Revista Art-emis
Ion Antonescu ?i statutul Basarabiei (1941-1944) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chi?in?u   
Duminică, 12 Iunie 2016 19:53

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, art-emisÎn luna mai 1941 emigran?ii basarabeni, stabili?i în România, au discutat ?i au lansat ideii referitoare la viitorul provinciei. Propunerile liderilor basarabeni au ajuns la Conduc?torul Statului Român Ion Antonescu. În r?spunsul dat, Ion Antonescu sublinia: „Vom reflecta asupra planului pe care-l propune?i pentru organizarea Basarabiei ?i în p?r?ile sale bune ?i realizabile ni-l vom însu?i"[1]. El a dat o apreciere înalt? Subsecretariatul Româniz?rii, Coloniz?rii ?i Inventarului ca fiind foarte bun ?i a dat dispozi?ie marilor ziare s? publice „?i plângerea domnului Petre Cazacu ?i r?spunsul dat" de Subsecretariatul respectiv.

In toiul luptelor pentru eliberarea Basarabiei de bol?evism, la 3 iulie 1941, Vice-pre?edintele Consiliului de Mini?tri, profesorul Mihai A. Antonescu a expus în cadrul unei conferin?e, ?inute în incinta Ministerului de Interne, proiectul organiz?rii celor dou? provincii române?ti – Basarabia ?i Bucovina - expresie a „suveranit??ii Statului Român în aceste teritorii"[2]. În fata administra?iei ce urma s? soseasc? în Basarabia a fost pus? sarcina organiz?rii produc?iei, valorific?rii recoltei, aprovizion?rii popula?iei cu produse alimentare, combustibil etc. „Printre primele acte administrative pe care le va întreprinde Guvernul, a subliniat profesorul Mihai Antonescu va fi stabilirea unui inventar general al bunurilor, a unui recens?mânt al popula?iei ?i al propriet??ii[3]. Programul guvernamental prevedea o nou? organizare administrativ? a Basarabiei printre care ?i crearea unui nou jude? în sudul Basarabiei, deoarece jude?ele Ismail ?i Cetatea Aib? aveau întinderi teritoriale prea mari pentru o administrare eficace.

A?a cum au subliniat istoricii I. Scurtu ?i C. Hlihor, conducerea antonescian? „a dorit s? experimenteze un nou model de organizare ?i administrare a teritoriului, opus celui creat de regimul de autoritate al regelui Carol al II-lea, bazat pe un puternic centralism. Modelul urma s? fie introdus ulterior în tot cuprinsul ??rii. Aceste provincii (Basarabia ?i Bucovina) trebuiau s? devin? „un câmp de experien??, un ?antier de lucru ?i munc? pentru a dovedi ceea ce în decursul vremurilor s-ar fi putut realiza ?i nu s-a realizat". Se urm?rea, de fapt, „desfacerea vechiului centralism în unit??i administrative de sine st?t?toare" cu via?? proprie, în care rolul de baz? s?-l aib? comuna, cu buget de venituri ?i cheltuieli"[4]. A?adar, deja în toiul luptelor pentru Basarabia a fost proiectat un program de activitate a administra?iei române?ti, ce urma s? revin? în provincie. Pe parcurs, au fost formulate alte sarcini, determinate de situa?ia concret? din teritorii, ele fiind ree?alonate, concretizate.

La 7 iulie 1941 Ion Antonescu s-a adresat c?tre basarabeni cu o Proclama?ie în care men?iona c? datorit? vitejiei osta?ilor români a spulberat cotropirea s?lbatic? a celor ce i-au ?inut în robie ?i au r?spândit pe p?mântul nostru moartea ?i focul. Generalul Ion Antonescu a luat decizia ca el însu?i s? se ocupe direct de conducerea Basarabiei ?i Bucovinei. „Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei ?i Bucovinei ?i voi reface toate a?ez?rile", a subliniat Conduc?torul Statului Român[5]. Ion Antonescu a îndemnat basarabenii ca prin disciplin?, prin ordine, prin munc? s? p??easc? în mar?ul învierii na?ionale.

Pe data de 9 iulie 1941 Vice-pre?edintele Consiliului de Mini?tri Mihai A. Antonescu a f?cut presei unele declara?ii parte din care s-au referit ?i la Basarabia. Astfel, el a repetat necesitatea p?str?rii unei izol?ri totale a celor dou? provincii române?ti eliberate de Regat. Regimul în care se afla Bucovina, dar mai ales Basarabia, a fost calificat de Mihai Antonescu ca „regim de ocupatio bellica, adic? de ocupa?ie militar?". Pân? la sfâr?itul ostilit??ilor, adic? pân? la terminarea r?zboiului cu U.R.S.S., când va interveni, a?a cum considera prof. M. Antonescu, „un decret de anexiune", pân? atunci autorit??ile militare ?i regimul de ocupa?ie militar? sunt singura situa?ie legal? a acestor teritorii"[6]. Declara?ia prof. Mihai Antonescu a stârnit proteste vehemente din partea oamenilor politici ?i speciali?tilor din domeniul jurispruden?ei. Mai târziu, Mihai Antonescu î?i va revedea pozi?ia ?i va renun?a la decretul de „anexiune"). P?strarea regimului de ocupa?ie militar? era necesar? centru urm?toarele trei sarcini puse în fa?a administra?iei române?ti:
„1. pentru a ?terge în aceste teritorii toate urmele bol?evismului ?i a dezr?d?cina uneltele comuniste a?ezate într-un an de cotropire;
2. pentru a înlocui s?n?tos institu?iile aduse de regimul sovietic, prin vechile a?ez?ri credincioase civiliza?iei ?i nevoilor noastre ve?nice;
3. pentru a putea reorganiza aceste provincii pe baze noi, considerând drepturile autohtonilor ?i asigurând Basarabiei ?i Bucovinei un nou destin în cadrul Statului Na?ional"[7].

Regimul militar a primit îns?rcinarea :
- s? instaureze o ordine public? puternic? ?i s?n?toas? („prima noastr? preocupare");
- s? organizeze adunarea recoltei;
- s? retrag? din circula?ie rublele ruse?ti ?i s? refac? circuitul economic al acestor teritorii. Pe baza rezultatelor ob?inute în urma recens?mântului administrativ, guvernul de la Bucure?ti inten?iona s? revizuiasc? complet proprietatea în Basarabia ?i Bucovina. Fo?tii proprietari urmau s?-?i redobândeasc? bunurile pierdute în vara anului 1940. Bunurile r?mase f?r? st?pân urmau a fi împ?r?ite osta?ilor români care au luptat în r?zboi ?i familiilor lor, urm?rindu-se, astfel scopul consolid?rii elementului românesc în aceste provincii. Se preconiza o reform? agrar? ce trebuia s? urm?reasc? trei scopuri: na?ional, economic ?i social în acela?i timp. P?mânturile retrocedate fo?tilor proprietari basarabeni, precum ?i cele împ?r?ite noilor proprietari, veni?i din Regat, erau considerate daruri ale Statului.

La 23 iulie 1941 Conduc?torul Statului Ion Antonescu l-a numit pe generalul Constantin Voiculescu în func?ia de „Împuternicit pentru administrarea Basarabiei"[8]. Conduc?torul Statului Ion Antonescu a interzis oric?ror structuri de stat de la Bucure?ti s? se amestece în conducerea ?i administrarea provinciilor. Personalul administrativ, economic, financiar etc., trimis în Provincii, depindea doar de Împuternici?ii Generalului Ion Antonescu. La 3 septembrie 1941 a fost emis Decretul-lege nr. 790 „Pentru organizarea Basarabiei ?i Bucovinei". Conform acestui document fundamental, teritoriile Basarabiei ?i Bucovinei constituiau dou? provincii fiecare din ele având administra?ie proprie, cu re?edin?e respective la Chi?in?u ?i Cern?u?i.
Art. 1. Administra?iile erau puse în subordinea direct? a Conduc?torului Statului;
Art. 2. Provinciile au fost declarate persoane juridice, având buget propriu
Art. 3. Componen?a administra?iei:
a) Guvernatorul Provinciei - administrator general ?i Împuternicitul Conduc?torului Statului în Basarabia, respectiv în Bucovina;
b) Directoratele cu serviciile administrative respective;
c) Consiliul Provincial de coordonare ?i îndrumare general? a activit??ii administrative[9].
Decretul-lege nr. 790 a constituit o adev?rat? Lege fundamental? pentru Basarabia anilor 1941-1944.

Not?: Textul a fost prezentat la Conferin?a „Mare?alul Ion Antonescu în istorie ?i istoriografie", Chi?in?u, 31 mai 2016, organizat? de Biblioteca Municipal? „B.P. Ha?deu". Coordonator, Alexandru Moraru[10].

---------------------------------------------------
[1] Arhivele Statului, Bucure?ti, fond Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri (PCM), dosar 469/1941, f. 7.
[2] Ioan Scurtu, Constantin Hlihor. Complot împotriva României. 1939-1947. Basarabia, nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a în vâltoarea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, Bucure?ti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1994, p. 72.
[3] Mihai A. Antonescu. Pentru Basarabia ?i Bucovina. Îndrum?ri dare administra?iei dezrobitoare, Bucure?ti, 1941, p. 16.
[4] Ioan Scurtu, Constantin Hlihor. Op. cit., p. 73.
[5] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova (A.N.R.M.), fond 680, inv. I, dosar 4232, f. 45.
[6] Arhivele Statului, Bucure?ti, fond P.C.M., dosar 119/1941, f. 41-42.
[7] Ibidem.
[8] Basarabia. Un an de munc? româneasc?, Chi?in?u, 1942, p. 52.
[9] A.N.R.M., fond 706, inv. I, dosar 38, f. 169.
[10] https://mazarini.wordpress.com/2016/06/04/materialele-conferintei-maresalul-antonescu-in-istorie-si-istoriografie-3-31-mai-2016/

footer