Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mare?alul Ion Antonescu ?i lupta pentru Basarabia (2) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Miercuri, 06 Iulie 2016 15:16

Biblioteca B.P. Ha?deu, Chi?in?uÎn decembrie 1923, Federa?ia Comunist? Balcanic? a adoptat o rezolu?ie care impunea Partidului Comunist din România s?-?i asume programatic teza luptei pentru autodeterminare pân? la desp?r?irea de statul român a Basarabiei, Transilvaniei ?i Dobrogei. O astfel de ini?iativ? ce sus?inea expres destr?marea statului român, plasa P.C.d.R. pe pozi?ii clar antina?ionale[20]. La scurt timp dup? e?uarea Conferin?ei Româno-Sovietice de la Viena, P.C.d.R. a lansat lozinca autodetermin?rii Basarabiei ?i sus?inerea unui plebiscit în provincia dintre Prut ?i Nistru, iar în urma Congresului P.C.d.R. din august 1924, liderii comuni?ti, în frunte cu Elek Köblös, au confirmat teza autodetermin?rii pân? la desp?r?irea de statul român, îmbr??i?ând f?r? rezerve directivele Cominternului ?i auto-excuzându-se - în consecin?? - din cadrul legal al vie?ii politice române?ti [21]. Tot în 29 iulie 1924, Politbiroul Partidului bol?evic rus a decis înfiin?area Republicii Socialiste Sovietice Moldovene?ti în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, care reprezenta, în fapt, constituirea „iredentei sovietice pentru recuperarea Basarabiei"[22]. Pentru destabilizarea ?i reocuparea Basarabiei, Rusia sovietic? ?i Cominternul au întreprins o serie de ac?iuni subversiv-propagandistice ?i politico-diplomatice, iar r?zmeri?a de la Tatar-Bunar a f?cut parte din planul sovietic de recucerire militar? a provinciei române?ti dintre Prut ?i Nistru, dup? cum o dovede?te circulara secret? a Cominternului, semnat? de Radek[23]. E?ecul „revolu?iei de la Tatar Bunar" a determinat Moscova s? pun? în practic?, la 12 octombrie 1924, decizia înfiin¬??rii Republicii Socialiste Sovietice Moldovene?ti în cadrul Ucrainei, reafir¬mând, pe aceast? cale inten?ia ferm? de a anexa Basarabia[24]. Concomitent cu organizarea acestei entit??i administrative artificiale s-a confec?ionat o adev?rat? monstruozitate lingvistic?, prin desconsiderarea oric?ror reguli gramaticale de sintax? ?i de morfologie: teza „moldovenismului".

„Dospit?" în cabinetele bol?evice de la Odesa, Harcov?i Balta, de cabinetele bol?evice de la Odessa, Balta ?i Harkov, aceast? „teorie", pretins ?tiin?ific? dar, în realitate, de clar? extrac?ie cominternist?, ideologizant? ?i cu un scop politic bine definit, trebuie decriptat? ?i analizat? în cadrul general al rela?iilor dintre România ?i Rusia Sovietic? privind problema Basarabiei (nerecunoa?tereaapartenen?ei la Regatul României a teritoriului dintre Prut ?i Nistru ?i implicit a Hot?rârii de Unire a Sfatului ??rii, de la 27 martie 1918)[25]. Teoria „moldovenismului" ?i conceptul de „na?iune moldoveneasc?" au fost emise de A.I. Grin?tein, I.I. Badeev, Gr.I. Starîi?i N. Skrîpnik, membri ai Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist Ucrainean ?i au fost asumate programatic de conducerea Partdidului Comunist din România, dup? impunerea lui V. Holostenko în fruntea bol?evicilor români[26]. Prin ridicarea „moldovenismului" la rangul de „teorie" oficial?, politic? ?i ideologic? în republica sovietic? moldovenesc? din stânga Nistrului începea o nou? er? a falsific?rii istorice, o nou? etap? nociv? ?i traumatizant?, cu efecte pe termen lung, sesizabile ?i în ziua de ast?zi[27]. Practic, „moldovenismul" a fost ?i a r?mas un construct etno-cultural, ideo¬logic ?i propagandistic ce poate fi definit ?i încadrat fenomenului totalitar comunist ?i care a avut, înc? de la începuturi, un scop politic diversionist[28]. A fost conceput ?i programat ca atare, a operat pe terenul culturaliz?rii proletare, demonstrând un impact devastato rasupra profilului identitar românesc de pe ambele maluri ale Nistrului. Prin urmare, ascensiunea agresiv? a comunismului dizolvant în primii ani de dup? Unire ?i identificarea unor minoritari ca agen?i camufla?i ai disolu?iei statului na?ional-unitar au constituit un permanent motiv de tensiune, generând contram?suri din partea statului român (ordonan¬?ele militare din aprilie-iulie 1924 ?i, mai cu seam?, legea pentru reprimarea unor infra?iuni contra lini?tii publice sau „legea Mârzescu" din decembrie 1924), dar ?i reac?ia dreptei na?ional-cre?tine internbelice.

Teama de bol?evism a determinat o serie de atitudini refractare ale oamenilor politici de dreapta fa?? de ini?iativele diploma?iei române?ti din anii '30. Partidul Na?ional Cre?tin, Partidul Na?ional Liberal, condus de istoricul Gh. I. Br?tianu ?i Mi?carea Legionar? s-au manifestat vehement pe plan intern, denun?ând incoeren?a ?i neputin?a partidelor politice guvernamentale în a identifica ?i neutraliza comunismul camuflat în diverse asocia?ii, cluburi ?i organe de pres?, dar a formulat ?i o „nou? ipotez?" de politic? extern?, care reevalua interesul na?ional în cadrul unei alian?e româno-germane. Noile realit??i europene ale anilor ?30, ascensiunea Italiei fasciste ?i a Germaniei na?ional-socialiste ?i, totodat?, conciliatorismului practicat de democra?iile occidentale, impuneau, de altfel, o nou? abordare din partea oamenilor politici români. Pentru men?i¬nerea frontierelor României Mari - îndeosebi a grani?ei de est, considerat? a fi cea mai vulnerabil? - for?ele de dreapta au identificat Rusia Sovietic? drept inamicul principal al României Mari, iar în Germania un poten?ial aliat capabil s? asigure grani?ele statului roman în raport cu agresivitatea Uniunii Sovietice ?i preten?iile teritoriale ale Ungariei hortyste. Strategia general? de politic? extern? a României interbelice s-a bazat pe influen?a politicii marilor democra?ii occidentale la nivel european ?i, în consecin??, ini?iativele noastre politice s-au pliat pe direc?iile diplomatice promovate de Paris ?i Londra. Factorii de decizie de la Bucure?ti au apreciat just c? Fran?a ?i Marea Britanie au sprijinit confirmarea interna?ional? a actelor de unire de la Chi?in?u, Cern?u?i ?i Alba Iulia, c? sunt principalii piloni de sus?inere ai Sistemului de la Versailles, iar obiectivul principal al politicii noastre externe este men?inerea statu-quo-ului european ?i, implicit, a fontie¬relor fixate prin Conferin?a P?cii de la Paris. Prin urmare, orice alt? viziune de politic? extern?, care ar fi pus la îndoial? alian?ele noastre tradi?ionale, igno¬rând Fran?a ?i Anglia, era considerat? „aventuroas?" ?i chiar periculoas? pentru statul român. Totodat?, diploma?ia român? a avut un rol hot?râtor în constituirea ?i activitatea Micii În?elegeri ?i În?elegerii Balcanice, care au fost concepute ca organisme menite s? asigure stabilitatea regional? în zona sud-est european? ?i ca o completare ?i fortificare a „sistemului versaillez" pentru aceast? parte a continentului. Ministru de Externe N. Titulescu declara în fa?a Parlamentului român, la 4 aprilie 1934, f?când bilan?ul activit??ii diplomatice din perspectiva men?inerii p?cii europene ?i a integrit??ii teritoriale a României, c? politica noastr? extern? este dirijat? spre o strâns? colaborare cu statele care au interese comune cu ale României: „Izvorând din poruncile unit??ii noastre na?ionale, politica noastr? extern? are ca scop principal p?strarea ei ca metod? constant? de lucru, coordonarea progresiv? a ac?iunii noastre cu aceea a statelor cu interese comune pân? la integrarea ei în grupuri interna?ionale din ce în ce mai mari. De la na?ional, prin regional, la universal, iat? lozinca României peste grani??" [29].
 

Nicolae Titulescu s-a implicat activ în promovarea politicii securit??ii colective ini?iate de Louis Barthou, ministrul de Externe francez. Anul 1934 este marcat, pe plan diplomatic, prin constituirea Micii În?elegeri (9 februarie) ?i de semnarea instrumentelor diplomatice conexe relu?rii rela?iilor diploma¬tice dintre România ?i U.R.S.S. Între Bucure?ti ?i Moscova s-a derulat un schimb de note diplomatice care consemnau faptul c? guvernele celor dou? ??ri î?i garantau recipoc suveranitatea na?ional? ?i neamestecul în problemele interne[30]. Ca premise ale destinderii diplomatice dintre cele dou? ??ri au fost luate în considerare bunele raporturi survenite între N. Titulescu ?i M. Litvinov ?i chiar colaborarea dintre cei doi mini?tri de Externe, eviden?iat? la Geneva în 1933 ?i continuat? la Londra. Semnarea tratatelor de la Londra din 3-4 iulie 1933 dintre România, Uniunea Sovietic?, vecinii ei ?i Mica În?elegere s-a dove¬dit un bun prilej pentru Titulescu de a remarca, în ?edin?a Camerei Depu¬ta?ilor din 26 noiembrie 1934, faptul c? reprezentantul sovietic a contribuit esen?ial la efortul identific?rii defini?iei agresiunii ?i agresorului ?i c? semnând conven?iile de la Londra, guvernul sovietic recunoa?te implicit inviolabilitatea teritoriului Regatului României ?i, în consecin??, apartenen?a Basarabiei la statul român[31]. Pactele de asisten?? încheiate în mai 1935 de Fran?a ?i Cehoslovacia cu Uniunea Sovietic? au determinat pe ministrul român de Externe s? ini?ieze negocieri cu Maxim Litvinov în vederea semn?rii unui pact de asisten?? mutual? între România ?i U.R.S.S. Încerc?rile anterioare de normalizare a rela?iilor noastre cu Rusia Sovietic? s-au lovit de fiecare dat? de o atitudine extrem de rigid? în chestiunea Basarabiei din partea reprezen¬tan?ilor sovietici. Nicolae Titulescu a crezut sincer c? poate fi omul providen¬?ial care va reu?i s? asigure lini?tea la hotarul de r?s?rit. Prin urmare, în baza bunelor raporturi de ordin personal stabilite cu Maxim Litvinov, ?eful diplo¬ma?iei sovietice, Titulescu a negociat încheierea unui Pact de asisten?? mutual? cu încuviin?area tacit? a regelui ?i cu sus?inerea, din umbr?, a Partidului Na?ional ??r?nesc ?i a Partidului Na?ional Liberal. De cealalt? parte a barica-dei s-au situat for?ele politice de dreapta, mai cu seam?, Partidul Na?ional Cre?tin (generat de fuziunea dintre L.A.N.C. ?i Partidul Na?ional-Agrar, din iulie 1935), condus de O. Goga ?i A.C. Cuza, Partidul Na?ional Liberal - Gheorghe Br?tianu ?i Mi?carea Legionar?, care s-au împotrivit semn?rii pactului de asisten?? mutual? cu U.R.S.S., prin care se urm?rea - conform pla¬nului Barthou - izolarea Germaniei de coniven?? cu Fran?a ?i Cehoslovacia[32].

Interpel?rile adresate guvernului de c?tre Gh. Br?tianu de la tribuna Adun?rii Deputa?ilor la 5 ?i 26 octombrie 1935 dezv?luiau suspiciunile opiniei publice ?i ale unor cercuri politice cu privire la tratativele ministrului de Externe cu U.R.S.S.; Gh. Br?tianu considera inoperabil ?i periculos un astfel de Pact, argumentând c? Uniunea Sovietic? nu recunoa?te unirea Basarabiei cu România ?i se manifestase agresiv de fiecare dat? când la Copenhaga, Viena, Var?ovia se pusese problema apartenen?ei Basarabiei la statul roman, c? acordarea unui culoar de trecere pentru trupele sovietice ar însemna, în fapt, ocuparea ??rii ?i c? o astfel de trecere a trupelor sovietice ar fi sinonim? cu bol?evizarea României[33]. Titulescu nu a recunoscut negocierile cu sovieticii, iar la 14 iulie 1936 diplomatul român a ajuns la un acord cu Litvinov pentru parafarea proiectului Pactului de asisten?? mutual?. Spre deosebire de mi¬nistrul nostru de Externe, Litvinov nu era împuternicit s? semneze înc? acest document. În contextul derul?rii negocierilor dintre Titulescu ?i Litvinov, isto¬ricul Gh. Br?tianu a comb?tut cu energie ideea Pactului de asisten?? mutual?. În opinia liderului liberal, România se situa între dou? blocuri revizioniste reprezentate de Germania ?i U.R.S.S. Dac? o alian?? cu sovieticii era de neconceput, din cauza problemei Basarabiei, dar ?i a neîncrederii istorice a oamenilor politici români în buna credin?? a ru?ilor, o apropiere de Germania era de dorit, deoarece nu existau litigii teritoriale directe, iar sus?inerea pre¬ten?iilor anti-Trianon ale Ungariei putea fi deturant?. Gh. Br?tianu cerea o politic? abil?, realist? în care nevoia manifest? de petrol ?i cereale a Germaniei s? fie exploatat? în detrimentul Ungariei. De asemenea s-a observat c? nu Berlinul, ci mai degrab? Italia lui Mussolini sus?ine cauza revizionist? ma¬ghiar?. Pe de alt? parte, supus? presiunii politicii de încercuire instrumentat? de Fran?a în estul Europei, Germania avea nevoie de alia?i stabili care s? nu mar?eze la planul de izolare antigerman. Sub acest aspect, Gh. Br?tianu a atacat ideea pactului cu U.R.S.S., considerat o sfidare la adresa Germaniei.

Opinia public? ?i medii politice de dreapta s-au alarmat, în martie 1936, când ministrul Poloniei la Bucure?ti (Miroslav Arcziciewski) i-a prezentat diplomatului Mihail Sturdza un ordin emis de Ministerul Lucr?rilor Publice, semnat de ministrul de resort, Richard Franasovici, prin care liniile feroviare române erau puse la dispozi?ia Armatei Ro?ii pentru transportarea trupelor ?i a materialului de r?zboi. Corneliu Z. Codreanu ?i generalul Gh. Cantacuzino-Gr?niceru al?turi de Gh. Br?tianu au luat public pozi?ie fa?? de proiectata conven?ia feroviar? secret? încheiat? între România ?i Uniunea Sovietic?. Gh. Br?tianu a ini?iat o interpelare în Parlament, iar liderul Mi?c?rii a emis o circular? în care denun?a politica de apropiere fa?? de Rusia Sovietic? promo¬vat? de Titulescu[34]. În acest context, unii oameni politici au demarat o serie de contacte cu oficialit??ile germane pentru a sonda disponibilitatea p?r?ii germane în a adopta noi formule diplomatice între cele dou? state. Astfel de întrevederi au avut loc în perioada 1934-1937, fiind ini?iate de A.C. Cuza, Octavian Goga, Ion Gigurtu, Gh. Br?tianu ?i profesorul Nae Ionescu, prieten intim cu Alfred Rosenberg, ?eful Oficiului de politic? extern? al N.S.D.A.P[35].

La 16 noiembrie 1936, Gh. Br?tianu s-a întâlnit cu Adolf Hitler ?i au discutat, în prezen?a secretarului K. Meissner, o posibil? apropiere între cele dou? state. Gh. Br?tianu a precizat înc? din debutul discu?iilor c? politica extern? a României poate fi sintetizat? în trei puncte: 1) „Barier? împotriva comunismului. România trebuie s?-?i reia, ca mai înainte, misiunea la Nistru ?i Marea Neagr?". 2) „Nu voim s? fim drum de trecere, nici câmp de b?taie". 3) „Rela?ii economice strânse cu Germania, fapt care ar contribui la dezvolta¬rea economiei române?ti"[36]. Un alt punct al discu?iei l-a constituit sus?inerea german? a revendi¬c?rilor revizioniste ale Ungariei. Hitler a replicat c? România trebuie s? se debaraseze de influen?ele bol?evice, s? deruleze rela?ii economice strânse cu Germania ?i c? „interesul Germaniei ar fi s? vad? în acest col? al Europei o Românie independent? ?i puternic?", fiind dispus s? garanteze frontierele noastre. Mai mult, pentru a-?i dovedi simpatia fa?? de România, Hitler a anun?at c? este dispus, în acest sens, s? fac? declara?ii publice „la Roma ?i Budapesta, dar mai ales la Budapesta". Prin aceast? abordare, cancelarul german dorea s? demonstreze c? preten?iile revizioniste ale Ungariei erau sus?inute de Italia prin vocea lui G. Ciano, ginerele Ducelui ?i, mai ales, s? demonteze per¬cep¬?ia c? Germania sprijin? Ungaria în proiectul ei de recuperare a Transilvaniei. De altfel, dup? instalarea lui Hitler la putere în ianuarie 1933, una dintre primele contacte externe al noului cancelar al Germaniei a fost vizita întreprins? la Budapesta, în perioada 17-21 iunie 1933. Hitler s-a întâlnit cu primul-ministru ungar, care a afirmat deschis inten?iile revizioniste ale Ungariei. Hitler a încurajat revizionismul maghiar contra Cehoslovaciei, confirmând ?i interesul german pentru zona sudet?, dar a refuzat categoric sa încurajeze preten?iile maghiare fa?? de România ?i Iugoslavia [37]. Inten?ia lui Hitler era de a nu oferi motive gratuite acestor doua state s? achieseze la politica de „încercuire a Germaniei", întrucât asupra acestor state se f?ceau presiuni externe ?i erau tentate s? se alinieze politicii Pactului oriental promovat de Fran?a. Pe de alt? parte, Hitler dorea s? aduc? aceste ??ri în sfera de interes german? prin tratate economice reciproc avantajoase[38]. ?i în acest caz, poten?alul economic ?i geopolitic a României a contat enorm în pozi?ionarea lui Hitler fa?? de revizionismul maghiar. Pozi?ia strategic? a României ?i efectivele numeroase ale armatei române, petrolul românesc ?i produc?ia agroalimentar? l-au determinat pe Hitler s? resping? politica anti-Trianon a Ungariei. Peste ani, în contextul audien?ei istoricului Gh. Br?tianu la Hitler, cancelarul german, din acelea?i motive, era dispus s? ofere garan?ii ferme privind frontierele României Mari. În finalul întrevederii, cancelarul german l-a autorizat pe Gh. Br?tianu s? comunice regelui ?i tuturor factorilor de decizie opiniile sale[39]. De?i punctul de vedere al lui Hitler a fost raportat oamenilor politici români pe mai multe canale, inclusiv prin Nicolae Petrescu-Comnen, ministrul nostru la Berlin, Bucure?tiul nu a avut nici o reac?ie pozitiv? în raport cu oferta Germaniei. Factorii deciden?i de la Bucure?ti (regele, premierul Gh. T?t?rescu), dup? ce s-au consultat cu cercurile guvernante de la Paris ?i Praga, prin ministrul de Externe, Victor Antonescu, au transmis instruc?iuni lui N. Petrescu Comnen, potricit c?r?ra „România r?mâne f?r? ?ov?ire credincioas? alian?elor ?i politicii ei". Într-o confuzie total?, nereu?ind s? despart? realit??ile de sentimente ?i dovedind, astfel, o opacitate politic? periculoas?, Bucure?tiul era total dezinteresat de dezvoltarea rela?iilor cu Germania ?i mergea în continuare pe „mâna Fran?ei", considerat? unica „protectoare" a României.

Victime ale unor „idei fixe", oamenii politici români nu sc?pau nici un prilej de acuza politica revizionist? a Germaniei ?i de a irita Berlinul prin adoptarea unor ini?iative ostile. România s-a aliniat f?r? rezerve politicii de „încercuire" promovat? de Fran?a, iar N. Titulescu a sprijinit politica de securitate colectiv?. Tot ministrul nostru de Externe a participat la tratativele premerg?toare semn?rii pactelor de asisten?? mutual? dintre Fran?a ?i URSS, dintre Cehoslovacia ?i U.R.S.S. (1935) ?i, dup? cum am ar?tat mai sus, a negociat un pact similar între România ?i U.R.S.S. Oameni politici ?i gazetari dau comb?tut concep?iile ?i ini?iativele diplomatice ale lui N. Titulescu. Între ace?tia remarc?m pe Nicolae Iorga, C. Argetoianu, Octavian Goga, Istrate Micescu, A. C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Pamfil ?eicaru, Nichifor Crainic, Nicu Porsena ?i, nu în ultimul rând, pe profesorul Nae Ionescu. Antipatia ?i adversitatea lui Codreanu ?i, implicit, a Legiunii erau determinate de atitudinile omului politic N. Titulescu în chestiuni de politic? intern?, cât ?i de op?iunile ?i ac?iunile acestuia promovate în plan diplomatic. Pe plan intern, N. Titulescu s-a manifestat în mai multe ocazii ca adversar ireductibil al fascismului, dar ?i al G?rzii de Fier, considerat? expresie a extremismului european. Legiunea îl culpabiliza pe Titulescu din cauza implic?rii ministrului de Externe în ac?iunea de scoatere în afara legii a G?rzii de Fier, opera?iune finalizat? prin actul dizolv?rii abuzive din 10 decembrie 1933[40]. Ostilitatea pe care o manifesta Corneliu Codreanu ?i Mi?carea Legionar? fa?? de N. Titulescu era motivat? ?i de încerc?rile de apropiere fa?? de Rusia Sovietic? promovate de marele diplomat. De?i Codreanu realiza c? planul ministrului nostru de Externe urm?rea rezolvarea acestor litigii teritoriale prin semnarea unor documente comune care s? garanteze reciproc frontierele ?i suveranitatea ambelor state totu?i, liderul legionar era ferm convins de nesinceritatea ru?ilor dovedit?, de altfel, în toat? istoria rela?iilor româno-ruse, de faptul c? reluarea rela?iilor cu U.R.S.S. îndep?rta ?i mai mult România de Germania ?i Italia, ce reprezentau, în opinia sa, state ale revolu?iilor na?ionale. Din anii 1933-1934, Codreanu a militat pentru o apropiere tactic? fa?? de Germania na?ional-socialist?, acuzând, pe diverse canale, obtuzitatea ?i incapacitatea patetic? a regelui ?i a tuturor titularilor de la Ministerul de Externe de a nu vedea mai departe de recomand?rile franco-engleze ?i de construc?iile politice ineficiente gen Mica Antant? ?i În?elegera Balcanic?[41]. Totodat?, Codreanu considera c? ostilitatea cercurilor politice de la Bucure?ti ?i a reprezentan?ilor no?tri la Geneva pot transforma Germania dintr-un poten?ial prieten al României, într-un inamic dur ?i intransigent, un adev?rat gropar al României Mari[42]. Prin urmare, într-o circular? din mai 1936, Codreanu denun?a ini?iativele lui N. Titulescu, sus?inând c? „Lumea s?n?toas? româneasc? este îngrijorat? de soarta ??rii pe care o joac? în mâinile sale, foarte debile, Dl. Titulescu. Noi, românii, în?elegem c? Dl. Titulescu este un talent, este mai pu?in o inteligen?? ?i aproape deloc o in?elepciune. Mai bine s? se încredin?eze soarta unei ??ri unui în?elept f?r? talent, decât unui talent lipsit de în?elepciune"[43]. Remarcând inaplicabilitatea intrumentelor diplomatice promovate de Ministerul de Externe român, dar ?i deciziile lovite de nulitate ale Societ??ii Na?iunilor, în memoriul trimis regelui la 5 noiembrie 1936 Codreanu afirma c?: „Nu exist? Mica În?elegere, nici În?elegerea Balcanic?. Cine crede în aceste construc?ii de carton, dovede?te c? n-a în?eles nimic"[44].
- Va urma –
-----------------------------------------------
[21] Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., Gheorghe Cojocaru, Cominternul ?i originile „moldovenismului", Chi?in?u, Editura Civitas, 2009, pp. 13-83.
[22] Ion Constantin, op. cit., pp. 29-30.
[23] Ibidem, p. 30; Gh. T?t?rescu, Basarabia ?i Moscova. Discurs pronun?at în Camera Deputa?ilor la 9 decembrie 1925, Bucure?ti, Imprimeria Statului, 1926. În circulara-telegrafic? isc?lit? de liderul bol?evic, Karl Bernardovici Radek se consemna c? „problema Basarabiei va fi rezolvat?, în curând, prin arme" (V. Fl. Dobrinescu, B?t?lia diplomatic? pentru Basarabia, Ia?i, Editura Junimea, 1991, p. 96).
[24] Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 157; Gheorghe Cojocaru, op. cit., pp. 18-120, 22-29.
[25] Istoria Românilor, vol. VIII, România Întregit? (1918-1940), pp. 240-241; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 154-155; Ion Constantin, op. cit., pp. 28-30; Gheorghe Cojocaru, op. cit. pp. 13-14.
[26] Gheorghe Cojocaru, op. cit. p. 14-83.
[27] Ne referim la abord?rile ?ideclara?iile „moldoveniste" ale unor lideri politici din Republica Moldova ?i mai cu seam? la lucr?rile pretins ?tiin?ifice ap?rute la Chi?in?u, care reprezint?, în realitate, simple materiale de propagand? ale regimului Voronin?i ale nostal¬gi¬cilor comuni?ti, bântui?i înc? de „pericolul unirii ?i româniz?rii": Vasile Stati, Istoria Moldovei,Chi?in?u, 2002; idem, Dic?ionar moldovenesc-românesc, Chi?in?u, 2003; Victor Stepaniuc, Statalitatea poporului moldovenesc, Chi?in?u, 2003.
[28] Costic? As?voaie, Vitalie Josanu, Impostur? ?i interes politic în „Istoria Moldovei", Ia?i, 2007, passim.
[29] Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor (în continuare D.A.D.) , nr. 38, ?edin?a din 4 aprilie 1934, p. 1612. Vezi ?i N. Titulescu, Discursuri, (studiu introductiv, texte alese ?i adnot?ri Robert Deutsch), Bucure?ti, Editura ?tiin?ific?, 1967, p. 407.
[30] D.A.D., nr. 4, ?edin?a din 26 noiembrie 1934, p. 18.
[31] Ibidem.
[32] Corneliu Ciucanu, Nicolae Titulescu ?i Mi?carea Legionar? în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactic?, în Permanen?ele istoriei: Profesorul Corneliu Mihail Lungu la 70 de ani, coord: Sorin Liviu Damean, Marusia Cîrstea, Mihaela Damean, Lucian Dindiric?, ed. Sorin Liviu Damean, Târgovi?te, Editura Cetatea de Scaun, 2013, pp. 498-501.
[33] Ioan Scurtu, Câteva reflec?ii asupra întrevederii lui Gheorghe Br?tianu cu Adolf Hitler (16 noiembrie 1936) în Omagiu istoricului Valeriu Florin Dobrinescu (coordonator Horia Dumitrescu), Foc?ani, Editura Pallas, 2003, p. 362.
[34]Mihail Studza, România ?i sfâr?itul Europei.Amintiri din ?ara pierdut?, Alba Iulia, Paris, Editura Fronde, 1994, pp. 113-114; Corneliu Z. Codreanu, Circul?ri ?i manifeste, ed. a V-a, München, Colec?ia « Omul nou », 1985, pp. 74-75.
[35] Armin Heinen, Legiunea "Arhanghelul Mihail".Mi?care social? ?i organiza?ie politic?. O contribu?ie la problema fascismului interna?ional, traducere din german? de Cornelia ?i Delia E?ianu, Bucure?ti, Humanitas, 1999, p. 233-234. Edi?ia original?, Armin Heinen, Die Legion „Erzengel Michael" in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, München, R. Oldenbourg Verlag, 1986.
[36]Ioan Scurtu, Câteva reflec?ii asupra întrevederii lui Gheorghe Br?tianu cu Adolf Hitler (16 noiembrie 1936), p. 364.
[37] Ion Chiper, România ?i Germania nazist?, Bucure?ti, Editura Elion, 2000, p. 63.
[38] Ibidem.
[39] Ioan Scurtu, Câteva reflec?ii asupra întrevederii lui Gh. Br?tianu cu Adolf Hitler...pp. 283-264; Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1999, pp. 13–16.
[40] Constantin Argetoianu, Pentrucei de mâine, vol. X,p. 263-264; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 279; Corneliu Ciucanu, Diplomatul Mihail Sturdza, Mi?carea Legionar? ?i „coali?ia anti-Titulascu", în Paul Nistor, Adrian-Bogdan Ceobanu (coordonatori), Diploma?ie ?i destine diplomatice în lumea româneasc?, Târgovi?te, Editura Cetatea de Scaun, 2011, p. 280-283; idem, Nicolae Titulescu, ?i Mi?carea Legionar? în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactic?, p. 491-510.
[41] Ibidem. Vezi ?i Mihail Polihroniade, Mica În?elegere ?i interesele României, în „ Axa", an I, nr. 7 din februarie, 1933; idem, Tineretul ?i politica extern?, Salzburg, Colec?ia „Omul nou", 1952, p. 14 ?i urm. (sub-capitolul Revizionismul ?i valoarea tratatelor); Ernest Bernea, Tineretul ?i politica, Bucure?ti, ed. a II-a, 1936, p.17 ?i urm.
[42] Corneliu Ciucanu, Nicolae Titulescu ?i Mi?carea Legionar? în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactic?, p. 499-503.
[43] Corneliu Z. Codreanu, Circul?ri ?i manifeste, p. 74.
[44] Ibidem, p. 98-99.

footer