Revista Art-emis
KD-35 ?i ironia lui Hrusciov PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Joi, 09 Iunie 2016 18:16

KD35, art-emis„Tractorul vostru este un tractor de aur". Aceasta a fost opinia ironic?, exprimat? la 8 iulie 1953 de Nikita Hru?ciov în fa?a delega?iei conduse de Gheorghe Gheorghiu-Dej, privind produsul principal realizat de inginerii ?i muncitorii români la Uzina de Tractoare „Ernst Thälmann" din ora?ul Stalin. Pe atunci Bra?ovul se mai numea înc? slugarnic Ora?ul Stalin. Inspirându-se de la tractoarele americane „McCormick-Deering TD-18" (produse în perioada 1938-1949 la Melrose Park, statul Illinois ?i, o parte, asamblate în U.R.S.S., în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial) ?i „Caterpillar Sixty" (redenumit „Staline? S-60", acesta a fost fabricat sub licen?? la Celiabinsk, în perioada 1933-1941), proiectan?ii uzinei de tractoare de la Lipe?k (R.S.F.S. Rus?) ?i cei din Institutul de Cercet?ri „NITI" (U.R.S.S.) au creat tractorul ??-35 - „Kirove? KD-35", în perioada 1946-1949, în scopul utiliz?rii sale în agricultur?. Proiectul a ajuns ?i la uzina de tractoare din Minsk, unde a avut loc lansarea în produc?ie de serie (4 noiembrie 1950). Dup? doar nou? luni, fabricarea acelui model a încetat la Minsk, în locul s?u fiind realizat tractorul forestier KT-12A, conceput la o uzin? din Kirovsk (R.S.S. Ucrainean?). „Kirove? KD-35" a fost produs în continuare la fabrica din Lipe?k, pân? în anul 1958.

Conform sfatului dat de Iosif Stalin lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (Moscova, 3 aprilie 1946), de a se produce în România doar tractoare pe ?enile de tipul „McCormick-Deering", autorit??ile sovietice au acordat celor de la Bucure?ti licen?a de fabrica?ie a modelului „Kirove? KD-35". Acea decizie a fost anun?at? de Anastas Mikoian, ministrul Comer?ului Exterior al U.R.S.S., în cursul conferin?ei de constituire a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (Moscova, 7-9 ianuarie 1949). Totodat?, s-a f?cut recomandarea ca modelul KD-35 s? fie realizate la fosta uzin? I.A.R. din Bra?ov doar pentru onorarea cererilor de pe pia?a româneasc? – în condi?iile în care sovieticii au avut ini?iativa cre?rii acelei fabrici pe locul fostei uzine de avioane I.A.R. ?i au utilizat planurile de construc?ii ale unei fabrici din U.R.S.S. De?i autorit??ile de la Bucure?ti au încercat la începutul anilor '50 s? creasc? num?rul de mijloace mecanizate în agricultur?, acestea au fost insuficiente. În plus, toate tractoarele produse la Bra?ov erau prea u?oare pentru a lucra în zonele cu p?mânt greu. De aceea, în timpul vizitei pe care a efectuat-o în Uniunea Sovietic? (14-29 ianuarie 1953), Gheorghe Apostol a comandat 150 de tractoare universale (probabil „Staline? S-80"), ma?ini de recoltat legume ?i cartofi, cultivatoare, dou? garnituri de pr??itoare, zece ma?ini de recoltat bumbac, sem?n?tori ?i câteva ma?ini de s?pat ?an?uri pentru iriga?ii.

O alt? problem? care afecta fabrica de tractoare de la Bra?ov era pre?ul mare al produselor ob?inute. Situa?ia a fost men?ionat? de Miron Constatinescu în ?edin?a din 4 octombrie 1949 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., astfel: „Dup? cum s-a ar?tat, tractorul I.A.R. este un tractor bun, dar este scump. Aici am putea s? mai reducem pre?ul ?i cred c? în 1-2 ani trebuie s? producem masiv aceste tractoare ?i s? le înlocuim pe cele vechi, eventual vom putea produce ?i piesele de schimb în serie. Se pune o problem?, dac? nu ar fi de v?zut de a continua paralel cu producerea tractoarelor cu ?enile ??-35 („Kirove? KD-35"), dac? n-ar fi cazul ca o parte a fabricii I.A.R. s? continue s? produc? tractoare I.A.R. Din U.R.S.S. ne vine o fabric? complect (sic!) nou?, aceasta s? fac? tractoare noi, o parte poate s? se adapteze. [...] Cred, totu?i, c? problema care se pune trebuie studiat?, pentru c? noi, în 1951, vom avea cca. 5.000 tractoare tip I.A.R., noi, totu?i, trebuie s? fim buni gospodari ca în 1951, când va începe fabricarea tractoarelor sovietice, s? nu consider?m tractoarele existente I.A.R. fier vechi". Foarte încrez?tor în oferta f?cut? de autorit??ile de la Moscova, Chivu Stoica a intervenit naiv în expunerea lui Miron Constantinescu, afirmând astfel: „Tractoarele acelea sunt mai ieftine decât cele actuale. Ies tractoare mai simple ?i mai ieftine. În 5 ani ajungem la pre?ul sovietic. Tractoarele noastre sunt scumpe pentru c? import?m piese. Deci, trecem la fabricarea tractoarelor sovietice pentru c? sunt mai ieftine ?i mai bune. O s? avem ?i piese pentru c? o s? fabric?m ?i piese de schimb".

In momentul în care a f?cut comentariul respectiv, Chivu Stoica nu ?tia sau nu a ?inut cont de faptul c? tractorul KD-35 nu se fabrica în serie în U.R.S.S. Acesta era doar un proiect în curs de finalizare la uzina de tractoare de la Lipe?k ?i costul de între?inere tehnic? a unui KD-35 urma s? fie mai mare decât cel pentru tractoarele pe ro?i I.A.R.-22 ?i I.A.R.-23. Trei ani mai târziu, Gheorghe Gheorghiu-Dej a afirmat la o ?edin?? a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (12 iulie 1952) faptul c? tractoarele KD-35 asamblate la Bra?ov erau mult mai scumpe decât cele realizate la Lipe?k ?i era necesar? o analiz? a pre?ului de fabrica?ie pentru a hot?râ dac? produsul respectiv putea s? fie exportat în anul 1953, cu aprobarea autorit??ilor sovietice (circa 1.000 de exemplare). Una dintre ??rile în care urmau s? ajung? tractoarele române?ti era Ungaria, îns? autorit??ile de la Budapesta au respins propunerea celor de la Bucure?ti în iunie 1953. La aceea?i reuniune din 12 iulie 1952 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Miron Constantinescu a amintit despre proiectul de construire a unei fabrici de automobile în Moldova ?i apoi a propus transformarea unei uzine existente la Roman (jud. Neam?) în fabric? de piese de schimb pentru tractoare. Gheorghe Gheorghiu-Dej a respins ideea ?i a hot?rât ca piesele de schimb s? se realizeze în centrele mecanice din întreaga ?ar? ale Sta?iunilor de Mecanizare ?i Tractoare - de?i dotarea tehnic? a unor astfel de centre era foarte slab? ?i, în mod implicit, se ridica pre?ul de cost al produselor, iar calitatea lor era îndoielnic?.

Din p?cate, rezultatele ob?inute dup? ?edin?a respectiv? nu au fost deloc bune ?i, la reuniunea din 7 martie 1953 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (dup? doar dou? zile de la decesul lui Iosif Stalin), Gheorghe Gheorghiu-Dej a criticat modul defectuos de utilizare a ma?inilor agricole în România, în anul 1952, astfel: „Pân? acum, S.M.T.-urile ?i centrele mecanice au fost conduse dup? cum ?ti?i [...] unele mai bine, altele mai prost. Dar ceea ce este tocmai necesar s? subliniem, este faptul c? la Gostaturi foarte mul?i bani s-au irosit. Pe de o parte, a dat investi?ii mari în ma?ini ?i tractoare, pe de alt? parte, aceste cheltuieli (sunt) departe de a fi dat rezultatele a?teptate. Ma?inile nefiind conduse de oameni competen?i, repara?iile nefiind f?cute de oameni califica?i, oameni care s? cunoasc? temeinic profesia respectiv?, a dus acolo c? abia 50% din capacitatea tractoarelor au fost folosite în anul 1953 (sic!) ?i în unele p?r?i chiar sub 50%. V? pute?i închipui ce randament poate s? fie acesta ?i ce rezultat practic a avut faptul c? 50% din aceast? for?? mecanic? nu a lucrat sau a lucrat pe jum?tate. Tot din datele (de) care dispunem putem spune c? la noi se consum? de 2, de 3 sau chiar de 4 ori (mai multe) piese de schimb decât scrie norma. Acest lucru se întâmpl? pentru c? acei care conduc ma?ina nu o cunoa?te (sic!), nu este preocupat, nu este un mecanic priceput, care numai dup? ureche s?-?i dea seama dac? func?ioneaz? bine tractorul sau nu (subl.n.)". Deoarece reprezentan?ii sovietici din societatea „Sovromtractor" (înfiin?at? la 1 noiembrie 1948) nu au avut interesul s? ascund? liderilor de la Moscova faptul c? asamblarea tractoarelor „Kirove? KD-35" la Bra?ov nu era rentabil? economic (Gheorghe Gheorghiu-Dej a recunoscut în 1953 c? pre?ul produsului românesc era de trei ori mai mare decât cel existent pentru acela?i produs realizat la Lipe?k), iar autorit??ile române au dorit s? fie analizate rezultatele ob?inute de toate societ??ile mixte „Sovrom", sovieticii au fost de acord cu desfiin?area a nou? dintre acestea, inclusiv a „Sovromtractor". Primele discu?ii în acest sens au avut loc la Moscova, în timp ce o delega?ie român? participa la o reuniune a Biroului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (25 februarie - 3 martie 1953) ?i rezultatul a fost anun?at la ?edin?a din 7 martie 1953 a Biroului Politic de c?tre Miron Constantinescu.

In consecin??, România a fost obligat? s? r?scumpere treptat toate cotele de participare de?inute de Uniunea Sovietic? la acele societ??i, în condi?ii dezavantajoase, deoarece întreprinderile române?ti care f?ceau parte din acestea fuseser? subevaluate de c?tre speciali?tii sovietici, în momentele înfiin??rii „Sovrombanc", „Societ??ii de Transporturi Aeriene Româno-Sovietic? « TARS »", „Sovrompetrol", „Sovromasigurare", „Sovromtransport", „Sovromgaz", „Sovromlemn", „Sovromfilm", „Sovromc?rbune", „Sovromtractor" (Ora?ul Stalin), „Sovromconstruc?ii", „Sovrommetal" (Re?i?a), „Sovromnaval", „Sovromutilajpetrolier", „Sovromchim" (Ucea) ?i „Sovromquar?it". Pentru acea r?scump?rare, autorit??ile de la Moscova au solicitat 9.584,2 milioane de lei, sum? considerat? enorm? la Bucure?ti. Dup? negocierile desf??urate în perioada 1955-1956, aceasta a fost redus? pân? la nivelul de 5.281,6 milioane lei (cu 44,8 % mai pu?in fa?? de suma calculat? ini?ial de sovietici). In concluzie, la 3 aprilie 1946, Gh. Gheorghiu-Dej a fost sf?tuit de I.V. Stalin s? se gândeasc? la fabricarea unui model de tractor pe ?enile în România. Propunerea respectiv? avea un substrat electoral, sovieticii fiind interesa?i ca Partidul Comunist Român s? câ?tige simpatizan?i în rândul muncitorilor care au asamblat diferite avioane de lupt? la I.A.R. Bra?ov în perioada interbelic? ?i în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Planul lui I.V. Stalin a avut, probabil, atât un obiectiv pe termen scurt (câ?tigarea alegerilor parlamentare de c?tre P.C.R., în toamna anului 1946), cât ?i un obiectiv pe termen lung (stabilirea unor leg?turi economice mai strânse sovieto-române, sub conducerea autorit??ilor de la Moscova). ?apte ani mai târziu, sovieticii au constatat c? la Bra?ov se fabrica un model de tractor sovietic pe ?enile care avea un pre? de cost de trei ori mai mare decât în U.R.S.S. În consecin??, Nikita Hru?ciov a spus ironic lui Gheorghe Gheorghiu-Dej c? „Tractorul vostru este un tractor de aur", iar autorit??ile de la Moscova au hot?rât s? vând? României, printre altele, cota de participare a U.R.S.S. la „Sovromtractor" (Ora?ul Stalin).

Ce anume s-a mai întâmplat în România, în perioada 1946-1953? Lideri politici importan?i, care s-ar fi putut opune planurilor sovietice, au ajuns în închisorile din România ?i au decedat. În acela?i timp, Gheorghe Gheorghiu ?i ceilal?i membri ai conducerii P.C.R./P.M.R. au instituit un regim de teroare în satele din România, obligându-i pe ??rani s?-?i vând? produsele agricole la pre?uri ridicol de mici ?i for?ându-i s? se înscrie în cooperativele agricole de produc?ie. Totodat?, în presa comunist? din România se prezentau triumfalist tractoarele de la Bra?ov, de?i la vârful partidului se cuno?tea foarte bine faptul c? producerea de tractoare KD-35 era falimentar?. Este adev?rat c? muncitorii de la Bra?ov aveau nevoie de timp pentru a înv??a disciplina tehnologic? de fabrica?ie, îns? acest lucru nu justific? deloc represiunea la care au fost supu?i liderii unor partide ?i diferi?i cet??enii nemul?umi?i de m?surile politice ?i economice dictate de sovietici ?i aplicate de conducerea P.C.R./P.M.R. Deoarece dictatura proletariatului în România se îndrepta rapid spre faliment, Nikita Hru?ciov a în?eles pericolul ?i a comunicat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ce trebuie s? fac? pentru a evita colapsul economic al ??rii pe care o conducea cu acordul autorit??ilor de la Moscova.

footer