Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mareşalul Ion Antonescu şi lupta pentru Basarabia (2) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Miercuri, 06 Iulie 2016 15:16

Biblioteca B.P. Haşdeu, ChişinăuÎn decembrie 1923, Federaţia Comunistă Balcanică a adoptat o rezoluţie care impunea Partidului Comunist din România să-şi asume programatic teza luptei pentru autodeterminare până la despărţirea de statul român a Basarabiei, Transilvaniei şi Dobrogei. O astfel de iniţiativă ce susţinea expres destrămarea statului român, plasa P.C.d.R. pe poziţii clar antinaţionale[20]. La scurt timp după eşuarea Conferinţei Româno-Sovietice de la Viena, P.C.d.R. a lansat lozinca autodeterminării Basarabiei şi susţinerea unui plebiscit în provincia dintre Prut şi Nistru, iar în urma Congresului P.C.d.R. din august 1924, liderii comunişti, în frunte cu Elek Köblös, au confirmat teza autodeterminării până la despărţirea de statul român, îmbrăţişând fără rezerve directivele Cominternului şi auto-excuzându-se - în consecinţă - din cadrul legal al vieţii politice româneşti [21]. Tot în 29 iulie 1924, Politbiroul Partidului bolşevic rus a decis înfiinţarea Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, care reprezenta, în fapt, constituirea „iredentei sovietice pentru recuperarea Basarabiei"[22]. Pentru destabilizarea şi reocuparea Basarabiei, Rusia sovietică şi Cominternul au întreprins o serie de acţiuni subversiv-propagandistice şi politico-diplomatice, iar răzmeriţa de la Tatar-Bunar a făcut parte din planul sovietic de recucerire militară a provinciei româneşti dintre Prut şi Nistru, după cum o dovedeşte circulara secretă a Cominternului, semnată de Radek[23]. Eşecul „revoluţiei de la Tatar Bunar" a determinat Moscova să pună în practică, la 12 octombrie 1924, decizia înfiin¬ţării Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti în cadrul Ucrainei, reafir¬mând, pe această cale intenţia fermă de a anexa Basarabia[24]. Concomitent cu organizarea acestei entităţi administrative artificiale s-a confecţionat o adevărată monstruozitate lingvistică, prin desconsiderarea oricăror reguli gramaticale de sintaxă şi de morfologie: teza „moldovenismului".

„Dospită" în cabinetele bolşevice de la Odesa, Harcovşi Balta, de cabinetele bolşevice de la Odessa, Balta şi Harkov, această „teorie", pretins ştiinţifică dar, în realitate, de clară extracţie cominternistă, ideologizantă şi cu un scop politic bine definit, trebuie decriptată şi analizată în cadrul general al relaţiilor dintre România şi Rusia Sovietică privind problema Basarabiei (nerecunoaştereaapartenenţei la Regatul României a teritoriului dintre Prut şi Nistru şi implicit a Hotărârii de Unire a Sfatului Ţării, de la 27 martie 1918)[25]. Teoria „moldovenismului" şi conceptul de „naţiune moldovenească" au fost emise de A.I. Grinştein, I.I. Badeev, Gr.I. Starîişi N. Skrîpnik, membri ai Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist Ucrainean şi au fost asumate programatic de conducerea Partdidului Comunist din România, după impunerea lui V. Holostenko în fruntea bolşevicilor români[26]. Prin ridicarea „moldovenismului" la rangul de „teorie" oficială, politică şi ideologică în republica sovietică moldovenescă din stânga Nistrului începea o nouă eră a falsificării istorice, o nouă etapă nocivă şi traumatizantă, cu efecte pe termen lung, sesizabile şi în ziua de astăzi[27]. Practic, „moldovenismul" a fost şi a rămas un construct etno-cultural, ideo¬logic şi propagandistic ce poate fi definit şi încadrat fenomenului totalitar comunist şi care a avut, încă de la începuturi, un scop politic diversionist[28]. A fost conceput şi programat ca atare, a operat pe terenul culturalizării proletare, demonstrând un impact devastato rasupra profilului identitar românesc de pe ambele maluri ale Nistrului. Prin urmare, ascensiunea agresivă a comunismului dizolvant în primii ani de după Unire şi identificarea unor minoritari ca agenţi camuflaţi ai disoluţiei statului naţional-unitar au constituit un permanent motiv de tensiune, generând contramăsuri din partea statului român (ordonan¬ţele militare din aprilie-iulie 1924 şi, mai cu seamă, legea pentru reprimarea unor infraţiuni contra liniştii publice sau „legea Mârzescu" din decembrie 1924), dar şi reacţia dreptei naţional-creştine internbelice.

Teama de bolşevism a determinat o serie de atitudini refractare ale oamenilor politici de dreapta faţă de iniţiativele diplomaţiei româneşti din anii '30. Partidul Naţional Creştin, Partidul Naţional Liberal, condus de istoricul Gh. I. Brătianu şi Mişcarea Legionară s-au manifestat vehement pe plan intern, denunţând incoerenţa şi neputinţa partidelor politice guvernamentale în a identifica şi neutraliza comunismul camuflat în diverse asociaţii, cluburi şi organe de presă, dar a formulat şi o „nouă ipoteză" de politică externă, care reevalua interesul naţional în cadrul unei alianţe româno-germane. Noile realităţi europene ale anilor ΄30, ascensiunea Italiei fasciste şi a Germaniei naţional-socialiste şi, totodată, conciliatorismului practicat de democraţiile occidentale, impuneau, de altfel, o nouă abordare din partea oamenilor politici români. Pentru menţi¬nerea frontierelor României Mari - îndeosebi a graniţei de est, considerată a fi cea mai vulnerabilă - forţele de dreapta au identificat Rusia Sovietică drept inamicul principal al României Mari, iar în Germania un potenţial aliat capabil să asigure graniţele statului roman în raport cu agresivitatea Uniunii Sovietice şi pretenţiile teritoriale ale Ungariei hortyste. Strategia generală de politică externă a României interbelice s-a bazat pe influenţa politicii marilor democraţii occidentale la nivel european şi, în consecinţă, iniţiativele noastre politice s-au pliat pe direcţiile diplomatice promovate de Paris şi Londra. Factorii de decizie de la Bucureşti au apreciat just că Franţa şi Marea Britanie au sprijinit confirmarea internaţională a actelor de unire de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, că sunt principalii piloni de susţinere ai Sistemului de la Versailles, iar obiectivul principal al politicii noastre externe este menţinerea statu-quo-ului european şi, implicit, a fontie¬relor fixate prin Conferinţa Păcii de la Paris. Prin urmare, orice altă viziune de politică externă, care ar fi pus la îndoială alianţele noastre tradiţionale, igno¬rând Franţa şi Anglia, era considerată „aventuroasă" şi chiar periculoasă pentru statul român. Totodată, diplomaţia română a avut un rol hotărâtor în constituirea şi activitatea Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice, care au fost concepute ca organisme menite să asigure stabilitatea regională în zona sud-est europeană şi ca o completare şi fortificare a „sistemului versaillez" pentru această parte a continentului. Ministru de Externe N. Titulescu declara în faţa Parlamentului român, la 4 aprilie 1934, făcând bilanţul activităţii diplomatice din perspectiva menţinerii păcii europene şi a integrităţii teritoriale a României, că politica noastră externă este dirijată spre o strânsă colaborare cu statele care au interese comune cu ale României: „Izvorând din poruncile unităţii noastre naţionale, politica noastră externă are ca scop principal păstrarea ei ca metodă constantă de lucru, coordonarea progresivă a acţiunii noastre cu aceea a statelor cu interese comune până la integrarea ei în grupuri internaţionale din ce în ce mai mari. De la naţional, prin regional, la universal, iată lozinca României peste graniţă" [29].
 

Nicolae Titulescu s-a implicat activ în promovarea politicii securităţii colective iniţiate de Louis Barthou, ministrul de Externe francez. Anul 1934 este marcat, pe plan diplomatic, prin constituirea Micii Înţelegeri (9 februarie) şi de semnarea instrumentelor diplomatice conexe reluării relaţiilor diploma¬tice dintre România şi U.R.S.S. Între Bucureşti şi Moscova s-a derulat un schimb de note diplomatice care consemnau faptul că guvernele celor două ţări îşi garantau recipoc suveranitatea naţională şi neamestecul în problemele interne[30]. Ca premise ale destinderii diplomatice dintre cele două ţări au fost luate în considerare bunele raporturi survenite între N. Titulescu şi M. Litvinov şi chiar colaborarea dintre cei doi miniştri de Externe, evidenţiată la Geneva în 1933 şi continuată la Londra. Semnarea tratatelor de la Londra din 3-4 iulie 1933 dintre România, Uniunea Sovietică, vecinii ei şi Mica Înţelegere s-a dove¬dit un bun prilej pentru Titulescu de a remarca, în şedinţa Camerei Depu¬taţilor din 26 noiembrie 1934, faptul că reprezentantul sovietic a contribuit esenţial la efortul identificării definiţiei agresiunii şi agresorului şi că semnând convenţiile de la Londra, guvernul sovietic recunoaşte implicit inviolabilitatea teritoriului Regatului României şi, în consecinţă, apartenenţa Basarabiei la statul român[31]. Pactele de asistenţă încheiate în mai 1935 de Franţa şi Cehoslovacia cu Uniunea Sovietică au determinat pe ministrul român de Externe să iniţieze negocieri cu Maxim Litvinov în vederea semnării unui pact de asistenţă mutuală între România şi U.R.S.S. Încercările anterioare de normalizare a relaţiilor noastre cu Rusia Sovietică s-au lovit de fiecare dată de o atitudine extrem de rigidă în chestiunea Basarabiei din partea reprezen¬tanţilor sovietici. Nicolae Titulescu a crezut sincer că poate fi omul providen¬ţial care va reuşi să asigure liniştea la hotarul de răsărit. Prin urmare, în baza bunelor raporturi de ordin personal stabilite cu Maxim Litvinov, şeful diplo¬maţiei sovietice, Titulescu a negociat încheierea unui Pact de asistenţă mutuală cu încuviinţarea tacită a regelui şi cu susţinerea, din umbră, a Partidului Naţional Ţărănesc şi a Partidului Naţional Liberal. De cealaltă parte a barica-dei s-au situat forţele politice de dreapta, mai cu seamă, Partidul Naţional Creştin (generat de fuziunea dintre L.A.N.C. şi Partidul Naţional-Agrar, din iulie 1935), condus de O. Goga şi A.C. Cuza, Partidul Naţional Liberal - Gheorghe Brătianu şi Mişcarea Legionară, care s-au împotrivit semnării pactului de asistenţă mutuală cu U.R.S.S., prin care se urmărea - conform pla¬nului Barthou - izolarea Germaniei de conivenţă cu Franţa şi Cehoslovacia[32].

Interpelările adresate guvernului de către Gh. Brătianu de la tribuna Adunării Deputaţilor la 5 şi 26 octombrie 1935 dezvăluiau suspiciunile opiniei publice şi ale unor cercuri politice cu privire la tratativele ministrului de Externe cu U.R.S.S.; Gh. Brătianu considera inoperabil şi periculos un astfel de Pact, argumentând că Uniunea Sovietică nu recunoaşte unirea Basarabiei cu România şi se manifestase agresiv de fiecare dată când la Copenhaga, Viena, Varşovia se pusese problema apartenenţei Basarabiei la statul roman, că acordarea unui culoar de trecere pentru trupele sovietice ar însemna, în fapt, ocuparea ţării şi că o astfel de trecere a trupelor sovietice ar fi sinonimă cu bolşevizarea României[33]. Titulescu nu a recunoscut negocierile cu sovieticii, iar la 14 iulie 1936 diplomatul român a ajuns la un acord cu Litvinov pentru parafarea proiectului Pactului de asistenţă mutuală. Spre deosebire de mi¬nistrul nostru de Externe, Litvinov nu era împuternicit să semneze încă acest document. În contextul derulării negocierilor dintre Titulescu şi Litvinov, isto¬ricul Gh. Brătianu a combătut cu energie ideea Pactului de asistenţă mutuală. În opinia liderului liberal, România se situa între două blocuri revizioniste reprezentate de Germania şi U.R.S.S. Dacă o alianţă cu sovieticii era de neconceput, din cauza problemei Basarabiei, dar şi a neîncrederii istorice a oamenilor politici români în buna credinţă a ruşilor, o apropiere de Germania era de dorit, deoarece nu existau litigii teritoriale directe, iar susţinerea pre¬tenţiilor anti-Trianon ale Ungariei putea fi deturantă. Gh. Brătianu cerea o politică abilă, realistă în care nevoia manifestă de petrol şi cereale a Germaniei să fie exploatată în detrimentul Ungariei. De asemenea s-a observat că nu Berlinul, ci mai degrabă Italia lui Mussolini susţine cauza revizionistă ma¬ghiară. Pe de altă parte, supusă presiunii politicii de încercuire instrumentată de Franţa în estul Europei, Germania avea nevoie de aliaţi stabili care să nu marşeze la planul de izolare antigerman. Sub acest aspect, Gh. Brătianu a atacat ideea pactului cu U.R.S.S., considerat o sfidare la adresa Germaniei.

Opinia publică şi medii politice de dreapta s-au alarmat, în martie 1936, când ministrul Poloniei la Bucureşti (Miroslav Arcziciewski) i-a prezentat diplomatului Mihail Sturdza un ordin emis de Ministerul Lucrărilor Publice, semnat de ministrul de resort, Richard Franasovici, prin care liniile feroviare române erau puse la dispoziţia Armatei Roşii pentru transportarea trupelor şi a materialului de război. Corneliu Z. Codreanu şi generalul Gh. Cantacuzino-Grăniceru alături de Gh. Brătianu au luat public poziţie faţă de proiectata convenţia feroviară secretă încheiată între România şi Uniunea Sovietică. Gh. Brătianu a iniţiat o interpelare în Parlament, iar liderul Mişcării a emis o circulară în care denunţa politica de apropiere faţă de Rusia Sovietică promo¬vată de Titulescu[34]. În acest context, unii oameni politici au demarat o serie de contacte cu oficialităţile germane pentru a sonda disponibilitatea părţii germane în a adopta noi formule diplomatice între cele două state. Astfel de întrevederi au avut loc în perioada 1934-1937, fiind iniţiate de A.C. Cuza, Octavian Goga, Ion Gigurtu, Gh. Brătianu şi profesorul Nae Ionescu, prieten intim cu Alfred Rosenberg, şeful Oficiului de politică externă al N.S.D.A.P[35].

La 16 noiembrie 1936, Gh. Brătianu s-a întâlnit cu Adolf Hitler şi au discutat, în prezenţa secretarului K. Meissner, o posibilă apropiere între cele două state. Gh. Brătianu a precizat încă din debutul discuţiilor că politica externă a României poate fi sintetizată în trei puncte: 1) „Barieră împotriva comunismului. România trebuie să-şi reia, ca mai înainte, misiunea la Nistru şi Marea Neagră". 2) „Nu voim să fim drum de trecere, nici câmp de bătaie". 3) „Relaţii economice strânse cu Germania, fapt care ar contribui la dezvolta¬rea economiei româneşti"[36]. Un alt punct al discuţiei l-a constituit susţinerea germană a revendi¬cărilor revizioniste ale Ungariei. Hitler a replicat că România trebuie să se debaraseze de influenţele bolşevice, să deruleze relaţii economice strânse cu Germania şi că „interesul Germaniei ar fi să vadă în acest colţ al Europei o Românie independentă şi puternică", fiind dispus să garanteze frontierele noastre. Mai mult, pentru a-şi dovedi simpatia faţă de România, Hitler a anunţat că este dispus, în acest sens, să facă declaraţii publice „la Roma şi Budapesta, dar mai ales la Budapesta". Prin această abordare, cancelarul german dorea să demonstreze că pretenţiile revizioniste ale Ungariei erau susţinute de Italia prin vocea lui G. Ciano, ginerele Ducelui şi, mai ales, să demonteze per¬cep¬ţia că Germania sprijină Ungaria în proiectul ei de recuperare a Transilvaniei. De altfel, după instalarea lui Hitler la putere în ianuarie 1933, una dintre primele contacte externe al noului cancelar al Germaniei a fost vizita întreprinsă la Budapesta, în perioada 17-21 iunie 1933. Hitler s-a întâlnit cu primul-ministru ungar, care a afirmat deschis intenţiile revizioniste ale Ungariei. Hitler a încurajat revizionismul maghiar contra Cehoslovaciei, confirmând şi interesul german pentru zona sudetă, dar a refuzat categoric sa încurajeze pretenţiile maghiare faţă de România şi Iugoslavia [37]. Intenţia lui Hitler era de a nu oferi motive gratuite acestor doua state să achieseze la politica de „încercuire a Germaniei", întrucât asupra acestor state se făceau presiuni externe şi erau tentate să se alinieze politicii Pactului oriental promovat de Franţa. Pe de altă parte, Hitler dorea să aducă aceste ţări în sfera de interes germană prin tratate economice reciproc avantajoase[38]. Şi în acest caz, potenţalul economic şi geopolitic a României a contat enorm în poziţionarea lui Hitler faţă de revizionismul maghiar. Poziţia strategică a României şi efectivele numeroase ale armatei române, petrolul românesc şi producţia agroalimentară l-au determinat pe Hitler să respingă politica anti-Trianon a Ungariei. Peste ani, în contextul audienţei istoricului Gh. Brătianu la Hitler, cancelarul german, din aceleaşi motive, era dispus să ofere garanţii ferme privind frontierele României Mari. În finalul întrevederii, cancelarul german l-a autorizat pe Gh. Brătianu să comunice regelui şi tuturor factorilor de decizie opiniile sale[39]. Deşi punctul de vedere al lui Hitler a fost raportat oamenilor politici români pe mai multe canale, inclusiv prin Nicolae Petrescu-Comnen, ministrul nostru la Berlin, Bucureştiul nu a avut nici o reacţie pozitivă în raport cu oferta Germaniei. Factorii decidenţi de la Bucureşti (regele, premierul Gh. Tătărescu), după ce s-au consultat cu cercurile guvernante de la Paris şi Praga, prin ministrul de Externe, Victor Antonescu, au transmis instrucţiuni lui N. Petrescu Comnen, potricit cărăra „România rămâne fără şovăire credincioasă alianţelor şi politicii ei". Într-o confuzie totală, nereuşind să despartă realităţile de sentimente şi dovedind, astfel, o opacitate politică periculoasă, Bucureştiul era total dezinteresat de dezvoltarea relaţiilor cu Germania şi mergea în continuare pe „mâna Franţei", considerată unica „protectoare" a României.

Victime ale unor „idei fixe", oamenii politici români nu scăpau nici un prilej de acuza politica revizionistă a Germaniei şi de a irita Berlinul prin adoptarea unor iniţiative ostile. România s-a aliniat fără rezerve politicii de „încercuire" promovată de Franţa, iar N. Titulescu a sprijinit politica de securitate colectivă. Tot ministrul nostru de Externe a participat la tratativele premergătoare semnării pactelor de asistenţă mutuală dintre Franţa şi URSS, dintre Cehoslovacia şi U.R.S.S. (1935) şi, după cum am arătat mai sus, a negociat un pact similar între România şi U.R.S.S. Oameni politici şi gazetari dau combătut concepţiile şi iniţiativele diplomatice ale lui N. Titulescu. Între aceştia remarcăm pe Nicolae Iorga, C. Argetoianu, Octavian Goga, Istrate Micescu, A. C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic, Nicu Porsena şi, nu în ultimul rând, pe profesorul Nae Ionescu. Antipatia şi adversitatea lui Codreanu şi, implicit, a Legiunii erau determinate de atitudinile omului politic N. Titulescu în chestiuni de politică internă, cât şi de opţiunile şi acţiunile acestuia promovate în plan diplomatic. Pe plan intern, N. Titulescu s-a manifestat în mai multe ocazii ca adversar ireductibil al fascismului, dar şi al Gărzii de Fier, considerată expresie a extremismului european. Legiunea îl culpabiliza pe Titulescu din cauza implicării ministrului de Externe în acţiunea de scoatere în afara legii a Gărzii de Fier, operaţiune finalizată prin actul dizolvării abuzive din 10 decembrie 1933[40]. Ostilitatea pe care o manifesta Corneliu Codreanu şi Mişcarea Legionară faţă de N. Titulescu era motivată şi de încercările de apropiere faţă de Rusia Sovietică promovate de marele diplomat. Deşi Codreanu realiza că planul ministrului nostru de Externe urmărea rezolvarea acestor litigii teritoriale prin semnarea unor documente comune care să garanteze reciproc frontierele şi suveranitatea ambelor state totuşi, liderul legionar era ferm convins de nesinceritatea ruşilor dovedită, de altfel, în toată istoria relaţiilor româno-ruse, de faptul că reluarea relaţiilor cu U.R.S.S. îndepărta şi mai mult România de Germania şi Italia, ce reprezentau, în opinia sa, state ale revoluţiilor naţionale. Din anii 1933-1934, Codreanu a militat pentru o apropiere tactică faţă de Germania naţional-socialistă, acuzând, pe diverse canale, obtuzitatea şi incapacitatea patetică a regelui şi a tuturor titularilor de la Ministerul de Externe de a nu vedea mai departe de recomandările franco-engleze şi de construcţiile politice ineficiente gen Mica Antantă şi Înţelegera Balcanică[41]. Totodată, Codreanu considera că ostilitatea cercurilor politice de la Bucureşti şi a reprezentanţilor noştri la Geneva pot transforma Germania dintr-un potenţial prieten al României, într-un inamic dur şi intransigent, un adevărat gropar al României Mari[42]. Prin urmare, într-o circulară din mai 1936, Codreanu denunţa iniţiativele lui N. Titulescu, susţinând că „Lumea sănătoasă românească este îngrijorată de soarta ţării pe care o joacă în mâinile sale, foarte debile, Dl. Titulescu. Noi, românii, înţelegem că Dl. Titulescu este un talent, este mai puţin o inteligenţă şi aproape deloc o inţelepciune. Mai bine să se încredinţeze soarta unei ţări unui înţelept fără talent, decât unui talent lipsit de înţelepciune"[43]. Remarcând inaplicabilitatea intrumentelor diplomatice promovate de Ministerul de Externe român, dar şi deciziile lovite de nulitate ale Societăţii Naţiunilor, în memoriul trimis regelui la 5 noiembrie 1936 Codreanu afirma că: „Nu există Mica Înţelegere, nici Înţelegerea Balcanică. Cine crede în aceste construcţii de carton, dovedeşte că n-a înţeles nimic"[44].
- Va urma –
-----------------------------------------------
[21] Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., Gheorghe Cojocaru, Cominternul şi originile „moldovenismului", Chişinău, Editura Civitas, 2009, pp. 13-83.
[22] Ion Constantin, op. cit., pp. 29-30.
[23] Ibidem, p. 30; Gh. Tătărescu, Basarabia şi Moscova. Discurs pronunţat în Camera Deputaţilor la 9 decembrie 1925, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1926. În circulara-telegrafică iscălită de liderul bolşevic, Karl Bernardovici Radek se consemna că „problema Basarabiei va fi rezolvată, în curând, prin arme" (V. Fl. Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia, Iaşi, Editura Junimea, 1991, p. 96).
[24] Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 157; Gheorghe Cojocaru, op. cit., pp. 18-120, 22-29.
[25] Istoria Românilor, vol. VIII, România Întregită (1918-1940), pp. 240-241; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 154-155; Ion Constantin, op. cit., pp. 28-30; Gheorghe Cojocaru, op. cit. pp. 13-14.
[26] Gheorghe Cojocaru, op. cit. p. 14-83.
[27] Ne referim la abordările şideclaraţiile „moldoveniste" ale unor lideri politici din Republica Moldova şi mai cu seamă la lucrările pretins ştiinţifice apărute la Chişinău, care reprezintă, în realitate, simple materiale de propagandă ale regimului Voroninşi ale nostal¬gi¬cilor comunişti, bântuiţi încă de „pericolul unirii şi românizării": Vasile Stati, Istoria Moldovei,Chişinău, 2002; idem, Dicţionar moldovenesc-românesc, Chişinău, 2003; Victor Stepaniuc, Statalitatea poporului moldovenesc, Chişinău, 2003.
[28] Costică Asăvoaie, Vitalie Josanu, Impostură şi interes politic în „Istoria Moldovei", Iaşi, 2007, passim.
[29] Dezbaterile Adunării Deputaţilor (în continuare D.A.D.) , nr. 38, şedinţa din 4 aprilie 1934, p. 1612. Vezi şi N. Titulescu, Discursuri, (studiu introductiv, texte alese şi adnotări Robert Deutsch), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967, p. 407.
[30] D.A.D., nr. 4, şedinţa din 26 noiembrie 1934, p. 18.
[31] Ibidem.
[32] Corneliu Ciucanu, Nicolae Titulescu şi Mişcarea Legionară în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactică, în Permanenţele istoriei: Profesorul Corneliu Mihail Lungu la 70 de ani, coord: Sorin Liviu Damean, Marusia Cîrstea, Mihaela Damean, Lucian Dindirică, ed. Sorin Liviu Damean, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2013, pp. 498-501.
[33] Ioan Scurtu, Câteva reflecţii asupra întrevederii lui Gheorghe Brătianu cu Adolf Hitler (16 noiembrie 1936) în Omagiu istoricului Valeriu Florin Dobrinescu (coordonator Horia Dumitrescu), Focşani, Editura Pallas, 2003, p. 362.
[34]Mihail Studza, România şi sfârşitul Europei.Amintiri din Ţara pierdută, Alba Iulia, Paris, Editura Fronde, 1994, pp. 113-114; Corneliu Z. Codreanu, Circulări şi manifeste, ed. a V-a, München, Colecţia « Omul nou », 1985, pp. 74-75.
[35] Armin Heinen, Legiunea "Arhanghelul Mihail".Mişcare socială şi organizaţie politică. O contribuţie la problema fascismului internaţional, traducere din germană de Cornelia şi Delia Eşianu, Bucureşti, Humanitas, 1999, p. 233-234. Ediţia originală, Armin Heinen, Die Legion „Erzengel Michael" in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, München, R. Oldenbourg Verlag, 1986.
[36]Ioan Scurtu, Câteva reflecţii asupra întrevederii lui Gheorghe Brătianu cu Adolf Hitler (16 noiembrie 1936), p. 364.
[37] Ion Chiper, România şi Germania nazistă, Bucureşti, Editura Elion, 2000, p. 63.
[38] Ibidem.
[39] Ioan Scurtu, Câteva reflecţii asupra întrevederii lui Gh. Brătianu cu Adolf Hitler...pp. 283-264; Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1999, pp. 13–16.
[40] Constantin Argetoianu, Pentrucei de mâine, vol. X,p. 263-264; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 279; Corneliu Ciucanu, Diplomatul Mihail Sturdza, Mişcarea Legionară şi „coaliţia anti-Titulascu", în Paul Nistor, Adrian-Bogdan Ceobanu (coordonatori), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2011, p. 280-283; idem, Nicolae Titulescu, şi Mişcarea Legionară în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactică, p. 491-510.
[41] Ibidem. Vezi şi Mihail Polihroniade, Mica Înţelegere şi interesele României, în „ Axa", an I, nr. 7 din februarie, 1933; idem, Tineretul şi politica externă, Salzburg, Colecţia „Omul nou", 1952, p. 14 şi urm. (sub-capitolul Revizionismul şi valoarea tratatelor); Ernest Bernea, Tineretul şi politica, Bucureşti, ed. a II-a, 1936, p.17 şi urm.
[42] Corneliu Ciucanu, Nicolae Titulescu şi Mişcarea Legionară în decembrie 1937. De la adversitate la reconciliere tactică, p. 499-503.
[43] Corneliu Z. Codreanu, Circulări şi manifeste, p. 74.
[44] Ibidem, p. 98-99.

footer