Revista Art-emis
Despre boieri PDF Imprimare Email
Acad. Dan Berindei   
Duminică, 12 Iunie 2016 20:37

Acad. Dan Berindei, art-emisTimp de secole, boierii au reprezentat clasa conduc?toare a românilor. Existen?a lor legal? s-a încheiat în 1858, odat? cu încheierea Conven?iei de la Paris a puterilor europene, devenite puteri garante. De fapt, pe multe planuri ?i-au continuat existen?a ?i chiar ?i, în parte, func?iile conduc?toare. Dac? în a doua jum?tate a veacului al XIX-lea ?i în primele decenii din cel urm?tor au continuat s? ocupe parte din func?iile politice ?i pe cele culturale, de?inând totodat? bunuri însemnate, mai ales st?pâniri ale p?mântului, în schimb, dup? Primul R?zboi Mondial, în urma reformei electorale ?i a celei agrare, rolul lor politic s-a redus sim?itor, ca ?i bunurile materiale de care ei dispuneau. Trei decenii mai târziu, practic, aceast? clas? a fost ?tears? din istorie prin exproprierea integral? a bunurilor, ca ?i printr-o ac?iune sistematic? de anihilare ?i denigrare. S-a mai ad?ugat la aceasta plecarea peste hotare, mai ales a celor apar?inând familiilor cele mai însemnate. Dup? decembrie 1989, reîntoarcerile au fost rare ?i nestatornice. Paguba pentru ?ar? a fost mare ?i efectele ei se v?d indirect mai ales în sfertul nostru de veac de reform? ?i reconstruc?ie. Boierii au trecut prin faze diferite în cursul lungii lor existen?e. Ridica?i prin „selec?ie natural?" din masa locuitorilor, al?ii ad?ugându-se cu provenien?e din afar?, ei au str?b?tut secolele întemeia?i pe o continuitate de existen?? a respectivei categorii sociale. În dou? treimi din spa?iul românesc, în ?ara Româneasc? ?i în Moldova, ?i-au p?strat func?ile sociale, în schimb în cea de-a treia treime, cea transilvan?, datorit? mai ales credin?ei lor ortodoxe, au fost supu?i discrimin?rii, fiindu-le limitate drepturile nobiliare sau chiar luate cu totul. Unirea cu Roma a unei p?r?i a românilor a ajutat la salvgardarea unor pozi?ii, de?i o deplin? integrare în clasa nobiliar? n-a avut loc decât în cazuri de dezna?ionalizare. Este evident c? boierii au ajuns la mari acumul?ri de bunuri materiale ?i c? în parte acestea au fost rezultatul, în nu pu?ine cazuri, a presiunilor pe care le-au exercitat. Bog??ia a caracterizat mai ales marea boierime, care, utilizând drepturi de mo?tenire ?i având ?i puterea, a ajuns s? st?pâneasc? întinse bunuri, mai ales domenii. Num?rul ?i suprafa?a celor ale lui Constantin Brâncoveanu reprezint? cel mai caracteristic exemplu. Evident, boierimea mic? ?i mijlocie st?pânea întinderi cu mult mai mici. Parte din boieri s-au implicat ?i în opera?ii comerciale.

Continuitatea fiin??rii lor, spre deosebire de cei din ??rile vecine balcanice, a dus la crearea unor însu?iri transmise în bun? m?sur? celor din genera?iile urm?toare. Totodat?, se constat? c? istoria boierimii dezv?luie nenum?rate întreruperi ?i întâmpl?ri tragice, lupta pentru putere cerându-?i jertfele. Moartea violent? în urma execu?iilor ordonate de domni, ca ?i conflictele intestine, au înregistrat nenum?rate victime ?i au determinat, de asemenea, lichidarea unor neamuri ?i ascensiunea altora. Dar, în acela?i timp, experien?a dobândit? a r?mas ca un bun al categoriei sociale în cauz? ?i a fost utilizat? atât în evolu?iile interne, cât mai ales în rela?iile cu celelalte state. În vreme ce, în majoritatea statelor din zon? nu se poate vorbi de continuitate, boierimea român?, cu toate încerc?rile, nu ?i-a întrerupt firul existen?ei ?i astfel înv??aturile acumulate au putut fi transmise ca bunuri pre?ioase în perioadele urm?toare. Cu toate problemele pe care le-a avut de întâmpinat, boierimea din cele dou? state române?ti constituite în secolul al XIV-lea a beneficiat de continuitatea de existen?? peste o jum?tate de mileniu ?i implicit a fost cointeresat? ca cele dou? state s? str?bat? acest lung r?stimp, urmând ca apoi împrejur?rile s? îng?duie, la mijlocul veacului al XIX-lea, unificarea lor într-o singur? entitate: România.

Dup? dobândirea recunoa?terii existen?ei de c?tre cele dou? puternice regate cre?tine ale zonei - Ungaria ?i Polonia -, statele române?ti au trebuit s? se apere de primejdia otoman?. Au f?cut-o prin lupt?, de?i, f?r? îndoial?, capacit??ile lor erau limitate, dar dup? aproape un veac de confrunt?ri a devenit evident c? nu se putea ajunge la o solu?ie pe aceast? cale, fie ?i provizorie. În complicatele ?i delicatele tratative care au fost ini?iate, rolul unor mari boieri a fost decisiv ?i de altfel compromisul realizat i-a avut pe ei în ansamblu considera?i responsabili de Poarta otoman? ?i tra?i la r?spundere atunci când suzeranul acceptat aprecia deficien?e ale în?elegerii, inclusiv din partea domnilor. Compromisul realizat - episodul logof?tului T?utu cu b?utul cafelei fiind ?i el semnificativ! - a însemnat p?strarea celor dou? ??ri, a domnilor si a clasei conduc?toare (ceea ce nu avut loc în statele balcanice!), a unei orânduiri de stat cu aparatul ei propriu, lung? vreme a armatei ?i de asemenea a diploma?iei proprii, ?i poate cea mai important? prevedere a fost cea prin care în cele dou? state române?ti Biserica cre?tin? era ap?rat?, fiind totodat? oprit? ridicarea de edificii de cult musulmane. De fapt, în schimbul recunoa?terii suzeranit??ii sultanului, au fost dobândite reglement?ri care ap?rau existen?a statalit??ii, a ??rii Române?ti ?i a Moldovei, apoi ?i a principatului Transilvaniei, drepturile lor de afirmare de sine ?i credin?a. Recunoscându-i continuitatea, Poarta otoman? considera marea boierime factorul garant al func?ion?rii în?elegerii realizate ?i care era, f?r? îndoial?, ?i un rezultat al capacit??ii de lupt? ?i rezisten?? a statelor române?ti, ceea ce a impus realizarea în?elegerii. Continuitatea neîntrerupt? a existen?ei statale a fost neîndoielnic în mare m?sur? rodul abilit??ii acestei categorii sociale, dar, totodat?, tot ei îi va reveni politica de trezire ?i silin?ele pentru a se trece la alt? faz?, atunci când împrejur?rile au îng?duit acest lucru. În amândou? statele boieri c?rturari au afirmat în secolul al XVI-lea ?i mai ales în cel urm?tor r?d?cinile, dar ?i drepturile istorice ale românilor în ansamblu, iar apoi, când, începând cu ultimele decenii din secolul al XVII-lea, a început o contraofensiv? eliberatoare a unor mari puteri europene împotriva Imperiului otoman, boierii s-au implicat în ceea ce trebuia s? duc? la eliberare, dar ?i la începuturile moderniz?rii. Taberele de boieri s-au format în func?ie de marile puteri ale zonei, în jocurile marilor puteri limitrofe, c?rora, uneori prea încrez?tori, le-au acordat un credit f?r? acoperire, puterea otoman? având înc? resurse de lupt? ?i rezisten?? pentru înc? o lung? perioad?.

C?rturarul Dimitrie Cantemir a trecut prematur de partea puterii de la R?s?rit, iar Brâncoveanu a ?tiut peste un sfert de veac s? manevreze cu deosebit? abilitate între cele trei imperii, pân? când domnia avea să-i sfâr?ească tragic. Oricum, pentru Poart? s-a impus o schimbare de sistem în privin?a celor dou? principate. A fost momentul istoric în care a fost inaugurat? pentru mai bine de un veac perioada fanariot?. S-a creat o nou? situa?ie, în care progresiv drepturile ini?iale prev?zute în compromisul româno-otoman s-au v?zut limitate. Rolul marii boierimi în desemnarea domnilor practic n-a mai existat ?i de asemenea a fost desfiin?at? armata fiec?rui stat. Boierimea a ?tiut s? se orienteze în noua situa?ie. În primul rând, într-o m?sur? mai mare decât înainte de instaurarea noului regim fanariot, ?i-a urmat eforturile de integrare „european?", de?i studiile peste hotare erau înc? greu de realizat (dar nu imposibil), dezvoltarea cultural? intern?, prin Academiile domne?ti de la Bucure?ti ?i Ia?i, dar ?i prin bibliotecile care s-au format, a determinat o evident? afirmare ascendent?, cultivându-se formarea la un nivel înalt ?i „european" a tinerilor boieri cu întâietate. În acela?i timp, boierimea na?ional? a g?sit formule de colaborare cu „noii veni?i" - fanario?ii, cu preocuparea ap?r?rii unor drepturi care progresiv deveneau na?ionale, ale unei na?iuni moderne care-?i începuse procesul de formare. Majoritatea demnit??ilor înalte marea boierime autohton? a ?tiut cum s? le p?streze ?i nu întâmpl?tor în?eleptul Constantin Mavrocordat dojenea, când era cazul, pentru neutilizarea limbii române în documente. Limba greac? a fost folosit? într-o m?sur? mai mare, dar limba român? ?i-a p?strat întâietatea în coresponden?a dreg?torilor. Din ce în ce mai accentuat s-a dat lupta pentru men?inerea întâiet??ii ?i apoi a exclusivit??ii limbii române. Deschiderea ?colii lui Gheorghe Laz?r, în ultimii ani ai fiin??rii regimului fanariot, datorat? în mare m?sur? unor mari boieri, a eviden?iat biruin?a limbii na?ionale.

Personalit??i marcante s-au eviden?iat în deceniile de sfâr?it ale perioadei. Un Ien?chi?? V?c?rescu, banul Mihai Cantacuzino, ca ?i Ioan Cantacuzino ori Dinicu Golescu ne-au l?sat m?rturii scrise ale silin?elor lor. Ei au dezv?luit sim?iri patriotice, de dragoste de ?ar?, dar totodat? un nivel al cuno?tin?elor cu nimic inferior celor din categoriile dominante europene. În memoriile din timpul negocierilor de pace ruso-turce de la Foc?ani din 1772, în proiectul de Constitu?ie elaborat de Ioan Cantacuzino în ultimul deceniu al veacului ori în scrierea lui Dinicu Golescu din deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, constat?m un înalt nivel al cuno?tin?elor, dar ?i felul lor de a gândi în spiritul vremii. Ei sunt aceia care au reelaborat a?a-numitele „capitula?ii", folosind prilejul pentru a-?i eviden?ia ?i într-un fel „legaliza" dolean?ele. Ei au adus în dezbaterea diplomatic? idei novatoare, cum au fost Unirea Principatelor, prin?ul str?in, garan?ia colectiv? a marilor puteri pentru a se evita o domina?ie singular?. Dar, totodat?, tot ei au fost aceia care au dat educa?ia de baz? fiilor lor, viitorii tineri pa?opti?ti. Prin trimiterea apoi a acestora peste hotare la universit??i apusene aveau s? creeze cadrele moderniz?rii române?ti. În revolu?ia din 1848, ca ?i în mi?carea pentru unirea Principatelor ?i crearea României moderne, boierimea a fost pe pozi?ii patriotice, sacrificând deseori interese ale categoriei lor sociale, pre? pl?tit pentru r?mânerea lor mai departe în ierarhia noii societ??i în care treptat, dar iremediabil, aveau s?-?i piard? pozi?iile social-politice în favoarea celor proveni?i mai ales din noi categorii sociale. Procesul de ie?ire de pe scena istoriei avea s? cunoasc? pentru început momentul de la sfâr?itul Primului R?zboi Mondial ?i se va încheia peste trei decenii, în condi?iile prelu?rii domin?rii unei p?r?i a Europei de colosul sovietic, prin despuierea ?i înl?turarea lor brutal?. Rolul lor istoric nu poate fi uitat, atât sub tr?s?turi negative, cât ?i sub cele pozitive.

footer