Revista Art-emis
B?t?lia de la Oituz, iulie-august 1917 (1) PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Miercuri, 11 Mai 2016 19:46

Batalia de la Oituz  1, art-emisAceasta este numit? cea de a doua B?t?lie de la Oituz, prima fiind cea din toamna anului 1916. In cursul lunii octombrie 1916, fortele germane si austro-ungare au declan?at prima b?t?lie pentru cucerirea trec?torilor Carpatilor. Trupele inamice au reu?it, cu pre?ul unor mari pierderi, s? ocupe intr?rile nordice ale defileelor Bran, Predeal si Buzau. Atacurile de flanc date în direc?ia pasurilor Oituz ?i Ghime?, cu inten?ia de a deschide accesul pe valea Trotu?ului ?i a Siretului, au e?uat total. Aici inamicul s-a izbit de rezisten?a, de o dârzenie f?r? seam?n, a Diviziei 15 infanterie, comandat? de generalul Eremia Grigorescu, a carei deviz? „Pe aici nu se trece!" a devenit simbolul legendar al hot?rârii intregii armate române de a ap?ra p?mântul scump al patriei. In ziua de 6 octombrie 19I6 printr-un vijelios atac la baionet?, osta?ii acestei mari unit??i române, supranumit? de atunci „Divizia de fier", a aruncat pe inamicul p?truns în for?? dincolo de linia fostei frontiere, producandu-i grele pierderi.

In vara anului 1917, dup? terminarea b?t?liei de la M?r??ti, Armata a II-a ocupa urm?torul dispozitiv: Corpul 4 avea Divizia 7 Infanterie între râul Dofteana ?i râul Oituz, Divizia 6 Infanterie între Oituz ?i M?gura Ca?inului ?i Divizia 8 în continuare pân? la nord de Zboina Neagr?. Corpul 2 avea între Zboina Neagr? ?i Valea S?rii Diviziile 12, 1 ?i 3 Infanterie. Rezerva era constituit? din patru batalioane. Nu a existat timpul necesar pentru a dezvolta slabele fortificatii existente. De partea cealalt?, Armata I austro-ungar? planuia sa atace cu Grupul Gerock, aripa sa stang?, de-a lungul Vaii Oituzului. Efortul principal revenea Corpului 8 austro-ungar, care era dispus între Valea Dofteanei ?i M?gura Ca?inului, în fa?a Diviziilor 7 si 6 Infanterie române. Acesta era alc?tuit din Divizia 70 Infanterie austro-ungar?, Divizia 117 german? ?i Divizia 71 austro-ungar?. In rezerv? avea Diviziile 7 si 8 Cavalerie austro-ungare, care erau preg?tite s? exploateze un eventual succes al infanteriei. Atacul a fost hot?rât pentru data de 8 august 1917. Divizia 117 Infanterie german? trebuia s? înainteze pe la nord de Valea Oituzului, spre vârfurile Ungureanu si Co?na, iar Divizia 71 austro-ungar? pe la sud de vale. Divizia 70 Infanterie austro-ungar? trebuia s? asigure stanga Corpului 8, atacând spre Târgul Ocna peste inalâ?imile Cire?oaia ?i Pravila. Sectorul de atac era larg de 7 km, iar Puterile Centrale realizaser? o superioritate de forte de 4 la 1.

Pregatirea de artilerie a durat patru ore si jum?tate ?i a fost foarte violent?. In sectorul Diviziei 7, varful Pravila a fost asaltat de patru ori de Divizia 70 austro-ungar? f?r? nici un rezultat, Regimentul 27 Doroban?i Bacau, pe aripa dreapt? a diviziei romane, rezistând pe pozi?ie. La aripa stang?, Regimentul 16 Doroban?i Baia, presat de Divizia 117 Infanterie german? a cedat 1-2 km în zona vârfului Ungureanu, suferind pierderi mari. Companiile 9 ?i 10 au fost încercuite, dar au reu?it s? ias? spre liniile amice. Vârful Balcu?a a fost atacat de Divizia 71 austro-ungar?, care, cu mari eforturi, a împins înapoi Regimentele 11 Doroban?i ?i 7 Vân?tori aproximativ 1-2 km. La sud, Regimentul 10 Doroban?i Putna a reu?it s?-?i p?streze pozi?ia. Astfel, în timpul primei zile a b?t?liei, Corpul 8 austro-ungar a realizat o p?trundere în zona central? a frontului. In timpul nop?ii, generalul V?leanu, comandantul Corpului 4 roman, a ordonat un contraatac în zona central?, trupele sale reu?ind s? rec??tige o parte din terenul pierdut în timpul zilei. Regimentul 27 a capturat 200 de prizonieri, 3 mitraliere ?i un tun. Dar pe 9 august, dupa-masa, Puterile Centrale au reluat ofensiva. Divizia 117 german? a for?at Regimentul 16 s? se retrag? pe Muntele Co?na, Diviziile 70 Infanterie si 7 Cavalerie austro-ungare au luat vârful Pravila. Divizia 7 Infanterie român? s-a retras pe un nou aliniament de ap?rare.

Pe 10 august 1917, presiunea asupra Diviziei 7 s-a m?rit, trupele române fiind nevoite s? cedeze Sl?nicul, iar Muntele Co?na a fost asaltat puternic, dar a rezistat. Situa?ia era critic?, deoarece turpele din prima linie erau epuizate dup? trei zile de lupte extrem de violente, iar Corpul 4 nu mai dispunea de rezerve. De asemenea pozi?iile pe care se afla erau ultimile înal?imi înaintea v?ii Trotu?ului. Generarul de corp de armata Alexandru Averescu a ordonat Corpului 2 sa trimit? toate rezervele disponibile ?i a cerut înt?riri Marelui Cartier General. Deoarece batalia de la M?r??e?ti era în toi nu s-a putut trimite urgent decât Divizia 1 Cavalerie, care a ajuns la One?ti a doua zi diminea?a. Mai erau în drum Batalionul de Vân?tori Munte ?i Brigada de Gr?niceri. Generalul Gerock a aruncat în lupt? ?i el ultimele rezerve pe 11 august, în încercarea de a sparge frontul. Diviziile 70 Infanterie si 7 Cavalerie austro-ungare au atacat Cire?oiaia, care era aparat? de Regimentul 15 Doroban?i Razboieni. Toate asalturile au fost respinse, dar, în urma infiltr?rii unor unit??i austriece pe la sud de vârf, fiind amenin?at cu încercuirea, regimentul s-a retras în Valea Trotu?ului. Târgul Ocna era acum direct amenint?at. Mai la sud, Divizia 117 german? a asaltat din nou Muntele Co?na, dar nu a reu?it s?-l cucereasc?. A realizat îns? p?trunderi pe la sud, în satul Oituz, unde înaitarea a fost oprit?. Având spatele amenin?at, trupele române de pe Co?na s-au repliat. Grupul Gerock reu?ise s? cucereasc? ?i ultimele dou? înal?imi care il desp?r?eau de Valea Trotu?ului. In acest moment au sosit înt?ririle. Doua batalioane au contraatacat în zona Cire?oaia ?i au reu?it s? recâ?tige o parte din terenul pierdut ?i s refac? leg?tura cu stanga Armatei a IX-a ruse. La ora 19:00 Divizia 1 Cavalerie a fost ?i ea aruncat? în lupt?. A atacat cu o brigad? trupele germane de panta sudic? a Muntelui Co?na, iar cu Brigada 2 Ro?iori Dealul Stibor, cucerind ambele obiective. Regimentul 1 Vân?tori, trimis de la Corpul 2 român, a contratacat ?i el sus?inut de dou? autoblindate ?i a respins unit??ile Diviziei 117 care intraser? în satul Oituz.

Pericolul fusese îndep?rtat, dar p?trunderea realizat? de Corpoul 18 Rezerv? german în zona Panciu la flancul stang al Armatei 2 l-a silit pe generalul Averescu s? mute iar o parte din rezerve in zona Corpului 2. Chiar dac? for?ele i se diminuaser? ?i Brigada de Gr?niceri înc? nu sosise, generalul V?leanu a hot?rât s? reia Varful Cire?oaia pe 12 august. Atacul a fost dat de Regimentul 27, un batalion din Regimentul 15, dou? batalioane din Divizia 2 rus? (din Armata IX) ?i Batalionul de Vân?tori de Munte (care era de fapt un batalion înt?rit, având 5 companii de pu?ca?i ?i 2 de mitraliere). Acesta de abia sosise dup? un mar? de 160 km ?i a pornit la asalt dup? o pauz? de 20 de minute. Pentru a realiza surpriza, nu s-a realizat preg?tirea de artilerie. Batalionul de Vân?tori de Munte, sub comanda maiorului Virgil B?dulescu, a rupt apararea Diviziei 70 Infanterie austro-ungar? ?i a p?truns în spatele pozi?iilor inamice. A luat 417 de prizonieri ?i 4 mitraliere, pierderile suferite de batalion fiind infime: 2 mor?i ?i 19 r?ni?i. In total divizia austro-ungar? a pierdut 1500 de oameni la Cire?oaia. Pentru aceast? ac?iune opt ofi?eri ai batalionului, în frunte cu comandantul, au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, aproximativ un sfert din totalul de 25 acordate pentru toata b?t?lia de la Oituz. Steagul batalionului a fost decorat de asemenea aceasta mare distinc?ie. In timpul nop?ii a sosit ?i Brigada de Gr?niceri. Ea a primit sarcina ca a doua zi s? atace pe la sud de râul Oituz. Divizia 1 Cavalerie, înt?rit? cu patru batalioane ?i dou? baterii trebuia s? reia Muntele Co?na ?i s? înainteze spre Sl?nic, iar Divizia 7 Infanterie s? continue înaintarea în zona Cire?oaia.

Pe 13 august, la ora 5:00, dup? o scurt? pregatire de artilerie, Divizia 7 a trecut la atac, împreun? cu Divizia 2 rus? de la dreapta sa, silind Divizia 70 austro-ungar? s? se retrag?. Au intervenit îns? rezervele trimise de Grupul Gerock ?i au respins Regimentul 195 Infanterie rus, amenin?ând flancul trupelor române, care au trebuit s? se replieze. In sectorul Co?na, Divizia 1 Cavaleire a reu?it s? cucereasc? vârful si apoi s?-l men?in? în fa?a contraatacurilor Diviziei 117 germane. Brigada de Gr?niceri, comandat? de colonelul Gheorghe Cantacuzino, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru luptele din 1916, era obosit? în urma mar?ului for?at din zilele precedente. Colonelul a cerut o amânare. Atacul a început la ora 10:00, dar a e?uat în fa?a rezisten?ei organizate a Diviziei 71 austro-ungare. Dup?-amiaza, al doilea atac a avut aceea?i soart?. Pierderile au fost însemnate, aproximativ 800 de oameni. A urmat o pauz? de 5 zile. Luptele au avut un caracter local, iar cele dou? tabere ?i-au reorganizat for?ele ?i ?i-au înt?rit pozi?iile ocupate. Pe 16 august, Regimentul 2 Gr?niceri a cucerit vârful Runcu, doi din ofiterii s?i fiind decora?i cu Ordinul „Mihai Viteazul" clasa a III-a pentru faptele lor din acea zi.

Pe 19 august Armata 1 austro-ungar? a reluat atacul. Sectorul ales era cel al vârfului Co?na, ap?rat de Divizia 1 Cavalerie care fusese intercalat? între Divziile 6 ?i 7 Infanterie. Dispunând de o superioritate însemnat? de for?e, trupele germane au reu?it s? ocupe vârful, dar cavaleri?tii români s-au repliat pe panta estic? a muntelui, unde au rezistat pe pozi?ii. In cursul nop?ii, Armata 2 a trimis înt?riri în sector dou? batalioane de gr?nicieri ?i un regiment de infanterie. Pe 20 august, la ora 7:00, Divizia 1 Cavalerie astfel înt?rit? ?i sus?inut? de toat? artileria român? disponibil? a atacat ?i a reu?it s? reia o parte din terenul pierdut ziua precedent?. Aceast? ac?iune a constituit ultimul episod major a celei de-a doua b?t?lii de la Oituz, purtat? în vara anului 1917. Armata 1 austro-ungar? reu?ise doar s? înainteze între 2 ?i 6 km pe un front larg de 20 km ?i e?uase s? patrund? pe Valea Trotu?ului, de unde s? amenin?e spatele armatelor române ?i ruse din sudul Moldovei. In total 25 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a au fost acordate ofi?erilor români pentru faptele s?vâr?ite in august 1917 în zona Oituz. Drapelele de lupt? a trei unit??i (un regiment si doua batalioane) au fost decorate cu aceeasi prestigioas? decora?ie.

La Oituz a luptat eroic ?i legendarul „Pene? Curcanul", cântat în versurile lui Vasile Alecsandri. Pene? Curcanul, pe numele s?u adev?rat Constantin ?urcanu, s-a n?scut la 1 martie 1854, în Vaslui. Era singurul copil al lui Gheorghe ?urcan ?i al Mariei. P?rin?ii îl alintau Costache. La vârsta de 7 ani, p?rin?ii l-au dus la Hu?i la ni?te rude mai înst?rite, unde a urmat cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care ?tia s? scrie ?i s? citeasc?. La 15 mai 1875 s-a înrolat în Regimentul 13 Doroban?i, iar în timpul R?zboiului de Independen?? s-a distins în luptele de la Grivi?a. La începutul r?zboiului avea gradul de caporal, iar în august 1877 a ajuns sergent. La sfâr?itul r?zboiului, sergentul Constantin ?urcan fusese decorat cu „Trecerea Dunarii, "Aparatorii independen?ei", "Medalia comemorativ? rus?" ?i în mod cu totul excep?ional "Steaua Romaniei", care era rezervata exclusiv ofiterilor.

Constantin ?urcan a participat ?i la Al II-lea Razboi Balcanic ?i la Primul Razboi Mondial, chiar dac? avea deja o vârst înaintat?. Cu unitatea lui se afla printre cei care în b?t?lia de la Oituz au oprit înaintarea germanilor. La sfâr?itul r?zboiului, Pene? Curcanul avea pe piept al?turi de medaliile primite în 1877 ordinele „Victoria", „Virtutea Militar?", „Serviciul Credincios" clasa I-a, „Crucea comemorativ? a razboiului 1916-1918? si „Mihai Vitezul". In afar? de aceste distinc?ii române?ti, Constantin ?urcanu a mai primit „Crucea italian? de razboi" si medaliile poloneze „Crucea vitejilor" ?i „Crucea de r?zboi". La 1 iunie 1920 ?urcan a fost avansat la gradul de plutonier major ?i cu toate c? se apropia de 70 de ani a fost men?inut, la cererea sa, în serviciul activ. A r?mas în armat? pân? în ziua mor?ii sale, la 15 noiembrie 1932. Pe atunci locotenent, viitorul general german, Erwin Rommel - supranumit în cel de al Doilea R?zboi Mondial, „Vulpea De?ertului' - a fost r?nit grav la mân? în august 1917 în luptele pentru cucerirea Muntelui Co?na de la Oituz. Cota 789 Co?na era ultimul obstacol care împiedica intrarea armatelor germane ?i austro-ungare pe Valea Trotu?ului, urmând ca pe aceast? cale s? cad? în spatele for?elor ruso-române care luptau pe frontul din sud, de la M?r??e?ti. Locotenentul Erwin Rommel avea 26 de ani în 1914, cand a fost trimis pe front. A luptat în Fran?a pân? în octombrie 1916, când batalionul s?u a fost trimis în România. In octombrie, unitatea sa a purtat lupte de mic? intensitate, Rommel remarcandu-se într-un episod în care unul din plutoanele companiei sale s-a izolat pe timpul unui atac pe cea??. El a luat o mitralier? ?i a ?inut românii cu capul în p?mânt pân? când plutonul s-a întors. Cel pu?in a?a a spus Charles Messenger in biografia lui Rommel. In noiembrie Rommel a mers în Germania, unde se va casatorit cu Lucie Mollin, iar la mijlocul lui decembrie s-a intors în România. Bucure?tiul fusese ocupat iar batalionul s?u a fost trimis s? cure?e mun?ii la nord-est de capital?. Compania comandat? de Rommel fusese înt?rit? cu un pluton de mitraliere astfel încât, practic, el comanda acum dou? companii, dezvoltând un concept pe care avea s?-l pun? în practic? în Africa: acela de a folosi concomitent grupe de infanterie ?i mitraliere în cursul unei opera?iuni.
- Va urma -

footer