Revista Art-emis
Securitatea internă a U.R.S.S. şi operaţiunile de spionaj în rapoartele K.G.B., anii 1985-1989 (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Duminică, 29 Mai 2016 18:27

Col. (r) Dr. Tiberiu Tanase, art-emisAspecte privind operaţiuni de spionaj extern

Sunt cunoscute preocupările K.G.B.-ului din anii '80, de focalizare pe ameninţarea unui atac surpriză Vestic, dar şi rapoartele din 1985 şi 1986 încă reflectau acest lucru ca pe o prioritară preocupare. Astfel, raportul din 1985, făcea referiri: „Atenţia prioritară cea mai înaltă a fost dedicată informaţiilor planurilor militare strategice al adversarului, proiectelor privind creşterea superiorităţii militare asupra U.R.S.S., indiciilor privind pregătirea lansării unui posibil atac cu rachete nucleare", iar raportul din 1986, cuprindea mai restrâns: „Forţe semnificative şi mijloace au fost direcţionate în vederea culegerii de informaţii privind avertizarea timpurie a unui atac surpriză cu rachete nucleare asupra U.R.S.S.". Dar, referinţe privind preocupările asupra unui posibil atac ostil nu au mai apărut în rapoartele din 1988 şi 1989. Rapoartelor anuale de informare pe fiecare an totalizau între 25.000 si 40.000 şi numărul de mostre de echipament sau produse a fost de ordinul 12.000 la 13.000. Nu este posibil, bineînţeles, să evaluezi astfel de eforturi asupra asemenea cantităţi de date. K.G.B.-ul însuşi, deşi nu a putut să o facă, începând din 1986 rapoartele erau estimate de a depăşi valoarea programului. În rapoartele din februarie 1989 şi februarie 1990, K.G.B. s-a confruntat cu o situaţie complexă. K.G.B. raporta că a obţinut o informaţie despre planurile şi schiţele cercurilor conducătoare ale Statelor Unite Ale Americii si aliaţilor lor, „în legătură cu evenimentele din Estul Europei şi desfăşurarea proceselor politice din ţara noastră" şi „cu atenţie s-a analizat situaţia care se desfăşoară în Europa, în special în lumina evenimentelor din Germania de Est şi de Vest, relaţiilor din N.A.T.O. şi ţările semnatare ale Pactului de la Varşovia". Modul de redactare a acestor declaraţii spun mai multe, fiind mai mult o informare pentru conducerea sovietică.

Toate rapoartele anuale începând din 1985 până în 1989 includ referiri la rolul pe care l-a jucat K.G.B.-ul în furnizarea de informaţii (intelligence) pentru întrunirile şi alte negocieri lui Gorbaciov, ca lider al Sovietelor în tratarea problemelor internaţionale. Câteva rapoarte anuale au prezentat şi unele deficienţele din intelligence-ul sovietic. Astfel, în raportul din 1986, după ce sunt citate multe realizări pozitive, se continuă afirmându-se: „în acelaşi timp, rezultatele practice din munca de intelligence, în special cele privind inamicul principal (U.S.A. şi N.A.T.O.), Japonia, şi China, încă nu îndeplinesc cerinţele moderne. Actuala sarcină de a crea o reţea de agenţi în ţintele de bază rămâne. Raportul din 1988 îmbrăţişa ideea conform căreia în intelligence-ul sovietic există o insuficienţă în documentarea informaţiilor de alertare, de predicţie a personajelor politice şi în ciuda eforturilor lor extinse, exista o insuficienţă în obţinerea materialelor secrete şi mostrelor în intelligence-ul tehnico- ştiinţific, la fel ca şi în problemele economice. De remarcat si subliniat din raportul din 1986, accentul critic prin care se semnalau serioase deficienţe în asigurarea securităţii intelligence-ului, care încă nu au fost eliminate, fiind unul din motivele pentru care au fost produse daune politice şi operaţionale. Rapoartele anuale din 1985-1989 cuprind câteva referiri la rolul internaţional al K.G.B.-ului, altul decât cel din activitatea de intelligence Astfel, raportul din 1985 face referiri la întărirea colaborării internaţionale cu organele securităţii de stat ale statelor frăţeşti şi socialiste şi asistenţa K.G.B.-ului pentru Afganistan şi Nicaragua în lupta lor împotriva insurgenţilor, precum şi o trecere in revista a colaborarilor cu serviciile speciale ale unui număr de ţări în curs de dezvoltare. Acest raport precum şi cel din 1986, notau asistenta si colaborările cu ţările aliate membre ale Pactului de la Varşovia în dezvăluirea câtorva spioni în jurul bazelor militare sovietice din acele ţări.

Similar, raportul din 1985 nota munca de colaborare cu afganii în dezvăluirea a şapte agenţi ai spionajului străin (ne afgan), şi 132 de agenţi mujahedini. Raportul din anul 1989, clasat în februarie 1990, nota că primii paşi interimari au fost făcuţi pentru a ajusta cu rapiditate schimbările din situaţia politică. Cooperarea cu organele de securitate ale ţărilor est europene (nemaifiind numite frăţeşti sau socialiste), Cuba şi un număr de ţări prietene în Asia a fost construită în conformitate cu linia politică a statului nostru şi a partidelor în păstrarea legăturilor cu aceste ţări, cu consideraţie pentru schimbare. Este notat ca sfaturi tehnice şi asistenţă financiară a fost de asemenea acordată serviciilor speciale ale câtorva ţări în curs de dezvoltare (nu se mai face referire despre numărul lor).

Ce a urmărit K.G.B.-ul prin rapoartele sale?

Rapoartele din perioada 1985-1989 ne-au prezentat date importante despre K.G.B. şi rolul său în era Gorbaciov. Rapoarte anuale ale K.G.B., au fost, probabil, de mică importanţă pentru Gorbaciov care, desigur, zilnic, a primit rapoarte ale K.G.B. şi lua dacă era necesar, deciziile politice cu privire la diferite aspecte ale activităţii K.G.B. Dar în cadrul propriilor limite, agentii făceau fără îndoială, o prezentare generală considerabilă de date statistice care indică domeniul de aplicare al activităţilor K.G.B. În concluzie, cele patru rapoarte ale K.G.B. pentru Gorbaciov, acoperind cea mai mare parte a perioadei de sub conducerea sa, furnizează informaţii mai concrete cu privire la natura, sfera de aplicare, şi scara activităţilor K.G.B. în spionajul şi contraspionajul străin şi a securităţii interne. Dar, furnizează şi o cunoaştere a acestei structuri secrete prin deschiderea în concepţia K.G.B.-ului ca instituţie de securitate . Deşi, nu ni se oferă direct informaţii cu privire la rolul jucat de KGB în politică, ele ofertă unele informaţii obţinute şi prelucrate de această structură. Gorbaciov şi-a dat seama de importanţa K.G.B.-ului: a) ca element de influenţă în politica internă sovietică; b) ca mijloc de a evita să fie destabilizat şi c) pentru a fi informat asupra situaţiei sociale, economice şi politica a U.R.S.S.[2].

Astfel, spre deosebire de alte organe de stat, K.G.B.-ul nu a fost obiectul unor reforme până în iunie 1989, când Vladimir Hrusciov (preşedintele K.G.B.-lui preia postul de membru al Biroului Politic (Politbirou) - şi se înfiinţează Comitetul pentru Probleme de Apărare şi de Securitate a Statului (K.V.O.G.B.), alcătuit din parlamentari şi care răspundea de crearea bazei legale a K.G.B.Deci, încercările de a se readapta la schimbările interne şi externe lumii în care operase în ultimii săi ani de transformare a Uniunii Sovietice, înainte de colaps, au demonstrat divergenţele între reformatori şi conservatori, ceea ce indică nu numai existenţa unor divergenţe interne, ci şi o separare între bază şi vârful organizaţiei. Implicat în încercarea de lovitură de stat, din august 1991, K.G.B.-ul a trebuit să suporte consecinţe fiind reorganizat şi restructurat în mai multe etape succesive, pentru ca în cele din urmă să fie desfiinţat ca întreg şi să apară sub forma structurilor succesoare săi . Astfel, prin Decretul din 26 noiembrie 1991 al preşedintelui Boris Elţîn s-a creat oficial noul serviciu de securitate numit Agenţia Federală de Securitate a Rusiei (F.S.B.) A.F.B.- aceasta includea şi o Direcţie de Informaţii Externe) , subordonată direct preşedintelui şi sub control parlamentar.

La 19 decembrie 1991, preşedintele Elţîn semnează un decret prin care se înfiinţează Ministerul Securităţii şi al Afacerilor Interne( Ministerstovo Bezopasnosti I Vnutrennih Del - M.B.V.D.), care avea drept obiectiv centralizarea tuturor organelor de informaţii şi de securitate internă. În urma protestelor Parlamentului şi a rezervelor manifestate de Curtea Costitituţională, preşedintele Federaţiei Ruse revine asupra hotărârii şi desfinţează M.B.V.D, iar la 14 ianuarie 1992 au fost înfinţate trei structuri:
- Serviciul de Informaţii Externe (Slujba Vneşnei Razvedki – S.V.R.);
- Ministerul de Interne (Ministerstvo Vnutrennih Del - M.V.D.);
- Ministerul Securităţii (Министе́рство госуда́рственной безопа́сности С.С.С.Р. - M.B.), constituit pe baza fostei Direcţii a II-a Principale a K.G.B., în care a fost dizolvat F.S.B.. Pe data de 21 decembrie 1993, este desfiinţat şi înlocuit cu Servicul Federal de Contra Informaţii (Federlanaia Slujba Kontrrazvedki - F.S.K.), subordonat Ministerului de Interne, care în 1995 va deveni Serviciul Federal de Securitate (Федера́льная слу́жба безопа́сности - F.S.B.).
Prin Decretul la 10 ianuarie 1994 se întăreşte controlul preşedintelui asupra Ministerului Apărării, de Externe, a F.A.P.S.I. şi F.S.B.
Toate aceste schimbări formale demonstrează faptul că daca K.G.B.-ul nu a reuşit să menţină U.R.S.S.-ul şi integritatea puterii sale a reuşit să-şi conserve şi să-şi menţină puterea sub noua formulă a Comunităţii de Intelligence, care s-a născut din şocul devastator al colapsului U.R.S.S. şi al dezmembrării formale a K.G.B.-ului .

Continuitate în noile forme pentru controlul societăţii şi redobândirea statutului de super putere

Odată cu prabuşirea Uniunii Sovietice, mulţi specialişti preconizau şi destrămarea temutului aparat de intelligence de care aceasta beneficia; în schimb, epoca post-sovietică a cunoscut o înflorire a organizaţiilor din acest domeniu, acestea dezvoltându-se din principalele două agenţii sovietice: K.G.B.- ul, care avea în atribuţii culegerea de informaţii din spaţiul intern cât şi extern şi G.R.U., care se ocupa de intelligence-ul militar. Rolul proeminent, chiar dominant al structurilor de acest gen demonstrează ambiţiile măreţe ale Moscovei dar şi teama de a fi manipulaţi în sfera de influenţă care, în prezent cuprinde 10 state mai mult sau mai puţin independente. Această luptă pentru păstrarea influenţei sau pentru dobândirea a noi zone de influenţă a pus în competiţie directă Serviciile Kremlinului cu cele vestice, scoţând astfel la iveală vechi obiceiuri rămase din timpul războiului rece. Sumele mari de bani direcţionate la începutul anilor 2000 de către preşedintele Vladimir Putin pentru dezvoltarea serviciilor de intelligence, dar şi legile speciale care le conferă un statut aparte le diferenţiază de vechile servicii, din epoca sovietică, aceastea fiind supuse total organelor de partid. Astfel, acest statut special, lipsa controlului Dumei asupra acestora şi protejarea de către opinia publică au dus la crearea unei noi elite capabile să ia decizii singură fără niciun control extern.

Biografie selectivă:
- Jacques Baud, Enciclopedie du Renseignement et des Services Secrets, 1998, editura Charles-Lavauzelle, Paris.
- Cristian Troncotă, Horaţiu Blidaru, Careul de Aşi, Serviciile secrete ale Marii Britanii, S.U.A., Rusiei, Israelului, Ed. Elion 2003;
- Eric Frattini, K.G.B. Fantomele din Lublianka , Bucureşti, Ed. Tritonic, 2008;
- Marian Ureche, Aurel I. Rogojan, Servicii Secrete Străine vol. II, Bucureşti, Ed. Paco, 1999;
- Christopher Andrew, Oleg Gordievsky, K.G.B.: Istoria secretă a operaţiunilor sale de la Lenin la Gorbaciov, Bucureşti, Editura All, 1994.
- Knight, A., K.G.B. după K.G.B.. Scurtă istorie a eternei securităţi de stat, 1996; Editura „ELIT",
- Mark Galeotti, Putin reintroduces centralised intelligence, in Jane's Intelligence Review, may 2003;
- Mark Galeotti, Russia recentralises security apparatus, in Jane's Intelligence Review, april 2003;
- Mark Galeotti, Moscow calls for internal security force reforms, in Jane's Intelligence Review, january 2003.
- Rapoartele K.G.B. adresate lui Gorbaciov, Intelligence and National Security, vol. 11, No. 2 (April 1996) pp. 224-244, Published by Frank Cass, London.
- Jane's Intelligence Review, special raport, 19/1998.
------------------------------------------------
2] Jacques Baud, Enciclopedie du Renseignement et des Services Secrets (Enciclopedia Informaţiei şi a servicilor secrete), editura Charles-Lavauzelle, Paris, 1998, p. 371.

footer