Revista Art-emis
Un destin, o misiune: Mare?alul Ion Antonescu ?i lupta pentru Basarabia (1) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Corneliu Ciucanu   
Duminică, 03 Iulie 2016 15:51

Mare?al Ion AntonescuLider incontestabil al unui r?zboi cu profund caracter na?ional, īntrucāt cel de al doilea r?zboi al Romāniei a urm?rit Reīntregirea ??rii, dup? cum campania eroic? din anii 1916-1919 a urm?rit Īntregirea ei, Mare?alul Ion Antonescu a r?mas īn con?tiin?a romāneasc? prin faimosul īndemn „Romāni v? ordon: Trece?i Prutul"[1]. Acest „Ordin de zi c?tre Armat?" lansat īn diminea?a zilei de 22 iunie 1941 a marcat unul din momentele astrale ale devenirii romāne?ti, al?turi de alte zile faste, precum 24 ianuarie 1959, 9 ?i 10 mai 1877, 1 decembrie 1918[2]. Totodat?, campania Romāniei īn Est, declan?at? de Antonescu ?i purtat? de armata romān? pentru eliberarea p?mānturilor romāne?ti anexate de sovietici īn urma notelor ultimative din iunie 1940, a fost sus?inut? ?i īncurajat? – cel pu?in pān? la Nistru - de to?i romānii, de partidele politice ?i de rege, mai pu?in de comuni?tii stipendia?i de Moscova[3]... Prin urmare, Ion Antonescu a r?mas un memoria na?ional? un erou ?i nicidecum un „criminal de r?zboi"dup? cum, din ra?iuni propagandistice ?i ideologice, a fost etichetat. Īn fapt, chiar aceast? „anatem?" lansat? de Tribunalul Poporului, f?r? baz? juridic? ?i cu atāt mai pu?in istoric?, ascunde īn mod clar pe adev?ra?ii criminali care au contestat implicarea armatei romāne pe Frontul de R?s?rit ?i care au contribuit substan?ial, īn fapt, la comunizarea ?i, din 1948, la stalinizarea Romāniei. Nu este momentul s? insist?m īn am?nunt asupra īmprejur?rilor ?i condi?iilor īn care Romānia a intrat īn conflictul mondial īmpotriva U.R.S.S. ?i al?turi de Germania, īns? anumite aspecte ?i motiva?ii semnificative se impun a fi reconsiderate pentru a l?muri contextul complex al unei astfel de ini?iative. Cert este c? Romānia anului 1940 era total izolat? pe plan extern, fapt care a īncurajat Uniuniea Sovietic? s? pun? īn aplicare articolul 3 din Protocolul adi?ional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov. Indubitabil, tragedia Romāniei Mari din vara anului 1940 a fost o consecin?? nefast? a Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939, īns? aceast? concluzie - unanim acceptat?, de altfel, de comunitatea istoricilor - nu exclude necesitatea unei reevalu?ri a principalelor ipoteze reliefate de realit??ile europene din anii '30 ?i a responsabilit??ii factorilor deciden?i din politica extern? ?i intern? a Romāniei interbelice.

Comunismul - factor de destabilizare a statului na?ional-unitar romān

Cominternul ?i Partidul Comunist din Romānia; P.C.d.R. ?i adop¬tarea tezei „autodetermin?rii pān? la desp?r?irea de stat"; Romānia īntre ostilitatea Uniunii Sovietice, agresi¬vitatea Germaniei naziste ?i neputin?a Fran?ei; Noi ipoteze de politic? extern? formulate de mediile politice de dreapta ?i reac?ia factorilor deciden?i; Anul 1940 ?i tragedia Romāniei Mari; Solu?ia unui guvern Ion Antonescu ?i premisele revan?ei. Reīntregirea tuturor provinciilor romāne?ti īn cadrul statului na?ional-unitar prin Hot?rārile de unire de la Chi?in?u, Cern?u?i, Alba Iulia ?i adoptarea celor dou? reforme (agrar? ?i electoral?) au generat noi realit??i de ordin teritorial, demografic ?i economic[4]. Totodat?, reformele au produs modific?ri semnificative īn dinamica jocului politic, prin accesul īn via?a public? a unor categorii sociale ignorate pān? atunci[5]. R?zboiul de Īntregire, Unirea ?i reformele ?i-au pus fundamental amprenta asupra mentalului colectiv[6], con¬figurānd o atmosfer? pozitiv? ?i declan?ānd un real optimism, vizibil la nivelul tuturor sectoarelor de activitate ale societ??ii romāne?ti[7]. Remarca lui Lucian Blaga c? „se puneau temeliile unui alt timp"[8] dezv?luia, pe lāng? entuziasmul īnceputurilor unui nou ev aflat sub semnul īmplinirii idealului na?ional, ritmul alert al reevalu?rii ?i redefinirii noului proiect de ?ar?, preocupare asumat? de elita intelectual? ?i politic? romāneasc?. Asocia?ia pentru studiul ?i reform? social?, fondat? la 1918 īn timpul refugiului de la Ia?i de Dimitrie Gusti, Vasile Pārvan ?i Virgil Madgearu, transformat? la 1921 īn „Institutul Social Romān", dovedea seriozitatea ?i amploarea dezbaterilor privind noua fiziono¬mie a Romāniei Mari[9]. Totodat?, trebuie subliniat interesul altor categorii socio-profesionale ?i, īn general, al opiniei publice pentru noul profil ?i pentru obiectivele majore ale societ??ii romāne?ti. Reveni?i la vatr?, cei care au dus greul r?zboiului ?i cu prec?dere genera?ia tān?r? au c?utat formule originale politico-ideologice ?i spirituale care s? consolideze statul na?ional, s? cultive ?i s? capaciteze opinia public? pentru a r?spunde noilor provoc?ri geopolitice ?i ideologice sesizabile īn rela?iile interna?ionale, dar mai cu seam?, pentru a contracara o serie de pericole ce se manifestau pe plan intern ?i care amenin?au d?inuirea Romāniei Mari[10].

Rusia Sovietic? reprezenta un perpetuu factor de instabilitate, promo¬vānd o politic? agresiv? pe plan intern, pentru lichidarea „du?manului de clas?" ?i a „contrarevolu?iei alb-gardiste", dar ?i pe plan extern īmpotriva ??rilor vecine[11]. „Exportul de revolu?ie" instrumentat ?i subven?ionat de Comintern - dup? cum au dovedit-o pe deplin instaurarea regimului Béla Kun, grevele, agita?iile, tentativele de „preluare a puterii de c?tre proletariat" – releva vulnerabilitatea ??rilor din zona Europei centrale ?i de sud-est. Rapor¬tu¬rile Romāniei cu Rusia sovietic? erau practic inexistente ca urmare a se-chestr?rii abuzive a tezaurului romānesc depozitat temporar la Moscova īn timpul r?zboiului ?i a nerecunoa?terii de c?tre oficialit??ile sovietice a unirii Basarabiei cu ?ara, prin actul legitim de la 27 martie 1918[12]. Aceste dou? litigii nu ?i-au g?sit rezolvare pe tot parcursul perioadei interbelice, dar nici mai tārziu, cu tot efortul factorilor de decizie de la Bucure?ti ?i al diploma?iei romāne. Opera?iunile subversive organizate de agen?ii Moscovei pe teritoriul romānesc, au reīnviat rusofobia tradi?ional?, completat? contextual cu antico¬mu¬nismul. Teama de dezordine, bol?evism ?i iredentism a indus abrupt per¬cep¬?ia - verificat? īntr-o anumit? m?sur? - c?, prin adoptarea ideologiei comuniste, elemente din cadrul minorit??ilor na?ionale sunt insensibile, chiar ostile, fa?? de aspira?iile generale romāne?ti. Faptul c? liderii reprezentativi ai puterii sovietice (Lenin, Tro?ki, Zinoviev, Kamenev, Radek, Dzjerjinski, Jdanov, Kaganovici, Kossior, Jagoda, Beria) coordonau ac?iunile clandestine ?i teroriste ale Interna?ionalei a III-a, exemplul tulbur?rilor, grevelor ?i insu¬rec?iilor proletare ini?iate de Rosa Luxemburg, Karl Liebnecht, Paul Lévi, Max Hoelz la Berlin, de Bélla Kun la Budapesta, Eugen Levin la München au īnt?rit sentimentul de neīncredere al societ??ii romāne?ti fa?? de ac?iunile „progresiste" ale liderilor sociali?ti ?i comuni?ti, īn mare parte minoritari[13]. Totodat?, romānii nu puteau uita clipele de groaz? tr?ite īn aprilie-mai 1917, cānd īn Ia?i avuseser? loc manifesta?ii ?i dezordini ale solda?ilor ru?i bol?e¬viza?i, cānd, eliberat din īnchisoare, Cristian Racovski amenin?a cu declan¬?a¬rea revolu?iei, cu arestarea regelui, a guvernului ?i desfiin?area parlamentului[14].

Rapoartele Siguran?ei Generale indicau strānse contacte īntre sociali?tii romāni (Max Wexler, dr. Ghelerter, dr. Rodion-Abraham Steurman, Isidor Florian, Alfred Hefter) ?i solda?ii ru?i bol?eviza?i. Ideea de conspira?ie prinde contur dup? fuga lui Cristian Racovski ?i Mihail Gheorghiu-Bujor la Odessa, unde au constituit structuri bol?evice ale c?ror ac?iuni se corelau perfect cu de¬mersurile antiromāne?ti ale Moscovei[15]. Īn acel context, autorit??ile romāne au anihilat chiar un complot al bol?evicului Simion Ro?al, care inten?iona s? asasineze familia regal? romān?[16], iar la insisten?ele generalului ?cerbaceev ?i ale generalului Berthelot, dup? ?edin?a memorabil? a guvernului I.I.C. Br?tianu din noaptea de 8-9/21-22 decembrie 1917, armata romān? a īnceput dezarma¬rea trupelor ruse?ti, neutralizarea focarelor bol?evice ?i evacuarea acestora peste Prut[17]. Agresiunea comunismului īn Romānia a continuat cu aceea?i intensitate ?i īn anul 1919 cīnd, odat? cu instalarea regimului Béla Kun, a existat un plan de jonc?iune īntre armatele ungare ?i cele ruse?ti ?i un proiect militar comun contra statului romān[18]. Dup? sfār?itul r?zboiului, īn decembrie 1920, opinia public? romāneasc? a fost cutremurat? de atentatul de la Senat, organizat de teroristul-comunist Max Goldstein[19], pentru ca īn anii urm?tori autorit??ile s? īnregistreze tot mai multe diversiuni antiromāne?ti organizate de Moscova ?i Comintern, care au īnt?rit sentimentul c? elemente din cadrul unor minorit??i erau neloiale statului romān. Sursa : Secretele istoriei[20].
- Va urma –
---------------------------------------
[1] Gh. Buzatu, Gh Buzatu, , Horia Dumitrescu (coord.), 22 iunie 1941. Romānia ?i R?zboiul Mondial, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2011, p. 11.
[2] Ibidem, p. 9.
[3] Ibidem, p. 11.
[4] Istoria Romānilor, vol. VIII, Romānia Īntregit? (1918-1940), Bucure?ti, Editura Enci¬clopedic?, 2003, p. 31 ?i urm.; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria Romānilor īn secolul XX (1918-1948), Bucure?ti, Editura Paideia, 1999, pp. 17-32; Keith Hitchins, Romānia 1866 – 1947, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1995, p. 330 ?i urm;Enciclopedia Romāniei, vol. I, Statul, (capitolul II, Popula?ia Romāniei), editori D. Gusti, C. Orghidan, Mircea Vulc?nescu, Dan Botta, Bucure?ti, Imprimeria Na?ional?, 1938, p. 133 ?i urm.; Nicolae Iorga, Istoria romānilor, vol. X, Bucure?ti, 1939, p. 448 ?i urm.; Dimitrie Dr?ghicescu, Evolu?ia ideilor liberale, Bucure?ti, 1921, p. 3; Simion Mehedin?i, George Vālsan, Romānia, Bucure?ti, 1929, pp. 5-8, 21-40, 208-211, 304; Romulus Sei?anu, Principiul na?ionalit??ilor. Principiile, evolu?ia ?i elementele na?ionalit??ii, edi?ie Constantin Schifirne?, Bucure?ti, 1996, passim; idem, Romānia. Atlas istoric, geopolitic, etnografic ?i economic, Bucure?ti, 1936, p. 157, 184;Ion Simionescu, ?ara noastr?. Natur?. Oameni. Munc?, Bucure?ti, 1938; Istoria Romānilor, vol. VIII, p. 31 ?i urm.; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 17 ?i urm.; Ion Agrigoroaiei, Romānia interbelic?, vol. I, Ia?i, Editura Universit??ii „Al. I. Cuza" – Ia?i, 2001, p. 37 ?i urm. (capitolul Noul cadru na?ional. P?mīntul romānesc ?i locuitorii lui); idem, Romānia interbelic?. Unificare ?i evolu?ie economic?, Ia?i, CasaEditorial? Demiurg, 2015, p. 45 ?i urm.;Ion Agrigoroaiei, Dumitru D. Rusu, Istoria romānilor. Epoca contemporan?, Chi?in?u-Gala?i, 1992, pp. 14-16; Victor Axenciuc, Evolu?ia economic? a Romāniei. Cercet?ri statistico-istorice 1859-1940, vol. II, Agricultura, Bucure?ti, Editura Academiei, 1996, p. 176 ?i urm.; Ioan Ciuperc?, Opozi?ie ?i putere īn Romānia anilor 1922-1928, Ia?i, Editura Universit??ii „Al. I. Cuza" – Ia?i, 2010, pp. 31-33; Corneliu Ciucanu, Dreapta romāneasc? interbelic?. Politic? ?i ideologie, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2009, p. 71 ?i urm.
[5] Vezi capitolul Mersul reformelor agrar? ?i electoral?, īn Ion Agrigoroaiei, op.cit., pp. 77-123.
[6] Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit., p. 17 ?i urm. Istoricul Ioan Scurtu precizeaz? c? „mentalul colectiv al romānilor a fost influen?at de trei factori esen?iali: unirea, r?zboiul ?i reformele, care au impus o tr?ire intens?, o larg? participare a popula?iei".
[7] Ion Agrigoroaiei, Romānia interbelic?, vol. I, pp. 56-76.
[8] Lucian Blaga, Hronicul ?i cāntecul vārstelor. Poeme. Proz?, Chi?in?u, 1993, p. 255.
[9] Dimitrie Gusti, Pagini alese, texte ?i note de Ovidiu B?dina ?i Octavian Neam?u, Bucure?ti, 1965, p. 33; Ion Agrigoroaiei, Romānia intrebelic?. Unificare ?ievolu?ie econo¬mic?, p. 64 ?i urm.; idem, Marea Unire - obiectiv fundamental īmplinit ?i īnceputul unei noi pe¬rioada istorice, īn Gh. Platon V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a īn¬f?p¬tuit Romānia modern?. O perspectiv? asupra strategiei dezvolt?rii, Ia?i, 1993, pp. 311-312.; Ion Agrigoroaiei (coord.), Romānia interbelic? īn paradigm? european?, Ia?i, Editura Univer¬sit??ii „Al. I. Cuza" Ia?i, 2005, p. 108 ?i urm.
[10] Ideologie ?i structuri comuniste īn Romānia 1917-1918, Studiu introductiv de Florian T?n?sescu, Bucure?ti, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, 1995, pp. 95-109; Marin C. St?nescu, op. cit.,passim Octavian Goga, Mustul care fierbe, edi?ie Teodor Vārgolici, Bucure?ti, Editura Scripta, 1992, p. 38 ?i urm.
[11] Armata Ro?ie sub comanda generalului Tuhacevski a atacat Polonia īn ianuarie 1919, iar īn timpul Congresului de constituire a Interna?ionalei a III-a, trupele bol?evice se aflau īn plin? ofensiv?. Armata polonez? a suferit ini?ial cāteva īnfrāngeri dar condus? de mare?alul Pilsudski,fost general ?arist, ?i-a luat īn curānd revan?a. Īn alian?? cu hatmanul cazac Petliura, unul dintre liderii autonomi?tilor ucraineni, īn 2 mai 1920, armata polonez? intr? īn Kiev, iar la 14 august 1920, mare?alul Pilsudski a īnfrānt Armata Ro?ie.
[12] La solicitarea expres? a Sfatului ??rii din Basarabia ?i a unor oficialit??i civile ?i militare str?ine īngrijorate de instabilitatea ?i abuzurile bol?evicilor īn Basarabia, trupele romāne con¬duse de generalul Ernest Bro?teanu au intrat īn Basarabia pentru a restabili ordinea (Alexandru V. Boldur, Imperialismul sovietic ?i Romānia, Bucure?ti, Editura Militar?, 2000, p. 100 ?i urm.). Consiliului Comisarilor Poporului din Petrograd a anun?at la radio decizia īncet?rii „rela?iilor diplomatice cu Romānia". Guvernul bol?evic re?inea samavolnic tezaurul nostru aflat la Moscova, declarāndu-l „intangibil pentru oligarhia romān?" (Unirea Basarabiei ?i a Bucovinei cu Romānia, 1917-1918. Documente, antologie de Ion Calafeteanu ?i Viorica Pompilia Moisuc, Chi?in?u, Editura Universitas, 1995; Ioan Ciuperc?, Romānia īn fa?a recu¬noa?terii unit??ii na?ionale. Repere, Ia?i, Universit??ii „Al. I. Cuza" – Ia?i, 1996, p. 35-36; Ion Constantin, Romānia, Marile Puteri ?i problema Basarabiei, Bucure?ti, Editura Enciclo¬pe¬dic?, 1996, p. 19-36).
[13] Despre originea etnic? a liderilor de la Kremlin ?i ai Cominternului, vezi B. Lazitch, M. Drackovici, Lenin and the Comintern, Stanford, 1972; L. Tökes, Béla Kun and Hungarian Soviet Republic, New York, 1967; Jacques de Launay, Istoria secret? a Cominternului 1919-1943. E?ecul unei speran?e, Bucure?ti, 1993, p. 22 ?i urm.; Marin C. St?nescu, Moscova, Cominternul, Filiera Comunist? Balcanic? ?i Romānia (1919-1944), passim.
[14] Nicolae Iorga, O via?? de om a?a cum a fost, Chi?in?u, Editura Universitas, 1991, pp. 271-272; I. G. Duca, Amintiri politice, München, Colec?ia „Memorii ?i m?rturii", Ion Dumitru-Verlag, 1981. p. 183; Nichifor Crainic, Zile albe – zile negre. Memorii, (I), edi?ie Nedic Lemnaru, Bucure?ti, Casa Editorial? „Gāndirea", 1991, pp. 144-145; Constantin Argetoianu, Pentru cei de māine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. 2, Bucure?ti, Editura Albatros, 1993, pp. 141-142, 191-192, 201-204; Ideologie ?i structuri comuniste īn Romānia 1917-1918, vol. I, pp. 221-226.
[15] Ideologie ?i structuri comuniste īn Romānia, vol I,pp. 91-109, 217-226, 254-259, 293-297, 357-358, 404-497, 428-430, 445; Florin ?andru, Cominternul ?i comuni?tii romāni. O sintez? a Prefecturii Poli?iei Capitalei, 1941, (partea a III-a), īn „Arhivele Totalitarismului", anul XIX, nr.70-71, 12/2011, pp. 167-169.
[16] Florin ?andru, op. cit., p. 185; Constantin Argetoianu, op. cit., vol. IV, partea a V-a, p. 64. Īn noiembrie 1917, Lenin a trimis un comando format din 80 de persoane ?i condus de Simion Grigorievici Ro?al (scris ?i Roschal sau Rochal), fostul comandant al fort?re?ei Kronstad, cu misiunea de a-l asasina pe regele Ferdinand ?i pe generalul ?cerbaceev, coman¬dantul trupelor ruse?ti de pe frontul romānesc. Planul bol?evic urm?rea instaurarea unei republici sovietice la Ia?i. Siguran?a romān? a arestat pe comploti?ti, iar Ro?al ?i al?i cinci bol?evici au fost executa?i.
[17] I. G. Duca, op. cit., pp. 36-43.
[18] Francisc Conte, Christian Racowski (1873-1941), vol. I, Paris, 1975, p. 240 ?i urm.
[19] „Arhivele Totalitarismului", an II, nr. 1-2/1994, pp. 115-128; Ideologie ?i structuri comuniste īn Romānia, vol. III, 1 ianuarie 1920 – 3 februarie 1921, Bucure?ti, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, 2001, pp. 294-298; Dumitru ?andru, Ordonan?a definitiv? a procesului comuni?tilor din 1922: un document incriminatoriu, īn Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cīrstea, Istorie ?i societate, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006, p. 257; Florin ?andru, op. cit., p. 171.
[20] https://mazarini.wordpress.com/2016/06/14/materialele-conferintei-antonescu-maresalul-ion-antonescu-si-lupta-pentru-basarabia-31-mai-2016/

footer