Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Duminică, 08 Mai 2016 21:50

ww1Înfrângerea Bulgariei ?i scoaterea ei din lupt? descoperea complet flancul imperiilor centrale dinspre sud ?i deschidea poart? larg? invaziei alia?ilor. Îngrijorate, guvernele ?i marile cartiere ale Puterilor Centrale caut? s?-?i acopere flancul sudic descoperit. Comandantul trupelor germane din România începe s? fie chinuit de mari îngrijor?ri. Reintrarea în lupt? a armatei române, odat? cu apari?ia armatelor aliate la Dun?re, era o eventualitate care avea multe posibilit??i de realizare. În Bucure?ti au loc manifesta?ii în care mul?imea înainteaz? în aclama?ii pentru alia?i ?i strig?te de ur? împotriva germanilor. La 6 noiembrie 1918 Regele a cerut demisia guvernului Marghiloman. Noul guvern se formeaz? sub pre?edin?ia generalului Coand?. La 10 noiembrie Regele Ferdinand I ordona mobilizarea armatei, decretul era contrasemnat de noul ministru de r?zboi, generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Oituz ?i M?r??e?ti. În aceea?i zi guvernul trimite un ultimatum care con?inea ?i declara?ia de r?zboi a României împotriva Germaniei, iar în aceea?i sear? a început retragerea germanilor. Armata lui Berthelot începe s? se concentreze pe Dun?re, intre Rusciuc ?i ?istov. Pe urmele germanilor care se retrag înainteaz? francezii. În ziua de 12 noiembrie, Berthelot prime?te ?i transmite ?tirea încheierii armisti?iului general pe toate fronturile ?i a încet?rii oric?rei opera?ii de lupt?. La 1 decembrie cele din urm? deta?amente germane trecuser? Carpa?ii. Teritoriul României era eliberat. Mar?ul armatelor germane e întârziat de iarna grea ?i de dificult??ile din Ungaria. Solda?ii unguri încep s? se enerveze ?i s? se bol?evizeze.

La 1 Decembrie 1918, Regele reintra în capitala ??rii în fruntea armatei sale eroice. În fruntea cortegiului era Regele, având lâng? el pe Regina Maria ?i pe generalul Berthelot to?i c?l?ri. Dup? cei trei f?uritori ai victoriei, venea oastea, regimentele de la M?r??ti, de la M?r??e?ti, de la Oituz ?i de la Cire?oaia. Apoi, unit??i din armatele aliate ale Fran?ei, Angliei, Americii, reprezentan?i ai ilustrelor armate care se acoperiser? de glorie în marele r?zboi. A fost o zi de mari ?i covâr?itoare emo?ii, a?a cum nu le este dat s? tr?iasc? decât popoarelor care-?i cuceresc fericirea trecând prin cele mai crude suferin?e. Visul r?u trecuse, el ?inuse doi ani. De?teptarea venise, era a?a cum nu îndr?zneam s-o dorim în cele mai cutez?toare pl?smuiri ale min?ilor noastre. Pe timpul trecerii cortegiului triumfal, lumea cu flori ?i steaguri tricolore, aplauda ?i plângea, dar gândul, mergând mai iute, ?intea mai departe... În aceea?i zi, de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia în vechea capital? a lui Mihai Viteazul, se încheia în acelea?i momente, în aceea?i atmosfer? de mare s?rb?toare, prin voin?a na?iunii române, adunat? din toate col?urile Ardealului, cel mai m?re? act al istoriei Neamului Românesc. Odat? cu încheierea r?zboiului mondial, s-a pr?bu?it ?i Imperiul Austro-Ungar. Desn?d?jduit? Austria se reîntorce la încerc?rile de compromisuri l?untrice în problema na?ionalit??ilor. La 17 octombrie 1918 Viena anun?? c? dore?te un stat federativ ?i lanseaz? manifestul „C?tre popoarele mele credincioase", dar toate popoarele monarhiei resping aceast? din urm? zvâcnire. În schema acestui manifest, românii din Ardeal aveau aceea?i soart? ca ?i mai înainte, adic? sub robia ungurilor, nefiind recunoscu?i ca o na?iune liber? ?i independent?. Bulgaria ?i Turcia erau la p?mânt, Austria se pr?bu?ea iar Germania era îngenunchiat? ?i cuprins? de spasmele ultimelor zvârcoliri. Singur?, Ungaria, cuprins? de o frenezie na?ional? f?r? margini, se leg?na în ni?te iluzii ce atingeau incon?tien?a. La 18 octombrie 1918, r?suna glasul deputatului român A.Voida Voievod la Budapesta, c? na?iunea român? reclam? pentru ea dreptul s? hot?rasc? singur? despre soarta ei ?i a?ezarea ei printre celelalte na?iuni libere. ?i pe când de la Baltica pân? la Adriatica, revolu?ia se întindea topind armatele uiria?e, pr?bu?ind a?ez?ri politice ce p?reau eterne ?i acoperind sub sf?râm?turile lor dinastii milenare, la Budapesta se petreceau dou? fapte simbolice. Tisza, incarna?ia politicii ?oviniste maghiare, omul care contribuise mai mult decat oricare altul la pr?bu?irea ??rii sale prin patriotismul p?tima?, orb ?i intolerant pe care-l profesa, c?dea asasinat de solda?i, pl?tind cu via?a vina de a fi fost unul din autorii marelui r?zboi ?i ai nenorocirii patriei sale. Mitropolitul român Vasile Mangra, omul care-?i vânduse neamul pentru cârja mitropolitan?, a?a cum Iuda î?i vânduse Domnul pentru un pumn de argin?i, î?i punea singur cap?t vie?ii.

Pe ruinele Imperiului Habsburgic, popoarele fostei monarhii se gr?beau s? se organizeze în state na?ionale. În timpul r?zboiului Bucovina a trecut rând pe rând sub domina?ia ru?ilor ?i a austriecilor. La 8 noiembrie 1918 armata român? a trecut vechea grani?? ?i a c?lcat pe p?mântul fr??esc al Bucovinei. Bucovina, col?ul cel mai vechi de ?ar? moldoveneasc?, se lipea iar de trupul ??rii mam?. La Cern?u?i, la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei sub pre?eden?ia lui Iancu Flondor a hot?rât cu o majoritate zdrobitoare „unirea necondi?ionat?, pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României". Cu inima din ce în ce mai plin? de bucurie urm?reau românii din Ardeal desf??urarea evenimentelor. Vaida Voievod a expus în parlamentul maghiar dorin?a românilor. La Arad ia fiin?? Consiliul Na?ional Român, este recunoscut de guvernul de la Budapesta ca singurul îndrept??it s? vorbeasc? în numele tuturor românilor. La Budapesta în noaptea de 31 octombrie - 1 noiembrie a fost dezl?n?uit? revolu?ia maghiar?, care s-a r?spândint ca fulgerul pe tot cuprinsul ??rii. Nebunia distrugerii s-a întins ca o molim? ucig?toare. Ca o reac?ie împotriva tulbur?rilor, românii, sub impulsul Consiliului Na?ional, au început s? constituie consilii ?i g?rzi na?ionale, care s? sus?in? ordinea ?i siguran?a public? ?i s? apere averea ?i locuitorii. În centrele mai mari s-au organizat „sfaturi na?ionale comitatense", în leg?tura direct? cu Consiliul Na?ional din Arad. Dup? mai multe tentative ale Budapestei de a-?i men?ine puterea ?i asupra Ardealului, poporul maghiar începe s?-?i dea seama cât de imens ?i de ireparabil este dezastrul ?i e cuprins de o furie f?r? margini. Ungurii se întrec în atrocit??i însp?imânt?toare împotriva românilor. La Budapesta este chemat Racowski, du?manul de moarte al românilor, pentru a le da o mân? de ajutor. Dar peste crestele Carpa?ilor, solda?ii României se avânt? din nou în scumpul Ardeal, pentru ca s? sigileze de ast?dat? pentru totdeauna, unirea tuturor românilor într-o singur? ?ar?.

Multimilenara cetate a Albei Iulia fusese aleas? pentru a ad?posti între zidurile ei pe reprezentan?ii poporului românesc al Ardealului, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, 1 Decembrie 1918. Aici la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la ?elimb?r, î?i f?cuse intrarea triumfal? în Alba Iulia, iar la 28 februarie 1785 pe acela?i platou al cet??ii, marii mucenici ai neamului, Horia, Clo?ca ?i Cri?an, au fost închi?i, judeca?i ?i au suferit supliciul frângerii cu roata, pentru c? au avut curajul s? cear? o via?? mai bun? pentru Neamul Românesc. Adunarea de la Alba Iulia s-a ?inut într-o atmosfer? s?rb?toreasc?. Peste 100.000 de oameni s-au adunat în aceast? zi spre a fi de fa?? la actul cel mai m?re? al istoriei românilor. Au venit 1228 dedelega?i oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate române?ti. Adunarea Na?ional? a decretat unirea românilor ?i a teritoriilor locuite de dân?ii cu România. Potrivit cu textul proclama?iei de la Alba Iulia, s-a constituit ca reprezentan?? a Marii Adun?ri, Sfatul Na?iunii Române, compus din 150 de membri, ale?i de adunare, care va fi parlamentul provizoriu al Ardealului, pân? la unirea definitiv?. Ca organ executiv a fost ales un Consiliu Dirigent, al c?rui pre?edinte e ales Iuliu Maniu ?i avea sediul la Sibiu. În primele zile ale lunii decembrie guvernul prezidat de generalul Coand?, demisioneaz? spre a face loc primului guvern al României Mari, condus de Ion I.C. Br?tianu, în care iau parte ?i ?apte mini?tri din Ardeal, Basarabia ?i Bucovina. R?zboiul României înc? nu se încheiase. Va urma înc? un an de lupte grele, pentru doborârea definitiv? a vechilor du?mani ?i pentru consilidarea Marii Uniri de la Alba Iulia. Niciun popor nu a sim?it mai crud lovitura soartei ca ungurii. Din în?l?imea trufiei ?i a încrederii celei mai oarbe, poporul maghiar a fost azvârlit în adâncul celei mai mari catastrofe na?ionale. M?celurile în mas?, la care începuser? s? se dedea g?rzile ungure?ti asupra românilor din Ardeal, erau semnele prevestitoare ale unor vremuri furtunoase. În adâncul con?tiin?ei tuturora era convingerea c? procesul milenar dintre români ?i unguri va trebui s? fie rezolvat definitiv cu sabia. Ardealul ?i-a întors ochii spre ?ara Mam? ?i a solicitat ajutorul. La 25 noiembrie 1918, trupele unei divizii române au ocupat Târgu Mure?. Ajun?i la linia râului Mure?, românii au trebuit s? se opreasc?. În cursul unor tratative cu generalul Franchet ?i cu sprijinul generalului Berthelot, am ob?inut permisiunea s? trecem Mure?ul, spre a ocupa regiunea Cluj-Gherla-Dej. Între timp Marele Cartier Român putea s? trimit? ?i alte divizii, care au ocupat regiunea Sibiu-Or??tie-Deva-Petro?ani. Alte unit??i militare au r?mas în zona Bra?ov. Unit??ile române erau primite peste tot cu nespus? dragoste. Ungurii dispera?i de pierderea Transilvaniei, deveneau tot mai agresivi, producându-se numeroase conflicte armate. În aceast? situa?ie generalul Berthelot a permis românilor s? ocupe regiunea Sighet-Baia-Mare-Zal?u. La 22 ianuarie 1919, trupele române au ocupat tot teritoriul pân? la linia de demarca?ie fixat? de alia?i. Furia ungurilor împotriva românilor cre?te din zi în zi. Recâ?tigarea Ardealului este acum obiectivul principal al sfor??rilor lor. Atrocit??ile s?vâr?ite de unguri în Bihor, Arad ?i în alte localit??i, crimele, jafurile, b?t?ile, execu?ii în mas? au devenit insuportabile, iar la 28 februarie 1919 Consiliul Militar aliat a fost de acord cu cererile românilor ?i a admis mutarea liniei de demarca?ie spre vest, în zona Satu Mare-Oradea-Arad. Budapesta nu accept? hot?rârea alia?ilor, iar la 21 martie 1919 începe revolu?ia comunist? în Ungaria. În fruntea guvernului bol?evic erau Bela Kun ?i Garbai, care anun?? o alian?? cu guvernul sovietic din Moscova, precum ?i inten?ia de a duce ostilit??i militare împotriva României, pentru a-i smulge Ardealul. Ungaria a c?zut prad? anarhiei bol?evice. Tratativele purtate de alia?i cu Bela Kun n-au ajuns la niciun rezultat. Situa?ia Ardeaulului devenea tot mai grav?, iar guvernul român s-a v?zut nevoit s? ia el însu?i m?surile necesare.

R?zboiul româno-maghiar începuse. Ofensiva trupelor romane a început pe 16 aprilie 1919 cu b?t?lia din Mun?ii Apuseni. La 18 aprilie, prima parte a ofensivei noastre era terminat?. Frontul unguresc era spart. Pentru prima dat? armata român? a avut ocazia s? se lupte ?i s? înving? du?manul ?i opresorul secular al Neamului Românesc. Pentru sufletul românesc, chinuit ?i ap?sat, era cea mai str?lucit? satisfac?ie. Trupele române comandate de generalii Mo?oiu ?i M?rd?rescu au intrat victorio?i în Oradea, Satu Mare, Carei ?i Salonta, iar solda?ii strigau „Mergem la Budapesta". Cea mai puternic? unitate a inamicului era divizia de secui, dar în ziua de 29 aprilie a fost învins? definitiv ?i a capitulat. În ziua de 1 mai 1919 tot malul stâng al Tisei era în mâinile armatei române, ungurii fuseser? arunca?i pe malul drept. Ofesniva armatei române ?inuse 15 zile. Sabia româneasc? dezlegase în dou? s?pt?mâni ceea ce diploma?ia european? nu reu?ise timp de câteva luni. La 2 mai Bela Kun s-a recunoscut învins, a propus pacea, declarând c? „recunoa?te f?r? nicio rezerv? toate preten?iile teritoriale ale românilor". Guvernul român n-a luat în seam? propunerea de pace, deoarece nu putea trata cu un guvern de aventurieri. Interven?ia armatei române în Ungaria i-a sup?rat pe alia?i, care nu cuno?teau adev?rata situa?ie în care se afla Budapesta. La 21 iulie 1919 trupele române au început ?i ocuparea p?r?ii r?s?ritene a Banatului, ocupat vremelnic de sârbi.

Încrez?tor în for?ele sale dup? succesul expedi?iei militare împotriva Cehoslovaciei, Bela Kun preg?te?te o mare ofensiv? împotriva românilor, cu toate eforturile alia?ilor de a-l demobiliza ?i dezarma. La 17 iulie 1919 ungurii au început atacul împotriva românilor, în b?t?lia de pe Tisa, cu o puternic? peg?tire de artilerie. Unit??ile ungure?ti, conduse de revolu?ionari, lipsi?i de calit??ile necesare unor buni comandan?i, au fost învinse definitiv de români, pe 26 iulie. Ungurii se retrag în dezordine, aruncând în aer podul de peste Tisa. Cu pr?bu?irea podului de peste Tisa de la Szolnok, se pr?bu?e?te definitiv ?i îndr?znea?a încercare a ungurilor de a ne r?pune. Armata român? repurtase o biruin?? str?lucit? ?i binemeritat? în campania din Ungaria. Întreg mecanismul armatei române a func?ionat de minune, experien?a r?zboiului ?i-a spus cuvântul. Regele Ferdinand ?i seful Marelui Cartier General Român, generalul Prezan, prezen?i pe teatrul de opera?ii au decorat pe militarii viteji ?i victorio?i în lupte ?i au primit defilarea trupelor române victorioase în b?t?lia de pe Tisa, care constituie una din etapele epocale ale milenarului proces dintre români ?i unguri. Comandantul trupelor române din Transilvania a dat ordin în ziua de 29 iulie de a trece peste Tisa ?i s?-?i continue mar?ul spre Budapesta. Armata român? ?i-a continuat mar?ul prin pusta maghiar?, iar în 4 august 1919 românii intrau triumfal în Budapesta ?i ocupau capitala maghiar?. Bela Kun abia a reu?it s? fug? cu un tren special la Viena. Popula?ia din Budapesta asist? resemnat? la defilarea trupelor române victorioase. Aceasta era încoronarea str?daniilor noastre, ce consfin?ea Marea Unire de la Alba Iulia. Deasupra Parlamentului ?ovinismului unguresc fluturau falnic culorile na?ionale ale Steagului Românesc, iar în mod curios, opinca româneasc? ?i-a f?cut ?i ea apari?ia. Budapesta, locul unde s-au pus la cale atâtea urzeli pentru nimicirea Neamului Românesc, a fost cucerit? de armata româneasc?. La 16 noiembrie 1919 autorit??ile militare române de ocupa?ie au predat Budapesta comisiei interaliate ?i trupele române au p?r?sit ora?ul în lini?te ?i ordine. R?zboiul româno-maghiar, actul final cu care s-a încheiat participarea României în Primul R?zboi Mondial a fost încoronat de cel mai str?lucit succes.

Conferin?a P?cii s-a deschis la Paris, la 18 ianuarie 1919. Cu toate c? lini?tea nu se stabilise peste toat? întinderea uria?ului câmp de r?zboi, du?manul cel mai de seam? fusese doborât. R?zboiul mondial putea fi considerat ca sfâr?it, iar soli de pace soseau în capitala lumii ca s? înceap? marea ?i spinoasa lucrare. Clemenceau a fost proclamat pre?edinte al conferin?ei, dup? propunerea lui Wilson. Era un binemeritat omagiu care se aducea Fran?ei eroice ?i energicului ei prim-ministru, p?rintele biruin?ei. Un consiliu de zece a fost instituit ca autoritate oficial? suprem? a conferin?ei. El era compus din câte doi reprezentan?i, în general primul ministru ?i ministrul de externe, al celor cinci mari puteri: Fran?a, Anglia, Statele Unite ale Americii, Italia si Japonia. Au fost în total 58 de comisii compuse, pe lâng? plenipoten?ialii ?i ?efii departamentelor ministeriale în leg?tura cu specialitatea grupului. Din consiliul de zece au luat na?tere Consiliul Suprem ?i Consiliul celor patru: Clemenceau, Wilson, Lloyd George ?i Orlando, care ?i-au însu?it puteri dictatoriale. Din acest moment ?i-au f?cut apari?ia nedrept??ile ?i jignirile deoarece statele participante au fost împ?r?ite în puteri mari, cu interese nelimitate ?i în puteri mici, cu interese limitate. Rolul statelor mici a fost aproape anihilat, soarta lor urmând a fi solu?ionat? de puterile mari. România f?cea parte din rândul statelor mici ?i avea dou? griji mari, suferin?ele r?zboiului nu erau terminate ?i un al doilea calvar o a?tepta, acela al tratatului de pace. Reprezentan?ii principali ai României la Conferin?a P?cii, au fost primul ministru Ion. I.C. Br?tianu ?i ministrul plenipoten?iar N. Mi?u. Pe lâng? ace?tia s-au mai ad?ugat Vaida Voievod, Victor Antonescu ?i Diamandi.

Hotarele promise României au suferit ?tirbiri sim?itoare ?i foarte p?gubitoare intereselor ?i viitorului Neamului Românesc. Take Ionescu sosise la Paris în ultimele luni ale r?zboiului ?i intrase în contact cu frunta?ii politici europeni, dar nu avea o situa?ie oficial? ca s? poat? lua decizii. Intransigen?a ?i mândria cu care Br?tianu sus?inea drepturile românilor ?i refuzul s?u de a intra pe calea concesiunilor ?i compromisurilor, a provocat o stare de tensiune între Br?tianu ?i membri Consiliului Suprem. Existau obiec?ii ale României în ce prive?te grani?a de vest cu Ungaria, problema Banatului, grani?a de nord a Bucovinei ?i solicitam, recunoa?erea Unirii Basarabiei cu România. Ungaria la rândul ei f?cea presiuni foarte mari ?i n-a recunoscut grani?a cu România. La 4 iunie 1920 s-a pronun?at unul din marile verdicte ale istoriei. La Trianon, în Versailles s-a semnat tratatul de pace între Ungaria ?i Puterile aliate ?i asociate. Din partea României, au semnat tratatul dr. Ioan Cantacuzino, ministrul de stat ?i Nicolae Titulescu, fost ministru. Statul milenar al Ungariei, întemeiat pe violen?? ?i pe nedreptate, se desfiin?ase ?i de drept cum se pr?bi?ise mai înainte de fapt.

La 10 august 1920 s-a semnat la Seves un tratat special încheiat între marile puteri: Marea Britanie, Fran?a, Italia ?i Japonia pe de o parte ?i Polonia, România, Cehoslovacia ?i Iugoslavia pe de alt? parte, prin care se stabileau în mod formal grani?ele acestor state. Tratatul pentru recunoa?terea Unirii Basarabiei cu România s-a semnat la 28 octombrie 1920 la Paris de delega?ii Angliei, Fran?ei, Italia ?i Japoniei, deoparte, ?i ai României, de alt? parte. Sacrificiul de sânge al României în Primul R?zboi Mondial a fost de 220.000 militari, reprezentând 3 la sut? din popula?ia ??rii, 250.000 mor?i din rândul popula?iei civile, la care se adaug? înc? 50.000 num?rul mor?ilor neînregistra?i de statisticile oficiale ajungandu-se la impresionanta cifr? de 520.000 de vie?i jertfite, pierderi suferite în marele r?zboi din 1916-1919. În ce prive?te daunele de r?zboi, României nu i s-a f?cut dreptate prin acordul de la Spa, semnat la 16 iulie 1920. România a suferit pagube considerabile prin Pacea de la Bucure?ti ?i a r?mas cu datorii uria?e contractate de stat pentru achizi?ionarea de armament ?i materiale de r?zboi la care se adaug? distrugerile de r?zboi din ?ar? evaluate la peste 31 de miliarde lei aur. La toate acestea se adaug? ?i pierderea Tezaurului trimis la Moscova.

Unitatea Na?ional? a Românilor, rod al unei lungi evolu?ii istorice, preg?tit? cu tot ce a fost mai curat în sufletul românesc, s?vâr?it? cu jertfa celei mai bune p?r?i a acestui neam, este ast?zi comoara noastr? cea mai de pre?, care este stropit? cu sânge ?i sfin?it? cu lacrimi. Dreptatea lui Dumnezeu a fost înf?ptuit?. Acum, la împlinirea a 100 de ani de când înainta?ii no?tri au f?cut acest enorm sacrificiu de sânge, ?i un efort supraomenesc de realizare a României Mari, pentru ca genera?iile viitoare s? aib? libertate ?i un trai mai fericit, se impune s? le ar?t?m o recuno?tin?? ve?nic? ?i s? le cinstim memoria a?a cum se cuvine. Au fost ridicate zeci ?i sute de monumente istorice în localit??ile unde au avut loc lupte încrâncenate, unde solda?ii români au dat dovad? de curaj ?i eroism, unde ?i-au pierdut via?a pentru ap?rarea p?mântului sfânt al ??rii. Lipse?te monumentul cel mai dorit, înc? din anul 1919, în capitala de suflet al Neamului Românesc, Alba Iulia, care s? glorifice Unitatea Na?ional? a Românilor ?i care la Centerarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 2018 s? întâmpine pe to?i românii din ?ar? ?i de pretutindeni cu prisosul de recuno?tin?? a genera?iei de ast?zi. To?i cei care ?i-au jertfit via?a pentru realizarea României Mari sunt adev?rate modele pentru genera?ia actual? ?i genera?iile viitoare. Istoria României trebuie s? arate adev?rul ?i s? prezine cu obiectivitate m?re?ele realiz?ri ale înainta?ilor no?tri, iar noi s? fim feri?i de a repeta gre?elile. Suntem datori s? facem tot ceea ce depinde de noi pentru a demonstra c? merit?m din plin toat? mo?tenirea primit? dup? Primul R?zboi Mondial, Unirea Basarabiei cu ?ara Mam?, Unirea Bucovinei cu România ?i Marea Unire de la Alba Iulia, prin care a fost înf?ptuit? România Mare. Trebuie s? r?spundem cu curaj, fermitate ?i în mod hot?rât tuturor provoc?rilor ce vin atât din interiorul ??rii, dar ?i celor care vin din exterior. Constat?m cu triste?e c? multe simboluri na?ionale sufer? modific?ri de neacceptat, pe care cu siguran?? le vom regreta mai târziu. În aceast? privin??, de mare importan?? este îndreptarea erorii f?cute în urm? cu aproape o sut? de ani, referitoare la faptul c? românii din Transilvania nu sunt reprezenta?i pe stema ??rii, ?i care constituie un lucru deosebit de grav.

footer