Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)   
Duminică, 29 Mai 2016 18:44

Gh. Buzatu - Istoria s? judeceFapta ?i r?splata Istoriei. Istoria s? judece, nu Politica momentului!

„Numai în România înalta tr?dare e un merit, numai la noi e cu putin?? ca vale?ii slugarnici ai str?in?t??ii s? fie mini?tri, deputa?i, oameni mari". (Mihai Eminescu)

Sacrificiul Mare?alului Antonescu ?i al colaboratorilor s?i - Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu - a fost posibil prin voin?a excesiv brutal? ?i anormal? a Marilor Înving?tori din 1945 ?i potrivit unor „principii juridice" dictate de ei ?i în folosul lor, nicidecum al Învin?ilor sau al popoarelor

Biografiile Mare?alului Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu ?i Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu mai au oricum ?i pentru ce decade în hagiografii. Având în seam? în prezent realit??i indiscutabile, verificabile ?i sus?inute pe temeiul unei bogate bibliografii ?i al documentelor, unele cercetate de noi cu predilec?ie în arhive ?i biblioteci, române ?i str?ine, apoi valorificate, numeroase în premier?. Nefiind neglijate, în context, nici m?rturiile unora dintre participan?ii la evenimente, unii interoga?i special de noi - Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu C?linescu, Henriette ?i Gh. Magherescu, ?erban Milcoveanu ?.a. Nu este lipsit de interes s? preciz?m c? biografiile respective sunt populate cu zeci ?i sute personaje, fiecare ajungând s?-?i ocupe natural locul în func?ie de rolul jucat în devenirea, declan?area ?i consecin?ele faptelor desf??urate cu predilec?ie în cursul R?zboiului Mondial din 1939-1945 ori în conexiune nemijlocit? cu acesta. Sacrificiul Mare?alului Antonescu ?i al colaboratorilor s?i - Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu - a fost posibil prin voin?a excesiv brutal? ?i anormal? a Marilor Înving?tori din 1945 ?i potrivit unor „principii juridice" dictate de ei ?i în folosul lor, nicidecum al Învin?ilor sau al popoarelor, cum au clamat un num?r de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946, în mod sigur, nu a fost nici f?r? antecedente ?i nici f?r? consecin?e dramatice, în unele privin?e la propor?ii de cataclism pentru Români ?i pentru România - Holocaustul Ro?u. Nu în zadar s-a apelat la similitudini cu practici barbare de odinioar?!

Este imposibil s? întrevedem în prezent, dup? ce tumultuosul secol al XX-lea s-a încheiat, f?r? îns? ca ?i faptele pe care el le-a g?zduit cu exagerat? „generozitate" s? fi încetat a-?i exercita consecin?ele, cel mai adesea în chip negativ ?i cu intensitate, dac? am mai avea temei s?-l excludem pe Mare?alul Ion Antonescu din categoria ilu?trilor b?rba?i de stat ai României contemporane - I. I. C. Br?tianu, N. Titulescu sau N. Iorga. În privin?a ierarhiei, nu are rost, desigur, s? ne pronun??m, cât timp numai trecerea timpului, judecata din perspectiva evenimentelor petrecute ?i deschiderea arhivelor sau cercet?rile istoriografice temeinice de mâine î?i vor spune, cu greutate ?i în dreapt? m?sur?, cuvântul decisiv a?teptat. La 23 iunie 1940, nimeni altul decât Nicolae Iorga, celebrul nostru polihistor, care prin crea?ia sa de propor?ii, varietate ?i profunzimi rar întâlnite a acoperit practic întreg spa?iul spiritual românesc, ?i nu numai, a observat - cu numai câteva zile înainte de a fi intervenit tragedia românilor de pretutindeni ?i de-a se fi declan?at procesul pr?bu?irii României Mari, context în care savantul însu?i, la scurt timp dup? catastrof?, avea s?-?i afle groaznicul sfâr?it -, ?i anume: „Neam p?r?sit în r?scrucea furtunilor care bat aici din veac în veac ?i vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor bel?ug ?i de trecere a o?tilor. A?a de pu?ini între a?a de mul?i. Cu fra?ii la cellalt cap?t al Europei ?i cu str?ini de noi în toate p?r?ile. Ap?i pentru cea mai înalt? civiliza?ie ?i sili?i a tr?i de la o bejenie la alta. Oricare al?ii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai pu?in se p?r?sesc ?i cele mai dulci patrii. Noi am r?mas. Cu sabia în mân? de straj? la toate z?rile, iar, când s-a frânt o clip?, ca s? se lege din nou, tainic, o?elul, am întins brutalit??ii arma sub?ire a inteligen?ei noastre. ?i, iat?, suntem tot acas?".

Este cu totul explicabil, drept consecin??, c? în 1942 îngrijitorii excelentului „Album Spa?iul istoric ?i etnic românesc", editat sub egida Academiei Române, a Institutului Cartografic Militar ?i a Institutului Na?ional Central de Statistic? din Bucure?ti, au inserat drept motto aceste rânduri definitorii ale Mare?alului Ion Antonescu: „Ne-am n?scut aici, suntem cei dintâi a?eza?i ?i vom pleca cei din urm?"[1].

Istoria nu-i o religie. Istoricul nu accept? nici o dogm?, nu respect? nici un lucru interzis, nu cunoa?te tabù-uri

„În fa?a mor?ii, neclintit/ N-aveai ce o ruga,/ Ai l?crimat ?i i-ai zâmbit/ Ca ?i la nunta ta".

Numele Mare?alului Ion Antonescu a intrat în istorie, mai degrab? f?r? voin?a unora, înc? din cursul vie?ii, mai presus de orice impunându-se Execu?ia-m?cel din 1 iunie 1946, Jilava, Valea PiersicilorOmul, cu toate calit??ile ?i defectele lui, pentru faptele sale, bune sau rele. Nu a fost fascist, nici democrat dar nici tiran, nici fascist ?i rasist ori criminal de r?zboi. A fost, indiscutabil, înainte de orice - Român. R?stimpul ce ne desparte de execu?ia din 1 iunie 1946 este, totu?i, la scara istoriei, prea scurt pentru ca Mare?alul ?i epoca lui s? fie „v?zute" ?i interpretate total sau global. Faptele trecutului recent, odat? consumate, Ion Antonescu ?i Mihai Antonescu, Gh. Alexianu ?i Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu au cum interveni pentru a mai „corecta" ceva ori cumva. Este, de-acum, rândul istoricilor, cu prioritate al lor, s? continue investiga?iile pentru a afla ?i dezv?lui Adev?rul, ?i numai Adev?rul, despre toate cele care, câte ?i cum au fost! De ce numaidecât istoricii? Un document fundamental al unor reputa?i speciali?ti francezi (Alain Decaux, Marc Ferro, Pierre Milza ?i colegii) intitulat Libertate pentru Istorie, respingând falsele principii ale impunerii „corectitudinii" (politice, istorice ?i de orice fel), azi la mod?, stabilea la 12 decembrie 2005 f?r? gre? ?i f?r? re?inere: „Istoria nu-i o religie. Istoricul nu accept? nici o dogm?, nu respect? nici un lucru interzis, nu cunoa?te tabù-uri. El poate s? deranjeze. Istoria nu este totuna cu morala. Istoricul nu are rolul de-a exalta ori de-a condamna, el explic?. Istoria nu este sclava actualit??ii. Istoricul nu aplic? trecutului schemele ideologice contemporane ?i nu introduce în evenimentele de odinioar? sensibilitatea prezentului. Istoria nu-i totuna cu memoria. Istoricul, într-un demers ?tiin?ific, colec?ioneaz? amintirile oamenilor, le compar? între ele, le confrunt? cu documentele, cu obiectele, cu urmele existente, ?i stabile?te faptele. Istoria ?ine cont de memorie, dar nu se reduce la ea. Istoria nu este un domeniu juridic. Într-un stat liber, definirea adev?rului istoric nu apar?ine nici Parlamentului, nici autorit??ii juridice. Politica Statului, chiar animat de cele mai bune inten?ii, nu este politica istoriei" [2] .

În mod sigur, în 1946, la Bucure?ti ?i în toat? Europa a func?ionat orice dar nu... judecata poporului! Care popor ?i ce judecat? au impus condamnarea ?i execu?ia Mare?alului Antonescu ?i a colaboratorilor lui?! S-a auto-denumit – este adev?rat - Tribunalul Poporului, care, îns?, a func?ionat împotriva Poporului Român, reunind toat? pleava cominternist? venit? ori trimis? de Kremlin - în majoritate minoritari evrei, unguri, ?igani, ru?i basarabeni ?i ucraineni. Iar ancheta, „procesul" ?i condamn?rile dictate au atestat, tocmai, lipsa de judecat? ?i de respect fa?? de drepturile elementare ale individului. O judecat? care, peste ani, a probat farsa ?i netrebnicia. De vreme ce Mare?alul Antonescu ?i colaboratorii lui au fost condamna?i pentru crime de dezastrul ??rii ?i de r?zboi, fiind încadra?i automat - în paragrafele înguste ?i deformate ale „legii interna?ionale" introduse dup? 1945 de Moscova, Washington ?i Londra - drept criminali de r?zboi. Dezastru intervenit în urma tr?d?rii de la 23 august 1944 care a constituit „cel mai negru punct din întreaga noastr? istorie", astfel c? R?zboiul Na?ional al României din 1941-1944 a e?uat, dar - aprecia Ion Pantazi, fiul fostului ministru de R?zboi din 1942-1944 -, fie c? „acest r?zboi [a fost] pierdut", el a reprezentat „totu?i un mare adev?r câ?tigat. Ast?zi chiar cei mai înver?una?i adversari ai r?zboiului nostru împotriva Uniunii Sovietice nu pot s? nu recunoasc? juste?ea cauzei pentru care am luptat (subl. ns.) " [3].
- Va urma -
Grafica - Ion M?ld?rescu
------------------------------------------------
[1] Edi?ia a III-a, îngrijit? de Gh. Buzatu, Ia?i, Tipo Moldova, 2011.
[2] Vezi Gh. Buzatu, în Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, coordonator Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, 2008, p. XXXVIII; cf. ?i Florian Banu, Între ?tiin?a istoriei ?i istoria-rechizitoriu, în „Vitralii. Lumini ?i umbra", an IV, nr. 13/2012-2013, pp. 5-16.
[3] Ion Pantazi, Am trecut prin iad, II/1, Cluj-Napoca, 2004, p. 296.

footer