rii, fusese stabilit? anterior semn?rii acordului electoral în decursul mai multor runde de negocieri. În sine, pactul de neagresiune electoral? con?inea ?i cele dou? op?iuni de politic? extern?, reconfigur?nd - în context interbelic - proiectul alternativ (pro-Antant? ?i pro-Puterile Centrale), existent în România antebelic?. În opinia noastr?, la sfâr?itul anilor '30 evolu?iile interna?ionale ?i vulnerabilit??ile geopolitice specifice sud-estului european etalau factorilor de decizie, aproximativ, acela?i tip de susceptibilit??i ?i scenarii agresive la adresa integrit??ii teritoriale a statului român ca în anii 1914-1916. În consecin??, credem c? realit??ile interna?ionale recomandau o strategie de gestionare a op?iunilor externe comparabil? cu cea adoptat? de personalit??ile politice ?i regele Ferdinand în perioada neutralit??ii, îns? Carol al II-lea a preferat cu totul alte solu?ii. Prin instaurarea regimului autoritar monarhic ?i dizolvarea partidelor, regele ?i-a asumat responsabilitatea integral? a politicii externe, iar prin suprimarea lui Codreanu ?i a Legiunii - ini?iativ? receptat? de Hitler ca un afront personal, în condi?iile dialogului avut cu regele aflat în vizit? la Berchstengaden[50] - Carol al II-lea a anulat o alternativ? politic? viabil? care, în climatul bulversant al anilor 1938-1940, cu Germania principal vector de putere, ar fi putut opera cu mai multe ?anse de reu?it? pentru salvarea frontierelor.

Pr?bu?irea României Mari în vara anului 1940 a fost, indubitabil, o consecin?? direct? a Pactului Ribbentrop-Molotov, îns? ast?zi, ca ?i ieri de altfel, istoricii reevalueaz? punctual momentele cheie care au condus la catastrof?. Aceast? optic? reconstruie?tecontextul epocii ?i propune o alt? perspectiv? asupra evenimentelor dramatice din anul 1940, care ar fi putut fi evitate printr-o politic? matur? ?i elastic? în raport cu polurile de putere configurate în sud-estul european. România naviga, practic, între ostilitatea declarat? a URSS, agresivitatea revan?ard? german? ?i neputin?a mascat? în „conciliatorism" a Fran?ei ?i Marii Britanii. În condi?iile reocup?rii Rhenaniei (martie 1936), a Anschullus-ului (1938), a presta?iei deplorabile a liderilor anglo-francezi din timpul Conferin?ei de la Munchen, a anex?rii Cehoslovaciei (martie 1939), factorii de decizie de la Bucure?ti au „reac?ionat" prin Tratatul economic româno-german, semnat în martie 1939, pe care nu s-au gr?bit s?-l pun? în aplicare. Ba mai mult, pentru a irita ?i mai mult Berlinul, au dat credit „garan?iilor unilaterale", primite în aprilie 1939, din partea Marii Britanii ?i Fran?ei. Aceste „garan?ii" erau simple declara?ii politice de conjunctur? f?cute de Neville Chamberlain ?i Edouard Daladier (capitularzii de la Munchen). Ei anun?au vag c? anglo-francezii pot acorda „întreaga asisten?? ce le st? în putin??" în cazul unei agresiuni împotriva României ?i Greciei, care „ ar amenin?a în mod clar independen?a" celor dou? state, iar guvernele de la Bucure?ti ?i Atena ar hot?râ s? opun? rezisten??. Evident c? aceste „garan?ii" nu erau dublate de acorduri tehnice carte s? consemneze ajutorul militar concret[51]. Tragedia anului 1940 a confirmat erorile ?colii titulesciene de diploma?ie ancorat? unilateral în direc?ia p?str?rii alian?elor tradi?ionale, devenite, îns?, inoperabile la sfâr?itul deceniului IV. Abia dup? notele ultimative din 26 ?i 27 iunie 1940 ?i anexarea Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i a ?inutului Her?ei, Carol al II-lea a decis s? adapteze politica extern? a României, deja r??luite, la realit??ile geopolitice. Abia la 28 iunie 1940, regele a renun?at la „garan?iile" franceze ?i engleze, iar noul premier, Ion Gigurtu, a anun?at alinierea „sincer?" la politica Axei. Era îns? prea târziu. România pierduse momente pre?ioase în perioada 1936-1938, când Germania era direct interesat? de prietenia României ?i ar fi r?spuns loial nevoilor noastre de securitate a grani?elor de Est ?i de Vest. În noul context, Hitler era st?pân pe situa?ie, iar primul-ministru I. Gigurtu ?i ministrul de Externe M. Manoilescu, afla?i în vizit? în Germania, au primit nenum?rate repro?uri pentru politica de „încercuire"a Germaniei adoptat? de România la cererea Fran?ei ?i Angliei. Totodat?, rememorând momentul 1936, vizita lui Gh. Br?tianu la Berlin ?i semnalele transmise Bucure?tiului pe canalele diplomatice, Hitler repro?a oficialilor români c? oamenii politici ?i „Hohenzollernul de la Bucure?ti" au refuzat „mâna întins?" cu mul?i ani în urm?, când se oferise s? garanteze toate frontierele României, f?r? ca noi s? renun??m la cele franceze ?i promitea rela?ii economice foarte avantajoase în schimbul renun??rii la politica Pactului oriental[52].Comunicare prezentat? la Conferin?a din 31 mai 2016, la Biblioteca B.P.Ha?deu, Chi?in?u. Sursa-Secretele istoriei.
- Va urma -
----------------------------------------
[45] „Buna Vestire" an I, nr. 227 din 30 noiembrie 1937; Corneliu Zelea Codreanu, Circul?ri ?i manifeste, p. 221-222.
[46] În Memoriul din 5 noiembrie 1936, adresat regelui Carol al II-le, Codreanu solicita asumarea r?spunderii factorilor care decid politica extern?: „Cerem ca Majestatea Voastr? s? pretind? tuturor celor care conduc sau manifest? p?reri cu privire la politica extern? a României s? declare c? r?spund cu capul pentru directivele pe care ?i le însu?esc. [...]. Este cutremur?tor s? ne gândim c? noi, tineretul de ast?zi ar fi s? fim condamna?i a asista la împ?r?irea sau ciuntirea României Mari, pentru a pl?ti p?catele unei infame politici externe (Corneliu Zelea Codreanu, Scrieri. Documente, Însemn?ri, p. 285).
[47] Ibidem, p. 263.
[48] Gh. Buzatu, Paradigmele tragediei Basarabiei, în Gh. Buzatu (coordonator), B?t?lia pentru Basarabia, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2010, p. 40; Pamfil ?eicaru, Construc?ii pe nisip. Politica anistoric?, Madrid, 1972, passim; idem, Scrieri, vol. 3, Bucure?ti, Editura Victor Frunz?, 2003, p. 215. Aflat în exil, ziaristul Pamfil ?eicaru considera c? „tot ce s-a ab?tut, dup? 23 august [1944], asupra nenorocitei noastre patrii era virtual cuprins în actul loviturii de stat"; Corneliu Ciucanu, Nicolae Titulescu ?i Mi?carea Legionar? în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactic?, p. 506-507.
[49] D. C. Amz?r, Jurnal berlinez, edi?ie îngrijit? de Dora Mezdrea ?i de Dinu. D. Amz?r, Bucure?ti, Editura România Press, 2005, p. 83.
[50] Ioan Scurtu, Românii ?i Hitler. E?ecul unei „idei fixe", în Ioan Scurtu, Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceau?escu. Culegere de studii, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2010, p. 164
[51] Ibidem, p. 165.
[52] Ibidem, p. 167.

footer